| CATEGORII DOCUMENTE |
| Astronomie | Biofizica | Biologie | Botanica | Carti | Chimie | Copii |
| Educatie civica | Fabule ghicitori | Fizica | Gramatica | Joc | Literatura romana | Logica |
| Matematica | Poezii | Psihologie psihiatrie | Sociologie |
Principii de utilizare a DSM IV - Sistemul multiaxial de diagnosticare
Axa I
pe aceasta axa se trece diagnosticul principal (tulburari psihice), cu exceptia situatiilor cand dupa inregistrarea de pe axa II apare specificarea "Motivul consultatiei" sau "Diagnostic principal";
pot apare mai multe diagnostice, primul fiind cel principal;
pe aceasta axa se inregistreaza toate tulburarile, cu exceptia "Tulburarilor de personalitate", "Retardului mental", "Tulburari ale impulsului nespecificate".
Axa II
pe aceasta axa se inregistreaza tulburarile de personalitate, retardul mental, trasaturile de personalitate dezadaptative, mecanismele de coping dezadaptative si frecvent utilizate;
uneori, diagnosticul de pe aceasta axa poate constitui "Motivul consultatiei" sau "Diagnosticul principal";
Axa III
pe axa III se inregistreaza conditiile medicale generale;
vizeaza afectiuni ca: tulburari infectioase, neoplasm, tulburari endocrine, metabolice, imunologice, afectiuni ale componentelor constitutive ale sangelui, boli ale sistemului nervos si organelor de simt, tulburari ale sistemului circulator, tulburari ale aparatului respirator, tulburari ale aparatului digestiv, tulburari ale aparatului genito-urinar, afectiuni dermatologice, probleme legate de graviditate, boli ale sistemului muscular si osos, anomalii congenitale, raniri sau intoxicatii cu substante toxice.
OBSERVATIE: Daca tulburarea psihica este considerata a fi consecinta directa a unei conditii medicale generale, aceasta se inregistreaza pe axa I ("Tulburari mentale datorate unor conditii medicale generale"), afectiunea somatica trecandu-se si pe axa III.
Axa IV
pe aceasta axa se trec stresori negativi si pozitivi (daca se apreciaza ca acestia constituie sau conduc la o problema;
in general, se inregistreaza conditii care au aparut cu cel mult un an inainte de declansarea simptomatologiei, dar se pot nota si probleme din trecutul mai indepartat, daca acestea sunt relevante.
OBSERVATIE: Problemele psiho-sociale si de mediu se noteaza, de regula, pe axa IV, dar si pe axa I daca sunt cauze directe ale tulburarii psihice ("Alte conditii care pot constitui tinta interventiei terapeutice")
Axa V
indicele global de evaluare este o masura a nivelului general de functionare;
este util pentru planificarea terapiei, evaluarea efectelor terapiei, anticiparea rezultatelor;
cotarea se face doar vis a vis de functionarea /adaptarea psihologica, sociala si ocupationala; nu sunt incluse dificultatile datorate limitarilor de ordin fizic sau care tin de mediu.
Observatie In cazul tuturor tulburarilor, este necesar:
Sa se evalueze impactul afectiunilor somatice concomitente si a consumului de substante;
Diagnosticul clinic presupune ca functionarea si capacitatea de adaptare a individului in viata familiala, sociala si /sau profesionala sa fie sever afectate.
