Particularitatile cercetarii la fata locului a urmelor de sange

Motto: "Priveste cu atentie si ceea ce privesti sa vezi bine"

Lacassagne

1 Cautarea, fixarea si ridicarea urmelor de sange

Prezenta urmelor de sange la fata locului faptei totdeauna presupune vatamarea integritatii corporale, prin leziuni deschise, a unor persoane sau animale. Ele se creeaza pe obiectele de la fata locului, pe corpul omului, pe instrumentele utilizate, direct pe sol, pe drumul parcurs de persoana cu leziuni sangerande.[1]

Faptul ca urmele sanguinolente sunt consecinta unei actiuni violente exercitate asupra corpului persoanei, de natura sa determine, direct sau indirect, leziuni ale vaselor sanguine, nu in ca termenul de "actiune violenta" este sinonim cu cel de "violenta". Astfel, simpla spargere a unui geam, asa cum se intampla in cazul unor furtuni, poate sa produca leziuni vaselor sanguine, fiind o actiune violenta, dar de natura mecanica.[2]

Cercetarea la fata locului a urmelor de sange de catre medicul legist in colaborare cu criminalistul poate avea rolul de proba in incadrarea juridica a cauzei si in identificarea autorului actiunii. Si in aceasta problema, medicul legist trebuie sa conlucreze cu criminalistul.[3]

Urmele de sange, cu valoarea de identificare datorita posibilitatilor de a determina regiunea anatomica sau organele din care provin, natura lor (arterial sau nervos), grupa sanguina, prezenta alcoolului sau a unor microbi, timpul (cu aproximatie) care s-a scurs de la savarsirea faptei, daca provine de la o persoana sau de la persoane diferite, etc. De aceea, organele de urmarire penala trebuie sa cunoasca, pe langa valoarea de identificare a acestor urme, si cateva notiuni privind proprietatile fiziologice si compozitia sangelui.

O persoana adulta poate avea o cantitate de 4-5 litri de sange, ceea ce reprezinta a treisprezecea parte din greutatea corpului. Sangele omului are caracteristici proprii, care ne ajuta sa deosebim urmele de sange uman de sangele provenit de la alte vietuitoare. Astfel, sangele de pasare, gasit adesea la fata locului, in apropierea cadavrului sau pe obiectele presupuse a fi fost folosite la savarsirea faptei, poate fi cu usurinta deosebit de sangele uman, pentru ca nu are globule rosii.[4]

In cazul petelor de sange sunt relevante urmatoarele aspecte:

locul unde s-au gasit: pe victima (corp sau imbracaminte), pe agresor, pe obiectele din mediul in care se aflau victima si agresorul sau in care s-au consumat faptele (podele, ziduri, mobile, sol, arme, caroseria masinii). Pentru consemnarea riguroasa a topografiei petelor, in afara procesului verbal de constatare se executa schite, fotografii judiciare sau inregistrari video, care vor reda raporturile si distantele dintre ele si cadavru sau obiectele din jur, precum si detaliile morfologice;

suporturile pe care cad petele de sange conditioneaza aspectul si modul de conservare al acestora, aceste suporturi putand fi conservate / neabsorbante (metale, lemn lacuit, material plastic) sau neconservante - absorbante (textile, pamant, tencuiala, caramida). Pe primele se formeaza de obicei pelicule lucioase, friabile, cu forma pastrata, iar pe celelalte apar urme difuze cu caracter neregulat;

sangele se poate gasi sub forma de picaturi, balti, improscaturi, cruste, manjituri, toate fiind consecinta modului de producere: prin stropire, picurare, prelingere, tasnire sau contact direct. Uneori, sangele este amestecat si cu alte produse biologice, cum ar fi: substanta cerebrala, fragmente de organe, fire de par, sperma, vomismente etc.[5]

In functie de cantitatea lichidului sanguin, natura obiectului primitor, precum si a unghiului de incidenta, urmele de sange au forme si aspecte diferite. Dupa modul de creare, se prezinta sub forma de dare, daca in timpul scurgerii persoana se afla in miscare, de picaturi in grup sau izolate, cand era in stare de repaus relativ si ca manjituri, rezultate din stergerea mainilor, a picioarelor ori a obiectelor acoperite cu sange.[6]

Daca agresorul isi sterge mainile pe diverse suporturi, poate lasa dare de pe care se pot identifica si lua amprentele acestuia.

Dimensiunile petelor de sange pot indica cu aproximatie cantitatea de sange pierduta.[7] Examenul la locul faptei al unei pete de sange poate da informatii asupra modului in care a fost produsa ranirea, a originii sangelui (arterial, venos, capilar), precum si al unor imprejurari sau particularitati ale traumatismului.

Dupa ce a iesit din organism, sangele se oxideaza, isi schimba culoarea caracteristica, capatand culori tot mai inchise, proportional cu trecerea timpului. Sangele arterial este mai deschi la culoare, iar cel venos mult mai inchis.[8]

Prin uscare, culoarea sangelui devine mai inchisa in raport cu vechimea si cu grosimea urmei si in functie de natura substratului. Aceasta modificare de culoare este rezultatul transformarii hemoglobinei in methemoglobina (rosie - bruna), apoi in hematina (brun - inchisa) sub influenta aerului si luminii. Modificari de culoare ale urmelor de sange pot fi datorate si amestecului cu alte substante sau actiunii caldurii.

Temperatura scazuta a mediului prelungeste timpul de coagulare, in timp ce temperatura crescuta, dimpotriva, micsoreaza timpul de coagulare. Temperatura scazuta si intunericul intarzie virarea culorii petei de la rosu aprins la brun, pentru aproximativ 2-3 saptamani, in lumina difuza, virajul culorii are loc in 7-8 zile, la lumina solara in 1-2 zile.

Sangele putrefiat are o culoare negricioasa, in timp ce petele foarte recente sunt lichide, de culoare rosu aprins: dupa 2-3 ore, pe suprafata lor se formeaza o pojghita care in timp se usuca, se fisureaza si devine brun-negricioasa, ulterior puvurulenta.[9]

Aprecierea macroscopica a vechimii unei pete de sange este insa destul de riscanta si, in orice caz, aproximativa, datorita influentei pe care o au si diversi factori: temperatura, evaporare, felul si culoarea substratului, procesele de putrefactie, impuritatile din aer si chiar continutul sangelui respectiv.

Vechimea acestor urme mai poate fi apreciata si dupa gradul deshidratarii, care se accentueaza tot mai mult in functie de aceiasi factori.

Modificarea culorii unei pete de sange poate duce la confundarea acesteia cu pete de alta origine (rugina, vopsele, sucuri de fructe, urme de insecte).

Petele mici de sange, stropii si manjiturile de sange se usuca rapid la fata locului si de obicei raman intacte pe suprafata. Exista insa si cazuri cand pot sa apara cojiri si alte alterari ale petelor de sange dupa intervale relativ scurte de timp. Astfel de fenomene pot aparea cand, la locul faptei, exista curenti puternici de aer cum sunt cei creati de ventilatoare, de ferestrele si de usile deschise, iar suprafetele tinta sunt incalzite de variantele dispozitive de incalzire folosite in gospodarii. Anumite suprafete, cum ar fi pardoselele lustruite cu ceara, nu pastreaza foarte bine urmele de sange.[10]

Aprecierea cantitatii de sange extravazat este greu de facut si nu are o mare valoare practica.

In cercetarea urmelor la fata locului trebuie avut in vedere in permanenta faptul ca infractorul este de multe ori urmareste si chiar reuseste ca pana la sosirea echipei de interventie sa stearga o parte din urme, in special acelea care pot fi detectate cu ajutorul simturilor (in special, al vazului).[11] Urmele de sange de pe imbracaminte sau alte suporturi pot fi distruse, pana la disparitie, prin folosirea unor substante chimice sau prin simpla spalare cu apa.

Dar, chiar si in aceste cazuri, raman microurme (de ordin nanomiligramelor), care, fiind extrem de reduse, nu sunt vizibile si de aceea infractorul nu-si mai indreapta atentia asupra lor. Oricare ar fi procedeele folosite pentru a face sa dispara petele de sange, raman urme caracteristice, care pot fi evidentiate la examenul de laborator sau prin folosirea lampii cu ultraviolete.

Pentru a evidentia stergerea lor, se va evita ca obiectele corp delict sa fie curatate de corpii paraziti sau sa fie ambalate in vata.

Uneori, pentru inlaturarea urmelor de sange de pe pereti, criminalii zugravesc din nou incaperea unde s-au petrecut evenimentele sangeroase sau numai unele portiuni ale acestora.

Un exemplu este edificator in acest sens: pe locul viran situat la intersectia strazilor "Trafic greu" cu Calea Rahovei, au fost descoperite trei fragmente ale unui cadavru de sex barbatesc (picioarele impreuna cu bazinul, trunchiul si corpul) aruncate la distanta unele de altele intre balarii si moloz. Dupa reconstituirea grafica a partii superioare a corpului si a imbracamintei acestuia, a fost publicat in presa portretul realizat. Vazand fotografia in ziar, fiica si ginerele victimei au anuntat politia despre disparitia tatalui lor, comunicand si adresa acestuia. Deplasandu-se la locuinta indicata, politistii l-au gasit acolo pe autor care lucra la zugravirea apartamentului. Este interesant ca unul din pereti, cel care continea cele mai multe urme de sange, era zugravit cu o vopsea de culoare rosie.

La fata locului, petele de sange pot fi examinate cu ochiul liber, cu lupa sau microscopul de buzunar. Petele de sange pot fi confundate cu alte substante lichide colorate asemanator, de aceea, in caz de incertitudine, se procedeaza la prelevarea si efectuarea examenelor de laborator necesare.

Procedeele de relevare a urmelor in scopul de a le face mai vizibile sau mai usor de descoperit - de exemplu, prin colorarea cu mijloace chimice - pot fi folosite numai in cazurile in care nici mijloacele speciale de iluminare, nici cercetarea cu ajutorul lupei nu dau rezultate. Orice mijloc de relevare poate duce la distrugerea urmei. Pericolul distrugerii urmei este si mai mare cand persoana care efectueaza cercetarea la fata locului faptei nu are suficienta experienta.[13]

Pentru a stabili daca o pata este sau nu de sange, se va recurge la mai multe metode, care sunt orientative, dand rezultate probabile.

Reactia cu luminol se poate aplica pe suprafete intinse (sosele, dusumele); luminolul produce reactii pozitive chiar daca suprafetele au fost spalate. Sangele vechi reactioneaza mult mai intens, in fluorescenta, decat sangele proaspat. Cautarea petelor de sange sub efectul luminolului se face in intuneric, camufland incaperea respectiva.[14]

Regulile generale de cercetare a urmelor sanguine sunt comune studierii celorlalte urme biologice si nebiologice, ele incadrandu-se, bineinteles, in succesiunea celor doua faze cunoscute (statica si dinamica) ale cercetarii la locul faptei. Etapele, numeric si ca succesiune, sunt aceleasi: cautarea, fixarea si consemnarea, ridicarea, ambalarea si expedierea lor, existand insa pentru fiecare din ele unele caracteristici ce trebuie cunoscute.

