RATIUNEA - esenta obiectelor, lucrurilor sau vietuitoarelor

RATIUNEA

Facultate a gandirii ce se refera la ce sunt lucrurile, obiectele, fiintele, adica la esenta lor (esse = a fi).

Daca inteligenta raspunde la intrebarea cum este, ratiunea raspunde la intrebarea ce este.

ex: inteligenta: cum este? - neagra (caracteristica este vizibil,se vede)

ratiunea: ce este? - banca (nu se vede; esenta nu se vede)

Nu se vede ceea ce este ceva, se vede doar cum este. Esenta trebuie sa fie exprimata verbal. Intre sunetele articulate si esentele respective nu exista nici o legatura, dovada ca in fiecare limba se exprima altfel (ex: sunetele nu au nici o legatura cu notiunea de caine. Exista si cuvinte ce provin din onomatopee (sunete pe care le scot anumite fiinte sau obiecte), dar nici aici nu exista sunete identice in toate limbile - difera si in functie de modul cum sunt receptionate (oamenii care vorbesc intr-o anumita limba aud diferit fata de cei ce vorbesc alta limba)

Exisat doua conceptii in legatura cu folosirea cuvintelor:

produse pe linie onomatopeica

conventionale

Limbajul simbolic urmareste sa reproduca situatii de fapt. Spre deosebire de simboluri, sunetele nu seamana cu ceea ce numesc, de aceea obiectele pot fi numite cu orice cuvant =>sunetele nu sunt percepute senzorial

Exisat si limbaje artificiale ( morse, limbajul fluieraturilor); ele redau sunetele limbilor vorbite, dar in mod conventional. Acestea pot reda esenta.

O ratiune exprimata prin cuvinte se numeste notiune. Notiunele, spre deosebire de perceptii si reprezentari, sunt generale si abstracte

ex: masa - se refera la toate mesele ce au fost, sunt si vor fi; la toate modelele posibile. Legaturile dintre notiuni se fac prin intermediul judecatilor (forme ale gandirii rationale care fac legatura dintre notiuni). Exista judecati formate dintr-un singur cuvant - exprima legaturi dintre cel putin doua obiecte.

ex: tuna, fulgera, ploua (au subiectul si predicatul subintelese).

Ploua = cad picaturi de apa de sus in jos.

Judecatile esprimate concret propozitional au 3 parti:

A- subiect

B- predicat

C- legatura

Spre deosebire de notiuni, care reprezinta esenta, judecatile exprima lregatura dintre aceste esente, iar forma cea mai completa a gandirii rationale se numeste rationament.

Comparata cu inteligenta, ratiunea este o facultate care presupune inteligenta, pe cand inteligenta nu presupune ratiune.

Rationamentul este forma ratiunii de intemeiere, de justificare, de fundamantare a unei actiuni, si nu de executare a ei.

Persoanele inteligente executa actiuni, persoanele rationale le motiveaza. Inteligenta este independenta de actiune.

ex: fintele extraterestre, de vreme ce ajung pana la noi, inseamna ca sunt inteligente, deaorece deplasarea de la un punct la altul si construirea masinilor presupune inteligenta. Asat nu inseamna ca sunt si rationale, si atunci este periculos sa ai de-a face cu ele caci ele vor reactiona nemotivat.

S-a observat ca , de regula, pesoanele foarte inteligente nu sunt si rationale (ex: criminalii in serie sunt greu de prins , dar nu au un comportament justificat, motivat).

Prin generalizare si abstractizare (procese psihice), ratiunea, prin forma ei de baza -notiunea, ideea sau gandul-presupune perceptivitate. Ca sa concepi (gandesti) esenta unui gen de lucruri, trebuie ca in prealabil sa cunosti foarte multe lucruri de acel gen.

Generalizare = extinderea cunostintelor despre un anumit numar de obiecte la cat mai multe obiecte posibile asemanatoare trecute, prezente si viitoare.

