MOTIVATIA CA MECANISM DE STIMULARE A COMPORTAMENTULUI

MOTIVATIA CA MECANISM DE STIMULARE A COMPORTAMENTULUI

Conceptul de motivatie-cel mai complex mecanism psihic.

DIFICULTATI DE DEFINIRE A MOTIVATIEI

1. Prima dificultate a fost generata de termenul utilizat pentru denumirea acestor mecanisme motivationale. Termenul "motivatie" provine din latinescul "move"sau "movere"= a misca, a pune in miscare. Rezulta ca motivatia este orice forta, indiferent de natura ei care pune in miscare organismul, activitatea pe care o desfasoara.

LIMITA - extinderea nepermisa a termenului de motivatie.

2. In domeniul acestor mecanisme au fost folositi multi termeni intr-o maniera nediscriminativa, cum ar fi impuls, tendinta, pulsiune, precum si o serie de alti termeni imprumutati din fizica: forta, tensiune, vector, etc.. Daca termenii ar fi fost adaptati si utilizati intr-o maniera corecta nu ar fi fost nici o problema, dar ei au fost utilizati intr-o maniera nediscriminativa.

3. Existenta foarte multor conceptii, perspective care au fost utilizate in definirea, cercetarea motivatiei. Aceasta a fost studiata dupa modelul darwinist al evolutiei speciilor, interpretata dupa modelul fizic al descarcarii de energie, dupa o serie de modele care recurgeau la substitutia motivatiei cu o serie de fenomene, procese psihice(comportamente anticipate).

Pentru Freud motivatia consta in stimularea si descarcarea de energie. Behavioristii considerau motivatia ca o reactie invatata asociata unui stimul ca urmare a repetarii asocierii.

Aceste dificultati au creat o situatie neplacuta. Nuttin a scris o carte despre teoriile motivatiei, in care arata ca notiunea de motivatie este o notiune superflua, o notiune confuza, ba chiar foarte confuza. Aceste dificultati au constituit un imbold pe directia unor realizari ale unor delimitari conceptuale pentru a se ajunge la puncte de vedere mai bine conturate.

DELIMITARI CONCEPTUALE

1. Motivatie si motiv(termeni corelativi, utilizati in maniere diferite)

Conceptul de motivatie a fost lansat in literatura psihologica in 1930 de catre E. Dichter, care considera ca motivatia constituie cauza reala a comportamentului uman. Motivatia functioneaza la diferite nivele: superficiale si inconstiente(stimuleaza si impulsioneaza).

Conceptul de motiv a fost utilizat cu mult inainte de 1930. Motivul era considerat un fenomen de natura psihica, care reactualiza si transpunea in plan subiectiv starile de motivatie ale organismului. El a fost vazut ca un mobil care declansa activitatea, directiona si dinamiza conduita umana. Cu timpul el a fost integrat si corelat. Termenii au fost utilizati unul in locul altuia, de unde rezulta ca este necesara o delimitare mai clara a acestora dupa sfera si continut.

Motivatia este un termen cu o sfera foarte larga, in interiorul ei fiind incluse fenomenele motivationale, foarte diferite intre ele.

Unii autori sustineau ca toate formele motivatiei nu sunt decat motive, de unde rezulta ca motivatia este notiunea de "umbrela" ce ascunde o serie de motive.

Alti autori diferentiaza motivul de celelalte forme motivationale. Motivatia apare ca un ansamblu de forme si structuri motivationale(trebuinte, interese, etc.), dar care include si motivele, de sine statatoare. Motivul este parte a intregului motivatie.

S-au conturat 3 pozitii:

1) considera motivul integrat in motivatie si subordonat acesteia(Cosmovici - ansamblul motivelor);

2) considera motivatia ca proces de actualizare a motivelor(Frlich definea motivatia ca procesul de actualizare a motivelor si de traducere a lor in conduita);

3) integreaza cele doua acceptiuni. P.P.Neveanu(1977) spunea ca motivatia desemneaza pe de o parte totalitatea motivelor, iar pe de alta parte insusi procesul motivarii in contextul interactiunilor si interdependentelor dintre personalitate si ambianta umanizata. Motivatia integreaza in sine motivele dandu-le valoare si asigura actualizarea si realizarea lor in practica.

Piaget - motivatia este o structura structuranta.

Zlate - motivatia este si un proces dinamizant. Ea opereaza permanente organizari si ierarhizari dar si actualizari procesuale ale acestora cu efecte dinamizante.

