Relatiile interpersonale - Sociabilitatea – baza a relatiilor interpersonale, Tehnica sociometrica, Factori cu incidenta asupra relatiilor simpatetice

Relatiile interpersonale

1. Precizari terminologice

În forma sa primordiala, interactiunea psihosociala se realizeaza în cadrul relatiilor interpersonale. În sens larg, relatiile interpersonale reprezinta orice legatura între indivizi sub forma perceperii, întelegerii, evaluarii si preferarii sau respingerii unei persoane de catre o alta. În sens restrâns, relatiile interpersonale designeaza uniunea psihica bazata pe o legatura inversa sau feed – back dezvoltat si implicând minimum doua persoane.

Relatiile interpersonale se caracterizeaza prin reciprocitate si constiinta relatiei. Într-o relatie interpersonala, fiecare participant înglobeaza în câmpul constiintei lui atât pe el însusi, cât si pe partenerul sau, precum si elementele mediului comun. Comportamentul fiecarui participant devine stimul pentru comportamentul celuilalt, astfel încât ei se regleaza reciproc. În procesul interactional, participantii se adapteaza în permanenta unul la celalalt (ceilalti). Totalitatea acestor fenomene poarta numele de câmp mutual împartasit. ( Gherghinescu,R., 2006,pag.)

I.2. Sociabilitatea – baza a relatiilor interpersonale

Suportul relatiilor psihosociale îl constituie o trebuinta umana fundamentala – aceea a sociabilitatii, a faptului ca pentru a-si desfasura viata normal individul are nevoie de relatii cu semenii sai.

Schutz gaseste trei aspecte ale trebuintei de relationare :

a.     trebuinta de incluziune – este primordiala, aparând deja la copilul mic sub forma apetitului de comunicare, a dorintei de a fi îngrijit,  de a atrage atentia, a fricii de a fi neglijat.

b.     nevoia de control – în functie de particularitatile individuale, omul simte nevoia fie de a domina, fie de a fie de a fi controlat de catre altii.

c.      nevoia de afectiune – reclamata mai ales în cuplul diadic.

Pentru fiecare dintre aceste trebuințe Schutz distinge diferite niveluri de conduita interpersonala exprimate în hiper ( exces) sau hipo ( deficit): a. excesele – ( subiecții care suporta greu singuratatea – suprasocialii – subiecții care vor sa domine și subiecții care manifesta o sete exagerata de afecțiune și intimitate – suprapersonalii); b. deficiențele ( subiecții cu dificultați de integrare – subsocialii – cei care au mereu nevoie de directive și cei nereceptivi la tandrețe). ( Golu,P., 1974,pag.146)

Câteva dintre tipurile de relatii interpersonale care pot exista si coexista sunt urmatoarele:

relatii functionale ( socio – profesionale )

relatii de intercomunicare

relatii intercognitive

relatii simpatetice sau preferentiale.

Desigur, analiza este facuta doar în scop didactic, pentru ca real, oamenii functioneaza simultan pe toate „palierele” personalitatii lor.

Dintre aceste tipuri de relatii ne vom opri asupra relatiilor simpatetice sau preferentiale, bazate pe criteriul optiunii afective. Relatiile simpatetice sunt structurate pe trei dimensiuni: atractie, respingere, indiferenta. J.L.Moreno, inventatorul sociometriei (aplicarea masurii = metrum, la fiinta sociala = socius) vorbeste despre existenta a doi vectori: unul centrifug (ceea ce pleaca de la persoana) si altul centripet (ceea ce vine spre persoana). Astfel, vectorul centrifug defineste totalitatea sentimentelor de atractie, respingere sau indiferenta pe care un subiect le încearca fata de membri din anturajul sau, iar vectorul centripet reprezinta totalitatea sentimentelor pe care persoana le suscita în ceilalti.