Cautarea urmelor de sange la locul faptei se face dupa anumite procedee si prin utilizarea mijloacelor tehnice adecvate, in functie de natura infractiunii, particularitatile locului cercetat si de natura obiectelor din perimetrul sau. De obicei, obiectele care ar putea fi purtatoare ale urmelor de sange sunt foarte variate ca structura, destinatie, marime, culoare si forma de prezentare. Totusi, putem aminti, in acest sens, corpul si hainele omului, obiectele din perimetrul locului in cauza, instrumentele utilizate, dusumelele, solul, iarba, frunzele arbustilor, etc.[15]

Petele de sange se cauta pe hainele victimei si ale infractorului, pe obiectele care au servit la savarsirea infractiunii sau au fost scopul ei, pe obiectele cu care mana infractorului sau a victimei a venit in contact, ca: prosoape, clante de usi sau sertare, arme albe sau de foc, pe dusumea, pe pamant, zapada, vegetatie.[16]

Dificultatea descoperirii nu priveste urmele evidente de sange, cum ar fi o balta de sange formata langa un cadavru ce prezinta plagi taiate profunde, ci, in special, acele urme care au suferit modificari prin scurgerea timpului, urmele aflate in cantitate mica sau care prezinta o culoare ce se poate confunda cu aceea a suportului.[17]

Toate aceste urme vor fi examinate cu deosebita atentie, stiut fiind faptul ca se folosesc procedee diferite pentru distrugerea lor: stergere, spalare, tratare cu substante chimice sau arderea obiectelor purtatoare.

De aceea, pentru depistarea urmelor de sange se vor utiliza surse de lumina (lanterna) care dispun de filtre de culoare (rosii sau verzi) capabile sa scoata mai bine in evidenta urma, lampa cu radiatii UV sau diferiti reactivi (luminol) care vor diferentia petele ce par a fi de sange de cele reale.

Pe corpul omului participant, intr-un fel sau altul, la savarsirea faptei cercetate, totdeauna se creeaza urme de sange, daca prin infractiunea savarsita s-au creat leziuni deschise. Asemenea urme vor fi, in primul rand, pe corpul si hainele victimelor, dupa care pe corpul si hainele agresorilor si, in unele situatii, chiar si pe martorii oculari.

Tinand seama de natura leziunilor descoperite, zonele corpului pe care se afla, organele vatamate, urmele de sange vor fi cautate incepand cu zonele respective ale corpului, continuand apoi cu restul corpului. Afara de atare zone, urmele de sange se mai cauta, mai ales in cazul victimelor, in orificiile naturale ale corpului, in zonele paroase, mai ales pe cap, in urechi si dupa urechi, in nas, gura, subsuori, pe maini, in special sub unghii. Hainele si incaltamintea totdeauna constituie obiectul cercetarii pentru descoperirea acestor urme. Hainele se cerceteaza luandu-se fiecare piesa in parte, in exterior si in interior, in special reverele, buzunarele, continutul lor, manecile, mansetele, cusaturile, sliturile pantalonilor, mansetele acestora. Hainele din tesatura mai paroasa, din stofa groasa, cum sunt paltoanele, pardesiele de culoare inchisa, se cerceteaza deosebit de atent, folosindu-se la nevoie si izvoare de lumina artificiala, lampi cu raze ultraviolete, mijloace optice portative de marit, deoarece in asemenea imbracaminte lichidul sanguin patrunde adanc in masa tesaturii sau a tricotajului.

Incaltamintea se cerceteaza cu atentie in exterior pe la cusaturi, intre talpa si fata, pe suprafata talpii, in detaliile desenului antiderapant, zonele arcadei, tocul. Trecand la partea interioara a incaltamintei, se examineaza captuseala, ciorapii, picioarele persoanei in cauza.

Tot la fel de amanuntit trebuie sa fie examinate corpul si hainele persoanelor in cazul perchezitiilor domiciliare, cum se intampla in cazul persoanelor suspecte de a fi participat la savarsirea infractiunii cercetate.[18]

Proba preliminara (anterioara expertizei de laborator) a locurilor pe care se banuieste continut de urme de sange se poate face, precum se stie, cu ajutorul unei solutii de 3% apa oxigenata. Daca la locul tratat cu solutia respectiva se constata "fierberea", atunci exista indicii ca petele respective sunt de sange.

Tot ce s-a stabilit prin cercetare trebuie mentionat amanuntit intr-un proces - verbal separat al cercetarii imbracamintei.

Descoperind pete ce par a fi de sange, va fi audiat retinutul cu privire la provenienta lor, iar explicatia sa, independent de gradul de veridicitate, va fi consemnata in procesul - verbal.

Anchetatorul va avea in vedere faptul ca aceste explicatii pot fi (si urmeaza a fi ) verificate prin expertiza biocriminalistica.[19]

Daca expertiza va stabili ca suspectul a ascuns caracterul real al petelor, acest lucru are o importanta maxima.

Independent de rezultatul probei preliminare cu apa oxigenata, in toate acele cazuri in care omorul a fost savarsit cu mijloace care provoaca hemoragia leziunilor victimei se va trimite neaparat imbracamintea pentru expertiza biocriminalistica (avand in vedere, evident, ca hainele care s-au gasit se puteau afla pe retinut in momentul savarsirii omorului), pentru identificarea urmelor de sange si determinarea grupei sanguine.[20] De aceea nu se va permite retinutului sa se spele si sa-si curete hainele pana la examinare.

La expedierea imbracamintei pentru expertiza, ea va fi impachetata si sigilata cu sigiliul anchetatorului. Pe ambalaj, ca si in ordonanta, se vor enumera obiectele de imbracaminte ce se trimit pentru expertiza.

Lipsa urmelor de sange de la un cadavru ce prezinta leziuni ale pielii, tesuturilor sau organelor constituie o asa numita "imprejurare negativa"[21] (controversata), care duce la concluzia ca fapta nu s-a savarsit in acel loc.

Locul in care s-a comis infractiunea si, mai ales, zona pe care a fost gasit corpul victimei se cerceteaza cu deosebita atentie. Intai se vede daca in limitele respective exista sau nu urme de sange, cat sunt de intinse, culoarea si gradul de coagulare, pe ce fel de obiecte se mai gasesc atare urme si starea in care se afla. Apoi, se examineaza cu atentie, prin folosirea mijloacelor corespunzatoare de iluminat si de marit contrastele, zonele din locul faptei si obiectele din perimetru sau care, prin natura lor si a faptei, pozitia pe care o au, ar putea fi purtatoare ale urmelor de sange. Astfel, se cerceteaza, in incaperi, covoarele, hainele de pat, mobila tapitata, suprafetele lustruite ale mobilei de culoare inchisa, dusumelele, spatiile dintre scandurile dusumelei, mozaicurile din antreuri si holuri, de pe paliere si scari, mobila din bucatarii, chiuvetele, baile, robinetele acestora, prosoapele, etc. Cand locul faptei este in curti, gradini sau locuri deschise, cum ar fi padurile, campiile, urmele de sange s-ar putea sa nu fie observate cu usurinta. Spre a le descoperi, se cerceteaza cu atentie solul, iarba, frunzele arbustilor, florile, etc. In cazurile cand la savarsirea infractiunii au fost utilizate mijloace de locomotie, cum mai des se intampla sa fie autovehiculele, pe aceste urmele de sange, de obicei, se creeaza, pe portiere, clantele acestora, volane, scaune, pe barele de protectie, rotile masinii, osiile acesteia, pe radiatoare, capote, etc. Toate aceste parti ale autovehiculelor se cerceteaza cu deosebita atentie, mai ales cand culoarea lor ori corpurile straine ingreuneaza descoperirea petelor de sange.[22]

Este bine ca cercetarea autovehiculelor in vederea descoperirii urmelor de sange sa se faca intr-un garaj bine iluminat, curat si incalzit.

Practica a demonstrat ca verificarile facute in graba, pe timp de ploaie, vant, noaptea sau la temperaturi scazute se finalizeaza cu rezultate negative.[23]

Interiorul vehiculului trebuie examinat sistematic si impartit in sectoare, inclusiv portbagajul. Fiecare sector trebuie fotografiat si examinat separat. Portbagajul sau interiorul vehiculului pot avea urme de sange ce pot demonstra ca victima, hainele ei sau alte obiecte au fost transportate. Agresorul ar fi putut sa transfere sangele sau sau al victimei pe portiera, manetele de ridicare a geamurilor, volan, huse, scaune sau pedale.

Urmele de sange sau fragmentele de tesuturi moi, lipite de suprafetele de dedesubt ale masinii, pot pastra fire de par sau fragmente microscopice de oase.[24]

Din practica de urmarire penala din judetul Iasi mentionam cazul unei casier despre care se stia ca transporta o mare suma de bani si pe care autorii l-au invitat sa urce in masina lor, pentru a-l duce la destinatie, apoi l-au ucis, iar corpul a fost ascuns intr-o padure.

Fapta a ramas mult timp cu autori necunoscuti. Printre suspecti au fost inclusi si autorii faptei, a caror vinovatie a fost probata cu ajutorul urmelor de sange ale victimei, gasite in interiorul autoturismului cu care faptasii au transportat victima, chiar daca urmele fusesera spalate cu substante chimice.[25]

Pe traseul parcurs de victima, in cazul in care faptele s-au savarsit in mai multe etape, se vor cauta urmele de sange pe cararea de pasi sau pe drumul presupus a fi parcurs de victima si agresor.

Obiectele folosite la savarsirea faptei (topor, cutit, par) poarta urme de sange provenit de la victima, dar, la fel de bine, poate proveni si de la agresor. De asemenea, trebuie cercetate si instalatiile sanitare, vasele si alte obiecte ce ar fi putut servi la inlaturarea urmelor sau la transportul cadavrului.

Agresorul poate depozita sau transfera sange in canalizare, toaleta, stative pentru prosoape sau tevi in incercarea sa de a curata de sange inainte de a parasi locul faptei. De aceea, trebuie cercetate si sifoanele si gurile de vizitare ale tevilor si luate de acolo mostre de apa in vederea testarii si determinarii prezentei urmelor de sange.[26]

Examinarea corpurilor delicte este obligatorie in cazul unei raniri produse cu ajutorul acestora. Pe lama instrumentului, sangele este dispus de obicei sub forma unei pelicule subtiri mai mult sau mai putin uniforme.

Urmele de sange urmeaza sa fie cautate si pe manerul acestor obiecte (unde pot lua aspectul de stropituri, dare, stersaturi sau amprente colorate si, mai ales, la limita dintre lama si maner).

Pe corpurile contondente, urmele de sange se pot forma fie direct, prin contactul cu tesaturile legate, fie indirect prin stropire sau atingere cu mainile agresorului sau cu alte obiecte.

Examinarea corpurilor delicte nu se face numai de catre medicul legist, fiind si competenta expertilor criminalisti. Medicului ii sunt interzise imixtiunile in cercetarile criminalistice, rezumandu-se la o examinare cu caracter pur medical; cu toate acestea, este necesara o colaborare permanenta intre medicul legist si expertul criminalist, activitatile ambilor vizand realizarea aceluiasi obiectiv. Este un motiv pentru care in practica se face tot mai resimtita necesitate de lege ferenda a unei reglementari distincte si exprese, in Codul de Procedura Penala, a expertizei complexe (medico - legale si criminalistice).

Obiectele corp - delict se ridica utilizand manusi (pentru a evita crearea unor urme noi), se ambaleaza in cutii sau saci (pentru obiectele purtatoare de urme biologice nu este indicata folosirea sacilor de plastic, existand posibilitatea deteriorarii acestor urme) si se eticheteaza, expediindu-se la laboratorul de specialitate. Organul de ancheta emite ordonanta de expertiza si raspunde de trimiterea probelor la laborator.[27]

Dupa examinarea cadavrului si a imbracamintei acestuia (prilej cu care se fixeaza si se ridica urmele descoperite cu aceasta ocazie), se procedeaza la examinarea portiunii de parchet, dusumea, sol sub cadavru si imprejurimile sale. Aceasta examinare ofera posibilitati multiple de descoperire a urmelor si altor mijloace materiale de proba. Astfel, sub cadavru si in jurul acestuia pot fi descoperite urme de sange, saliva, sperma, fire de par, instrumente folosite pentru savarsirea agresiunii (agenti vulneranti), urme ale infractorilor, obiecte sau parti din obiecte provenite de la infractor sau de la victima.

