SEDIUL FUNCTIILOR VITALE - TRUNCHIUL CEREBRAL

SEDIUL FUNCTIILOR VITALE - TRUNCHIUL CEREBRAL

1 . Viata psihica localizata in trunchiul cerebral

Orice incercare de raportare a manifestarilor psihice doar la o anumita structura organica motoare sau viscerala se va afla mereu sub amenintarea simplismului. Nu mai putina ignoranta insa se dovedesc si cei care in structurile de acest fel, cand exista, refuza sa recunoasca interventia unui nivel integrative superior psihic de adaptare la mediu, adica cei care exclud ca in compltarea structurilor sau "formelor" respective sa se afle unele proprii conduitelor instinctive si inteligente, a celor mediate de activitatea sistemului nervos. Cel mai bun exemplu este in acest sens cel a lui Pavlov, care pana spre sfarsitul vietti a tinut ghilimelele pe domeniul pe care l-a descoperit, al conditionarii "secretiilor psihice". Faptul ca diverse procese psihice ajung sa aiba corelate la nivel organic, sa se reprezinta foarte bine in secretia unei glande, in activarea unor mecanisme neuronale . de abia ca deschid calea spre admiterea ca, in completarea acestora sa se afle un organ de cunoastere, cu importanta functie in procesarea informatiilor si de adaptare al mediu. Acesta a debutat medular, pentru ca la nivelul trunchiului cerebral sa-si sporeasca functiile integrative.

1.1. Topografia anatomica a bulbului

Anatomic SNC este divizat in urmatoarele macrostructuri morfologice mai importante: cordonul spinal, puntea, cerebelul, mezencefalul, diencefalul, rinencefalul, ganglionii bazali si cortexul cerebral. Fiecare dintre acestea functioneaza pe baza aceluiasi principiu functional reflex de baza mentionat la nivel medular, dar pe planuri integrative corespunzator diferite. Din ratiuni psihogenetice aceste macrostructuri cerebrale au fost impartite intre o zona palecefalica    - aflata in partea posterioara a creierului si o alta in zona neocefalica - aflata in partea anterioara. Trunchiul cerebral face parte din zona paleocefalica a SNC, functionarea lui va fi mereu expresia interventiei unui asa-zis paleopsihic, fiind formata din trei segmente nervoase mai importante: bulbul rahidian (medulla oblongata), puntea propriu-zisa sau puntea lui Varolio si mezencefalul (mesencephalom). Cele trei segmente au evoluat din urmatoarele trei vezicule cerebrale: mielencefal, metencefal si mezencefal.

Bulbul sau medulla oblongata reprezinta o prelungire modificata a cordonului spinal. Asemenea acestuia are o structura segmentara de forma unui con, cu baza mare in sus, de cca. 3 cm si greutate de 6-7 g. Modificarile anatomice constatate la acest nivel se datoresc proeminentelor reprezentand nervii cranieni, care asigura legatura cu regiunile receptive din zona capului.

La vertebratele superioare nervii cranieni asigura legatura receptorii si cu sistemele de raspuns specializate, o insemnatatea crescuta avand cei ai trunchiului - asemanatoare cu cei din cordonul spinal. In profunzimile bulbului, de exemplu, isi gasesc sediul o serie de centrii nervosi responsabili de functii vitale ale oranismului, cum sunt cele nutritive, cele de respiratie, de circulatia sanguina s.a. Totodata, acelasi bulb reprezinta un nod important de conducere a impulsului nervos, pe aici trecand traseele nervilor ascendenti si descendenti care asigura legatura dintre encefal si cordonul spinal.

1.2. Centrii reflecsi din bulb

Ca centru reflex bulbul joaca un rol esential in comanda si controlul activitatii principalelor organe interne. Aici sunt localizati o serie de centrii reflecsi ai activitatii respiratorii, cei cardiaci, vasomotori . toti cu functie vitala pentru organism, centrii reglatori ai activitatii digestive (salivatie, deglutitie, supt), centrii unor reactii de aparare (stranutul, tusea, clipitul, voma), ca si centri de reglare a tonusului muscular, de amplificare sau reducere a intesitatii acestuia. Multitudinea aceasta de centri reflecsi reprezinta tot atatea ca de deschidere a schimburilor informationale cu mediul, de procesare cognitiva si conativa corespunzatoare a informatiilor. Ei pot fi grupati in raport cu insemnatatea acestora dupa cum urmeaza:

a)      centri reflecsi simpli - cum sunt cei ai tusei, stranutului s.a., cu insemnatate relativ mai scazuta;

b)      centri reflecsi automati - ai respiratiei, cardiaci, vasomotori; activabili de agenti stimulatori interni sau externi, cu incarcatura semnificanta complexa.

