INTRODUCERE

Fiecare profesor sau viitor profesor trebuie sa aiba (sau ar trebui sa aiba) cunostinte de psihologie educationala, pentru a rezolva eficient problemele cu care se confrunta in predare. Psihologia educationala nu poate sa arate profesorilor ce sa faca, dar poate sa ofere principii de adoptare a deciziilor in mediul educational, de utilizare a limbajului, astfel incat experientele sa fie transmise cat mai concret etc.

DEFINITIE

Iata cateva dintre definitiile care au fost date psihologiei educationale:

• Psihologia educationala are ca obiect de studiu procesele de invatare si predare care au loc in mediul formal scolar.
• Psihologia educationala studiaza legile psihologice ale educarii si instruirii copiilor, particularitatile psihologice ale proceselor de instruire si educatie. Altfel spus, ea studiaza, din punct de vedere psihologic, procesul instructiv - educativ in conditiile lui concrete, cu scopul de a-i spori eficienta (Jurcau, 2001).
• Disciplina stiintifica din cadrul psihologiei, care are metode si cunostinte distincte.
• Psihologia educationala este aceea ramura a psihologiei care cauta raspunsuri la urmatoarele intrebari :

"De ce unii elevi invata mai bine decat altii?" si

"Ce poate fi facut pentru a imbunatati invatarea?"   

Este necesar, pentru inceput sa definim si sa diferentiem termeni importanti din psihologia educationala.

Educatie :

1. dezvoltarea capacitatilor si potentialului unui individ, astfel incat sa fie pregatit pentru a avea succes intr-o anumita societate si cultura. Din aceasta perspectiva, educatia serveste in primul rand unei functii de dezvoltare individuala.
2. procesul prin care societatea transmite noilor sai membri valori, credinte, cunostinte si expresii simbolice pentru a face posibila comunicarea intre indivizi. In acest sens, educatia are o functie sociala si culturala.

Scolarizare

Predarea (teaching) si invatarea care au loc in anumite institutii .

Psihologia

Studiul stiintific al mintii si comportamentului (sau al comportamentului si proceselor mentale), cu preponderenta in cazul oamenilor.

Invatarea :

O modificare relativ permanenta in comportamentul individului sau in potentialul comportamental, ca rezultat al experientei si antrenamentului.

O schimbare interna determinata de comportament.

Este distincta de procesele primare care produc schimbari relativ permanente, cum ar fi maturizarea (care rezulta din cresterea biologica si dezvoltare).

Predarea :

Un control cu o directie prestabilita a procesului de invatare.

Ce calitati are un bun profesor? Este cald, cu simtul umorului, este asertiv, munceste din greu, planifica, este pretentios cu el insusi? Are calitati de lider, este entuziast, stie sa vorbeasca? Suntem de acord ca aceste calitati sunt necesare pentru un bun profesor, chiar sunt esentiale. Dar nu sunt suficiente. Comunicarea cunostintelor este la fel de importanta. Profesorii eficienti trebuie sa transmita cunostintele elevilor (studentilor).

Sarcinile profesorilor sunt: sa motiveze elevii, sa evalueze cunostintele anterioare, sa comunice eficient ideile, tinand cont de caracteristicile elevilor, sa evalueze cunostintele dobandite.

Profesorii trebuie sa cunoasca principiile predarii eficiente si sa le aplice in clasa. Componentele de baza ale instruirii eficiente sunt:

• Cunostinte solide asupra materiei predate,
• Gandire critica si abilitati de rezolvare a problemelor,
• Cunoasterea elevilor si a particularitatilor de varsta,
• Abilitati de predare si comunicare.

Un atribut pare sa fie esential pentru un profesor eficient: intentionalitatea. Inseamna sa faci lucruri pentru un motiv, cu un scop. Profesorii intentionali sunt cei care sunt preocupati constant de rezultatele pe care vor sa le aiba cu elevii lor. Ei stiu ca rezultatele bune nu se obtin la intamplare. Desigur, elevii pot invata si in lipsa unui plan bine stabilit sau dintr-o lectie haotica. Dar ca elevii sa se implice la maxim, sa-si organizeze si sa retina noile cunostinte, profesorii trebuie sa actioneze dupa un scop, sa problematizeze, sa fie flexibili si sa aiba un obiectiv pentru fiecare elev in parte.

Profesorii intentionali se intreaba constant ce obiective au de indeplinit impreuna cu elevii lor: daca lectia este potrivita nivelului de cunostinte, abilitati si nevoi, daca foloseste judicios si inteligent fiecare minut de predare.