In examinarea terenului din jurul cadavrului, se impune observarea atenta a modului de dispunere a diferitelor urme si mijloace materiale de proba. De asemenea, este necesara o cercetare minutioasa a obiectelor care ar fi putut fi folosite pentru provocarea leziunilor si pe care pot fi puse in evidenta urme materiale.

Stabilirea locului unde s-a comis omorul isi are importanta nu numai in cazurile de ascundere, dezmembrare sau distrugere a cadavrului, cazuri in stabilirea locului omorului conduce adesea, in mod nemijlocit, la descoperirea autorului omorului, dar stabilirea precisa unde au fost produse victimei leziunile mortale este foarte importanta, ci si in acele cazuri in care cadavrul este lasat la locul faptei sau in apropierea acestui loc.[28]

In cazurile in care leziunile provocate trebuie sa insoteasca, potrivit specificului lor, pierderi insemnate de sange, un rol hotarator in determinarea locului unde s-a comis omorul il au urmele de sange. Astfel, balta de sange indica de obicei locul unde s-a aflat victima imediat dupa ce a suferit leziunea. absenta unor urme adiacente de sange de pe langa cadavru, spre exemplu, in cazurile de omor cu arme taioase sau zdrobirea craniului cu un obiect greu ascutit dovedeste, de regula, ca omorul nu s-a comis acolo unde s-a descoperit cadavrul. Pentru a stabili locul comiterii omorului in cazurile in care a intervenit o transportare a cadavrului, anchetatorul trebuie sa caute fie urmele de tarare ale acelui cadavru (sub forma de dungi pe iarba, pe sol sau pe zapada, manjiturile de sange, s.a.) fie urmele mijlocului de transport cu care cadavrul ar fi putut fi dus, fie urmele picioarelor acelor persoane care au transportat, eventual, cadavrul pe brate.

Adesea, insa, imprejurarile se complica din cauza lipsei totale a urmelor de transport a cadavrului.

Chiar inauntrul unei case de locuit, autorii omorurilor muta uneori cadavrul dintr-un loc in altul, fie cu scopul de a inlatura banuiala ce ar plana asupra lor, fie cu intentia de a confirma explicatia inventata cu privire la imprejurarile comiterii omorului. Acest lucru este folosit cu precadere de autori in cazurile in care omorul s-a savarsit in timpul somnului victimei, iar vinovatul incearca sa redea conditii de lupta provocate ca si cum atacul s-ar fi petrecut din partea victimei. Si intr-un astfel de caz, urmele de sange joaca un rol hotarator in redarea imaginii reale a celor intamplate. Asa, spre exemplu, descoperirea pe perete, langa pat, a stropilor de sange, va arata in mod precis ca victima se afla in pat. Acest lucru poate fi confirmat si de petele de sange - fie ele chiar spalate - pe lucrurile din pat.[29]

In cazurile cand cadavrul a ramas nedescoperit, cercetarea la fata locului prezinta o complexitate deosebita. Locuinta persoanei disparute va trebui cercetata cu minutiozitate, ca si, in unele cazuri, locul unde aceasta a fost vazuta ultima data sau itinerarul pe care se presupune ca l-a parcurs. Organul de urmarire penala trebuie sa caute eventualele urme ale infractiunii de omor.[30]

Daca exista temeiuri sa se presupuna ca disparutul a fost omorat de catre o anumita persoana, perchezitia se va efectua si la domiciliul celui banuit, pentru a se cauta eventualele urme ale infractiunii.

O particularitate a unei astfel de cercetari consta in imprejurarea ca anchetatorul nu poate conta pe descoperirea unor urme evidente si "batatoare la ochi" ale crimei. Intrucat autorul faptei ascunde fapta mortii victimei, este firesc sa ia si toate masurile pentru a distruge urmele omorului.

De aceea, anchetatorul poate conta la cercetare numai pe descoperirea urmelor ramase cumva neobservate de catre autorul faptei si, deci, nedistruse de acesta.

Din cele spuse reiese in mod clar cat de aprofundata si minutioasa trebuie sa fie o astfel de cercetare.

Concomitent cu cercetarea locuintei trebuie, de regula, sa se efectueze si perchezitia. Evident, ea poate fi facuta numai atunci cand exista suficient temei pentru efectuarea ei.

Cu minutiozitate deosebita trebuie cautate urmele de sange. Considerand mai mult ca sigur ca ele au fost deja spalate, anchetatorul isi va indrepta atentia asupra tuturor petelor oarecum suspecte, chiar daca culoarea lor s-ar parea ca nu are nimic comun cu culoarea sangelui.[31]

Petele de sange, neobservate de catre autorul faptei, pot fi descoperite de catre anchetator pe partile de culoare inchisa ale imbracamintei si pe ghete, pe saltele si perne, pe tapiteria de culoare inchisa, pe suprafetele inferioare ale scaunelor, pe fotolii, pe picioare de mobilier, in crapaturile dintre scandurile dusumelelor sau parchetelor s.a. Pe peretii si sobele varuite, iar uneori si pe tavane, sub stratul de varuiala pot fi descoperite urme de sange.[32]

Intr-unul din cazuri, la cercetarea casei unde locuiau impreuna, sotul si sotia - disparuta, ulterior - , nu se puteau descoperi nici un fel de indicii de crima. Totusi, pe unul dintre pereti, anchetatorul a observat urmele unei varuieli recente. Dupa ce stratul de var si creta in acest loc a fost indepartat cu grija, s-au descoperit acolo pete de culoare portocalie.

Examenul de laborator al razuielilor de pe aceste pete a evidentiat prezenta sangelui uman ce nu corespundea cu grupa sanguina a sotului ramas in locuinta. Acesta, fiind audiat cu privire la aceste aspecte, nu a putut explica in mod satisfacator prezenta petelor de sange pe perete si nici varuirea lui partiala, efectuata in camera.

Demascat cu ajutorul acestei probe si al altor probe indirecte, sotul disparutei si-a recunoscut implicarea in uciderea acesteia.

Cercetarea, in imprejurarile aratate mai sus, nu poate fi limitata (si nici nu trebuie sa fie limitata) numai la locuinta.

Intr-unul din cazuri, petele de sange - singurele urme ale omorului - au fost descoperite in soproane, pe doua scanduri aruncate intre alte obiecte.

O atentie deosebita trebuie acordata de catre anchetator in timpul cercetarii descoperirii unor obiecte ce pot servi drept dovezi in scopul respectiv independent de locul unde s-a savarsit omorul. Aceasta se refera la: instrumentele omorului, orice fel de instrumente, precum si la lucrurile victimei.[33]

Intrucat in faza initiala de cercetare, agentul vulnerant (obiectul cu care s-a comis omorul) nu este inca stabilit, cu atat mai mult, cu ocazia unei eventuale perchezitii, trebuie examinate cu minutiozitate toate obiectele care ar fi putut servi ca unelte ale omorului. In special, afara de armele de foc si cele taioase (albe), este necesar sa se ridice in vederea examinarii topoare, ciocane, s.a., atunci cand pe ele se descopera pete de provenienta dubioasa sau daca pe manere se vor observa urme razuite. Intrucat omorul poate fi savarsit si pe cale de strangulare, trebuie examinate cu atentie capetele de franghie gasite, pentru a descoperi pe ele pete de sange.[34]

Cercetarea si perchezitia la locuinta disparutului si celui banuit trebuie sa fie, de regula, neasteptate si efectuate spontan, de indata ce se prezinta temei pentru aceasta.

In unele cazuri de cercetare si de perchezitie, ramase fara rezultat, s-a constatat ca acestea s-au datorat numai motivului ca efectuarea lor s-a tergiversat cateva zile; imbracamintea victimei a fost vanduta, urmele de sange au fost spalate cu grija, iar cadavrul a fost dezmembrat si transportat afara din oras.

Dupa unele exemple din practica judiciara, putem sa ne dam seama despre caracterul probator si corpurile delicte acceptate in judecata ca suficiente pentru pronuntarea unui verdict de condamnare in cazuri de omor, fara descoperirea cadavrului victimei, chiar in cazul tagaduirii vinovatiei din partea acuzatului. De exemplu, in cazul uciderii unei femei, tribunalul a pronuntat hotararea definitiva de condamnare a sotului ei pe baza mai multor probe indirecte. La cercetarea si perchezitia casei unde au locuit inainte sotii au fost descoperite scurgeri de culoare brun inchis; pete de aceeasi culoare s-au descoperit si pe cativa cartofi aflati in gramada de sub dusumea.

Expertiza bio - criminalistica a stabilit, de pe urma razuielilor de pe dulapuri si de pe cartofi, prezenta sangelui.

In felul acesta, dovezile indirecte, pe de o parte au dezmintit explicatiile inculpatului cu privire la imprejurarile disparitiei sotiei sale, iar pe de alta parte, cu toate ca nu a fost descoperit cadavrul victimei, au dovedit omorul savarsit de sotul acesteia.[35]

In ipoteza cadavrelor dezmembrate, daca victima a fost identificata si s-a stabilit locul savarsirii infractiunii, se va trece la efectuarea celorlalte activitati de urmarire penala in vederea descoperirii faptuitorului.

Cu ocazia efectuarii perchezitiei este necesar sa se acorde atentie deosebita descoperirii urmelor de sange pe obiecte de imbracaminte, pe carpe, pe sfori, pe ambalaje asemanatoare cu cele in care au fost gasite parti din cadavrul dezmembrat. Nu trebuie omis faptul ca, intre timp, faptuitorul poate spala imbracamintea sau obiectele respective, motiv pentru care se recomanda ca acestea sa fie examinate in conditii de laborator.[37]

Greutatea mai mare in cautarea urmelor de sange la locul faptei se intalneste cand acestea au fost distruse prin spalare, la care se mai adauga si o perioada lunga de timp de la savarsirea infractiunii pana la momentul cercetarii locului respectiv. Dar si in asemenea situatii, resturi de urme de sange spalate se pot descoperi la locul faptei, printr-o munca meticuloasa de examinare a zonelor mai ascunse, cum ar fi: in masa tapiteriilor, sub dusumele sau parchet, partile de jos ale peretilor sau a mobilelor, crapaturile mozaicurilor, etc. In procesul acestor cercetari nu trebuie uitat ca, prin spalare, cantitatea mare de sange este inlaturata, resturile ramase sunt puternic diluate si amestecate cu substantele folosite la spalare, cu alte corpuri straine. Astfel, intr-o crima, sub parchetul din bucatarie au fost descoperite urme de sange, invechite si amestecate cu substante din continutul sapunului utilizat de infractor la spalarea cantitatii mari de sange. Prin examenul de laborator s-a stabilit grupa sanguina a urmelor descoperite, fiind identica cu a victimei infractiunii.[38]

In functie de profunzimea ranii, de tipul vasului lezat si cantitatea de sange scurs in afara corpului, urmele de sange iau forme diferite, se dispun la distante variate de cadavru si au dimensiuni mai mari sau mai mici.

In plagile arteriale, urmele se prezinta sub forma de stropituri dispuse uneori pe obiectele aflate la distanta mare de victima. Prezenta sangelui sub forma de stropituri pe unele obiecte sau pe peretii unei incaperi - la anumite inaltimi poate da informatii cu privire la pozitia victimei in momentul ranirii.