2. Tehnica sociometrica

Inițiatorul sociometriei este sociologul american Jacob Levi Moreno, originar din România. El afirma ca sociometria se ocupa doar de o parte a realitații sociale și anume de relațiile interpersonale, acordând o importanța deosebita aspectelor cantitative și calitative ale acesteia. Sociometria are ca obiect studiul matematic al proprietaților psihologice ale populațiilor.Tehnicile sau metodele sociometrice reprezinta un ansamblu de instrumente și procedee destinate sa înregistreze și sa masoare configurația și intensitatea relațiilor interpersonale din interiorul grupului. Studiul sociometric are o tripla orientare: în primul rând, cunoașterea de catre psiholog a afinitaților exprimate de membri grupului și implicit, a relațiilor din cadrul grupului; în al doilea rând, o cunoaștere mai buna de catre membri a propriilor lor poziții în grup; în al treilea rând, pentru ca vorbeam la începutul carții despre vocația aplicativa a psihologiei sociale, îmbunatațirea relațiilor și a climatului psihosocial al grupului (de munca,de exemplu), prin acțiuni psihologice specifice.

Prin testul sociometric, ca instrument al metodei sociometrice, se pot determina

statutul unui membru în câmpul relațiilor interpersonale (lider, popular, izolat, respins, etc)

- structura psihologica globala a grupului și a subgrupurilor din cadrul sau;

diversele centre de influența

- coeziunea de grup;

-percepția grupului fața de un anumit membru, etc.

Tehnica sociometrica are printre instrumentele sale

testul sociometric

matricea sociometrica

indicii sociometrici

sociograma

cadranele sociomterice

2.1. Testul sociometric este considerat instrumentul principal și punct de plecare în cunoașterea diferitelor aspecte ale interacțiunii în grupuri. Moreno definea testul sociometric ca un instrument care examineaza structurile sociale prin masurarea atracțiilor și repulsiilor care au loc între indivizii unui grup.

Toate aprecierile, interpretarile și rezultatele obținute în urma prelucrarii sunt dependente de fidelitatea datelor oferite de test. La rându-i, fidelitatea depinde de sinceritatea raspunsurilor la întrebarile testului și ca atare, de modul în care a fost întocmit și aplicat testul.

Testul consta în formularea unor întrebari prin intermediul carora se solocita fiecarui membru al grupului sa-și exprime simpatiile și antipatiile fața de ceilalți colegi ai sai. Foarte important este ca întrebarile sa aiba la baza criterii atent alese, care sa fie în concordanța cu interesele, preocuparile și aspirțiile tuturor membrilor, dar și cu interesele cercetarii. Întrebarile se pot referi la diverse aspecte sau domenii de interes: petrecerea timpului liber, participarea la sarcini profesionale, realizarea proiectelor pentru școala (în cazul elevilor sau studenților).

O astfel de întrebare poate fi: daca ar trebui sa realizați un proiect la o anumita materie, cu care dintre colegii dvs.de grupa ați dori sa faceți echipa? – am precizat astfel și grupul în interiorul caruia se fac alegerile și sensul alegerii. Putem formula întrebarea și pentru a afla respigerile. De asemenea, se recomanda limitarea alegerilor (3 sau 5, în funcție de marimea grupului). Se precizeaza și faptul ca ordinea preferințelor este o ordine valorica.

Datele testului sociometric sunt înregistrate într-un tabel cu doua intrari, unde atît pe verticala, cât și pe orizontala sunt trecuți membri colectivului respective. Pe verticala se trec punctele atribuite din alegerile/respingerile colegilor nominalizați, iar pe orizontala percepțiile positive și negative atribuite colegilor. Mai apoi, în capetele de table ale matricii sociometrice se calculeaza suma punctelor obținute din alegeri și respingeri și suma percepțiilor pozitive și negative. Calcularea atractiilor si respingerilor pe care cineva le emite fata de ceilalti ne va da indicele expansivitatii sociale, iar numarul de atractii si respingeri primite ne va furniza indicele statutului social sau a integrarii sociale a individului. Astfel, pornind de la relatiile interpersonale, vom avea o gama foarte larga de tipuri de relatii – cele de reciprocitate (în care fie ca partenerii se atrag, fie ca se resping mutual),

2.2.Indicii sociometrici

Pe baza datelor brute rezultate din testul sociometric și trecute în matrice se pot calcula o mulțime de indici sociometrici.Îi prezentam mai jos pe câțiva dintre cei mai importanți:

• Indicele statutului sociometric arata poziția ocupata de o persoana (X) în cadrul grupului și se formuleaza dupa formula

I = n/N – 1, unde n = numarul alegerilor primite de persoana respectiva, iarN = numarul membrilor grupului.