Prezenta atator centri vitali in bulb face ca orice afectiune sau leziune de aici sa insemne in fapt diferenta dintre viata si moarte. Acestia au mai fost divizati in raport cu efectorii implicati, dupa cum urmeaza:

reflexe somatice - tonice si faciale ale expresiei;

reflexe vegetative - ale digestiei, secretorii, gastro-intestinale, circulatorii;

reflexe mixte - respiratorii, ale deglutitiei, cel de voma.

In bulb se afla centri urmatoarelor reflexe mai importante:

Reflexul respirator. Centrii respiratori sunt situati in substanta reticulata bulbara. In fiecare jumatate bulbara exista cate un centru inspirator - situat ventral si un centru expirator - situat dorsal. Asezati simetric, respectivii centrii nervosi comanda jumatatea homolaterala a muschilor respiratori.

Reflexele cardiovasculare. La nivelul structurii bulbare se afla centrii reflecsi de reglare a activitatii cardiace a inimii si a vaselor sanguine. Efectele sale sunt cardioinhibitoare centrale si vasoconstrictoare, respectiv vasodilatator periferic.

Reflexele vasomotorii. Centrii acestor reflexe se afla plasati la nivelul formatiunii reticulate bulbare. Excitarea acestora poate fi cauzata tot de agenti stimulatori barici si de concentratie, impulsurile fiind trimise la nivelul vaselor sanguine prin fibrele simpatice si parasimpatice.

Reflexul salivar. Are centrul in nucleul salivar inferior si este implicat in reglarea secretiei glandelor parotide. Este evocat de agentii stimulatori din mucoasa bucala, linguala si faringiana.

Reflexul de deglutitie. Centrul deglutitiei se afla in vecinatatea nucleului vagal. El este evocat de agentii stimulatori din faringe si din baza limbii, calea senzitiva fiind reprezentata de nervii trigemen, vag si glosofaringian. Eferent, prin aceasi nervi si prin hipoglos, se trimit impulsuri la muschii implicati in actul deglutitiei - muschii milohioidian, faringian, esofagian si linguali.

Reflexele tonice. Bulbul are un rol important in reglarea tonusului muscular, reclamata de mentinerea pozitiei normale a corpului, atat in repaos, cat si in timpul miscarilor. Aceasta pentru ca reflexele tonice se realizeaza cu participarea intregului trunchi cerebral.

Reflexul de voma. Are nucleul situat in vecinatatea nucleului dorsal al vagului. La acest centru vin impulsurile de la labirint si de la majoritatea organelor abdominale prin fibrele senzitive ale nervului vag.

Reflexul stranutului. Este un reflex defensiv expirator, fiind evocat de aparitia unor partucle de praf, puf, gaze capabile sa actioneze asupra mucoasei nazale. La inceputul actului se ridica palatul moale, inchizand orificiile nazale interne, dupa care se produce contractia muschilor expiratori si prin aceasta cresterea presiunii in cavitatea toracica.

Reflexul de tuse. Tusea reprezinta o expiratie fortata cu glota inchisa. Agentul stimulator actioneza la nivelul laringelui, traheei si bronhiilor.

1.3. "Forma" ritmica a instinctului respiratiei pestilor

Respiratia pestilor consta dintr-o activitate reflexa neconditionata de deschidere si inchidere a operculelor, miscare prin care se realizeaza ventilarea cu apa primenita a branhiilor, organul prin care oxineul necesar proceselor metabolice este preluat din apa. Ingurgitarea la acest nivel pulmonar a "drobului" de aer (de asta data) este adus aici ca un bun pretext pentru invocarea interventiei in completarea structurilor viscerale pulmonare cu func'ionare reflexa a unor structuri cognitive de procesare a informatiilor - daca ele de fel la pesti deja exista. "Forma" ritmica pe care o urmeaza reprezinta o premiza, in accord cu care, dincolo de asimilarea propriu/yisa a ogigenului din apa, mai paote avea loc si asimilarea unei corespunzatoare informatii cu insemnatate vitala. Pentru respiratia la pesti urmeaza un traseu de acest fel in "forma" ritmica are un rost al sau, altul decat cel respirator in sine, ci pe cel de de a procesa informatii cu aceasta insemnatate vitala imediata.