Forma acestor stropituri pe suprafetele neabsorbante este aceea a unui "semn de exclamare" cu o parte mai groasa, rotunjita si cu o prelungire care se subtiaza, apoi se largeste din una la cealalta extremitate. Dispozitia unor astfel de urme indica directia din care s-a produs stropirea (extremitatea groasa fiind indreptata spre sursa de sangerare), iar lungimea prelungita este in raport cu forta de stropire si cu inclinatia fata de obiectul pe care se produce urma.[39]

Din practica organelor de urmarire penala din judetul Iasi mentionam fapta unei femei care a sectionat penisul unui barbatului, cu care intretinea relatii extraconjugale, in timpul unei intalniri, fara a fi prezente alte persoane. Barbatul pretindea ca fapta s-a savarsit prin surprindere, in dreptul usii, imediat ce a patruns in incapere. Femeia a relatat ca a savarsit fapta cand barbatul era cu fata in sus, in patul situat langa geam. Cercetarile efectuate la fata locului au confirmat realitatea celor sustinute de inculpata, deoarece la mijlocul patului, pe lenjerie, s-a gasit o balta de sange, pe perdeaua de la geam picaturile de sange aveau forma de para cu coada spre tavan, iar pe tavanul vopsit cu var, picaturile de sange aveau forma de stea.[40]

Daca hemoragia este de origine venoasa si s-a scurs o cantitate mare de sange se produce o balta de sange, cu forme relativ rotunde sau fara contur, in raport cu natura suportului, cunoscandu-se faptul ca pe un teren inclinat se formeaza siroaie de sange. Aceste dare mai mult sau mai putin lungi (in raport cu inclinarea planului, cantitatea de sange si capacitatea de absorbtie a substratului) acumuleaza la capatul lui inferior o cantitate mai mare sau mai mica de sange care se coaguleaza si apoi se usuca.

De asemenea, sangele de provenienta venoasa formeaza urme cu forme bine conturate, pe cand cel de provenienta arteriala, datorita presiunii cu care este aruncat in afara corpului, capata forme de stea cu ramificatii, ale caror dimensiuni dofera dupa inaltimea si distanta la care se afla suportul.

Balta de sange se examineaza, in primul rand, in raport cu leziunile prezentate de cadavru, pentru a stabili raportul dintre ele.[41]

Darele (manjiturile) se formeaza in timp ce persoana care a suferit leziunile s-a tarat in incercarea de a se salva, ori cadavrul a fost tarat de faptuitori pentru a fi ascuns. De asemenea, darele de sange pot proveni de la portiunile corpului ce prezinta leziuni si pe care victima sau faptuitorul le atinge de anumite obiecte in cursul unor miscari involuntare sau intentionate.

Astfel de dare se formeaza si pe tegumentele din jurul ranii, directia lor putand determina aprecierea pozitiei victimei in momentul ranirii. Prin contactul dintre mainile sau obiectele patate de sange si alte obiecte sau peretii unei incaperi se pot forma urme sub forma de stersaturi sau manjituri cu intindere variata si contur neregulat. Tot astfel de urme se pot produce si in urma tararii victimei sau dupa stergerea incompleta a unei pete.[42]

Asadar, dara de sange indica drumul parcurs de persoana care pierde sange si pozitia initiala a victimei, daca intre sensul darei de sange si pozitia in care a fost gasit cadavrul exista sau nu corespondenta.

In cazul in care sangele se scurge din rana fara sa fie proiectat, se formeaza pete sub forma de picaturi cu caracter rotunjit, pete care pot fi mai mari sau mai mici (in functie de intensitatea sangerarii) si care au avut variatii ale continutului in raport cu inaltimea de la care cad. (Cand sangele cade de la inaltime mica, urma formata are contur regular, in timp ce, cu cat inaltimea de la care cade este mai mare, cu atat prelungirile dispuse circular in jurul picaturii sunt mai lungi).

In functie de capacitatea de absorbtie a substratului pe care se formeaza pata, forma acesteia poate varia, uneori sangele difuzand si luand un caracter neregulat.[43]

Picaturile au forme si dimensiuni caracteristice dupa natura lor (sangele arterial, venos, capilar), pozitia pe care o aveau victima si agresorul in timpul savarsirii faptei (fata in fata, in picioare, unul culcat si altul in picioare, etc.), pozitia pe care o are victima fata de suportul pe care se gasesc urmele.

Dupa unghiul de incidenta, de contact cu obiectul suport, urmele de sange pot fi rotunde ori alungite. Forma rotunda este determinata de caderea sub un unghi drept, iar forma alungita, cand unghiul de incidenta a fost ascutit. In cazul caderii sub un unghi drept si de la o inaltime de pana la 25 cm, picatura de sange are forma rotunda si marginile netede; de la o inaltime de 25 - 150 cm, picatura are marginile dintate; picatura de sange are marginile dintate foarte pronuntat, cu stropi pe margine sub forma de raze, cand distanta de cadere depaseste 150 cm. Desigur ca aceste forme se intalnesc cand obiectul primitor are o suprafata destul de neteda. Pe obiectele poroase nu vom intalni asemenea forme.[44]

Observatia atenta a acestor urme poate determina formularea unui diagnostic diferential juridic de prezumtie dintre o omucidere, o sinucidere sau un accident.

Astfel, directia urmelor de sange, dispozitia lor pe imbracaminte si mainile victimei, prezenta sangelui pe un corp delict gasit langa cadavre constituie indicii in favoarea ipotezei de sinucidere, in timp ce prezenta sangelui pe imbracamintea unui presupus autor sau pe o arma apartinand acestuia, ca si forma, dispozitia si suprafata de raspandire a petelor la locul faptei pot duce la formularea unui "diagnostic" de omor.

Alteori, in functie de imprejurarile producerii faptei, localizarea, aspectul, dispozitia urmelor de sange in raport cu felul ranirii si in special prezenta acestor urme pe un autovehicul banuit, pot duce la concluzia unui accident rutier.

Astfel, asa cum am mai mentionat, de o deosebita importanta in examenul de la locul faptei este descrierea amanuntita a dispozitiei si formei petelor de sange. In cazul ranirii urmata de sangerare abundenta, imbracamintea victimei poate fi imbibata de sange pe suprafete intinse. Felul acestor urme cu prezenta de dare de sange de sus in jos arata ca, in momentul ranirii, victima se afla in picioare. Daca darele de sange au po directie orizontala fata de axul corpului, se poate presupune ca ranirea s-a produs in moment ce victima era culcata. Prezenta de sange pe talpile pantofilor victimei demonstreaza ca aceasta, dupa ranire, a mers pe solul patat de sange, deplasandu-se de la locul producerii leziunilor. Urmele lasate de mainile patate de sange (ale victimei sau ale agresorului) pe diverse obiecte pot duce, pe de o parte, la reconstituirea actiunilor intreprinse de victima sau autor dupa comiterea faptei si, pe de alta parte, prin posibilitatea formarii de amprente colorate la identificarea autorului.

Cand cantitatea de sange scurs dintr-o plaga este mai mare, aceasta poate imbiba imbracamintea sau alte materiale absorbante sau poate forma "balti" pe materiale neabsorbante si, in functie de vechime, se poate usca si forma cruste.

Astfel, prin examinarea sangelui scurs, se pot face aprecieri si asupra datei ranirii, la scurt timp dupa aceasta sangele extravazat fiind lichid sau recent coagulat, uscarea producandu-se cu timpul in raport cu grosimea petei si felul substratului.

Examenul la locul faptei al urmelor biologice trebuie sa cuprinda descrierea urmei respective in ceea ce priveste forma, marimea, culoarea, dispozitia, etc. si sa fie urmat de fotografierea sau efectuarea de schite ale urmelor respective (situatie in care rolul criminalistului este evident).[45]

Retinem deci ca petele de sange se pot forma fie direct prin stropire sau picurare dintr-o rana, fie indirect, prin contactul dintre un obiect murdar de sange sau mainile victimei sau agresorului si o alta suprafata.

Deosebirea dintre aceste doua tipuri de urme este de multe ori de o mare importanta practica.

In cazul in care urmele sunt mici sau modificate datorita timpului scurs si nu permit un diagnostic al naturii si provenientei, se va proceda la recoltarea acestora in vederea examinarilor de laborator.[46]

Fixarea urmelor de sange descoperite la locul faptei se face prin descriere si fotografiere.

Descrierea urmelor de sange parcurge doua faze. In prima faza se arata aspectul lor general, formele sub care se prezinta, locul sau obiectul pe care se fala, la ce distanta fata de alte urme ori obiecte importante. Dupa aceea, in faza a doua, se descrie fiecare urma in parte, incepand cu aspectul ei, adica daca este balta, dara ori manjitura, forma sa, culoarea, starea fluiditatii, distanta la care se fala fata de alte urme sau de anumite obiecte fixe, dimensiunile, eventualele corpuri straine descoperite in ea. Cand asemenea urme se afla pe corpul sau pe hainele victimelor sau pe alte persoane, alaturi de cele mentionate, se mai specifica in ce zona a corpului sau a imbracamintei se afla, ce fel de urme mai sunt in apropierea lor. In acest sens, nu se uita precizarea daca, fata de pozitia leziunilor, urmele descrise se gasesc in pozitie inferioara ori nu. Distantele la care se afla se specifica in centimetri si milimetri, nu in aprecieri ca: "la o distanta de o palma. de trei degete de.".

Fotografierea urmelor de sange, de asemenea, parcurge doua faze. Prima faza cuprinde fotografiile pentru fixarea aspectului general al urmelor in cauza, in raport cu obiectele sau cu alte urme din imediata lor apropiere. Iluminarea lor este bine daca poate fi cea naturala, pentru iluminarea artificiala mai potrivite sunt becurile mate decat lampile fulger, deoarece acestea din urma creeaza umbre puternice, care atenueaza multe din detaliile imaginii realizate. Izvorul de lumina artificiala poate fi asezat in spatele aparatului de fotografiat sau doua izvoare din partile laterale. Aparatul de fotografiat va fi cu obiectivul orientat perpendicular pe urmele fixate prin acest procedeu.

Fotografierea in detaliu a acestor urme se realizeaza astfel ca, in imaginea obtinuta, sa fie evidentiate formele petei de sange, marginile si dimensiunile sale, folosindu-se in acest scop rigla gradata pentru fotografia la scara. Pentru fotografierea urmelor de dimensiuni mici, cum sunt picaturile de sange, trebuie in prealabil astfel marita distanta focala incat sa se poata fotografia de la distante intre 5 si 10 cm, ca in cazul urmelor de maini. Ca la toate fotografierile de detaliu, aparatul fotografic trebuie asezat pe un stativ, cu obiectivul orientat perpendicular pe urma. Daca se fotografiaza cu iluminare artificiala, este de preferat utilizarea a doua izvoare de lumina, aflate in partile laterale ale aparatului fotografic, cu razele orientate pe urma sub un unghi ascutit, cam de 45⁰. In situatiile cand avem de fotografiat mai multe urme de sange in grup, sub forma de picaturi mici, fotografiile de detaliu pot sa cuprinda mai multe asemenea picaturi, esentialul este sa fi redate particularitatile de forma si marime.

De obicei, urmele de sange si leziunile de pe corpul victimei, in ultimele decenii, se fixeaza pe materiale fotosensibile color, spre a evidentia si pe aceasta cale nuantele de culoare a urmelor descoperite.[47] Pentru imprimarea pe pelicula a raportului dintre urmele de sange si alte urme sau obiecte de la locul faptei, se recurge la filmare, cand este potrivit sa se faca apel la serviciile unei persoane de specialitate.

De asemenea, este recomandabila, pe langa utilizarea procedeelor simple, obisnuite si a filmarii, fotografierea separatoare de culori. Aceasta va servi la relevarea urmelor greu vizibile cu ochiul liber, datorita nuantelor de culoare apropiata de culoarea suportului. Separarea culorilor se realizeaza cu filtre care au capacitatea de a neutraliza culoarea complementara lor.[49]

Ridicarea urmelor de sange depinde de suportul pe care se gasesc petele. Aceasta operatie se refera atat la obiectele purtatoare de atare urme, care, prin dimensiunile lor, sunt usor de manevrat, cat si de substanta propriu-zisa a acestor urme.