Aristotel: persoanele carora le lipsesc anumite simturi, nu numai ca nu percep obiectele, lucrurile si fiintele care actioneaza asupra organelor de simt respective, dar nu le pot nici concepe (gandi).

ex: exisat fenomene luminoase perceptibile prin vaz si notiuni (concepte)despre acestea. Dupa cum un orb nu poate vedea un obiect rosu, nu poate nici sa conceapa culoarea rosie. Asat nu inseamna ca nu intelege, ci doar ca nu rationeaza )a intelege un cuvant = a intelege relatiile existente intre sunete si silabe: r-o-s-u).

Pana la un anumit moment dat, o fiinta inteligenta poate sa devina rationala sau nu. Exista un prag de rationalitate: in evolutia unui copil, daca el este despartit de parinti si depaseste varsta de 3 ani, nu va mai invata niciodata sa vorbeasca. Dupa 3 ani isi dezvolta doar inteligenta neverbala (se descurca in diferite stari de fapt). Intelege dar nu rationeaza - nu-si intemeiaza actiunile, nu si le justifica.

• ratiunea unei persoane de a fi =>inseamna justificarea persoanei de a fi
• ratiunea unui obiect dea fi => inseamna justificarea obiectului dea fi
• ratiunea unei actiuni de a fi => inseaman justificarea actiunii de a se intampla

Daca in legatura cu notiunile avem intrebarea ce este?, rationamentul raspunde la intrebarea de ce este asa cum este?

ex: ce este? - alergare

de ce alergi? - sa-mi mentin sanatatea

Alta legatura a ratiunii cu perceptivitatea si inteligenta o constituie abstractizarea (a abstrage = a scoate ceva din ceva). Notiuniloe sunt generale si abstracte (extrase din contextul starilor de fapt si al situatiilor)

ex: cand vorbim de rosu, facem abstractie de dimensiunile sau materialul din care este facut obiectul rosu.

Exista diferite tipuri de notiuni si rationamente. Lingvistic, nu are importanta in ce limba rationam, ci doar ca in limba respectiva sa existe acele notiuni. Pentru ca sa existe acele notiuni, trebuie sa exista si obiectele a caror esenta o reprezinta acele notiuni. Existenta lor nu trebuie sa fie neaparat efectiva (ex: dinozaurii), ci macar reprezentarea lor.

Inteligenta presupune actiune.

Omul inteligent nu contempla, ci percepe si actioneaza

Omulrational contempla si rationeaza.

Deosebirea dintre perceptie si reflectie

Perceptia surprinde obiectul in legaturile lui cu celelalte obiecte. Perceptia este un complex de senzatii.

Prin contemplare izolezi obiectul de ambianta in care se gaseste si te concentrezi doar asupra lui.

ex: percepi femeia, dar contempli ochii, bratele, picioarele.

Admiratia este contemplare, nu perceptie.

Reflectia este rezultatul contemplatiei. Prin contemplare si refelctie se realizeaza ganeralizarea si abstractizarea, care produc notiunile ca expresie a esentei, ce nu mai este perceptiva.

Exista si raporturi internationale care nu sunt de natura judicativa, adica legaturile dintre notiuni pot fi relationale. Leagturile propriuzise, formale, judicative, se fac prin afirmatie si negatie si se exprima prin subsatntive si verbe. Unele relatii internationale se afc pe baza generaliatii notiunilor. Exisat notiuni mai mult sau mai putin generale. Exisat o impartire a notiunilor pe baza generalitaii lor ce se numeste arborele lui Porphyrius (porfiria = boala psihica care determina persoanele afectate sa nu suporte lumina - depigmantare)

speculatio (lat) - teoria (gr) = speculatie

ratiunea nu are un rol deosebit in eleboararea teoretica.

persoana speculativa - elaboreaza teorii cunoscand bine domeniul

persoana rationala - gestioneaza, administreaza atentie la comiterea infractiunilor

persoana inteligenta - parte experimentala, practica

inteligenta se bazeaza pe un limbaj specific, simbolic, utilizat in multe stiinte - ex. Matematica

semn - signum = urma

simbol = a merge impreuna

De regula, limbajul intelectiv este neberbal. Schema unui aparat corespunde structurii, nu formei, caroseriei aparatului.