Atentie la distinctia delir (tulburare la nivel cognitiv) - delirium (sindrom ce implica tulburari la nivel cognitiv + modificari in starea de constiinta)
trasatura esentiala este o tulburare in sfera de constiinta a persoanei, acompaniata de modificari in sistemul cognitiv al acestuia, care nu pot fi explicate de prezenta unei demente preexistente sau in evolutie;
tulburarea apare intr-o perioada scurta de timp, de regula zile sau ore si tinde sa fluctueze pe parcursul aceleiasi zile;
datele din istoricul personal, investigatii medicale, sau teste de laborator arata ca delirium este consecinta directa a unei conditii medicale generale, consum de substante sau renuntare la consumul de substante, utilizarea medicatiei, expunere la agenti toxici sau o combinatie a acestor factori;
delirium este un sindrom, ce poate avea o etiologie multipla;
criterii diagnostice:
criteriul A - dezorientare in spatiu; limitarea capacitatii de concentrare, mentinere si redirectionare a atentiei; distractibilitate ridicata;
criteriul B - tulburari de perceptie, memorie, limbaj;
criteriul C - tulburarea se manifesta intr-o perioada scurta de timp si tinde sa fluctueze pe parcursul unei zile.
Este o tulburare destul de frecventa; apare la 10-15% dintre pacientii de pe sectiile de chirurgie, 15-25% dintre pacientii de pe alte sectii (exceptand psihiatria), 40-50% dintre pacientii care au fost operati recent, 30% dintre persoanele cu HIV.
2.3 Factori de risc
varsta inaintata constituie principalul factor de risc;
tulburarea apare la 30-40% dintre persoanele cu varste de peste 60 ani spitalizate pentru o conditie medicala generala;
prezenta tulburarii constituie un motiv de prognostic rezervat; rata mortalitatii ulterior contactarii tulburarii este de 33% in urmatoarele trei luni si 50% intr-un an.
delirium este un sindrom cu etiologie multipla;
tulburarea este determinata, in principal, de cauze medicale - apar modificari la nivelul neuromediatorilor (mai ales nivelul acetilcolinei din formatiunea reticulata mezencefalica, cu proiectii talamice; implicat intr-o masura mai mica este si nivelul noradrenalinei, serotoninei, glutamatului).
|
Tipul tulburarii |
Criterii diagnostice |
|
Delirium datorat unor conditii medicale |
A - tulburari in starea de constiinta si atentie; B - tulburari la nivel cognitiv (memorie, limbaj, orientare); C - tulburarea se manifesta intr-o perioada scurta de timp (de regula, ore sau zile) si tinde sa fluctueze pe parcursul unei zile; D - datele din istoricul personal, investigatii medicale, sau teste de laborator arata ca delirium este consecinta directa a unei conditii medicale generale. |
|
Delirium datorat intoxicatiei cu substante |
A, B, C; D - datele din istoricul personal, investigatii medicale, sau teste de laborator sustin (1) sau (2): simptomele de la A si B au aparut in timpul intoxicatiei cu substante; utilizarea de medicatie este asociata etiologic cu delirium. |
|
Delirium datorat renuntarii la consumul de substante (ulterior dependentei) |
A,B,C; D - datele din istoricul personal, investigatii medicale, sau teste de laborator arata ca simptomele de la A si B au aparut pe parcursul sau imediat ulterior unui sindrom de abstinenta. |
|
Delirium cu etiologie multipla |
A, B, C; D - datele din istoricul personal, investigatii medicale, sau teste de laborator arata ca tulburarea are o etiologie multipla (ex., prezenta mai multor conditii medicale generale, o conditie medicala generala asociata cu consum de substante etc.). |
|
Delirium nespecificat anterior |
- aceasta categorie este utilizata pentru a diagnostica forme ale tulburarii care nu intrunesc criteriile pentru nici unul dintre tipurile de delirium descrise anterior (ex., delirium datorat altor cauze, ca deprivarea senzoriala etc.) |
|
Indicator: |
Descriere: |
|
Arousal-ul |
hiperarousal (mai ales in cazul dependentei de substante); hipoarousal (mai ales in confuzie cu catatonie sau depresie). |