Se folosesc procedee diferite, dupa stadiul de coagulare a sangelui, marimea urmei (cantitatea de sange scursa) si suportul pe care se gasesc urmele.

Daca sangele nu s-a coagulat se aspira cu pipeta si se introduce in eprubete sigilate si etichetate. Sangele coagulat se ridica prin detasare cu o lama de cutit si se introduce in eprubete.

Pentru cantitati mici de sange (picaturi) se foloseste hartia de filtru, pentru sangele necoagulat; picaturile mai vechi vor fi tratate mai intai cu apa distilata, pentru a deveni solubile. Daca se gasesc pe frunze de arbori, se taie crengile sau frunzele, iar pamantul ori nisipul se ridica cu intreaga portiune pe care au fost gasite.

Obiectele comod transportabile, purtatoare de urme, se ridica pentru examene de laborator, ambalandu-se cu grija, pentru a nu fi modificate urmele.[50]

Obiectele purtatoare ale urmelor de sange, care sunt usor de ridicat si transportat si de valoare redusa, se pot ridica cu totul. Se vor ambala de asa maniera ca urmele de pe ele sa nu sufere nici un fel de degradare.

Obiectele din lemn, metal, materiale plastice, care, in general, nu se pot plia, se ambaleaza in cutii corespunzatoare ca dimensiuni, astfel ca peretii acestora sa nu vina in contact direct cu suprafetele purtatoare de urme. Lenjeria de pat, obiectele de imbracaminte, unele covoare, prosoape, cu sangele imbibat in tesatura, in prealabil se pliaza astfel incat sa nu se deterioreze sangele din ele, datorita umezelii sau altor factori. Indiferent de natura lor, obiectele purtatoare ale acestor urme se ambaleaza numai dupa ce sangele este uscat.[51]

Urmele de sange aflate pe obiecte netransportabile, cum ar fi dulapurile, mesele, dusumelele, asfaltul, se ridica, in functie de starea in care se afla, prin procedee diferite: se razuiesc, se racleaza sau se impregneaza pe hartie de filtru sau tifon inmuiat in apa, dupa care se introduc in eprubete.[52] Sangele aflat pe tegumente se spala. Impregnarea pe hartie de filtru poarta denumirea de metoda Tayler si prezinta avantajul de a conserva unele detalii referitoare la dimensiunile, forma, distantele si topografia petelor, dar nu permite ulterior examenul microscopic.

In cazul cand sangele este infiltrat in masa de zapada, se ridica zapada imbibata, in cantitate necesara, se aseaza pe o bucata de panza alba, curata, de preferinta tifon, care se pune intr-un vas, pentru topirea zapezii in mod lent, iar sangele se va imbiba in tesatura respectiva, care va fi ambalata intr-un vas de sticla, inchis ermetic.

Fiecare proba se impacheteaza separat in hartie alba sau in plicuri, se leaga cu sfoara si se sigileaza, specificandu-se continutul pe o eticheta. Niciodata nu se pun in acelasi pachet mai multe obiecte, deoarece ulterior pot aparea confuzii.[53]

Pana a fi trimise la expertiza, mijloacele materiale de proba, se vor pastra intr-un loc uscat si intunecos, in asa fel incat petele sa nu se lipeasca intre ele.[54]

Din cauza marii sensibilitati a probelor biologice la conditiile de mediu (umezeala, caldura, mucegaiuri) si la trecerea timpului, prelevarea si transportarea trebuie sa aiba loc cat mai rapid. Se va evita ambalarea suporturilor purtatoare de urme de sange in pungi de plastic. Toate probele se vor ambala in ladite de lemn cu rumegus pentru a le mentine in pozitie stabila atunci cand obiectele materiale pe care se afla petele de sange se expediaza prin posta intr-un alt oras.

Precautii speciale trebuie luate in cazul in care urmele de sange vor fi supuse analizei ADN, caci contaminarea probelor este o adevarata problema.[55]

Mai intai, obiectele purtatoare de sange sunt verificate pentru a fi puse in evidenta urme importante, precum cele papilare. Pentru fiecare proba, se va folosi un recipient special de containerizare. Sangele necoagulat se refrigereaza, iar petele de sange de pe obiecte se usuca si abia apoi sunt impachetate si trimise laboratorului.

Pentru a preveni contaminarea probelor se recomanda folosirea de manusi, pense sterile (care se vor schimba sau dezinfecta daca se contamineaza), masti pentru a evita stropii de saliva in caz de stranut, tusit sau chiar vorbit in apropierea suprafetelor purtatoare de urme.[56]

Transportul urmelor de sange constituie o urgenta medico-legala si cere o serie de precautii in vederea evitarii alterarii sau degradarii sangelui.[57]

Examenul de laborator este obligatoriu pentru a stabili un diagnostic de certitudine al naturii petei suspecte, originea umana sau animala a sangelui, grupa sanguina.

In mai multe cazuri, diagnosticul origini sanguine a unei pete se poate face in conditiile de la locul faptei, in aceste cazuri examinarile ulterioare de laborator urmand sa confirme si sa completeze prime examinare.

In alte cazuri insa, expertul este bine sa nu traga concluzii de certitudine, deoarece o serie de alte substante ca de exemplu vopselurile, rugina, petele de fructe, sucurile de plante, urmele de insecte etc., pot lasa pete asemanatoare celor de sange. Alteori, petele suspecte sunt de sange dar acesta nu este de origine umana, situatie in care diagnosticul macroscopic nu poate fi facut. [58]

Impreuna cu obiectele probe materiale ce se trimit expertilor, se anexeaza ordonanta prin care s-a dispus efectuarea expertizei, si copia procesului verbal de cercetare a mijloacelor materiale de proba (de cercetare la fata locului, etc.), iar, in functie de caracterul intrebarilor puse, si copia actului de examinare medico-legala a cadavrului, date referitoare la grupa sanguina a cadavrului, iar daca exista un suspect se vor trimite si date asupra grupei sale sanguine.

Cand se dispune o a doua expertiza, este necesar sa se trimita si o copie a raportului primei expertize.

Efectuand cercetarea petelor ce par a fi de sange, expertiza medico-legala, are posibilitatea sa rezolve urmatoarele intrebari fundamentale:

exista pe obiectele materiale trimise sange. Sangele apartine unui om sau unui animal, in ultimul caz, ce fel de animal?

carei grupe si carui tip apartine sangele; coincide oare cu grupa si tipul sangelui celui omorat (sau suspect)?

Mentionam ca, in situatia cand grupa sanguina coincide la obiectele cercetate expertiza poate stabili ca ea apartine la tipuri (subgrupe) diferite. Aceasta poate fi dovada provenientei sangelui de la persoane diferite.

care este vechimea aproximativa a petelor de sange?

care a    fost cantitatea de sange lichid ce a produs petele de pe obiectele respective?

ce provenienta regionala are sangele, adica din ce parte a corpului?

Organul de cercetare trebuie sa formuleze intrebarile inca de la inceput clar si concret, deoarece probele sunt de regula in cantitati mici, usor si rapid degradabile, incat problemelor ridicate ulterior nu li se mai poate da raspuns.

In cazuri favorabile pentru cercetare, in prezenta unor amestecuri, pot fi deosebite: sange din cavitatea bucala, din caile respiratorii, din stomac, din abcese, de provenienta hemoroidala, menstruala.[59]

PASESCU

INTERPRETAREA URMELOR DE SANGE LA LOCUL FAPTEI

Circumstantele si natura infractiunilor cu violenta produc frecvent o mare varietate de urme de sange care, atunci cand sunt atent studiate si evaluate, respectand distributia si geometria lor, pot furniza informatii de o valoare considerabila care sa ajute investigatorul in reconstituirea faptei.

Interpretarea corecta a urmelor de sange s-a dovedit cruciala in numeroase cazuri in care cauza mortii era discutabila, iar stabilirea faptului daca a fost omor, sinucidere, accident sau moarte naturala, era necesara procesului civil sau penal.

Fiind un amestec fluid constituit din componente celulare si plasma, sangele, atunci cand iese din corp in mediul extern, ca rezultat al traumatismelor produse de diverse forte, se va supune legilor fizicii.

Urmele de sange sunt rezultatul contactului dintre sangele iesit din corpul uman si diversele suprafete externe ce compun locul faptei.

Examinarea si interpretarea formei urmelor de sange descoperite la locul faptei infractiunii se face cu aplicarea proprietatilor fizice ale sangelui (vascozitate, densitate, tensiune superficiala) ti a principiilor dinamicii fluidelor (care sunt aceleasi).

Forma urmelor de sange intalnite la locul unei infractiuni este influentata in principal de cantitatea de sange care a iesit din corpul uman, de viteza cu care aceasta se deplaseaza pe spre suprafata primitoare si de unghiul sub care intalneste aceasta suprafata.

In raport cu acesti principali factori, se pot deosebi mai multe categorii de urme de sange avand caracteristici si mecanisme de formare diferite, cum ar fi:

urme formate prin caderea libera a picaturilor de sange pe suprafete orizontale si neorizontale;

urme formate prin stropire, tasnire, aruncarea sau proiectarea sangelui;

urme de sange formate prin impact, cu diverse viteze;

urme formate prin contact.

Urme formate prin cadere libera a picaturilor de sange pe suprafete orizontale si neorizontale

Cand o picatura de sange cade prin aer, tensiunea superficiala a picaturii de lichid va minimiza aria suprafetei si va face ca picatura sa capete o forma mai degraba sferica decat plata, cum este de obicei reprezentata in arta plastica. Aceasta picatura sferica nu se va rupe in aer, daca asupra sa nu va actiona o alta forta decat gravitatia.

Forma urmelor create de picaturile de sange prin cadere libera. Cand o picatura libera ajunge pe o suprafata orizontala, va cea o urma de sange de forma mai mult sau mai putin circulara, in functie de natura suprafetei. La impactul cu o suprafata dura si neteda, tensiunea superficiala a picaturii de sange va rezista rupturii si se va produce o pata circulara uniforma, independent de distanta de cadere. In schimb, o suprafata rugoasa va mari tensiunea superficiala si va produce o ruptura la impact. Urma de sange rezultata va prezenta neregularitati si distorsiuni ale formei si va avea margini zimtate (numai spini).

In afara de marginile spinoase, unele urme mai pot prezenta si stropi periferici. "Este important de inteles ca gradul de distorsionare a petei de sange rezultata dintr-o picatura libera este functie mai degraba de textura suprafetei tinta, decat de distanta de cadere".[60]

Cand sursa este stationara si din ea cad multiple picaturi libere de sange pe o suprafata orizontala, urma rezultata in final se va compune din picaturi care au cazut unele in altele. Aceasta forma finala a urmei va fi mare si neregulata, avand si picaturi mici, satelite, cu dimensiuni cuprinse intre 0,1 - 1, 0 mm, circulare sau ovale plasate in jurul sau.

Cand sangerarea a fost suficient de puternica, petele de sange se pot produce din cauza miscarilor victimei si agresorului ori cand baltile de sange sunt deranjate de obicei cum ar fi: o talpa de pantof care calca in sange cade dintr-o sursa deschisa cum ar fi o rana a victimei.

Urme de sange formate prin stropire, tasnire, proiectare sau aruncare

Urmele de v create prin stropire, spre deosebire de cele formate prin cadere libera sau picurare, urmeaza o traiectorie oblica care se abate de la cea verticala impusa de gravitatie. Cauza acestei abateri este aparitia unei alte forte cum ar fi: deplasarea alerta a sursei de sange (alergare) sau scuturarea mainilor din care ies stropi de sange. Urmele formate prin mecanismul prezentat pot crea forma semnului exclamarii, forma ovala sau chiar rotunda (atunci cand impactul suprafetei primitoare se produce la un unghi de 90 grade).