Termenul de motivatie s-a impus in majoritatea cartilor.

Motivatia poate sa constituie o forta psihica pusa in slujba existentei umane cu efecte benefice sau cu efecte negative.

ACCEPTIUNILE MOTIVATIEI

Unii prefera sa se ghideze dupa extensia conceptului respectiv, si recurg la un termen larg si definitii mai restranse.

* Roger Muchielli a dat 2 definitii ale motivatiei. In sens larg, motivatia este tot ceea ce incita sau dispune un individ de a avea un anumit tip de comportamente sau de a lua un anumit tip de decizii in anumite situatii. Se intuieste:

1) functia excitatoare si declansatoare;

2) caracterul situational al motivatiei;

3) caracterul procesual al motivatiei - trecerea de la o stare la alta.

Ceea ce exista anterior actiunii unui stimul, o serie de tensiuni latente nu devin motivatii decat daca sunt actualizate. Rezulta ca mutatia de la manifest la act se datoreaza motivatiei.

Limite: furnizeaza putine informatii cu privire la natura motivatiei, caracterul structural al motivatiei, continutul acesteia, geneza motivatiei.

* M. Zlate propune 3 acceptiuni ale motivatiei:

STRUCTURALA - motivatia este un ansamblu de stimuli interni care dinamizeaza, directioneaza, determina conduitele si comportamentele individului.

Rosca - motivatia este totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie ca sunt innascute sau dobandite, constiente sau neconstiente, simple trebuinte fizice sau idealuri abstracte. Aceasta acceptiune atrage atentia asupra unei categorii aparte de stimuli si anume cei interni.

Michotte - motivatia este o cauza interna, un fenomen de natura subiectiva, psihologica care are valenta determinativa, propulsativa. Functia: realizarea unor actiuni de apropiere sau de evitare, respingere a unor stimuli externi.

Aceasta acceptiune ne arata ca motivatia este o structura psihica activatoare si predispozanta cu functii de autodeterminare prin stimulatie interna. Rezulta ca stimulii externi capata valenta functionala numai daca corespund cu valorile individului. Motivatia apare ca o relatie intre Eu si lume. Gratie unor procese integrative motivatia dirijeaza relatia dintre subiect si lume, rezulta ca motivatia capata o functie cognitiv-dinamizatoare, ce orienteaza a individului catre scopuri concrete.

2. FUNCTIONALA(DINAMICA) - motivatia presupune o anumita miscare, dinamica, trebuie sa surprindem functionalitatea interna. Motivatia se defineste ca fiind o stare de necesitate interna care orienteaza si directioneaza comportamentul pe directia satisfacerii ei. Aceasta stare de necesitate interna apare ca urmare a unor dezechilibre care se produc in organism, fie la nivel fizic, fie la nivel psihic. Aceasta functionalitate a motivatiei este cel mai bine pusa in evidenta daca facem referiri la o serie de aspecte concrete ale motivatiei: trebuinte, intentii, valente, tendinte, impulsuri.

TREBUINTELE - reprezinta conditiile vietii, procese pulsionale ce semnalizeaza perturbarile de tipul privatiunilor sau exceselor.

IMPULSUL - este o trebuinta in stare de excitabilitate manifesta.

INTENTIA - presupune implicari ale subiectului in activitate;Lewin le numea cvasitrebuinte.

VALENTE - orientari afective spre anumite rezultate, insusiri ale obiectelor care declanseaza satisfacerea trebuintelor.

TENDINTELE - forte directionale.

In cazul acestor elemente au existat 2 acceptiuni:

ca elemente structurale;

ca elemente de natura functionala - din intrepatrunderea lor rezultand functiile motivatiei.

3. GENETICA - cum apar aceste structuri motivationale? Unele dintre formele si structurile motivationale(foarte putine, trebuintele de natura organica) sunt innascute; restul (interese, convingeri,..) se formeaza de-a lungul vietii individului. Acest proces are loc ca urmare a interiorizarii si asimilarii experientei anterioare, rezulta ca devin de sine statatoare, au forte proprii.

Rubinstein a formulat un principiu: cauzele externe actioneaza prin intermediul conditiilor interne, iar acestea din urma nu sunt altceva decat interiorizari ale primelor.