|
Orientarea |
scade capacitatea de orientare in spatiu si timp; se mentine capacitatea de orientare spre propriul eu. |
|
Modificari la nivelul limbajului si cognitiilor |
vorbire incoerenta, dificultati de comprehensiune; afectarea memoriei, atentiei, capacitatii de rezolvare de probleme, tulburari de tip delirant, modificari de perceptie-dificultati in integrarea perceptiei in experienta de viata, iluzii si halucinatii, dificultati in discriminarea stimulilor. |
|
Modificari in dispozitia afectiva |
furie, agresivitate, frica; elemente depresive; euforie; Aceste stari pot alterna pe parcursul unei singure zile. |
|
Simptome asociate |
tulburari ale ritmului somn-veghe; simptome neurologice (tremor, incontinenta etc.). |
|
Tulburarea cu care se face diagnostic diferential |
Indici de diferentiere |
|
Dementa |
- delirium se instaleaza brusc, pe cand dementa are un debut insidios; - tulburarile de memorie apar in ambele cazuri, dar in dementa persoana este alerta si nu are tulburarile de constiinta specifice delirium-ului; - in delirium, tulburarile cognitive sunt inconsistente, putand fluctua mult pe parcursul unei zile; |
|
Tulburari psihotice si tulburari afective cu trasaturi psihotice |
- in delirium, simptomele psihotice fluctueaza, sunt fragmentate si nesistematizate, apar in contextul unei capacitati reduse de mentinere, concentrare si redirectionare a atentiei si sunt, de regula, asociate cu anomalii EEG. |
|
Simulare si tulburari factice |
- in aceste cazuri, manifestarile sunt atipice si nu se poate identifica prezenta unei conditii medicale generale, consum de substante etiologic asociate deficitului cognitiv. |
simptomele debuteaza brusc, pe parcursul a cateva ore sau zile;
simptomele dispar in cateva ore sau pot persista cateva saptamani (mai ales la persoanele care au dementa asociata);
tulburarea dureaza aproximativ cat este prezent factorul etiologic;
daca tratamentul centrat pe factorul etiologic este corect, se poate ajunge la recuperare completa;
la revenirea din starea de delirium, pacientul are imagini "ca de cosmar", explicate prin trecerea de la o stare de constiinta la alta.
este, in principal, psihiatric, medicamentos;
interventia psihoterapeutica - se recomanda:
terapia suportiva;
tehnici de prompting pentru orientare in spatiu/timp;
asistenta psihologica dupa revenirea din starea respectiva (terapie suportiva)
este un sindrom cu etiologie multipla;
se caracterizeaza prin aparitia mai multor deficite la nivelul cognitiv datorate unei conditii medicale generale, consumului de substante sau a unei etiologii multiple (ex., efectele combinate ale unei boli cerebrovasculare si Alzheimer);
deficitele cognitive includ tulburari de memorie si cel putin una dintre urmatoarele deficite: afazie, apraxie, agnozie sau o tulburare a functiilor executive;
nu apar modificari in starea de constiinta;
criterii diagnostice:
criteriul A1 - tulburari de memorie, care apar ca simptom initial;
criteriul A2 (alte tulburari cognitive) - A2a deteriorarea limbajului (afazie), A2b afectarea capacitatii de a executa activitati motorii, desi abilitatile motorii, functiile senzoriale si comprehensiunea sunt bune (apraxie); A2c afectarea capacitatii de a recunoaste sau identifica obiectele, desi functiile senzoriale sunt bune (agnozie); A2d deficit in functiile executive (gandire abstracta, planificare, initiere, monitorizare, incetarea unui comportament complex);
criteriul B - deficitele de la A1 si A2 trebuie sa fie suficient de severe pentru a cauza dificultati ocupationale si functionale (activitati zilnice);
dementa poate fi progresiva si statica, reversibila si ireversibila (reversibilitatea depinde de etiologia tulburarii, suportul social al pacientului si tratamentul utilizat; in 15% dintre cazuri apare reversibilitatea, daca se intervine la timp).
