Paradigma neoconexionista

Paradigma neoconexionista

Paradigma neoconexionista, cunoscuta si sub denumirea de paradigma procesarilor paralele distribuite sau modelare neuronala si-a manifestat prezenta incepand cu ultimii zece ani si porneste de la ideea ca activitatea cognitiva poate fi explicata pe baza unor modele neuronale, care sa simuleze, sa imite conexiunile existente in creier intre neuroni. Intrucat aceste retele neuronale nu redau functionarea reala neuronala, ci functionarea cognitiva, ele se mai numesc si retele neuromimetice. Altfel spus, o retea neuromimetica poate realiza calcule logice. Axioma de baza a acestei abordari este aceea ca informatia nu e reprezentata de simboluri (ca in paradigma clasica), ci sub forma unor valori si pattern-uri de activare care circula intre diverse unitati din retea.

Primele cercetari din acest domeniu au fost facute utilizand neuroni simplificati si algebra Booleana (modelarea avea loc pe calculator), care aveau drept sarcina discriminarea intre doua impulsuri senzoriale diferite. Aceste modele neuronale purtau numele de perceptron. Ulterior, psihologii au dezvoltat aceste retele ajungand ca acestea sa obtina performante remarcabile si principiul lor de functionare sa stea la baza construirii detectoarelor de tinte din domeniul militar.

Retelele neuromimetice sunt semantic-opace, adica prin ele nu circula informatii, simboluri, ci doar valori de activare (cum ar fi impulsurile nervoase prin neuroni). Semnificatia acestor valori este acordata extern, de catre cel ce construieste reteaua. De fapt, aceasta este si una dintre problemele inca nerezolvate de abordarea neoconexionista, si anume: cum emerg structurile simbolice de cele subsimbolice.