Urmele formate prin tasnire (sau improscare) apar, de regula, la impactul dintre sangele provenit dintr-o artera lezata sau sectionata si suprafete netede sau orizontale (pereti, usi, mobile etc.).

In literatura de specialitate[61] sangele care iese din artere este cunoscut sub denumirea de "tasnire artificiala". Forma acestor urme este usor de deosebit dupa imbinarea petelor cu stropii secundari si scurgeri verticale mai lungi sau mai scurte in raport cu inclinarea suprafetei tinta.

Un element caracteristic al acestor urme este si gruparea lor ritmica generata de ritmicitatea jetului de sange care tasneste din artera.

Urmele formate prin proiectare apar atunci cand cantitatea sangelui care intra in impact cu diferite suprafete depaseste 0,1 ml. Viteza cu care se deplaseaza sangele este mai mare decat viteza de gravitatie.

Urmele create prin acest mecanism au dimensiunile mai mari decat cele create de picaturi, iar in jurul lor apar numeroase proiectii ascutite si pete satelit cu forme diferite (liniare, punctiforme).

Exemple de astfel de urme sunt cele rezultate din vomitarea unei cantitati de sange sau din lovirea cu un obiect greu intr-o balta de sange proaspat (necoagulat).

Urmele create de sangele aruncat (azvarlit) apar atunci cand sangele este proiectat pe o suprafata de pe un obiect si nu din punctul de origine (plaga). Apar astfel de situatii cand sangele este proiectat pe o suprafata de pe un obiect insangerat aflat in miscare, cum ar fi un corp contondent, miscat brusc. Trebuie facuta o distinctie intre aceste urme azvarlite si urmele lasate de stropii secundari care isi au originea intr-o picatura primara.

Urmele de sange formate prin impact cu diferite viteze

Scurgerile de sange sunt urme continue formate de sangele care curge cu o viteza redusa de la punctul de origine, pe corpul sau hainele victimei precum si pe terenul sau obiectele din jurul victimei, pana la locul de oprire ce are aspectul unei acumulari. Scurgerile se datoreaza in toate cazurile gravitatiei.

Baltile de sange constituie un alt tip de urme care se formeaza de regula in punctele finale ale scurgerilor, au suprafata neregulata, influentata mult de particularitatile suportului pe care s-au acumulat.

Formarea baltilor presupune ca sursa sangerarii sa aiba o pozitie relativ stabila fata de suport. Forma baltilor depinde de pozitia victimei si mai ales de inclinarea si felul suprafetei suportului. Cand suportul este inclinat, sangele se scurge si umple marginile cele mai joase ale acestuia.

Baltile se pot forma si prin acumularea picaturilor intr-un singur loc.

Cand o forta puternica loveste o sursa de sange expus, sangele este spart intr-o multitudine de stropi din cauza cresterii bruste de energie. Cand acesti stropi lovesc o suprafata tinta, produc urme care pot usor deosebite de cele create de picaturi, de stropi azvarliti sau de cei proiectati.

O urma de sange produsa de un impact de mare viteza este caracterizata de prezenta unor stropi de mare viteza. "Un impact este considerat de mare viteza, daca este de 30 m/s sau mai mare. Multe dintre picaturile produse de acest tip de impact sunt extrem de mici si creeaza o ceata de dispersie care, datorita densitatii ei foarte mici, nu se deplaseaza in aer decat pe o distanta foarte mica (70 - 100 cm)".

Manjiturile sunt urme de v ce se creeaza prin contactul dinamic al sursei de sange cu o suprafata nepurtatoare de sange. Uneori aceste urme au aspect de striatii ce apare mai ales in zonele unde factorul creator de urma a alunecat.

Stersaturile sunt urme de v create atunci cand un obiect se misca printr-o pata de sange inca neuscat si, prin urmare, deplaseaza o parte din continutul initial si ii altereaza aspectul.

Natura obiectului care a produs stersatura poate fi precizata dupa observarea urmei de sange produse si uneori se poate preciza daca a fost mana, deget, tesatura, etc.

Imprimarile, realizate prin stratificarea sau destratificarea sangelui, cu ajutorul degetelor, palmelor, parului, incaltamintei sau a unor portiuni din obiectele de imbracaminte, constituie adevarate amprente ce pot reda conturul intregii suprafete de contact ori a unor portiuni din aceasta, in care se pot observa caracteristici generale sau individuale. Aceste urme pot ajuta la identificarea mainii, piciorului sau obiectului creator, fara a se utiliza analizele biologice.

In literatura de specialitate straina, asemenea urme sunt cunoscute sub denumirea de urme de transfer.

Cautarea urmelor de sange prin incaperi

Uneori, pentru inlaturarea urmelor de sange de pe pereti, criminalii zugravesc din nou incaperea unde s-au petrecut evenimentele sangeroase sau numai unele portiuni ale acestora.

Agresorul poate depozita sau transfera sange in canalizare, toaleta, stativele pentru prosoape sau tevi in incercarea sa de a se curata de sange inainte de a parasi locul faptei. De aceea, trebuie cercetate si sifoanele si gurile de vizitare ale tevilor si luate de acolo mostre de apa in vederea testarii si determinarii prezentei urmelor de sange.

Petele mici de sange, stropii si manjiturile de sange se usuca rapid la fata locului si de obicei raman intacte pe suprafata. Exista insa si cazuri cand pot sa apara cojiri si alte alterari ale petelor de v dupa intervale scurte de timp. Astfel de fenomene pot aparea cand, la locul faptei, exista curenti puternici de aer cum sunt cei creati de ventilatoare, de ferestrele si usile deschise, iar suprafetele tinta sunt incalzite de variatele dispozitive de incalzire folosite in gospodarii. Anumite suprafete, cum ar fi pardoselele lustruite cu ceara, nu pastreaza foarte bine urmele de sange.

Cautarea urmelor de sange prin autovehicule

Este bine ca cercetarea autovehiculelor in vederea descoperirii urmelor de autovehicule sa se faca intr-un garaj bine iluminat, curat si incalzit.

Practica a demonstrat ca verificarile facute in graba, pe timp de ploaie, vant, noaptea sau la temperaturi scazute se finalizeaza cu rezultate negative.

Interiorul vehiculului trebuie examinat sistematic si impartit in sectoare, inclusiv portbagajul. Fiecare sector trebuie fotografiat si examinat separat. Portbagajul sau interiorul vehiculului pot avea urme de sange ce pot demonstra ca victima, hainele ei sau alte obiecte au fost transportate. Agresorul ar fi putut sa transfere sangele sau sau al victimei pe portiera, manetele de ridicare a geamurilor, volan, huse, scaune sau pedale.

Urmele de sange sau fragmentele de tesuturi moi, lipite de suprafetele de dedesubt ale masinii, pot pastra fire de par sau fragmente microscopice de oase.[62]

Interpretarea urmelor de sange descoperite la locul savarsirii infractiunii poate furniza numeroase informatii din care unele cu un grad mare de probabilitate, iar altele de certitudine.

O incercare de inventariere si sistematizare a acestor informatii a condus la intocmirea listei de posibilitati pe care o prezentam in continuare:

calcularea inaltimii de la care s-a scurs sangele care a creat urmele;

stabilirea directiei de deplasare a persoanei si a drumului parcurs de aceasta la locul faptei;

calcularea unghiului de impact al picaturilor sau stropilor de sange cu diferite suprafete;

determinarea punctului de origine a urmelor de sange;

precizarea pozitiei victimei, a agresorului si a obiectelor in timpul sangerarii;

aprecieri asupra naturii obiectului sau asupra armei care a produs urmele de sange;

determinarea distantei de la care s-a tras cu aram de foc;

determinarea numarului de lovituri aplicate;

demonstrarea mutarii cadavrului de la locul in care s-a produs agresiunea;

estimari asupra perioadelor de timp legate de formarea si modificarea urmelor de sange; aprecierea timpului scurs intre sangerare si actiunea care a produs urma;

estimarea volumului sangerarii, a cantitatii de v pierdut si a efectului acestuia asupra starii victimei;

stabilirea legaturii dintre victima si agresor prin intermediul sangelui prezent pe hainele agresorului;

criterii aditionale pentru estimarea momentului mortii;

confirmarea sau infirmarea declaratiilor date de suspecti sau martori in legatura cu unele imprejurari ale comiterii faptei.

O persoana care sangereaza si care merge repede sau fuge constituie surse de sange cu o miscare orizontala suficienta pentru a permite picaturilor sa atinga o suprafata orizontala, ca de exemplu podeaua, sub un unghi de impact mai mic de 90⁰.

O persoana care sangereaza, dar care se deplaseaza incet, poate produce picaturi de sange aproape rotunde, iar directia de miscare nu este evidenta din observarea marginilor petelor. Miscarile acestor persoane pot fi deduse dupa distributia urmelor de sange ramase pe suprafetele orizontale din campul infractiunii. Gruparea urmelor poate indica locurile in care persoana ranita a stationat, mai ales cand langa ele se afla si urme plantare sau de incaltaminte.

Daca sursa de sange nu este o rana sangeranda, cantitatea de sange disponibila pentru picaturi este limitata, iar sirul de urme va fi scurt.

Acest lucru este valabil pentru urmele create de stropii aruncati de pe obiectele sau armele murdarite de sangele preluat din ranile victimei.

Precizarea pozitiei victimei, a agresorului si a obiectelor in timpul sangerarii

Studiul distributiei stropilor de viteza medie si determinarea directiei si a originii stropilor individuali pot conduce la stabilirea pozitiei relative a victimei si a agresorului in timpul aplicarii loviturilor. Urmele radiale produse de stropii de impact de viteza medie sunt distribuite intr-o maniera asemanatoare cu forma unei roti.

Daca victima se afla pe podea in timpul primirii loviturilor, stropii vor zbura radial de la punctul de lovire, producand urme de impact pe victima, pe podea si in partea inferioara a peretilor alaturati sau a altor obiecte din zona.

Uneori, o portiune din aria circulara poate aparea fara urme de sange. Aceasta zona curata poate reprezenta zona din spatele agresorului, stropii fiind primiti de acesta. In timpul aplicarii loviturilor pe plagi deschise, agresorul primeste de obicei o cantitate importanta de stropi de sange pe pantofi, pantaloni, camasa sau alte obiecte de imbracaminte.

Tesaturile pot altera dimensiunea aparenta a urmelor de sange. Evaluarea urmelor de sange pe haine este imbunatatita prin imbracarea acestora pe manechin pentru o mai buna orientare si directionare. Stropii de sange de pe haine pot fi ascunsi de prezenta altor urme de sange. De asemenea, hainele inchise la culoare, mai ales blue - jeans (blugii) pot ascunde petele de sange din cauza lipsei de contrast. In astfel de cazuri este foarte utila folosirea stereomicroscopului.

Mai trebuie stiut ca si alte actiuni decat loviturile pot produce stropi de sange cu impact de viteza medie, la fata locului.

Tararea mainii sau a unui alt obiect intr-o sursa de sange, tusirea sau stranutarea cu sange pot produce frecvent stropi de sange. Prezenta unor astfel de evenimente pot fi deseori recunoscute ca atare in timpul examinarii cu atentie a locului faptei, a ranilor victimei si a hainelor. Investigatorul trebuie sa fie pus in garda in legatura cu aparitia unor astfel de urme de sange in cazurile in care victima prezinta rani in gura, nas, sinusuri sau plamani.