Datele epidemiologice obtinute pe populatie americana arata ca:
in populatia de peste 65 de ani exista 5% forme de dementa severa si 15% dementa de intensitate medie; in populatia de peste 80 de ani exista 20% forme de dementa severa;
aproximativ 50-60% dintre cazuri sunt demente de tip Alzheimer, 15-20% sunt demente de tip vascular;
in timp ce dementa Alzheimer este mai frecventa la femei, dementa de tip vascular este mai des intalnita la barbati.
prevalenta tulburarii in populatia generala creste o data cu varsta.
Este complexa si difera in functie de tipul tulburarii:
Dementa de tip Alzheimer - in majoritatea cazurilor apare atrofia cerebrala, cu marirea ventriculilor cerebrali, pierderi neuronale, modificarea cantitatii de neuromediatori (noradrenalina, acetilcolina);
Dementa vasculara (sau dementa de infarct multiplu)- este intotdeauna prezenta o boala cerebrovasculara; leziunile SNC identificate la acesti pacienti depasesc amploarea modificarilor intalnite, in mod normal, la persoanele in varsta. De regula, leziunile apar atat in substanta alba, cat si in cea cenusie, incluzand regiunile subcorticale si nucleii. Se pot detecta frecvent urmele unor infarcte mai vechi si boli vasculare sistemice;
Dementa datorata altor conditii medicale generale - apare pe fondul unor tulburari ca: infectie cu HIV, traumatisme cerebrale, boala Parkinson, maladia Huntington, maladia Pick, maladia Creutzfeldt-Jakob, tulburari endocrine, tulburari nutritionale, alte boli infectioase, tulburari hepatice, tulburari neurologice;
Dementa datorata abuzului de substante - apare in asociatie cu consumul de: alcool, substante inhalante, sedative, hipnotice, anxiolitice, toxine (plumb, mercur, monoxid de carbon, insecticide, solventi industriali);
Dementa cu etiologie multipla- tulburarea este determinata de mai multe cauze (ex., efectul combinat al unei conditii medicale generale si a abuzului de substante).
|
Tipul tulburarii |
Criterii diagnostice |
|
Dementa de tip Alzheimer |
A1 - tulburari de memorie (diminuarea capacitatii de a achizitiona informatie noua sau de a-si reaminti informatie achizitionata anterior); A2 (una sau mai multe dintre urmatoarele tulburari cognitive): A2a afazie (tulburari de limbaj); A2b apraxie (afectarea capacitatii de a executa activitati motorii, desi abilitatile motorii, functiile senzoriale si comprehensiunea sunt bune); A2c agnozie (afectarea capacitatii de a recunoaste sau identifica obiectele, desi functiile senzoriale sunt bune); A2d deficit in functiile executive (gandire abstracta, planificare, initiere, monitorizare, incetarea unui comportament complex); B - deficitele de la A1 si A2 trebuie sa fie suficient de severe pentru a cauza dificultati ocupationale si functionale (activitati zilnice) si reprezinta o deteriorare fata de nivelul anterior bolii; C - cursul bolii este caracterizat de debut insidios si declin cognitiv continuu; D - deficitele cognitive de la A1 si A2 nu se datoreaza altei boli a SNC care determina deficite mnezice si cognitive, unei boli somatice ce poate determina dementa, abuzului de substante. |
|
Dementa de tip vascular |
A1, A2, B C - exista simptomelor neurologice si date de laborator ce indica prezenta unei boli cerebrovasculare asociate etiologic cu dementa. |
|
Dementa datorata altor conditii medicale generale |
A1,A2,B C - datele din istoricul personal, investigatii medicale, sau teste de laborator arata ca tulburarea este asociata etiologic cu o conditie medicala generala (vezi anterior). |
|
Dementa datorata abuzului de substante |
A1, A2, B C - datele din istoricul personal, investigatii medicale, sau teste de laborator arata ca tulburarea este asociata etiologic cu ingestia unei substante (vezi anterior). |
|
Dementa cu etiologie multipla |
A1, A2, B C - datele din istoricul personal, investigatii medicale, sau teste de laborator arata ca tulburarea are mai multe cauze. |