• Indicele expansiunii afective

Numarul indivizilor aleși de catre X/N – 1

• Indicele de coeziune a grupului

Nr. alegerilor reciproce x 2/ N( N – 1)

Datele obținute ajuta la elaborarea sociogramei, care ne permite sa vizualizam viața afectiva a grupului. Ea ne permite sa detectam diadele, triadele, lanțurile ori alte tipuri de relații interpersonale. Ea ne indica rapid liderii și izolații, situatii de unilateralitate, în care sentimentele unei persoane nu sunt împartasite si de cealalta persoana, statute privilegiate, cum este cel al centralitatii, individul care suscita cele mai multe sentimente de atractie, neutralitatea – desemnând un numar mare de reactii de indiferenta pe care un individ la manifesta fata de ceilalti sau izolarea, pozitie ingrata, autoimpusa sau impusa de grup, relevata printr-un mare numar de sentimente de respingere îndreptate catre un individ.

Sociograma se constituie dintr-un sistem de semne convenționale (de ex., triunghiuri pentru baieți, cerculețe pentru fete) și dintr-un sistem de linii care le unesc (simple sau duble, continue sau întrerupte). Atunci când grupul este mai important numeric sau când cercetatorul a introdus în lucru mai multe criterii, este indicat sa se diversifice și sociogramele (de ex, o sociograma a reciprocitaților, alta a sentimentelor opuse, etc.)

3. Factori cu incidenta asupra relatiilor simpatetice

• Un prim factor este reprezentat de cadrul spatial, de viata. Exista o influenta puternica a proximitatii spatiale asupra modului în care se formeaza relatiile simpatetice, fie ele amicale, fie de parteneriat erotic. În literatura de specialitate referitoare la cuplu, primul filtru în alegerea maritala este considerat filtrul proximitatii.
• Un al doilea factor care pare a avea importanta este cel socio – economic. Acest lucru nu trebuie înțeles simplist, în sensul ca persoanele cu un anumit venit și poziție sociala sunt mai uțor de simpatizat și mai anturate decât celelate. Este vorba despre faptul ca multe contacte sunt favorizate de reteaua de status – roluri sociale. Indivizii ale caror statute corespund este probabil ca frecventeaza aceleasi cercuri, au aceleasi tipuri de activitati, se supun acelorasi cutume sociale.
• Nu în ultimul rand, factorii axiologici, sistemele de norme si valori împartasite reprezinta importante fundamente pentru relatiile simpatetice.

4. Teorii privind atractia interpersonala

VI:4.1.Un prim grup de teorii considera recompensa ca baza a atractiei interpersonale, prin trei modalitati principale:

a. O persoana care manifesta fata de noi grija, suport, afectiune.

b. O persoana ale carei caracteristici – frumusete, inteligenta, farmec -  ne recompenseaza

c. O persoana prin intermediul careia putem accede la recompensa

VI:4.2. Teoria echilibrului – F.Heider – postuleaza faptul ca oamenii simt nevoia unei consistente, unui echilibru atât în cognitiile, cât si în sentimentele si relatiile lor sociale. De aceea, relatiile echilibrate sunt percepute ca gratifiante, iar cele neechilibrate ca neplacute. Echilibrul este dat de reciprocitatea dintre ceea ce dam si ceea ce primim într-o relatie. Exemplul cel mai elocvent al unei astfel de relatii gratifiante, echilibrate este prietenia.

