RAPORTURILE PSIHOLOGIEI SOCIALE CU CELELALTE STIINTE

Pe schema de situare a stiintelor, psihologia sociala se afla intre stiintele sociale si psihologie.

Stiintele biologice

Stiintele sociale Filosofie

Raporturile psihologiei sociale cu psihologia generala

Psihologia, in special psihologia generala, studiaza general-umanul din psihic, respectiv capacitatea de a munci, a gandi, a vorbi, a fi instruibil etc., ca reflectare in omul individual a planului general-social alcatuit din ceea ce este comun intregii istorii a omenirii.

Ea se ocupa de mecanismele generale care stau la baza formarii acestor procese si nu numai de elementele care intra in componenta fiecarui proces psihic, ci si de legile organizarii si functionarii corecte a acestor continuturi in psihologia umana.

Cu alte cuvinte, studiind general-umanul, perspectiva psihologiei umane este mai larga si mai abstracta. Spre deosebire de psihologia sociala, studiind planul particular social din constructia omului, se caracterizeaza printr-o abordare mai concreta a omului, urmarind efectele asupra individului si grupului, a unor determinari social-istorice, cum ar fi: epoca, oranduirea, clasa, natiunea, cultura, mediul, varsta, sexul, profesiunea.

Psihologia sociala lasa aproape complet la o parte problemele psihofizice sau psihofiziologice ale comportamentului si studiaza indeaproape procesele de interactiune si de comportament in grup pe care psihologia generala le neglijeaza.

Psihologia sociala studiaza comportamentele in conditii concrete, personale, interpersonale, culturale si de grup, tinzand sa raporteze comportamentul la indivizii care il manifesta, subliniind nu numai fapul ca acestea sunt actiuni ale persoanelor, dar si faptul ca sunt pentru persoane.

Astfel, explicatia psihosociala este larga si bogata, raportandu-se atat la sistemul cultural, cat si la situatia sociala concreta a indivizilor. Pentru psihologia sociala procesele psihice conteaza in calitatea lor de agenti activi cu ajutorul carora omul si grupurile de oameni se integreaza, se comporta, actioneaza intr-o situatie sau alta, isi organizeaza colaborarile si se intrajutoreaza.

Din punct de vedere metodologic, explicatia sociala se afla cam la nivelul psihologiei generale. Asta inseamna ca ea nu este o ramura intre ramurile psihologiei, ci este o ramura fundamentala, de baza pentru celelalte ramuri, ca si psihologia generala. Aceasta in sensul ca indiferent care este sectorul particular in care s-ar cauta legile de functionare si dezvoltare a proceselor psihice, pretutindeni se gasesc implicatiile psihosociale ale activitatilor.

Asa cum psihologia generala isi permite sa vorbeasca despre psihologia copilului, psihologia pedagogica, psihologia juridica sau artistica, la fel psihologia sociala poate fi psihologia sociala a copilului, psihologia sociala a instructiei si educatiei, psihologia sociala a artei, a marturiei juridicie etc.

Raporturile psihologiei sociale cu sociologia

Sociologia urmareste formele concret-istorice ale generalului-social, care alcatuiesc profilul material si spiritual al unei formatiuni social-istorice, legile miscarii grupurilor sociale, institutiile si activitatile social-politice.

Prin metodele sale de cercetare, sociologia se apropie de statistica si demografie. Ea imprumuta de la istorie viziunea vietii sociale ca intreg si urmareste cate un element structural relativ particular al vietii sociale, cum ar fi familia, casatoria, alegerea profesiunii, nivelul de trai, structura claselor si categoriilor sociale, propagarea culturii, formarea opiniei publice.

Cercetarea psihosociala este si ea prezenta in toate aceste domenii. Cercetarea psihosociala are un caracter statistic (indirect). Psihologia sociala insa incearca sa surprinda atitudinile si comportamentele inregistrate la oamenii care le produc si la situatiile concrete, schimbatoare in care sunt pusi acesti oameni. Ea incearca sa descifreze componente ale fenomenelor spirituale, precum dispozitii, opinii, vointe, sentimente, traditii si obiceiuri care influenteaza fenomenele sociale obiective.