Cercetarile arata ca cel mai important predictor al impactului pe care profesorul il are asupra elevilor, este convingerea lor privind propria eficacitate. Profesorii care cred ca succesul in scoala este dat aproape in intregime de inteligenta inascuta, mediul familial sau de alti factori pe care nu-i pot influenta, nu vor preda in acelasi mod ca acei care cred ca propriul efort este un element cheie in educatia elevilor. Un profesor intentional, care are o convingere puternica in eficacitatea lui, este mai susceptibil sa depuna efort consistent, sa persiste in fata dificultatilor, sa fie preocupat pana cand fiecare elev reuseste.

Un profesor intentional atinge un sentiment de eficacitate prin evaluarea constanta a rezultatelor instruirii sale, incercand noi strategii in cazul in care cele abordate nu functioneaza, se informeaza cu privire la noutatile in domeniu, participa la programe de perfectionare, pentru a-si imbogati abilitatile de predare.

Dar, cum ajungem sa stim ceea ce stim in psihologia educationala? Ca si in oricare domeniu stiintific, cunostintele provin din mai multe surse. De multe ori, cercetatorii studiaza scoli, profesori sau elevi, asa cum sunt ei. Alteori, creeaza programe speciale si le studiaza efectul asupra uneia sau mai multor variabile (orice lucru care poate avea mai mult de o valoare, cum ar fi varsta, sex, nivelul de cunostinte sau atitudinile).

PERSPECTIVE IN PSIHOLOGIA EDUCATIONALA

Orice subiect din cadrul psihologiei poate fi abordat din mai multe perspective si acest lucru este valabil pentru orice actiune umana. Sa presupunem ca traversati strada. Din perspectiva biologica acesta actiune poate fi considerata ca o activare a sistemului nervos care produce consecutiv o activare a musculaturii si, in final, determina miscarea picioarelor si deplasarea de-a lungul strazii. Din perspectiva comportamentala, actiunea este interpretata fara nici o referire la vreun segment corporal: lumina verde este considerata ca stimul la care se raspunde prin traversarea strazii. In interpretarea cognitiva accentul este pus pe procesele mentale care au ca rezultat comportamentul corespunzator. Actiunea de a traversa strada este explicata in termeni de scopuri si obiective individuale: obiectivul este acela de a vizita un prieten, iar traversarea strazii este parte din strategia stabilita pentru a atinge acest obiectiv.

Cele trei perspective psihologice, desi distincte, nu se exclud una pe celalalta, ci se realizeaza mai degraba o focalizare a interesului pe aspecte difierite ale aceluiasi fenomen, extrem de complex. Perspectivele biologica, comportamentala si cognitiva nu sunt singurele paradigme majore in psihologie, daca ne gandim doar la perspectivele psihanalitica si umanista, insa acestea trei prezinta interes special in contextul lucrarii de fata. De aceea, pentru a facilita lectura capitolelor urmatoare, vor fi prezentate succint.

Perspectiva biologica

Presupune o incercare de a explica comportamentul observabil pe baza activitatii electrice si biochimice a organismului, in special la nivel cerebral, dar si la nivelul intregului sistem nervos. Acesta abordare isi propune sa prezinte procesele neurobiologice care stau la baza comportamentului si a proceselor psihice.

Studiile asupra pacientilor la care s-au sectionat conexiunile interemisferice au demonstrat ca starile normale de constiinta sunt mediate de acestea. Mai mult, aceste studii ofera informatii cu privire la localizarile cerebrale ale diferitelor procese psihice.

Perspectiva biologica a inregistrat progrese in domeniul de studiu al invatarii si memoriei. In ce priveste invatarea prin conditionare, ca in exemplul in care un sobolan este conditionat sa-i fie frica de un sunet, s-a relevat faptul ca acesta presupune modificari ale conexiunilor intre neuroni, modificari in care are loc o mediere biochimica (modificari ale concentratiei unor substante produse la nivel cerebral).

Abordarea din perspectiva biologica a memoriei a accentuat importanta anumitor structuri cerebrale, inclusiv a hipocampului, care este implicat in consolidarea informatiilor.

Perspectiva comportamentala

Un om face jogging, vorbeste, tipa, rade, plange: acestea sunt forme de comportament - activitati direct observabile. Psihologii de orientare comportamentalista studiaza psihicul uman prin observarea comportamentului si nu prin intermediului activitatii nervoase.

Ideea conform careia comportamentul este singurul indicator cu valoare psihologica a fost avansata de John B. Watson la inceputul secolului al XX - lea.