Procesul respectiv a fost redat de P.Golu - motivatia este modelul subiectiv al cauzalitatii obiective, cauzalitate reprodusa psihic, acumulata in timp, transformata si transferata prin invatare si educatie, prin achizitie interioara a persoanei. Aceasta are o dubla semnificatie: arata:

mecanismul genezei fenomenelor motivatiei

mijloacele prin intermediul carora se realizeaza geneza(mecanismul invatarii si educatiei)

CARACTERISTICILE MOTIVATIEI

Motivatia ii permite individului sa actioneze spontan, "pe cont propriu".

Motivatia leaga persoana de lume si o mentine in sfera determinismului extern, fapt care este vital pentru fiintarea persoanei.

Motivatia opereaza cu o oarecare intrerupere in lantul cauzelor din afara preluand treptat asupra ei functia de punct de comanda dominant in raport cu comportamentul persoanei.

Motivatia construieste intre stimul si reactie un sistem de filtre si comparatori care lasa informatia sa se propage selectiv in functie de limitele de semnificatie a persoanei respective.

Motivatia opreste in loc actiunea fortelor din afara, dar si potenteaza sau dinamizeaza actiunea prin mecanisme de permeabilitate sau de blocaj servite ad-hoc, fapt care creeaza persoanei sentimentul autodeterminarii, al manifestarii libere si spontane.

CONSTATARI CONCLUZIVE

* motivatia este o parghie importanta a individului in procesul autoreglarii sale;

* motivatia este o forta motrice a intregii dezvoltari umane deoarece ea:

1) selecteaza, asimileaza, si sedimenteaza in individ influentele externe;

2) sensibilizeaza diferit persoana la influentele externe facand-o mai putin sau mai

mult permeabila la actiunile ei;

3) propulseaza, amplifica materialul constructiei psihice a individului.

FUNCTIILE MOTIVATIEI

Functia de activare difuza si de sensibilizare a unui dezechilibru fiziologic sau psihologic

Este o functie simpla, primara care ne arata ca starea de necesitate persista, dar nu declanseaza o actiune constienta intotdeauna; ea declanseaza o actiune automata, pe care individual o realizeaza fara sa fie prea constient de scop. Actiunea genereaza aparitia unor comportamente impulsive, insuficient filtrate prin constiinta si pe care individul nu le poate justifica , argumenta . Alteori se poate ca motivul sa se consume intr-o maniera difuza, nedefinita, subiectul traind starea in care se afla ca pe o indispozitie generala.

.Functia de declansare efectiva

Este o functie specifica ce consta in deblocarea si activarea centrilor de comanda efectori. Prin intermediul ei se asigura punerea in priza a diferitelor verigi ( motorie, secretorie) in vederea satisfacerii starii de necesitate in care se afla individul. Apare o caracteristica importanta a motivatiei si anume intensitatea : Ieste mai mare cu atat forta declansatoare va fi fi ea tot mare. Nu orice tip de I este favorabil pentru declansarea motivatiei. Specificul functiei este ca trecerea motivului in actiune nu se mai produce automat ci in mod constient. Implicatia imediata este ca motivatia trebuie sa se cupleze cu o serie de mecanisme de ordin cognitive ( evolutiv- decizionale). Absenta acestui impuls declansator , intrarii in actiune a fortei face ca unele forme ale motivatiei ( intentiile ) sa ramana nefinalizate.

3.Functia de directionare

Inseamna orientarea motivatiei pe scop, pe obiective. Pune in evidenta finalitatea proceselor motivationale. Lipsa directionarii face ca face ca motivatia sa ramana dezorganizata, haotica , san u aiba nici un fel de finalitate. In astfel de conditii subiectul se afla intr-o stare de debusolare.Aceasta functie este foarte importanta Nuttin introducand-o in definirea motivatiei.

Argumentele aduse au fost urmatoarele:

-in virtutea cestei functii derularea proceselor mentale interne este subordonata gasirii mijloacelor adecvate realizarii scopului.

- se realizeaza ordonarea, articularea segmentelor si actiunilor individuale intr-o schema logica unitara coerenta.

-se favorizeaza trecerea actiunii dintr-o faza in alta , trecerea de la actiuni mai putin adecvate la unele potrivite in raport cu scopurile individului.

4.Functia de sustinere si energizare

Presupune mentinerea in actualitate a comportamentului declansat prin consumarea adecvata a starii de necessitate. Se imprima comportamentului un character selective, active continuu.