4.3. Teorii ale similitudinii

Exista în popor o vorba care spune ca cine se aseamana se aduna. Ne amintim ca, într-adevar dintre factorii care determina atracția interpersonala unul era constituit de similitudinea de status sociocultural și de asemanarea sistemelor axiologice ale celor doi participanți la interacțiune. Într-un studiu aparținând lui T.Newcombe, s-a observat ca subiecții (colocatare ale unui dormitor de colegiu) tindeau sa-și faca prietene printre fetele care aveau caracteristici sociodemografice asemanatoare (Brehm,S., Kassin, S.M., 1989,pag.225). De asemenea, exista sudii care acrediteaza ideea ca similaritatea de personalitate constituie un factor important pentru relațiile de lunga durata (Schullo & Alperson,1984; Thelen et.al.,1985). Personal, tind sa creditez aceasta teorie, mai ales în ceea ce privește stabilitatea în timp a relației (fie ea de pritenie sau de cuplu). Pentru ca o relație nu doar sa se înfiripe ci și sa dureze consider ca este necesara o aceeași grila de lectura a realitații, aceleași prioritați, aceeași ierarhie valorica în privința aspectelor relevante ale vieții. Exista și cercetari care se conentraza asupra similaritații în atractivitatea fizica. Oricum, similitudinea pare a funcționa ca liant între oameni. De ce? pentru ca aduce recompensa reasigurarii și confirmarii de sine. Este mai probabil ca cel care îmi seamana sa fie de acord cu mine și sa ma placa, decât cineva diferit mie.

4.4. Teorii ale contrastului.

Evident, aceste  teorii sunt exact opusul celor mai înainte citate, surprinse și în înțelepciunea populara prin sintagma contrastele se atrag. Probabil ca atrage exotismul unei ființe fundamental diferita de a noastra și e posibil sa renunțam la siguranța în favoarea explorarii necunoscutului. Este posibil, de asemenea, sa fim atrași de faptul ca celalalt compenseaza zonele în care noi suntem deficitari și reciproc. Ca atare, vom vorbi despre teorii ale complementarietații. O persoana submisiva va avea nevoie sa traiasca lânga una dominanta, una pragmatica poate fi atrasa de latura visatoare a altei persoane. Pe termen lung însa, ceea ce inițial a parut atragator, poate deveni incomod, iar contrastul psihologic prea mare, poate fi obositor. Nu întâmplator, s-a observat ca acele cupluri care traiesc mult timp împreuna ajung sa semene, împrumutându-și unul altuia diverse caracteristici, în continuul efort de acomodare.

5.Tipuri de relații interpersonale (clasificarea relațiilor interpersonale)

Interacțiunea sociala reprezinta modul fundamental de existența și funcționare a indivizilor și grupurilor umane, mecanismul bazal al structurarii grupurilor sociale și societații în ansamblu. În psihologia sociala exista o multitudine de tipologii ale relațiilor interpersonale, pornind de la criterii variate.

La modul cel mai simplu, în funcție de gradul de influențare reciproca a actorilor sociali implicați într-o interacțiune, relațiile interpersonale se pot clasifica astfel

A. Pe de o parte, exista relații interpersonale bazate pe modificarea caracteristicilor partenerilor de interacțiune.

acomodarea cu partenerul – se refera la un proces de adaptare sau ajustare mutuala a actorilor sociali aflați într-un proces de interacțiune; ca exemplu, relația de cuplu sau prietenia. Prietenia poate fi considerata relatia psihosociala de durata dintre doua fiinte umane, rezultat al alegerii libere si bazate pe afectiune, încredere si pretuire mutuala.