Aceasta ipoteza a fost cercetata cu decenii in urma si comunicata inca pe vremea studentiei si pe urma in lucrarea de licenta. Rezultatele au probat faptul ca ritmicitatea "formei" raspunsurilor respiratorii ale pestilor:

a.       are propria sa autonomie, independenta in valoare absoluta de cantitatea de oxigen in apa;

b.      poate fi crescuta sau scazuta in valoare relativa de 25-30 % de la medie de insemnatatea agentilor stimulatori - cu toate conseintele metabolice, de corespunzatoare crestere sau scadere a activismului comportamental, pana la culcarea pestelui pe fundul bazinului.

c.       in cazul in care informatia ajunge neintarita, in instanta urmatoare isi pierde orice valoare semnalizatoare.

Sunt rezultate care mai probeaza ca in completarea activitatii reflexe operculare a pestilor se insereaza o alta instinctive, de procesare cognitive a informatiilor continute in "drobul" de aer repirat. Dar care deja pesti exista, gestionat la nivelul centrilor reflecsi bulbari. Pentru ca in studii ulterioare efectuate pe delfini cunatumul acesta informational, de modificare reglatoare a comportamentului respirator, este incomparabil mai crescut. Mult mai apropiate sunt aceste valori ale raspunsurilor respiratorii ale delfinilor de cele ale omului. Cu deosebirea doar ca in timp ce pentru delfini insemnatatea lor vitala se refera la un mod de respiratie aerian efectuat in mediul de viata acatic, la om aceasta insemnatate vitala - cu aceasi comanda medulara - se refera la un mod de viata terestru intr-o noua lume de valori semantice.

2. Anatomia puntii

Este numita si Puntea lui Varolio sau protuberanta, fiind situata intre bulb si pedunculii cerebrali. Se prezinta ca o banda de substanta nervoasa - care la om are o latime de cca 3 cm si o alta mai lunga pedunculara.

Pe fata anterolaterala a puntii se gaseste santul median sau bazilar, care adaposteste artera bazilara flancat de doua proeminente, numite piramidele puntii, care reprezinta o continuare a formatiunilor piramidale bulbare. Lateral se gasesc locurile de emergenta ale nervilor trigemeni (perechea a V-a de nervi cranieni), ca si bratele puntii sau pedunculii cerebelorsi mijlocii, care se unesc cu cele doua emisfere cerebeloase.

2.1. Centrii reflecsi localizati in punte

In punte se afla localizati centrii a mai multe reflexe defensive. Dintre acestea vor fi amintiti urmatoarele:

Reflexul lacrimal. Este un reflex de aparare iar evocarea lui este cauzata de iritarea sau lezarea corneei, a conjuctivei sau a mucoasei nazale de un corp strain. Impulsurile care iau nastere la nivelul acestor receptori sunt conduse la centrul nervos lacrimal pontin, la nucleul lacrimal, de catre fibrele senzitive ale nervului trigemen.

Reflexul auditiv de clipire. Este tot un reflex de aparare care consta din inchiderea ochilor la auzul unui zgomot brusc. Calea aferenta a reflexului este reprezentata de nervul acustic.

Reflexul auditivo-oculogir. Este un reflex defensiv care consta din indreptarea rapida a globilor oculari in directia de unde vine un zgomot puternic

Reflexul salivar. In cazul de fata avem de a face cu un alt circuit supraetajat de inchidere a reflexului saliovatiei, care actioneaza asupra glandei parotide submaxilare si sublinguale.

2.2. Instinctele de aparare pontine

Reactiile reflexe pontine mentionate mai sus completeaza zestrea de raspunsuri de aparare generalizat al intregului organism, ca si pe cel cu sediul in cordonul spinal. Toate se adreseaza unor segmente motoare de retragere specializata iar respectivele reflexe reprezentand componenta fixa a unui distinct instinct de aparare. Este totodata interesant de mentionat ca, in urma denervarii componenetei periferice receptive a arcului reflex, reactia defensiva se pastreaza proprietatile de iritabilitatea ale agentilor stimulatori nocivi din piele si muschi. Insemnatatea defensiva a instinctelor pontine creste odata cu specializarea modalitati senzoriale, cu desebire a vederii.

3. Mezencefalul

3.1. Anatomia mezencefalului

Mezencefalul este ultima formatiune neuronala categorisita ca apartinand trunchiului cerebral, fiind format din pedunculii cerebrali si coliculii cvadrigemeni. Portiunii bifide ventrale i s-a dat denumirea de picioruse iar cea dorsala a fost denumita calota, separate una de alta de substanta neagra (locus niger). Insemnatatea anatomica a mezencefalului incepe de acolo de unde fibrele circuitelor motorii se incruciseaza in nevrax mai jos de mezencefal; la fel si fibrele senzitive care vin din cordonul spinal se incruciseaza la acest nivel. De aceea lezarea pendunculilor cerebrali determina hemiplegie si anestezie contralaterale. In mezencefal se gasesc centri mai multor reflexe senzoriale si motoare proprii marilor segemente ale corpului.