Si sociologia, si psihologia sociala se intereseaza deopotriva de situatii, varsta, profesiuni, ori institutii. Dar psihologia sociala, spre deosebire de sociologie, ia in considerare influenta intregului sistem al relatiilor sociale asupra formarii psihologiei grupurilor si colectivitatilor.

Astfel, sociologia este impregnata cu psihologie, iar psihologia sociala este mai impregnata de psihologie.

Evident ca psihologia sociala tine seama de datele sociologice, de descrierile si teoriile sociologice, ca si cadru aplicativ pentru cercetare, in special in cazul studierii psihologiei sociale industriale, politice, economice, militare sau medicale.

Raporturile psihologiei sociale cu etnologia

Etnologia este stiinta culturii, studiul diferentiat al culturii diferitelor popoare.

Comportamentele individuale si achizitiile culturale se intrepatrund, ele nu se intalnesc niciodata izolat.

In cadrul experientei etnografice, psihologia sociala studiaza intinderea variatiilor comportamentului uman. In etnologie se cauta date despre perceptie, gandire, imaginatie, comportament sexual, comportamente anormale.

Datorita etnologiei, psihologia sociala devine o stiinta comparativa. La nivelul unei singure populatii, norma sociala este constanta si, in functie de aceasta, se studiaza variatiile individuale, pentru ca acestea determina in timp variatiile normei sociale.

Raporturile psihologiei sociale cu stiintele istorice

Pana de curand, in lucrarile istoricilor accentul era pus pe istoria culturii materiale, pe relatiile economice si gospodaresti, fiind subapreciate problemele vietii spirituale si factorul psihologic in procesul istoric si asta a dus la o schematizare a procesului istoric, intrucat in el nu se reflecta spiritul vremii, iar in locul oamenilor vii erau caracterizati purtatorii functiilor sociale.

Colaborarea cu psihologia sociala include in cercetarea istorica ansamblul miscarilor spirituale ale grupurilor sociale mari si ia in considerare rolul dispozitiilor, atractiilor, credintelor, obieciurilor si traditiilor oamenilor in dinamica procesului istoric.

La randul ei, cercetarea istorica sprijina psihologia sociala, reprezentand un izvor de material documentar pentru cercetarea psihosociala.

Raporturile psihologiei sociale cu psihologia persoanei

Psihologia persoanei s-a ocupat pana nu demult de aspectele structural functionale ale persoanei, de componentele interne ale persoanei si de relatiile dintre ele, realizand o analiza de tip psihofiziologic.

Psihologia sociala adauga o dimensiune noua psihologiei persoanei, cercetand urmatoarele aspecte:

omul in sistemul relatiilor sociale, care conditioneaza dezvoltarea si particularitatile sale tipice;

locul si rolul persoanei in grup

interrelatiile indivizilor in grup si procedeele de comunicare;

influenta grupului asupra persoanei izolate

anumite tipuri concret-istorice de oameni.

Deci, in relatie cu psihologia sociala, psihologia personalitatii isi adauga o variabila noua (anume, variabila sociala), care aduce punctul de vedere dinamic-situational asupra omului.

La randul ei psihologia sociala are nevoie de la psihologia personalitatii de notiunile privind trebuintele, motivele, cunostintele, aptitudinile si atitudinile oamenilor ca indivizi intr-o actiune sau situatie data.

Raporturile psihologiei sociale cu pedagogia

Pedagogia se afla in relatie stransa cu psihologia sociala pentru ca studiaza influenta colectivului educational asupra persoanei si influenta pedagogului asupra colectivului.

Colaborand cu psihologia sociala, pedagogia castiga noi date privind rolul factorilor informali, neorganizati, in contextul procesului educational.

Raporturile psihologiei sociale cu stiintele fizico-matematice

La aceste discipline se raporteaza in special psihologia sociala aplicata si cea experimentala, in a caror arie de cercetare intra si probleme legate de modelarea procesului comunicarii, circulatia informatiilor intre diferite grupuri, ori modelarea conduitei indivizilor in conduitele activitatii de grup.