Este important sa se aiba in vedere ca activitatea atacatorului la fata locului poate avea loc nu numai in timpul atacului, ci si dupa ce incidentul a avut loc. Atacatorul poate produce urme de sange cu sangele victimei sau, in alte situatii, chiar cu sangele propriu, daca si el a fost ranit in timpul altercatiei cu victima. De exemplu, un cutit plin de sange poate lasa o urma vizibila, daca este sters. Numeroase obiecte pot fi folosite de atacator pentru a-si sterge mainile de sange, cum ar fi: prosoape, tesaturi, mobila, cuverturi, draperii si alte lucruri asemanatoare. Urmele partiale de sange pot fi transferate pe tocurile si marginile usilor, pe clante, manere si comutatoare electrice. Camerele de baie trebuie cercetate cu atentie.

Urmele create prin contact (impregnare, manjire, stersaturi, etc.) sau prin transferul sangelui de pe victima pe agresor, pe hainele acestuia si pe obiectele pe care acesta le-a atins, pot intregi baza de date referitoare la pozitia agresorului si a victimei.

Dupa consumarea actiunilor violente, care au generat aparitia urmelor de sange, indiferent de forma lor, agresorul isi continua, in multe cazuri, activitatea, cautand anumite bunuri sau drumul spre iesire.

Preluand prin transfer urme din sangele victimei sau fiind el insusi ranit, agresorul va marca drumul sau in cuprinsul locului faptei cu urme de sange vizibile sau discrete care, analizate in corelatie cu ansamblul locului faptei, pot conduce la reconstituirea drumului acestuia.

La randul sau, victima se poate misca din locul unde a lasat-o infractorul si, in incercarile ei de salvare, isi poate schimba pozitia, se poate tari, poate atinge anumite obiecte. Examinarea urmelor de sange create in timpul acestor miscari poate sa ajute la reconstituirea miscarilor sale.

Anumite categorii de urme de sange sunt produse ca efect al folosirii de catre agresor a unor obiecte si arme, cum ar fi: bucati de lemn de dimensiune medie, leviere, cozi de lopata, de topor etc. (denumite, in general, corpuri contondente), arme albe sau de foc.

Loviturile aplicate victimei cu un corp neascutit (pumn, sticla, ciocan, piatra etc.) sau ascutit (topor, cutit) produc stropi de sange de viteza medie dupa ce sangele s-a acumulat la suprafata. De obicei, o singura lovitura nu este suficienta pentru a produce stropi in cantitati semnificative, cu exceptia, poate, a cazului unei zdrobiri masive.

Sursa de sange (plaga) trebuie sa fie expusa (adica, in contact cu aerul), atunci cand primeste impactul pentru a produce stropi.

O alta categorie de urme produse de folosirea obiectelor la lovirea victimei sunt cele create de sangele azvarlit prin miscare brusca a corpului contondent.

Dupa lovirea in mod repetat a victimei cu bastonul, bata, teava etc., sangele va parasi arma si va zbura tangential cercului descris de acesta, lovind peretii, tavanul, podeaua si alte obiecte din calea lui.

Daca exista mai multe urme de stropi azvarliti, se poate face o estimare a numarului minim de lovituri aplicate. Numarul    de dare de stropi azvarliti va fi egal cu numarul minim de lovituri aplicate victimei, plus unul deoarece, de obicei, prima lovitura nu genereaza o cantitate suficienta de sange care sa poata fi luata pe arma si apoi azvarlit. Daca mai multe lovituri se produc in acelasi plan, darele de stropi azvarliti se pot suprapune, acest lucru constituind ratiunea pentru care nu se poate estima decat un numar minim de lovituri.

Cateodata, localizarea darelor de stropi azvarliti pot indica mana cu care a fost manevrata arma. Aceasta interpretare trebuie facuta cu multa grija si tinand cont de posibilitatea actionarii cu doua maini sau a unei lovituri de genul celor cu "reverul" din tenis.

Folosirea unor arme albe (cutite, topoare, lame, etc.) poate fi dedusa din descoperirea la locul faptei a urmelor produse de "tasnirile arteriale" care apar numai in urma taierii sau spargerii unei artere.

Urmele lasate de "tasnirile arteriale" sunt usor de identificat, datorita formei caracteristice pe care o iau, uneori, din cauza fluctuatiilor in presiunea arteriala.

Tasnirile arteriale apar deseori la locul comiterii unor infractiuni cu violenta in care s-au produs plagi taiate sau intepate. Arterele din zona capului pot fi insa traumatizate si ca urmare a unor rani produse prin lovire. Agresorul si hainele sale pot prezenta urme provenind din sangele arterial. La interpretarea acestor urme trebuie sa se tina seama ca in cazurile de deces produse prin caderi accidentale, locul faptei poate prezenta foarte mult sange si din cauza tasniturilor sangelui dintr-o taietura a arterei temporale. Urmele de sange rezultate pot trezi suspiciunea unei agresiuni, daca nu sunt interpretate corect.

La fata locului, urmele create de stropii de mare viteza sunt cel mai frecvent asociate cu ranile impuscate, dar mai pot fi vazute si in ranile produse de dispozitive sau mecanisme de mare viteza sau putere ca si in anumite cazuri de accidente de automobile. Cand o victima prezinta o rana impuscata, s-ar putea sa existe urme ale stropilor de sange aruncati inapoi, proveniti de la orificiul de intrare si stropi aruncati inainte, proveniti de la orificiul de iesire, daca acesta exista. Stropii aruncati inapoi rezulta din stropii de sange directionati in sens invers fata de sursa de energie (arma de foc) si se pot descoperi pe piele, haine sau alte obiecte ori suprafete aflate in vecinatatea orificiului de intrare, relativ la pozitia pe care a avut-o victima in momentul descarcarii armei de foc.

Stropii aruncati inapoi pot fi intalniti pe arma de foc, pe zonele expuse mainii, pe maneca camasii sau pe bratul cu care agresorul a tinut arma in cazul tragerii de la mica distanta sau in contact cu victima. "Daca exista cumva surse de sange expus, ca in cazul ranilor impuscate multiplu, si daca distanta intre gura armei de foc si tinta este de sub 15 cm, atunci se pot produce urme semnificative de stropi aruncati inapoi. Impuscaturile in surse de sange expus vor creste cantitatea de stropi aruncati inapoi, dar distanta parcursa de acestia va fi totusi limitata la 60 - 90 cm. In cazurile de posibila sinucidere, armele si mainile victimelor trebuie analizate cu atentie, deoarece ele pot indica pozitia mainii pe arma in timpul descarcarii armei.

Stropii aruncati inainte sunt stropi care se deplaseaza in aceeasi directie cu sursa de energie si in cazul ranilor impuscate sunt de obicei asociati orificiilor de iesire.

Cantitatea si distributia stropilor de mare viteza, daca au fost aruncati inainte sau inapoi, variaza considerabil in functie de mai multi factori. De obicei, exista u orificiu de iesire, stropii aruncati inainte sunt mai multi decat cei aruncati inapoi. Cantitatea de stropi aruncati inapoi depinde de tipul armei si al munitiei de distanta dintre tinta si gura armei si de amanuntele anatomice legate de pozitia ranii.

Cantitatea de stropi aruncati inapoi este de asemenea redusa din cauza efectului de blocare a parului si a hainelor, inclusiv a palariilor sau a altor acoperaminte pentru cap purtate de victima.

Un alt efect asociat cu ranile impuscate de la mica distanta sau in contact il constituie efectul de reproiectare. Acesta consta in prezenta unor stropi de sange in teava armei si care au fost reproiectati datorita efectului descarcarii gazelor care au acompaniat proiectilul.

Este evident ca examinarea armei pentru detectarea prezentei sangelui pe arma sau in interiorul tevii trebuie sa se faca inaintea cercetarii starii de functionare a acesteia si a efectuarii tragerilor experimentale.

Colaborarea criminalistului cu medicul legist in timpul cercetarii locului faptei poate ajuta la obtinerea unor informatii pertinente cu privire la timp. Se pot face impreuna estimari referitoare la timpul de supravietuire a victimei, la timpul cat a durat scurgerea sangelui, timpul cat a stat sangele in aer liber, timpul scurs intre sangerare si actiunea care a produs urma, precum si asupra vechimii urmelor de sange.

O taietura in partile laterale ale gatului poate conduce la sectionarea arterei carotide, ceea ce produce o sangerare rapida de tipul tasnirii arteriale, cu o pierdere rapida de cunostinta a victimei, moartea survenind foarte rapid dupa o astfel de rana. Asemenea urme pot aparea, in cazul ranilor produse accidental sau de catre sinucigasi, in zone ale corpului unde arterele sunt accesibile.

Ranile toracale sau abdominale sunt insotite foarte des de sangerari minore sau chiar absente pentru ca sangele se acumuleaza in cavitatile din corp. hainele se pot umezi si impiedica scurgerea mai departe a sangelui din corp. hainele care sunt stranse pe pielea victimei pot impiedica curgerea sangelui din corp. un corp intins la pamant poate prezenta scurgeri de sange din cauza gravitatiei in functie de pozitia corpului.

O rana in pieptul victimei, daca este culcata pe spate, poate produce numai o mica urma de sange externa, dar atunci cand corpul este intors invers, are loc o scurgere considerabila de sange din cavitatea toracica.

Gradul de intoxicare cu alcool sau droguri poate avea un efect indirect asupra cantitatii de sange pierdut. Dupa ranire, activitatea victimei intoxicate poate fi legata de reducerea simtului de inhibitie si de comportarea neuzuala, iar cresterea activitatii fizice poate conduce la cresterea sangerarii datorita cresterii activitatii inimii.

Acesta poate fi corelat cu timpul de coagulare si cu timpul necesar unei anumite cantitati de sange sa se usuce pe o suprafata anume si poate fi determinat pe cale experimentala.

La fata locului trebuie descris atat caracterul sangelui, aspectul sau, cat si gradul de coagulare si de uscare. Cheagurile de sange, dupa o anumita perioada de timp prezinta o vizibila separare fata de ser. Este posibila corelarea aspectelor cheagurilor de sange si a gradului de uscare al sangelui cu timpul aproximativ cat a stat sangele in aer liber. Desi acest lucru este variabil, ne putem astepta ca la 24 de ore dupa ranire, o mare parte din sange sa fie uscat. Mediul inconjurator si tipul de suprafata pe care este depozitat sangele sunt foarte importante in experimentele de acest tip.

Un cheag de sange este format printr-un mecanism complex la care isi aduc aportul proteinele fibriogene din plasma, globulele si alti factori de coagulare. Vizual se prezinta ca o retea de fibre materiale (fibriogen si celule rosii). In timp, cheagul de sange incepe sa se retraga, ducand la o separare a unei faze lichide ce va fi denumit ser.

Urmele de sange produse de sangele partial inghetat sau inchegat indica intervalul de timp scurs intre sangerare si actiunea in urma careia s-a produs urma.

Estimarile varstei urmelor de sange pe baza culorii acestora trebuie facuta cu multa circumspectie.

Cele mai sigure informatii despre pozitia initiala a victimei si schimbarea pozitiei cadavrului se pot obtine din studiul scurgerilor de sange si al baltilor rezultate din acestea.

Scurgerile de sange pot fi observate atat pe corpul sau hainele victimei cat si pe suprafata pe care se gaseste ea (podea, pat, scaun etc.). directia lor este guvernata de gravitatie, chiar daca nu exista cumva obstacole.

Miscarea cadavrului dintr-un loc in altul lasa pe podea, pe asfalt sau pe pamant dare de sange (urme dinamice de contact) care indica traseul urmat de infractor din locul unde a lovit victima pana in punctul unde a abandonat cadavrul.

Pe parcursul transportarii victimei, parti ale acestuia, cum sunt mainile, parul, hainele, incaltamintea, pot atinge peretii, piesele de mobila sau alte obiecte aflate pe traseul urmat si creeaza urme de stergere sau de imprimare cu sange.

