CONSTRUCTIA SOCIALA A PERSONALITATII

INTRODUCERE

Actele noastre comportamentale nu se desfasoara anarhic, fara legatura intre ele, ci au o organizare coerenta, bine structurata. Exista un consens in ceea ce priveste faptul ca actele noastre comportamentale reflecta personalitatea noastra.

Referitor insa la conceptul de personalitate, psihologii nu ajuns inca la un consens. Problema factorilor determinanti si ponderii lor in constructia personalitatii este inca nerezolvata.

Exista mai multe teorii referitoare la determinarea personalitatii.

Determinantii interni ai personalitatii

Personalitate: sistem structurat si coerent de dispozitii relativ stabile a caror interactiune ne confera unicitate in gandire si comportament).

Exista diferite concepte privind structurile interne care definesc comportamentul caracteristic al indivizilor: dispozitii, sisteme psihofizice, proprietati structurale si dinamice, trasaturi de personalitate etc.

Trasatura de personalitate: entitate ipotetica ce explica tendinta unui individ de a se comporta intr-o maniera similara in diverse situatii - Brody, 1998

Avantaje fata de alte concepte:

legatura cu comportamentul: trasatura se reflecta direct in comportamentul observabil si masurabil

prezenta masiva a termenilor ce denumesc trasaturi

Psihologia sociala este interesata de factorii interni, dar cunoasterea lor este subordonata cunoasterii unui proces social important in care se regasesc. Prin studiul anumitor tendinte dominante ale unor indivizi in anumite fenomene sociale, s-au definit anumite tipuri de personalitate.

Exemplu - studiul lui T. Adorno:

Personalitate autoritara: tip conservator de personalitate, a carui tendinta dominanta este intoleranta fata de straini si minoritari, dar obedienta fata de cei care detin puterea.

Plan de cercetare pentru evidentierea tipurilor de personalitate:

identificarea unor fenomene sau comportamente relevante social;

ipoteza: in spatele acestor fenomene sociale sta in factor determinant intern;
selectarea unui esantion reprezentativ de indivizi care poseda in cel mai inalt grad ipoteticul factor determinant

identificarea si explicarea cauzelor sociale care dus la aparitia acestor factori, precum si efectele si consecintele comportamentale ale manifestarii lor.

Cunoasterea factorilor interni reprezinta:

pentru psihologii personalitatii: identificarea lor este un scop in sine; factorii interni sunt elemente ultime ale constructiei complexe care este personalitatea

pentru psihologii sociali: factorii interni sunt dependenti de contextul situational; importanta este cunoasterea lor sociala si formele lor de manifestare in campul social.

Determinantii sociali ai personalitatii

Disputa dintre psihologii personalitatii si cei sociali (unii care exagereaza rolul factorilor interni in degerminarea comportamentului si ceilalti care neaga rolul decisiv al acestora):
dezbaterea trasatura - situatie

trasatura de personalitate: factor intern

situatia:    factor social

Psihologii sociali afirma ca pentru persoana care percepe, relevante sunt nu 'dispozitiile', cu 'cognitiile', care functioneaza ca mediatori intre modificarile mediului si comportament - W. Mischel, 1968

anumite conditii situationale anumite urmari in plan comportamental

a)    individul va percepe viitorul in functie de contextul situational, 'asteptand' sa se intample anumite evenimente

b)   diferitelor situatii le va fi 'atasata' o incarcatura afectiva, care va determina si ea un anumit comportament

Situatia contine suport pentru dirijarea, orientarea si stimularea comportamentului;
este un complex structurat de factori externi, care are puterea de a determina
comportamentul unei persoane

Adaptare psihologica -( Joop Hattema 1984): consta in detinere de informatii despre:

receptarea si clasificarea segmentelor de mediu

transformarea mediului in unul mai folositor

treptat, individul dobandeste competente despre: diagnosticarea situatiei

evaluarea eficienta a comportamentului viitor

Taxonomia situatiilor: clasificarea principalelor contexte situationale, care sunt stimuli determinanti ai comportamentului

20 de situatii mai frecvente: conflictul, conversatia, cooperarea, declaratia de dragoste, discutia, examenul, lectia, vizita etc. - Van Heck, 1984

taxonomia este posibila daca exista ordine si regularitate in medii (D. Magnusson)
stimulii si evenimentele pot fi grupate in categorii omogene, in functie de caracteristicile comune (pot fi exprimate prin norme culturale, reguli, roluri etc.)

