Sisteme de clasificare in psihiatrie

SISTEME DE CLASIFICARE IN PSIHIATRIE

In prezent sunt operationale doua sisteme de clasificare a tulburarilor psihice si anume:

1. International Clasification Diseases (ICD)

2. Diagnostic and Statistical Manual (DSM)

Primul sistem (ICD) este realizat de OMS (Org. Mondiala a Sanatatii). In 1952 Asociatia Psihiatrica Americana a publicat prima editie a DMS ca alternativa la ICD VI, care era destul de simpla, incercand parca sa testeze acceptarea ideilor asupra psihozelor in SUA a acelor timpuri.

In 1965 a inceput lucrul la editia a II-a care era mult mai complexa si care cuprindea si abordarile psihanalitice.

In 1980 a aparut editia a III-a. La inceputul lucrului acestei editii s-au adunat specialisti si au fost intreprinse teste clinice pentru a verifica validitatea criteriilor uzitate.

DSM III a adus cateva inovatii importante. In fiecare diagnostic erau stabilite criterii clare de includere si excludere.

S-a adoptat o clasificare multiaxiala pe 5 axe. Aceste axe erau:

1. Sindroame clinice si conditii ce nu pot fi atribuite unor tulburari psihice dar necesita tratament

2. Tulburari de personalitate

3. Conditionari si tulburari somatice

4. Severitatea factorilor de stres, cu referire la psihosocial

5. Nivelul de adaptare functionala

O alta inovatie importanta a DSMIII: a revizuit terminologia si a regrupat unele sindroame, a limitat folosirea criteriilor psihodinamice si a introdus durata afectiunii pentru criteriile diagnosticii. Astfel, diagnosticul de schizofrenie a fost restrans la afectiuni psihice cu durata mai mare de 6 luni.

Ulterior, a aparut DSM IIIR (revizuit) care a fost o editie provizorie, axa a V-a fiind modificata.

S-a renuntat la ierarhizarea diagnosticelor, din acel moment pe langa diagnosticul cel mai important se treceau toate diagnosticele. Au fost introduse criterii mai stricte ale diagnosticarii.

Editia a IV-a a aparut in 1992 si a fost editata si in limba romana.

Contextul etico-psihiatric actual necesita reevaluarea permanenta a sistemelor internationale de clasificare a bolilor psihice, motiv pentru care la ora actuala exista 10 editii ale ICD si 4 editii ale DSM, urmand sa apara DSM V.

Tulburarile psihice au fost introduse in ICD abia in ed. a VI-a, editie ce a fost aspru criticata din cauza marilor diferente dintre aceasta si sistemele de clasificare din diverse tari. In afara acestui neajuns, clasificarile in discutie contineau prea multe categorii, fiind foarte greu de utilizat.

Editiile ulterioare, pana la a IX-a, au fost de asemenea criticate, ele pastrand linia initiala de abordare a ICD.

Editia a IX-a a constituit punctul de referinta in ce priveste incercarea de a uniformiza clasificarile tulburarilor psihice din mai multe tari.

Pentru a elimina aceste neajunsuri, la elaborarea ICDX, OMS a colaborat cu asociatii psihiatrice din mai multe tari, astfel incat acestea se armonizeaza cu clasificarile operationale in tarile respective si chiar cu DSM, reluind multe din precizarile conceptuale si taxonomice facute in DSM III R.