|
Dementa nespecificata anterior |
- aceasta categorie este utilizata pentru a diagnostica forme ale tulburarii care nu intrunesc criteriile pentru nici unul dintre tipurile de dementa descrise anterior (ex., o forma de dementa pentru care nu se poate specifica precis etiologia) |
|
Indicator |
Descriere |
|
Performanta cognitiva |
Initial, persoana intampina dificultati in realizarea unor sarcini cognitive - nu poate realiza sarcini noi, cu concentrarea atentiei. Ulterior, dificultatile se generalizeaza la sarcini care anterior au putut fi realizate. |
|
Memoria |
Tulburarile de memorie apar initial insidios, pentru informatii noi, apoi se generalizeaza. |
|
Orientarea |
Poate fi afectata indirect, datorita afectarii memoriei. |
|
Limbajul |
Prezenta afaziei. |
|
Personalitatea |
Trasaturile de personalitate cardinale se accentueaza; adesea, persoanele devin introvertite, sau nepasatoare la impactul comportamentului lor asupra vietii celorlalti. Uneori sunt irascibile, violente, cu manifestari de tip psihotic (halucinatii, delir). |
|
Tulburarea cu care se face diagnostic diferential |
Indici de diferentiere |
|
Delirium |
- delirium se instaleaza brusc, pe cand dementa are un debut insidios; - simptomele in delirium sunt fluctuante, pe cand in dementa sunt relativ stabile; - tulburarile de memorie apar in ambele cazuri, dar in dementa persoana este alerta si nu are tulburarile de constiinta specifice delirium-ului. |
|
Schizofrenia |
- in schizofrenie, tulburarile cognitive sunt mai putin severe, in comparatie cu manifestarile psihotice (in dementa, raportul este invers); - in schizofrenie etiologia nu se leaga de o conditie medicala generala sau de consumul de substante. |
|
Episodul depresiv major |
- in dementa, de regula, exista un declin al functiilor cognitive care precede boala, pe cand in depresie dificultatile cognitive apar relativ brusc, ca urmare a instalarii starii depresive. |
|
Simulare si tulburari factice |
- in aceste cazuri, deficitele cognitive sunt atipice si nu sunt consistente in timp si la toate sarcinile. |
|
Tulburari amnezice |
- in tulburarile amnezice apare deficit la nivelul memoriei, dar nu si in ceea ce priveste alte functii cognitive (vezi afazia, apraxia, agnozia specifice dementei). |
|
Deficitele specifice varstei inaintate |
- diagnosticul de dementa se pune doar daca deficitele depasesc semnificativ nivelul celor date de inaintarea in varsta si daca afecteaza intr-o mare masura viata persoanei. |
- debutul este in jurul varstei de 50-60 de ani, cu o degradare gradata pe parcursul urmatorilor 5-10 ani, ducand uneori la deces;
- in cazul dementei Alzheimer, speranta de viata dupa debut este, in medie, de 8 ani,
adesea aceste tulburari se instaleaza insidios, aparand semne ce preced debutul bolii (ex., in jurul varstei de 50-60 de ani, starile de oboseala si pierderea memoriei pot indica debutul bolii).
este in principal, medicamentos;
interventia psihoterapeutica - se recomanda:
interventie cognitiv-comportamentala - tehnici specifice de interventie la nivelul memoriei (invatare implicita);
tehnici psihodinamice care tintesc mecanismele defensive foarte puternice ce pot interfera cu tratamentul;
tehnici umanist-experientiale (terapie suportiva);
terapia de grup (mai ales grupul primar pentru a contracara nevroza de familie).
- principala functie cognitiva afectata este memoria; celelalte functii cognitive nu sunt semnificativ afectate;
- tulburarea de memorie se datoreaza fie efectelor fiziologice date de o conditie medicala generala, fie efectelor consumului de substante;
- tulburarile cuprinse in aceasta categorie difera in functie de etiologie: tulburare amnezica datorata unei conditii medicale generale, consumului de substante si nespecificata anterior.