Este functia care prelungeste , perpetueaza conduitele individului mai ales cand nu s-a ajuns la realizarea scopului propus. Aceasta functie sugereaza o alta caracteristica a motivatiei si anume durata care este dependenta de o serie de factori:

-de I impulsului motivational

-de gradul de consolidare structurala a motivului

-locul ocupat de motiv in ierarhia motivelor

-de valoare pe care motivele o au in raport cu structura de personalitate

CONSTATARI CONCLUZIVE

Aceste functii sunt corelative adica actionaza una dupa alta sau se dezvolta una din alta asigurand continuitatea normala a comportamentului. Lipsa unei functii sau slabirea ei afecteaza actele comportamentala si mai ales se resfrang asupra eficientei comportamentelor pe care le desfasoara individual. Este necesar sa se evite absolutizarea uneia dintre ele. De cele mai multe ori functia declansatoare a fost absolutizata. Autorii considera ca motivatia are loc numai atunci cand organismul trece dintr-o stare in alta ceea ce se poate realiza numai ca urmare a declansarii. Trebuie evitata tendinta de a opta pentru unul sau altul dintre segmente ,de declansare si de sustinere, pentru ca este foarte clar ca o sustinere energetica insufficient directionata este la fel cu o directionare nesustinuta energetic.

Notiunea de COMPORTAMENT MOTIVAT

Aceste comportamente apar atunci cand persoana se afla intr-o stare tensionala generatoare de energie orientate spre realizarea sau consumare aei adecvata.Cand starea respective este cauzata sau orientate de sau spre un obiect exterior care apare in calitate de scop. Apar atunci cand I motivatiei generate de particularitatile motivelor pe de o parte si particularitatile motivelor pe de alta parte si particularitatile stimulului pe de alta parte este optima.

Caracteristici importante:

a. portamentul motivate presupune interactiuni specifice intre motivatie si scop.Am putea considera ca tipul relatiei dintre motivatie si scop va fi cel care va genera specificitatea comportamentelor motivate.

Tipuri de relatii dintre scop si motiv ce acorda specificitate comportamentului motivat:

-de coincidenta - cele doua se sustin

-de necoincidenta- sunt separate ceea c educe la aparitia unor conflicte

-de comutare - de la unul la celalalt

b. Are o desfasurare procesuala , este ca un ciclu in care se parcurg FAZE:

-semnalizarea motivelor

-punerea in activitate a comportamentelor de satisfacere

-atingerea scopului

In cazul in care trebuintele nu sunt realizate , cand scopurile nu sunt atinse se reiau ciclic. Cand apar trebuintele dar satisfacerea este doar schitata se instituie o stare de tensiune specifica conduitelor nedeterminate.

Comportamentul motivate are o tripla valoare:

rol si functii adaptative in raport cu intreaga viata

constituie o cauza , un mijloc, instrument in vederea atingerii scopului

prezenta sau absenta comportamentului motivat este pusa in evidenta de gradul de realizare a scopului.

TIPURI SAU FORME SI STRUCTURI MOTIVATIONALE

-Trebuinte

-Motive

-Interese

-Convingeri

-Idealuri

-Conceptia despre lume si viata

TREBUINTELE

Sunt forme motivationale bazale, fundamentale ale personalitatii. Ele constituie asa numitele "fortele motrice" care pun in functiune intregul comportament uman Trebuintele sunt cele care contribuie foarte mult la realizarea echilibrului biopsihologic al individului. Alexandru rosca afirma ca " trebuintele sunt sursa primara a actiunii". In opinia lui Leontiev a avea o trebuinta inseamna a simtii nevoia de a obtine un lucru sau altul. Nuttin definea trebuinta ca pe relatie preferentiala cu un obiect. Lipsa acestei relatii perturba functionarea normala a individului de aceea tocmai lipsa genereaza o actiune spre reinstalarea relatiei respective.

Cei mai multi autori le-au considerat ca fiind conditii definitorii ale vietii

Clasificare:

Dupa criteriul genezei si naturii:

- doua grupe - primare -organice (foame ,sete)

-fiziologice (functionale-miscate, relaxare)

-secundare -materiale-locuinta , confort

-spirituale-pentru cunoastere

-sociale- de comunicare

Trebuintele primare sunt inascute si asigura integritatea fizica a organismului.

Trebuintele secundare sunt dobandite si asigura integritatea psihosociala a individului.