Exista teste de inteligenta, rationalitate, speculatie. Prin intermediul lor, ne dam seama comparativ de capacitatile intelective, retionale si speculative. Nu exista teste absolute. O persoana poate fi inteligenta fata de altii care traiesc in acelasi mediu. Testele depind nu numai de mediu, ci si de cunostintele pe care le are individul, de studiile pe care le are. Caracterizam persoanele ca inteligente, rationale sau speculative dupa criterii behavioriste - temperament, antropologic, caracter accentuat/neaccentuat, situatie glandulara a persoanei respective.

Idealul psiholingvistic - persoana complexa (inteligenta, rationala, speculativa)

Ratiunea faculatatea gandirii care se refera la esenta obiectelor, lucrurilor sau vietuitoarelor.

esenta - esse = a fi ti esti? (gr) = ce este?

Esenta reprezinat "ce este-le" lucrurilor individuale.

Nu este vorba despre o simpla reprezenatre care tine de treapta senzoriala a cunoasterii, ci este vorba de o treapta generala si universala, pe de o parte, si abstracta pe de alta parte. Nu este o reprezentare concreta, nu se refera la un singur obiect, lucru sau vietuitoare, ci la genurile de lucruri.

Forma gandirii prin care se exprima esenta este NOTIUNEA. Notiunea este forma gandirii rationale care reprezinta esenta. Notiunea se exprima in limbajul articulat prin cuvant pentru ca notiunea este abstracta si nu-I corespunde nici o reprezentare concreta.

Cuvantul "caine" nu este o reprezentare a animalului de pe strada. Daca ar fi asa, nu ar mai exisat mai multe limbi. Cuvantul notional nu seamana cu cuvantul pe care il reprezinta, deoarece nu este o reprezentare concreta, ci una generala, abstracta.

Tot o forma de baza a gandirii rationale este si JUDECATA,. Ea se refera la un raport intre cel putin doua notiuni.

ex: banca este murdara.

O mai buna reprezentare o dau limbile reflexionare.

Propozitia (o relatie intre cel putin doua notiuni) este expresia lingvistica a judecatii.

ex: ploua = cade apa

Exista mai multe tipuri de judecati, asa cum exisat mai multe tipuri de notiuni (notiuni suparaordonate si subordonate). Nu exista corespondenta perfecta intre cuvant si notiune, altfel toti oamenii ar trebui sa vorbeasac aceasi limba. Exista cuvinte care au aceasi infatisare lingvistica dar au inteles diferit in context diferit : ex broasca.

Exista principii sau legi de utilizare corecat a cuvintelor. In legatura cu cele nationale, izolate avem principiul identitatii = principiul pe care persoanele umane normale il respecta in vorbire fara sa fie constienti de existenta lui.

Exista si principii acre au aplicatii la nivel judicativ: daca o anumita judecata afirmativa este adevarata, atunci judecata negativa este falsa.

Logica ratiunii patratul lui Boethius (cele 4 tipuri de judecati - A, E, I, O): nu este vorba numai de calitatea judecatilor (dea fi afirmative sau negative), ci si de cantitatea (de a fi universale sau particulare).

A = universal afirmativ A B

ex: toti oamenii sunt muritori (toti) (nici un)

B = universal negativ

ex: nici un om nu este scaun

I = particular afirmativa

ex: unii oameni sunt ingineri

O = particular negativa I O

ex: unii oameni nu sunt ingineri (unii da) (unii nu)

Raportul de contradictie: intre A si O, una trebuie sa fie falsa => principiul non-contradictiei (daca nu l-am respecta, toate afirmatiile si negarile lor ar fi valabile).

Atreia forma de baza a ratiunii este RATIONAMENTUL ( forma complexa a rationarii). Este compus din notiuni si judecati. Scopul lui este acela de a intemeia, de a gasi ratiunea suficienta sau motivarea pentru mentinerea sau respingerrea unei afirmatii sau unei negatii.