Apar in special asociate cu tulburarile de consum de substante si traumatismele cerebrale, expunere la substante toxice sau neurotoxine.
- sunt afectate structurile diencefalice, hipocampusul (adesea afectate bilateral);
- afectarea emisferei stangi duce la simptome mult mai severe;
- tulburari cerebrovasculare, scleroza multipla, sindromul Korsakov, terapia electoconvulsiva, trumatismele craniocerebrale.
Exista trei tulburari incluse in categoria tulburarilor amnezice:
tulburari amnezice determinate de conditii medicale generale;
tulburari amnezice determinate de consumul de substante;
tulburari amnezice legate de conditii nespecifice.
|
Tipul tulburarii |
Criterii diagnostice |
|
Tulburari amnezice determinate de conditii medicale generale |
A - aparitia unor tulburari mnezice manifestate prin dificultati in achizitia de informatii noi sau in reamintirea informatiilor achizitionate anterior; B - tulburarea de memorie afecteaza grav viata individului si reprezinta un declin de la nivelele anterioare de functionare; C - tulburarea de memorie nu apare exclusiv pe parcursul unor tulburari ca delirium sau dementa; D - datele din istoricul personal, examinari fizice sau de laborator indica faptul ca tulburarea este direct legata de prezenta unei conditii medicale generale. |
|
Tulburari amnezice determinate de consumul de substante |
A, B, C D - datele din istoricul personal, examinari fizice sau de laborator indica faptul ca tulburarea este direct legata de consumul de substante (ex., consum exagerat de alcool, medicatie). |
|
Tulburari amnezice legate de conditii nespecifice |
- aceasta categorie este utilizata pentru a diagnostica forme ale tulburarii care nu intrunesc criteriile pentru nici unul dintre tipurile de amnezii descrise anterior (ex., o forma de amnezie pentru care nu se poate specifica precis etiologia). |
|
Indicator |
Descriere |
|
Memoria |
Cea mai frecventa este amnezia anterograda (incapacitate de a memora informatii noi); apar si amnezia retrograda (incapacitate de a-si aminti informatia anterior memorata) si amnezia anteroretrograda. Incapacitatea de a-si aminti informatia duce frecvent la confabulatii, ca o tendinta de completare a informatiilor lipsa. |
|
Starea afectiva |
Agitatie sau apatie. |
|
Personalitatea |
Prietenosi, deschisi. |
|
Tulburarea cu care se face diagnostic diferential |
Indici de diferentiere |
|
Delirium |
In delirium, tulburarile de memorie apar in asociere cu alte deficite majore la nivelul atentiei (dificultati de concentrare, mentinere si redirectionare) si tulburari de constiinta; In tulburarile amnezice pot apare si alte deficite cognitive, insa acestea nu sunt atat de severe. |
|
Dementa |
In dementa, tulburarile de memorie sunt intotdeauna acompaniate de alte deficite cognitive foarte severe (afazie, apraxie, agnozie, deficite in functiile executive). |
|
Tulburari disociative |
In tulburarile disociative, de regula amnezia apare in legatura cu evenimente traumatice din trecut (nu implica, in general, deficite la nivelul achizitiei de informatie noua); In cazul tulburarilor amnezice etiologia se leaga de un substrat somatic (conditii medicale generale, abuz de substante). |
|
Tulburari factice si simulare |
In acest caz, deficitele mnezice sunt inconsistente; acest lucru poate fi determinat prin evaluari repetate; in plus, substratul organic specific tulburarilor amnezice lipseste. |
|
Abuz de substante sau efectele renuntarii la abuzul de substante |
in cazul acestor tulburari, deficitele mnezice apar doar pe fondul consumului masiv de substante sau ca urmare a renuntarii la acestea. |
|
Deficitele cognitive specifice varstei inaintate |
diagnosticul de tulburari amnezice se ia in considerare doar daca deficitele depasesc semnificativ nivelul celor date de inaintarea in varsta si daca afecteaza intr-o mare masura viata persoanei |
- boala poate fi permanenta (ex., in cazul unor leziuni cerebrale permanente) sau tranzitorie (ex., in urma unui traumatism);
- debutul bolii poate fi acut, brusc (ex., ulterior unui traumatism craniocerebral) sau cronic, gradual c (ex., in urma consumului excesiv de alcool, specific sindromului Korsakov);
- prognosticul este mai optimist in cazul instalarii bruste.