Behaviorismul, denumire prin care a devenit cunoscuta conceptia lui Watson, a contribuit semnificativ la dezvoltarea psihologiei in prima jumatate a secolui XX. Una dintre orientarile promovate de behaviorism, psihologia stimul - raspuns, este si acum extrem de influenta. Experimentele din cadrul acestei orientari au vizat: stimulii semnificativi din mediul inconjurator, raspunsurile declansate si recompensa sau pedeapsa ulterioara.

Pentru a ilustra acesta orientare vom face referire tot la frica conditionata: stimulii semnificativi sunt sunetul si socul electric (memorarea faptului ca sunetul precede in mod constant socul electric), iar raspunsul relevant este ghemuirea sau alte comportamente asociate in mod obisnuit fricii. Conditionarea este procesul prin care sunetul declanseaza acelasi raspuns ca cel declansat in mod obisnuit de socul electric si este consecinta asocierilor repetate, in care sunetul precede socul electric, insa mai multe lucruri despre acest fenomen veti afla in capitolele urmatoare.

Behavioristii au preferat sa faca abstractie de procesele mentale care au loc intre stimul si raspuns. Desi in prezent putini psihologi se mai considera behavioristi, multe dintre curentele psihologice moderne s-au inspirat din lucrarile behavioristilor.

Perspectiva cognitiva

Perspectiva cognitiva moderna este pe de-o parte o reactie la behaviorism si pe de alta parte o reintoarcere la radacinile cognitive ale psihologiei. Cognitivismul modern studiaza procesele mentale (perceptia, judecatile, deciziile si rezolvarea de probleme). Se porneste de ipotezele:

a) numai prin studierea proceselor mentale se pot intelege actiunile umane si

b) procesele mentale pot fi studiate stiintific prin analiza comportamentului (principiu behaviorist) insotita insa de interpretarea acestor comportamente in termeni de procese mentale.

Pentru a intelege aceasta perspectiva psihologica vom relua aceeasi problema analizata in prezentarile anterioare. Atunci cand unui sobolan ii este frica de un sunet, ipoteza care ar putea explica acest comportament este urmatoarea: la auzul sunetului, el va putea prezice ca urmeaza un soc care-i va provoca durere.

Relatiile dintre orientarile psihologice

Perspectiva biologica utilizeaza concepte si principii biologice aplicabile in psihologie, in timp ce, celelalte perspective psihologice, folosesc principii si concepte pur psihologice (cum ar fi: perceptia, memoria, comportamente etc).

Explicarea fricii conditionate, de exemplu, doar prin referire la modificarile conexiunilor neuronale dintr-o anumita zona cerebrala, ar avea ca rezultat reducerea fenomenelor psihologice la cele biologice (tip de explicatie denumit reductionism).

Conceptiile psihologice (comportamentala, cognitiva) sunt uneori complementare si alteori concurente. Se tinde spre complementaritate in situatia in care se studiaza aspecte diferite ale aceluiasi fenomen. In cazul obezitatii pot exista motive determinante diferite - unele biologice (o predispozitie biologica spre ingrasare), altele comportamentale (stimulii asociati meselor). Raporturile de competitie apar atunci cand se cauta explicarea aceluiasi aspect al unui fenomen. Rezulta din nivelul relativ redus al cunoasterii diferitelor fenomene: cu cat se va sti mai mult despre un anume fenomen, cu atat va creste posibilitatea ca diferitele conceptii psihologice sa devina complementare.

In continuare, vom face o scurta trecere in revista a capitolelor urmatoare. Mai intai, vom discuta problema comunicarii in mediul sportiv, vor fi oferite sugestii practice cu privire la modul in care ar trebui sa se realizeze comunicarea eficienta, vor fi prezentate abilitatile de care un bun ascultator da dovada, precum si factorii care pot introduce distorsiuni in comunicare.

Apoi, ne vom opri asupra invatarii motrice, a modului in care se realizeaza, a procedurilor care pot fi utilizate pentru a facilita invatarea. De asemenea, vom releva rolul pe care antrenorul sau profesorul de sport il poate avea in invatarea deprinderilor de catre elevii sai.

Vom face apoi o incursiune in domeniul motivatiei si atribuirii in sport si educatie fizica, discutand despre increderea in sine si impactul pe care aceasta il poate avea asupra performantei sportive.

Vom vorbi apoi despre echipa sportiva ca grup si implicatiile acestui fapt, dar si despre modul in care pot fi utilizati factorii de grup, cum ar fi coeziunea, pentru a spori eficacitatea acestuia.

Nu in ultimul rand, vom analiza rolul pe care liderul (antrenorul sau profesorul de sport) il are asupra grupului sportiv, despre ceea ce defineste un lider de succes si modul in care diferite stiluri de conducere pot afecta performanta, si care ar fi mai potrivite intr-o situatie, in schimbul altora.