Rationamemntele pot fi - imediate

- mediate

rationamentele imediate: reprezinat trecerea de la adevarul unei judecati, fara mediere, la adevarul altei judecati sau de la valoarea de adevar a unei judecati la valoarea de adevar a altei judecati

ex: dac A este adevarat, O este fals

• rationamentele mediate: silogismele (syn logos)

pot fi de 3 feluri - o demonstartie

- o argumentare

- o respingere

Cu ajutorul unui rationament silogistic demonstram ca o anumita propozitie este adevararata, argumenatm o anumita propozitie sau o respingem. Silogismul este alcatuit din judecati, iar judecatile din notiuni. In cadrul unui silogism corect exista 3 judecati:

• una se numeste teza, in cazul in care urmeaza sa fie argumentata, iar celelalte doua se numesc argumente ale tezei
• se numeste concluzie in cazul unei demonstratii, iar celelalate doua judecati se numesc premise
• in cazul respingerii, una dintre judecati se numeste tot teza, dar celelalte doua se numesc contraargumente.

Noi rationam tot timpul.

La nivel de.... Ne intereseaza ca intotdeauna sa avem o ratiune suficienta, o motivatie sau un motiv satisfacator pentru a sustine ceva (sa nu trancanim in gol)

In momentul in care spunem ceva (afirmama sau negam), cel cu care stam de vorba va pune intrebarea ? Modalitatea in care apare artiunea se poate urmari in dezvoltarea copilului

Polisilogismul este o alta forma de rationament = lant de ratonamentein care premisele devin, la randul lor concluzii.

formele ratiunii - notiunea    operatiile ratiuniile - analogiile

- judecata - analizele

- rationamentul - sintezele

- comparatiile (se ia in considerare tot ceea ce stim

despre alte lucruri care-i semana obiectului)

ratiunea: esenta exprimabila prin cuvant. Este gandibila, dar nu si perceptibila. Esentele necesita exprimari verbale.

----oameni (nu este nici o relatie intre cuvantul om si pictograma, deoarece cuvantul este altul in fiecare limba)

ce este-le = esenta

greaca: ti esti?------ce este

to ti esti?------ce este-le

inteligenta nu este interesata de ce este?, ci de cum este? Inteligenta tine d eperceptivitate, vedem elementele perceptibile ale starii de fapt

Putem vedea cum este, nu si ce este

ex. 1 : daca avem de-a face pt prima data cu un lucru necunoscut, il cantarim, il descriem (aflam cum este), dar nu putem sti si ce este.

ex. 2

A>B stim ce fel de kegatura este intre a si b, dar nu stim ce este a si b

A B

Notiunile sunt forme ale ratiunii care exprima prin cuvinte esenta lucrurilor

Judecatile sunt forme ale artiunii care exprima legatura dintre notiuni

Pentru ca este vorba de nivelul esentei, in limbile flexionare legaturile dintre notiuni in plan judicativ se face prin verbul a fi conjugat la diferite moduri si timpuri. La nivel judicativ, expresia este propozitionala.

ex: om-ul (este): omul este animal - aceasta este o propozitie care exprima o judecata, adica legatura dintre cele doua notiuni animal si om.

In limbile neflexionare, propozitia ar fi fost exprimata "om animal"

ex: romana (limba flexionara) - Socrate este om

rusa (limba neflexionara) - Socrate celovec (celovec inseamna om); in traducere- Socrate om

limbile flexionare (care folosesc este) sunt cele mai potrivite sa exprime la nivel judicativ legatura dintre doua notiuni. In limbile neflexionare (chineza, rusa, maghiara), sensul cavantului depinde de pozitia lui fata de alt cuvant.

O judecata, din punct de vedere al calitatii poate fi -afirmativa si -adevarata

-negativa -falsa

ex: calul este animal    - afirmativ adevarata

calul nu este animal - negativa falsa

calul nu este om - negativa adevarata

calul este om - afirmativ falsa

Cantitatea judecatii se refera la determinarea subiectului si se realizeaza prin cuvintele toti, unul, unii.