Dupa gradul de generalitate:

-doua grupe    -generale -intervin in mai multe situatii de viata ,activitati( trebuinta de performanta)

-specifice -intalnite in cazurile particulare , localizate ( trebuinta de a manca ceva este mai putin specifica decat trebuinta de foame)

Trebuintele au o functionalitate care pote fi redusa la doua faze:

faza de crestere a tensiunii pe masura de se apropie de realizarea scopului (Tolman-"gardianul scopului" )

faza reducerii tensiunii- dup ace s-a realizat scopul

Ideea care trebuie retinuta este ca trebuinte detin o dinamica specifica care le permite sa se amplifice sau sa se diminueze in functie de gradul de satisfacere a lor sau in functie de relatia care se creaza intre ele.

In functie de gradul de satisfacere avem de-a face cu 3 situatii:

-situatia de satiafacere- reducerea tensiunii si suspendarea starii de necessitate

-starea de nesdatisfacere temporara- stingerea prin satietate sau prin aparitia reactiei de aparare insotita de perturbari caracteriale

-situatia de nesatisfacere indelungata- pune in pericol existenta psihica si fizica a individului

Relatia dintre trebuinte pune in evidenta o capacitate foarte importanta a lor si anume aceea de a se active nu doar in prezenta stimulului. De asemenea ele nu se satisfac doar pe cale normala, fireasca ci sip e cai indirecte, simbolice ( vis, starea onirica).

MOTIVELE

S-au conturat doua maniere de definire:

1.Motivele sunt reactualizari si transpuneri in plan subiectiv a unor stari de necessitate.Leontiev este de parere ca trebuintele se constentizeaza . Apar o serie de limite:

-izul intellectual al definirii motivelor

- prin considerarea motivelor ca trebuinte constientizate de ingusteaza foarte mult sfera notiunii de motiv.(exista si motive neconstientizate).

Pentru a ajunge la a doua definitie trebuie sa operam o diferentiere intre trebuinte si motive:

-reportarea lor la actiune - trebuintele nu duc intotdeauna la actiune in timp ce motivele se caracterizeaza intotdeauna prin actiune

Motivul este cel care asigura comportamentele corespunzatoare pentru satisfacerea scopului.

-dupa gradul lor de generalitate- se considera ca trebuintele, in general au un grad de generalitate mare in sensul ca ne orienteaza , ne directioneaza spre o categorie mai larga de ooiecte preferentiale; motivele ne orienteaza spre obiecte mai bine definite, determinate.

Motivul reprezinta particularizarea si concretizarea trebuintelor

Exemplu: nevoia dfe a intretine relatii cu oamenii este o trebuinta insa nevoia de a intretine relatii cu o anumita persoana este un motiv.

Motivul este mobilul care declanseaza , sustine energetic si orienteaza actiunea. Rezulta de aici doua segnebte esentiale pentru motiv si anume ca este energizant pe de o parte iar pe de alta parte este orientativ, directional.

DINAMICA MOTIVELOR

Presupune o serie de tipuri de actiuni:

-actiunea de optare- sunt mai multe motive in mijloc si opteaza pt unul - se concretizeaza mai bine

- actiuni conflictuale- in care motivele se ciocnesc; optarea este mai dificila dinamica motivationala ia alt curs de cat in actiunea de optare

-actiuni de cooperare, sustinere reciproca- intarirea motivelor

Actiunea dinamica a motivelor va acorda o anumita fizionomie motivelor respective in anumite situatii individuale- o serie de dtrategii motivationale.

INTERESELE

Sunt orientari selective , relative stabile si active spre un domeniu al activitatii.. Interesele sunt considerate ca niste trebuinte , preferinte individuale , niste atractii irezistibile fata de obiecte, personae fara a presupune o serie de avantaje.

Sunt mult mai complexe decat trebuintele si motivele deoarece implica organizare , consistenta si eficienta.

In structura lor psihica se armonizeaza elemente cognitive, afective si volitive.

Prezenta intereselor ajuta foarte mult la realizarea diferitelor actiuni si mai ales la invatare( se trece dincolo de anumite limite). Extensia, paleta larga de interese este un criteriu care explica gradul de maturizare a personalitatii umane.

CONVINGERILE

O serie de idei implantate si traite afectiv, care il imping pe individ spre actiune.

Nu orice ide este o convingere, ci doar aceea care are o anuimita valoare pentru individ , pentru viata lui, destinul sau , adica acea valoare care-I permite sa faca anumite diferentieri, sa se orienteze intr-o maniera semnificativa in raport cu necesitatile sociale.