Personalitatea nu poate fi inteleasa decat in context: indivizii se orienteaza ghidati de intelegerea rolurilor cu care sunt echipati

Situatia: doua acceptiuni:

conditiile unui moment - imprejurare

situatia = mediu (situatia este o variabila de fond - mediu social) - situatiile includ mediul geografic, fizic, cultural, mod si stil de viata etc.

Dependenta comportamentului social de situatie a fost evidentiata prin mai multe experimente (Sheriff - 1936, 1954, Asch - 1946, 11955, Janis 1982 - subordonarea parerii personale la parerea majoritatii), Darley - Latane 1964

Milgram: diferentele individuale se estompeaza in situatii puternice, cu caracteristici bine conturate, care nu lasa variante de raspuns

Darley si Batson 1973: experiment dupa parabola 'Bunul samaritean': modificarea comportamentului social prin mici manipulari in contextul situational

Milgram: indiferent de cultura, convingeri sau trasaturi de personalitate, oamenii tind sa se supuna autoritatii

Modelul constructivist al personalitatii: concepe personalitatea ca fiind determinata in intregime de factorii situationali, sociali (Shweder, D'Andrade, Hampton):

Termenii - trasatura nu reflecta factorii determinanti interni (structuri veridice de personalitate), ci sunt concepte cu care se categorizeaza regularitatile din comportament

Trasatura de personalitate dispozitie (pentru a accentua maleabilitatea acelor structuri)

specificul unei situatiei determina comportamentele si nu trasaturile

Interactionismul

s-a nascut in contextul relansarii disputei trasatura - situatie cand, in urma studiului din 1968 al lui Mischel (care a demonstrat ca trasaturile de personalitate nu pot explica decat 9% din comportamentul uman), adeptii trasaturii si-au revizuit drastic teoriile

atat trasaturile de personalitate, cat si situatiile sociale au ponderi egale in determinarea actelor comportamentale

variabilitatea comportamentelor: este data de interactiunea situatiilor sociale cu trasaturile

se delimiteaza a treia categorie distincta de factori: variabila moderatoare

Variabila moderatoare: favorizeaza schimbarea cauzelor comportamentului social de la trasatura la situatie; inlesneste trecerea de la una la alta

Exemplu: puterea sau slabiciunea situatiei

situatie puternica: reduce influenta factorilor interni
(situatie puternica, fara variante de alegere libera, in care manifestarea diferentelor
individuale in temperament este redusa: experimentul psihologic)

situatie slab structurata: estompeaza factorii sociali

Teoriile interactioniste sunt foarte vulnerabile la critici si nu au foarte multi adepti.

Cultura si personalitate

Abordari recente asupra personalitatii insista asupra rolului activ al individului, care reconstruieste continuu realitatea pe care o reflecta.

Exista diverse abordari asupra dublei determinari a persoanei umane: natura sa si contextul cultural in care este plasata.

Solutiile acestei dispute sunt multiple, dand nastere la curente diferite.

Comportamentalistii sustin predominanta culturii in detrimentul innascutului

persoana absoarbe si internalizeaza trasaturi de grup (influente dintre exterior spre interior)

Dar influente exista si dinspre interior spre exterior.

T       personalitatea se construieste pornind de la dispozitiile universale ale naturii umane si se desavarseste si se diferentiaza individual prin specificitatea psihologica a fiecarei culturi - Beauvois 1999

Cultura: inglobeaza roate influentele care se opun naturii

Idei - forta relevante pentru o cultura psihosociala:

coerenta culturala: integrarea intr-un tot armonios a diverselor aspecte ale unei culturi; conceptele de pattern, configuratie: functia unificatoare a culturii

importanta conduitelor sociale observabile: practicile culturale sunt concrete, tangibile, observabile si masurabile; curentul culturist studiaza faptelor sociale, ceea ce fac oamenii in mod obisnuit

status si rol: personalitatea se construieste ocupand o pozitie sociala
(Linton: status prescris - cu care te nasti si status dobandit).
Ocuparea statusului presupune inscrierea intr-un context de rol.
Anticiparea rol - status se concretizeaza in comportamente sociale.

cultura si personalitate: natura psihologica a individului poate fi pusa in evidenta prin enculturatie (apelul la determinanti culturali ai mediului).