A E A: toti caii sunt animale

I: unii cai sint animale

Trecerea de la A la I : daca toti caii sunt animale, o parte din cai sunt animale

I    O

Rationamentele nemijlocite, de obicei, ni se prezinta sub forma - 2 premise

- 1 concluzie

forma silogismului: toti oamenii sunt muritori

Socrate este om

Socrate este muritor

Nu se pleaca de la o premisa si se ajunge la o concluzie, ci se porneste de la o teza si cautam argumente (argumentare).

Daca avem o teza si vrem sa o respingem, cautam contraargumente (rationamentu se numeste respingere)

In cazul unei teze careia vrem sa -I gasim argumente adevarate, afirmative si universale, rtaionamentul se numeste demonstratie.

Argumentele, argumentarile, respingerile si demonstratiile se pot prezenta in forma silogistica.

Psihologii care au fost atrasi de logica, susutineau ca rationamentul este o forma necreativa a gandirii. Daca procedam psihologic autentic (pornim de la o teza si cutam argumente), se dovedeste ca silogismul (rationamentul) este creativ deoarece presupune descoperirea termenului mediu.

ex: toti oamenii sunt muritori

Socrate este om om, oamenii = termenul mediu

Socrate este muritor

In vorbirea obisnuita, noi raspundem la intrebarile legate de esenta (ce este?, in ce raport este?, de ce este asa cum este?). La o anumita varsta, copii nu mai intreaba ce este, ci de ce este.

Exista rationamente in care concluziile devin teze pentru alte rationamente (polisilogisme sau lanturi de silogisme)

ex: Socrate este muritor. De ce este muritor? Pentru ca toti oamenii sunt muritori, iar socrtate fiind om, este muritor.

De regula, teza devine intrebare, iar raspunsul se introduce prin deoarece , si apoi urmeaza premisa. De regula, premisele sunt prescurtate intr-o singura propozitie

ex: de ce este Socrate muritor?

Deoarece Socrate este om. In Socrate este om am inclus: - toti oamenii sunt muritori

- Socrate este om

putem continua: de ce este socrate om? deoarece este o fiinta rationala

de ce este o fiinta rationala? deoarece.....

Pentru a expune mecanismul testelor de rationalitate, trebuie sa stim ce este notiunea, judecata, rationamentul si de cate feluri sunt acestea. Ratiunea nu este doar motivatie; este motivatie corecta. Motivatia poate fi personala, dar nu si corecta (ex: l-am urat si de asta l-am omorat).

Motivatia nu inseaman si ratiune. Motivatia nu este o ratiune suficienta (doar in anumite cazuri).

Cand elaboram testele de rationalitate, ne intereseaza aspectele creative.

Factorii creativitatii

• fluenta (cat mai multe raspunsuri)
• flexibilitatea (raspunsuri cat mai diverse)
• originalitatea (raspunsuri cu totul deosebite)
• gradul de elaborare (sa nu fie raspunsuri gresite sau raspunsuri cu greseli partiale)
• gradul de autoevaluare

Testele de rationalitate pot fi facute la nivelul fiecarei forme rationale (notional, judicativ, silogistic).

teste de rationalitate si teste de inteligenta aparent rationale (nivel notional

ex: : sa se scrie cat mai multe cuvinte care incep cu silaba ba. Aveti 5 minute

testele la nivel judicativ (cautam propozitii false/adevarate care sa conduca la rezultate false/adevarate)

ex: sa se construiasca cat mai multe propozitii care sa inceapa cu subiectul Socrate.

Testele nu au valoare absoluta, ci doar comparativa. Nu se dau teste asemanatoare sau identice aceluiasi pacient (nu au aceasi valabilitate deoarece au fost invatate).

Testele de care am vorbit mai sus sunt verbale.

testele de rationalitate la nivel silogistic

au 3 semnificatii. Omul obisnuit gandeste tot timpul in rtaionamemte. Trebuie sa gandeasca premise afirmativ universale => teza este valabila in toate cazurile (toti S sunt P).