Este convingere doar aceea ide adanc implantata in afectivitate -ideea valoare. Cea care se impune in comportament care il orienteaza pe individ mai ales in situatia in care aceste convingeri trebuie aparate sau promavate-ideea forta.

IDEALURILE

Sunt proiectii ale individului in sistemul de imagini si idei care ii ghideaza actiunile intreaga existenta.Idealul este cel care reflecta si transfigureaza atat experienta personala a individului cat si experienta semenilor sai.Idealul devine un instrument de anticipare , ganeralizare, optimizare a proiectului existential. Nu sunt niste simple formule cognitive imprumutate, ci ele se fauresc in interiorul individului in functiede propriile trasaturi de personalitate. In urma cercetarilor s-a pus in evidenta structura psihica a individului care include 3 elemente:

-sensul si semnificatia vietii- diferita in functie de existenta morala, sociala

-scopul vietii- ca obiectiv al vietii, ca valoare care prefigureaza destinul

-modelul de viata- model pe care persoana si-l propane, un fel de eu ideal la care persoana tinde.

Idealurile sunt forte spirituale care sunt decisive pt existenta individului.

CONCEPTIA DESPRE LUME SI VIATA

Formatiune motivational- cognitiv-valorica care reprezinta ansamblul parerilor, ideilor, teoriilor pe care si le formeaza o persoana despre om , natura, societate.

Structura motivatinala globala, un rol strategic in raport cu orientarea comportamentala; reuneste voloricul cu cognitivul si se implineste in actiune; presupune o optiune valorica. Aceste tipuri si forme motivationale se organizeaza dand nastere la structura motivationala .Acestea au fost grupate in perechi polare:

-pozitive    -intrinseca -cognitiva -individuala

-negative    -extrinseca -afectiva -sociala

In legatura cu aceasta structura -ne intereseaza nu atat din perspectiva descriptive ci mai ales din perspectiva rolului, semnificatiei adaptative.Problema care se ridica este referitoare la eficienta lor ele fiind inegal productive; caracterul situational trebuie apreciat in functie de situatie.

Dinamica motivationala

Determinantii impulsului(1) genereaza aparitia starilor de impuls(2), care conduc catre o serie de comportamente de cautare a scopurilor(3), care se finalizeaza prin atingerea scopului(4). Asistam la reducerea impulsului(5), care genereaza o serie de efecte de reducere a impulsului(6). Aceste efecte pot fi:

* pe termen scurt - asistam la declansarea unor noi componente de cautare a unor scopuri asemanatoare-satisfacerea starii de necesitate;

* pe termen lung - presupune declansarea intregului ciclu.

Aceasta schema este o schema care cuprinde elemente de natura strict motivationala. Trebuie sa intervina si alte elemente care au o valoare adaptativa, de facilitare a intrarii in functie a acestor secvente: elemente de ordin cognitiv(cunoasterea adecvata a rezultatelor scontate) si factori de esenta afectiva(faciliteaz, intensifica starile de impuls-atitudini, emotii, anxietate).

Avem de-a face cu trebuinte.

Avem de-a face cu activarea trebuintelor.

Avem de-a face cu gasirea stimulului care va fi capabila sa conduca la satisfacerea trebuintelor.

Avem de-a face cu utilizarii acestui stimul.

Avem de-a face cu satisfacerea trebuintei si reducerea temporara a intensitatii impulsului.

Avem de-a face cu cresterea probabilitatii producerii unor raspunsuri asemanatoare care sa duca la reducerea impulsului respectiv si reactivarea impulsului care va fi in masura sa declanseze intregul ciclu.

Aceasta dinamica motivationala reflecta doua aspecte ale motivatiei:

1. Motivatia este faza activa a comportamentului, ceea ce inseamna ca motivatia presupune actiuni, procesualitate, secventialitate.
2. Comportamentul motivat al omului este extrem de suplu, flexibil, chiar constructiv, deosebindu-se radical de comportamentele instinctive ale animalelor, care sunt comportamente cu un grad mare de rigiditate, care sunt comportamente repetitive.

Din perspectiva psihologiei motivatiei aceasta dinamica motivationala are o dubla semnificatie:

ea pune in evidenta o serie de caracteristici ale formelor si structurilor motivatiei.

Schema respectiva sugereaza aparitia unor efecte ca urmare a parcurgerii acestor procesualitati, ca urmare a intrarii in functiune a dinamicii motivationale.