Caracteristici ale acestui tip de relatie sunt:

are în centrul ei afectivitatea si pretuirea reciproca, fiind o relatie autentica între doua persoane egale, dincolo de conditia sociala sau de alta natura.

reprezinta o relatie de durata – simpatiile ocazionale neputând fi cuprinse în aceasta categorie.

se bazeaza pe acordarea de sprijin moral, sustinere si aparare mutuala.

respectul reciproc face ca, chiar în conditiile existentei unor tensiuni, conflicte, acestea sa poata fi depasite. Mai mult, prietenii sunt dispusi sa-si ierte greselile, dar nu condescendent ci cu întelegerea felului unic de a fi si a se manifesta al celuilalt.

asimilarea – ce poate fi înțeleasa ca un proces de fuziune, de transfer mutual al unor credințe, idei, mentalitați, etc. între actorii sociali Asimilarea constituie etapa superioara a acomodarii și apare ca urmare a acțiunii îndelungate a acesteia

alienerea – este procesul opus asimilarii. Presupune ca un actor social oarecare se îndeparteaza, se înstraineaza de celalalt , ca expresie a unor relații dizarmoni;

stratificarea – ca urmare a interacțiunii de durata, în procesul relaționarii lor reciproce actorii sociali dobândesc anumite statute și roluri, care permit astfel, o ierarhizare a partenerilor într-un mod oarecare

B. Pe de alta parte, exista relații interpersonale în care caracteristicile partenerilor nu se modifica în mod esențial – este vorba despre cooperare, competiție și conflict.Între aceste trei forme ale relațiilor interpersonale exista o strânsa interacțiune, dupa cum urmeaza

exprimând forme ale acțiunii reciproce, ele presupun punerea în acțiune a unor mecanisme și comportamente identice, respectiv atracția sau respingerea reciproca.

pot succeda în mod natural una alteia. Putând fi spontane sau planificate, formale ori informale, de scurta sau lunga durata, cooperarea, competiția și conflictul presupun acțiuni conjugate care se combina într-un fel sau altul în vederea atingerii obiectivelor urmarite.În condițiile în care una dintre ele se dovedește la un moment dat a fi neprofitabila pentru un individ, nepermițându-i sa-și atinga în mod eficient scopurile, acesta poate decide o schimbare de strategie, trecând la un alt tip de relație interpersonala.

în circumstanțe determinate, cele trei tipuri de relații interpersonale pot intra în contradicție (Milcu,M., 2005, p. 30,31).

6. Deficiențe ale socializarii.

6.1. Anxietatea sociala. Aceasta include sentimente de disconfort traite în preajma altora. Adesea este acompaniata de timiditate, stâmjeneala, inhibiție și tendința de a evita situațiile de interacțiune. Oamenii cu anxietate sociala tind sa-i rejecteze pe ceilalți, pentru a nu fi ei înșiși rejectați. Sunt, de asemenea, pasivi, neresponsivi în relațiile sociale.

Anxietatea sociala poate avea mai multe surse, cum ar fi un raspuns învațat la o situație sociala aversiva, credința unei persoane ca nu are aptitudinile sociale necesare pentru a face fața contextelor sociale, în general este vorba despre o slaba imagine de sine, imagine care tinde din ce în ce mai mult spre deteriorare atunci când individul respinge evoluția în contexte sociale.

6.2. Singuratatea. Dintre toate deficiențele de socializare singuratatea este, probabil, cea mai comuna, dar și una dintre cele mai neplacute situații. Desigur, nu ne referim la singuatatea conjuncturala, ori la acele perioade de recluziune pe care, uneori, ni le autoimpunem. Singuratatea este un sentiment de deprivare determinat de relațiile sociale existente. Astfel, în izolarea sociala o persoana își dorește dar nu poseda o rețea de prieteni sau rude. În izolarea emoționala își dorește dar nu are o relație emoționala unica, intensa. Singuratatea este mai mare pentru divorțați, vaduvi ori separați, decât pentru cei casatoriți ori cei care nu au fost niciodata casatoriți. Este, evident, mai acuta ( cel puțin în societatatea noastra) pentru cei în vârsta care, pe lânga șocul pensionarii și uneori, a dispariției partnerului, suporta și recluziunea impusa de insuficiența mijloacelor financiare.

Singuratatea este asociata de cele mai multe ori de anxietate sociala și depresie, cu sentimentul ca nu exista nimeni caruia sa-i pese cu adevarat de ceea ce ți se întâmpla. Ca și în cazul anxietații sociale, singuratatea este însoțita de distres și insatisfacție sociala.