In cazul in care victima a fost ranita sau omorata intr-un loc si mutata in altul, este necesar sa se coroboreze cantitatile de sange cu natura sangerarii si locul anatomic al sursei de sange.

Miscarea sau mutarea corpului dupa ranire poate fi stabilita cu ajutorul distributiei sangelui de la locul faptei, cum ar fi: tasniturile arteriale si transferurile de sange care indica miscarea pe podea sau de-a lungul unui zid, intr-o camera sau coridor.

Examinarea cu grija a hainelor si incaltamintei patate de sange ofera deseori informatii valoroase pentru reconstituirea corecta a infractiunilor cu violenta. Urmele de sange de pe hainele victimei si agresorului pot demonstra activitatea, pozitia fiecaruia in timpul si dupa atac sau lupta, dupa ce s-a pierdut sange.

Examinarea hainelor patate de sange poate fi dificila, iar urmele de sange pot fi complexe si uneori partial ascunse pe materialele inmuiate in sange, dar o cercetare amanuntita este deseori rasplatita.

Sangele gasit pe hainele victimei apartine de obicei victimei, dar nu trebuie intotdeauna presupus ca este asa. Formele dificil de explicat ale urmelor de sange sau directionarea nepotrivita a stropilor de sange de pe hainele victimei pot fi indicii ca sangele de pe haine apartine mai degraba agresorului decat victimei.

Interpretarea formelor de sange de pe hainele suspectului va ajuta la acceptarea sau respingerea explicatiilor oferite de suspect in privinta prezentei acestor pete de sange pe hainele sale.

Capitolul II

"Incercarile de evaluare a cazurilor in care pierderea de sange reprezinta un factor crucial trebuie sa se bazeze pe faptul ca volumul de sange prezent la o persoana normala se afla in domeniul 5000 - 6000 ml sau 5 - 6 litri. Cand sistemul vascular al victimei este distrus in asa masura incat sangele sa se poata scurge sau sa paraseasca vasele, stabilitatea corpului se schimba.

Sangele poate parasi sistemul vascular si se poate scurge in exterior sau se poate acumula in cavitatile din interiorul corpului, in cavitatile craniene, toracice, pericardice sau peritoniene. Cand 20 - 25 procente din volumul sangelui este pierdut din sistemul circulator (1000 - 1500 ml) apar primele simptome de soc. Acest lucru este mai semnificativ cand sunt ranite anumite organe ca inima, plamanii sau creierul, a caror disfunctii vor produce schimbari aditionale care vor slabi victima."

Volumul sangelui pierdut devine important din mai multe motive printre care si necesitatea evaluarii gradului de activitate depusa de victima dupa ce a suferit ranirea mortala. Estimarea cantitatii de sange pierdut in exterior se poate face la fata locului, iar estimarea cantitatii de sange pierdut in interiorul corpului victimei poate fi facuta la necropsie prin masurarea volumului de sange liber prezent in diferite cavitati ale corpului.

Rapiditatea cu care a survenit moartea dupa ce a fost produsa rana reprezinta un factor important in evaluarea sanselor ca pe hainele agresorului sa fi sarit stropi din sangele victimei in timpul luptei sau atacului.

Aprecierea volumului de sange pierdut poate raspunde la unele intrebari cum ar fi:

cantitatea de sange pierduta putea cauza moartea victimei?

cat de repede putea surveni moartea in aceste conditii?

Mai putea victima sa execute vreo activitate in intervalul de timp cuprins intre debutul sangerarii si instalarea mortii?

Hemoragiile interne constituie o categorie aparte de sangerari, caracterizate prin: cantitati mici (sau chiar nule) de sange pierdute in exteriorul organismului; evolutie mai lenta sau tardiva catre deces; posibilitatea ca victima sa execute un numar mare de activitati pana in momentul decesului; posibilitatea ca victima sa primeasca asistenta medicala inaintea decesului si, chiar, sa evite decesul. Exceptii la cele de mai sus sunt hemoragiile cataclismice (de exemplu, in rupturile de aorta), care pot conduce la moarte intr-un timp foarte scurt, de ordinul minutelor.

Factori care afecteaza volumul sangerarii. Cantitatea de sange scursa in urma raniri este afectata de multi factori. Acesti factori pot fi legati de caracteristici umane cum ar fi varste, statura, sexul, starea de sanatate, starea vaselor de sange si localizarea vaselor de sange principale aflate in zona ranirii.

Statura fizica a individului este foarte importanta. Un barbat musculos poate avea capacitatea de a absorbi impactul produs de un corp contondent rezultand doar hematoame ale tesuturilor moi. Muschii pot interfera cu penetrarea produsa de un cutit sau un alt corp ascutit. Proiectilele, in functie de calibru si viteza, pot fi incetinite in timpul penetrarii maselor musculare. In contrast, cei cu muschi putini, femeile si copii, de exemplu, pot suferi rani mai serioase in aceleasi conditii.

Oamenii mai in varsta pot avea un sistem osos mai subtire care nu poate constitui un suport puternic pentru a preintampina raniri grave.

Prezenta unor boli naturale (artroza hepatica, hemofilie, cancer pulmonar, deficiente de vitamine etc.), alcoolism, dependenta de droguri sau unele tratamente ce contin anticoagulante pot duce la cresterea cantitatii de vaselor pierdut datorita intarzierilor produse in procesul de coagulare. Sangerari asociate cu caue naturale se pot intalni la hemofilitici.

Alti factori importanti ii constituie localizarea, natura si caracteristicile ranii insasi, la fel ca si structura tesutului sau a organului implicat, inclusiv vasele principale care sunt afectate. Severitatea ranii este forte importanta. Amputarile sau distrugerea capului, prin natura lor, produc sangerari masive, in timp ce ranile mortale intepate pot produce sangerari minime.

Numarul de rani si cresterea numarului de structuri anatomice implicate cresc sansele de sangerare. Astfel, multiple sfasieri sau rani penetrante in orice zona a corpului produc de obicei sangerari masive.

O consideratie importanta se refera la susceptibilitatea unui organ sau vas de sange de a fi ranit.

Creierul se afla intr-o cavitate protejata, inconjurata de oasele capului si, exceptand cazurile unor lovituri directe sau penetrari, este probabil organul cel mai bine protejat al corpului.

Sangerarea produsa de cap variaza in functie de zona si tipul ranii. Sfasierea scalpului poate produce o sangerare masiva, mai ales daca au fost afectate arterele temporale.

Ranile produse de gloante care penetreaza in zona capului pot produce sangerari minore, constand dintr-o suvita de sange mica ce porneste din orificiul de intrare. Aceasta indicare slaba poate indica o moarte rapida sau o presiune intracraniana minima.

Uneori, vasele de sange care alimenteaza creierul sunt afectate grav de rani impuscate in zona gatului (cervicala) sau de arme de foc descarcate in gura victimelor.

Rani la nivelul gatului, produse de penetrarea unui proiectil, lovirea sau strapungerea cu un instrument ascutit pot produce sangerari puternice din cauza sectionarii venei jugulare sau arterei carotide. Vasele principale din gat, incluzand vena si artera carotida, sunt localizate aproape de suprafata si au sub ele structuri fixe. De aceea sunt probabil cele mai vulnerabile vase de sange din corp. hemoragia rezultata este masiva si fatala. Sangele arteriale poate fi proiectat la o distanta considerabila. Efectul acestei sangerari masive, care produce o circulatie inadecvata la nivelul creierului, se traduce prin hipoxie cerebrala, inconstienta si, in ultima instanta, deces.

Nasul si gura sunt structuri proeminente care sunt frecvent ranite ca urmare a localizarii lor si pot produce sangerari considerabile din pricina bogatei lor vascularizari. Pot surveni sangerari mari din cavitatea nazala asociate cu traume ce rezulta in cazul fracturarii nasului, polipilor nazali, infectiei sinusurilor, suflatului excesiv al nasului.

Hemoragia nazala poate aparea de asemenea si in cazul unei hipertensiuni pronuntate.

Hemoragia bucala poate aparea ca rezultat al sangerarii varicelor din esofag sau al hemoftiziei. Sangerari pe nas si gura pot aparea si in cazul unor rani, infectii, tumori sau inhalari ale unor substante toxice care afecteaza caile respiratorii sau laringele.

Este de mentionat faptul ca hemoragiile nazale si bucale nu sunt, in general, grave (nu determina moartea prin ele insele), dar pot conduce la deces prin aspirarea in plamani a sangelui rezultat in urma hemoragiei. In aceste conditii, cantitatea de sange descoperita in afara corpului poate fi minima.

In cutia toracica, se afla organe ca inima, plamanii si artera aorta, protejate de catre coaste impotriva majoritatii tipurilor de leziuni. Sangerarea poate fi minima sau poate lipsi cu desavarsire, daca rana nu este grava.

Leziunile determinate de lovituri cu corpuri contondente vor produce hemo sau pneumotorax, dar, de obicei, nu produc sangerari externe. In astfel de cazuri poate surveni o forma particulara de sangerare numita hemoptizie.[63]

Volumul de sange care se poate acumula in cavitatea pericardica dupa penetrarea inimii poate ajunge la 100 - 200 ml. Acest sange acumulat in cavitatea pericardica actioneaza asupra inimii ca o frana hidraulica impiedicandu-i miscarea (tamponada cardiaca). Daca exista rani ale arterei coronariene, acestea pot conduce in continuare la stop cardiac si la deces.

Ranile abdomenului, provocate de loviri sau penetrari, pot produce sangerari care apar dupa o perioada de timp mai mare decat cea intalnita la ranile toracice. Un orificiu mare de intrare al unei rani produse prin impuscare in abdomen va produce mari deteriorari peretelui abdominal ca si organelor interne din zona respectiva.

Ficatul este in mod frecvent tinta ranilor ca urmare a dimensiunilor si a localizarii sale si poate sangera o lunga perioada de timp, daca are numeroase rupturi ori sfasieturi.

Splina este un organ extrem de vascularizat, iar ruptura ei duce la sangerare rapida, soc hipovolemic si, in final, la deces.

Traumatismele la nivelul rinichilor pot produce sangerari foarte serioase in functie de marimea ranii.

Ranile aortei sau ruperea ei poate produce o sangerare grava, ceea ce conduce la o stare de soc si, in ultima instanta, la deces. Sangerarea provenita de la o artera mezenterica, ranita sau rupta, poate fi relativ slaba in functie de pozitia ranii.

La nivelul membrelor, apar numai hemoragii externe. Acestea recunosc derept cauze, fie lezarea directa, de catre agentul vulnerant, a unui vas sanguin (artera sau vena), fie lezarea vasului de catre fragmente osoase rezultate in urma fracturilor, mai ales, a celor cominutive sau deschise.

Sunt considerate cantitati mari de sange pierdut de victima, cauzate de rani majore, cantitatile ce depasesc 200 ml si sunt considerate mici cantitatile sub aceasta valoare. Cantitatile mari de sange pierdut apar in cazuri ca decapitarea, zdrobirea capului prin izbire, distrugeri ale corpului prin explozii, amputatii ale extremitatilor, rani impuscate in diferite zone ale corpului, taieri sau injunghieri cu numeroase tipuri de instrumente ascutite.

Jupuirea unei suprafete mari de piele sau de tesut cum apar in accidente in care sunt implicate masini mecanice sau vehicule pot produce sangerari masive.

Un timp scurs intre raniri si deces poate reduce sangerarea victimei. In zonele corpului in care sunt prezente vase mari de sange, ranile nu produc sangerari excesive.

Cantitatea de sange de pe podea va diferi in functie de regiunea ranita a corpului si constituie o observatie importanta nu numai din punct de vedere medico - legal ci si criminalistic:

Debitul mediu de sange arterial ce se pierde, in timpul unei hemoragii, din diferite zone ale corpului.[64]