Forma obisnuita, in legatura cu o anumita propozitie, o constituie intrebarea de ce? cu raspunsul deoarece. Prin polisilogism raspunsul devine intrebare.

ex: a. nu este bine sa fumezi. De ce? (teza)

b. deoarece afecteaza plamanii. De ce?

c. deoarece asa este strucura organului. De ce?

d. deoarece asa este anatomia, fiziologia omului. De ce?

e. deoarece avem nevoie sa inhalam aer curat. De ce?

in cadrul silogismului s-a podus o greseala la o evaluare. Daca se comite o eroare, inseamna ca nu a existata un terrmen mediu corespunzator =>concluzie eronata

ex de teze: este bine sa te trezesti dimineatza

pregateste-te din timp pentru examene

mecanismele psihice care sunt puse in joc (operatii ale gandirii)

• comparartii
• clasificari
• abstractizari
• generalizari

gandim referindu-ne la esenta cuvintelor, la CE sunt ele, nu ne referim la aspectele lor eventul scriptice.

testele de intelingenta testele de rationalitate (verbale)

se refera la perceptivitate, se refera la intelesul cuvintelor singure in propzitii, in

la cum sunt lucrurile (ex: cuvinte care incep cu ba)    in rationamente

inteligenta are o sfera larga de aplicabilitate. Stiintele matematice, fizice, chimice lucreaza cu limbajul simbolic. Formele intelective sunt forme de modelare, scheme cu simboluri si semne conventionale.

ex: tehnica - este vorba de stari de fapt si situatii

care sunt aplicatiile gandirii rationale?

Utilizam limbajul notional - este vorba despre notiuni, nu de semne, unde se aplica clasificari in care tinem cont de semnificatia termenilor, se dau definitii, se fac clasificari (biologie - ierbar). In genere, limbajul rational se aplica stiintelor care lucreaza cu notiuni si nu cu semne, asa cum fac estetica, justitia, economia politica, etc. Acolo unde este vorba de limbaj rational se aplica forma gandirii numita ratiune. Dar nu inseamna ca in stiinteel in care se utilizeaza limbajul simbolic nu se utilizeaza si limbajul notional

Ex: definim numerele, operatiile. Dand definitii, se caracterizeaza un domeniu de rationalitate - se observa ca exista diferentieri intre persoanele care practica anumite stinte. Unele se ocupa cu calcule, cu aplicatiile tehnice (fizicieni - ingineri, inventatori, dar si fizicieni care se ocupa de fundamentele fizicii). Un inginer fizician nu este obligatoriu si un bun profesor de de fizica, deoarece daca doar scrie semne pe tabla si nu explica nimic, elevii nu inteleg.

Caracterizarea psiholingvista a persoanei rationale

temperamentala

o        prin trasaturi de caracter

o        prin conformatie antropologica

o        prin echilibru glandular

o        prin sanatate, in genere

ne dam seama de deficientele rationale ale unei persoane si dupa defectele de vorbire (inseaman ca au si greseli de gandire rationala).

din punct de vedere temperamental - de regula, persoanele rationale sunt flegmatice si melacolica, pentru ca ratiunea presupune reflectie, spre deosebire de persoanele inteligente care sunt mult mai colerice si sangvine, pentru ca ele actioneaza (persoanele care trec repede la fapte si fac si greseli deoarece nu se gandesc la consecinte, care sunt in majoritate neasteptate).

Vorbim despre predominanta, pentru ca nu exista posibilitati caracterizabile printr-un singur temperament (caz patologic).

• din punct de vedere al conformatiei antropologice - cefalic

- respirator

- musculos

- digestiv

- membros

de regula, persoanele inteligente sunt respiratorii si musculare (atletice) - forta si mobilitate.

Persoanele cefalice si digestive sunt mai incete, cugetatoare.

Ne referim la persoanele sanatoase

• din punct de vedere glandular - persoanele rationale trebuie sa fie echilibrate cu vagi tendinte catre o mobilitate redusa

sanatatea - o alta trasatura importanta a persoanei rationale, deoarece se gandeste la consecintele neaplicarii unui regim de viatza rational.

Persoanele inteligente sunt si necontrolate, fac abuzuri, fac bani ca sa manance cat mai mult, ei si familiile lor, sa manance pana intra in spital.