Rezumat

În forma sa primordiala, interactiunea psihosociala se realizeaza în cadrul relatiilor interpersonale. Acestea se definesc drept uniunea psihica bazata pe o legatura inversa sau feed – back dezvoltat si implicând minimum doua persoane, caracterizate prin reciprocitate si constiinta relatiei. Exista relații socioprofesionale, sociocognitive, de comunicare și simpatetice sau preferențiale. Acestea din urma, conform lui J.L. Moreno, se structureaza pe dimensiunea atracție – respingere – indiferența. Moreno este inventatorul sociometriei, prin ale carei tehnici putem cunoaște viața afectiva a grupului. În ceea ce privește teoriile despre atracția interpersonala acestea se refera recompensa, echilibru, similaritate ori contrast (compementaritate).

Privitor la clasificarea relațiilor interpersonale, pe de o parte, exista relații interpersonale bazate pe modificarea caracteristicilor partenerilor de interacțiune, pe de alta parte exista relații interpersonale în care caracteristicile partenerilor nu se modifica în mod esențial. Am încheiat capitolul cu ceea ce consider a fi cele mai frecvente disfuncții ale socializarii: anxietatea sociala și singuratatea.

Concepte cheie:

Relații interpersonale - uniunea psihica bazata pe o legatura inversa sau feed – back dezvoltat si implicând minimum doua persoane.

Testul sociometric este considerat instrumentul principal și punct de plecare în cunoașterea diferitelor aspecte ale interacțiunii în grupuri. Moreno îl definea ca un instrument care examineaza structurile sociale prin masurarea atracțiilor și repulsiilor care au loc între indivizii unui grup.

Acomodarea cu partenerul – se refera la un proces de adaptare sau ajustare mutuala a actorilor sociali aflați într-un proces de interacțiune

Asimilarea –un proces de fuziune, de transfer mutual al unor credințe, idei, mentalitați, etc. între actorii sociali; constituie etapa superioara a acomodarii și apare ca urmare a acțiunii îndelungate a acesteia.

Alienerea – este procesul opus asimilarii. Presupune ca un actor social oarecare se îndeparteaza, se înstraineaza de celalalt , ca expresie a unor relații dizarmonice.

Stratificarea – ca urmare a interacțiunii de durata, în procesul relaționarii lor reciproce actorii sociali dobândesc anumite statute și roluri, care permit astfel, o ierarhizare a partenerilor într-un mod oarecare.

Anxietatea sociala – teama de situații sociale,  incluzând sentimente de disconfort traite în preajma altora. Adesea este acompaniata de timiditate, stâmjeneala, inhibiție și tendința de a evita situațiile de interacțiune.

Teme pentru seminarii

• Reflectați asupra factorilor cu incidența asupra relațiilor interpersonale folosindu-va de propria experiența : ce a contat în stabilirea și menținerea unei relații de prietenie, de exemplu
• Tot bazându-va pe experiența proprie, la care dintre teoriile privind atracția interpersonala, achiesați
• Imaginați un chestionar sociometric ce se adreseaza unei echipe de munca și care are ca obiectiv modul în care se pot realiza subgrupe de proiect din cadrul respectivei echipe.

Bibliografie pentru capitolul VI

Aronson,E., Wilson,T.D., Akert, R.M, 1998, Social Psychology, New York, Longman.

Brehm,S., Kassin,S., 1990, Social Psychology, Houghton Mifflin Company, Boston.

• Golu,P., 1974, Tratat de psihologie sociala, Editura didactica și pedagogica, București.
• Gherghinescu, R., 2006, Sinteze de psihologie sociala, Editura Argument, București.

Milcu,M., 2006, Psihologia relațiilor interpersonale, Editura Polirom, Iași.

Moscovici,S., ( coord)., 1998, Psihologia sociala a relațiilor cu celalalt, Editura Polirom, iași.

Neculau, A. 2004, Manual de psihologie sociala, Editura Polirom, Iași.

Radu,I., Iluț,P, Matei,L, 1994, Psihologie sociala, Editura Exe, Cluj-Napoca.