3.2.1. Reflexele mezencefalice de miscare vizuale

Reflexul oculocefalogir. Completeaza secventa motoare a reflexului de orientare senzorial mentionat mai inainte (cu inchidere si pontina). Sunt reflexe de orientare vizuale si de orientare sonora. La animalele inferioare locul de inchidere a arcurilor acestor reflexe se afla in punte; la cele superioare sunt implicati si centrii din mezencefal.

Reflexul pupilar fotomotor sau iridoconstrictor. Acest reflex consta din micsorarea pupilei (mioza) sau marirea acesteia, realizata prin contractia sau relaxarea musculara a sfincterului pupilei. Este o reactie evocata ca urmare a actiunii asupra retinei cu un agent stimulator luminos foarte puternic, respectiv mai slab..

Reflexul pupilar de acomodare la apropiere. Acest reflex consta din micsorarea pupilei atunci cand se priveste un obiect apropiat de ochi si se produce concomitent cu bombarea cristalinului. Astfel, cu cat obiectul privit este situat mai aproape de ochi, cu atat cele doua reactii ce actioneaza concomitent sunt mai puternice. Mecanismul acesta reflex concura la realizarea unei reflectari cat mai clare a obiectului.

3.2.2 Reflexele mezencefalice tonice

In trunchiul cerebral si indeosebi in segmentele bulbar si mezencefalic se gasesc centrii reflexelor tonice, care asigura mentinerea pozitiei normale a corpului si a partilor lui, atat in repaus, cat si in timpul miscarilor de mers, fuga, sarituri etc. Magnus a clasificat reflexele tonice in doua categorii principale: reflexe statice - care-si sunt reflexe care isi exercita actiunea pentru a-i asugura corpului pozitia in starea de repaus; reflexe statokinetice - care isi exercita actiunea cand corpul se afla

in plina miscare.

La randul lor reflexele statice se impart in doua categorii: reflexe de postura - care mentin pozitia normala a corpului; reflexe de redresare - care readuc corpul in pozitia normala din cea anormala.

Reflexele mezencefalice de postura generale

S-a constatat ca la animalele decerebelate distributia tonusului muscular poate fi modificata prin miscarea pasiva a capului. In joc intra in acest caz agentii stimulatori ce actioneza asupra receptorilor de echilibru si cei din jurul gatului.

a. Reflexele tonice cervicale. Au fost puse in evidenta la animalele carora le-au fost indepartati receptorii labirintici de echilibru a pozitiei capului in spatiu. Sunt receptorii de la care centrii nervosi motori ai truchiului cerebral primesc informatii de la proprioceptorii muschilor gatului despre orice modificare a pozitiei capului in raport cu corpul; in raport cu informatiile trimise de ei se fac corectarile necesare distributiei tonusului musculaturii corpului.

b.. Reflexele tonice labirintice. Au fost puse in evidenta pe cale experimentala la animalul decerebelat. La acest animal reflexele tonice sunt suprimate. Autorul acestei demonstratii a fost Magnus si Klejn. In experimentul pe care l-au imaginat au procedat in felul urmator: la un animal decerebelat au aplicat ipsos in jurul gatului, operatie prin care se mentine capul intr-o pozitie constanta in raport cu trunchiul.

3.2.4. Reflexele mezencefalice de redresare

Sunt reflexe care asigura ca in cazul in care corpul ajunge intr-o pozitie anormala, sa contribuie la restabilirea normala a pozitiei corpului si a capului. Insemnatatea acestor reflexe este bine evocata de zicala de "a cadea mereu in picioare ca pisica". Sunt mai importante urmatoarele reflexe de redresare:

Reflexul de redresare labirintic. Este reflexul implicat in redresarea corpului, de aducere a capului intr-o pozitie normala fiind declansat de impulsurile gravitationali.

Reflexul de redresare a gatului in raport cu corpul. Este un reflex pus in evidenta la animalele mezencefalice, al caror trunchiul cerebral a fost sectionat (la nivelul coliculilor superiori) sau la cei legati la ochi.

Reflexul de redresare optic. Este un reflex identificat numai la mamiferele superioare, la iepuri, caini, pisici si primate.