este in principal medical (pentru eliminarea cauzelor);
interventia psihoterapeutica - se recomanda:
interventie cognitiv-comportamentala pentru optimizarea memoriei;
tehnici psihodinamice care tintesc mecanismele defensive foarte puternice ce pot interfera cu tratamentul;
tehnici umanist-experientiale (terapie suportiva).
In aceasta categorie sunt incluse toate tulburarile caracterizate de deficite cognitive despre care se crede ca sunt cauzate de conditii medicale generale, care nu corespund criteriilor diagnostice specifice tulburarilor prezentate anterior.
generale
- termenul de "conditie medicala generala" se refera la afectiunile somatice de pe axa III,
desi distinctia boala somatica-boala psihica nu se justifica in totalitate (ambele implicand atat factori fizici, cat si psihici), aceasta se face din nevoia de rigurozitate in evaluare;
- sectiunea include descriptori si criterii diagnostice pentru trei astfel de subcategorii:
tulburare catatonica determinata de conditii medicale generale;
tulburarea de personalitate determinata de conditii medicale generale;
tulburari mentale nespecificate determinata de conditii medicale generale;
- alte tulburari datorate unor conditii medicale sunt prezentate impreuna cu tulburari specifice, pe criteriul asemanarii din punctul de vedere al simptomatologiei:
delirium datorat unei conditii medicale generale;
dementa datorata unei conditii medicale generale;
tulburari amnezice datorate unei conditii medicale generale;
tulburari psihotice datorate unei conditii medicale generale;
tulburari afective datorate unei conditii medicale generale;
tulburari de anxietate datorate unei conditii medicale generale;
disfunctii sexuale datorate unei conditii medicale generale;
tulburari de somn datorate unei conditii medicale generale.
Conditii medicale ce determina tulburari mentale:
- epilepsia -30% dintre epileptici au probleme psihiatrice;
- tulburarile degenerative - Huntington, Parkinson, asociate cu depresie, dementa, psihoza;
- tumorile cerebrale - in functie de localizare pot determina orice tulburare din DSM;
- traumatismele craniocerebrale - se pot asocia cu tulburarile de memorie, cognitive, de personalitate;
- tulburarile legate de demielinizare - scleroza multipla se asociaza cu depresie, tulburari de memorie, tulburari de personalitate, stari de euforie;
- bolile infectioase - herpes, sifilis;
- tulburarile imunologice - HIV, lupus eritematos asociate cu depresie, insomnii, instabilitate emotionala, stari confuzive;
- tulburarile endocrine - hipertiroidismul asociat cu anxietate, stari confuzive; hipotiroidismul asociat cu manie, halucinatii;
- boli metabolice - encefalopatia hepatica asociata cu tulburarile de personalitate, memorie, deficit intelectual;
- tulburarile de nutritie;
- intoxicatiile - cu mercur se asociaza cu depresie, iritabilitate, psihoza.
|
Tipul tulburarii |
Criterii diagnostice |
|
Tulburare catatonica determinata de conditii medicale generale |
A - prezenta catatoniei manifestata prin imobilitate motorie, activitate motorie excesiva aparent lipsita de scop, negativism extrem sau mutism, bizarerii ale miscarilor voluntare, ecolalie, ecopraxie; B - datele din istoricul personal, examinari fizice si de laborator arata ca tulburarea este in legatura directa cu o conditie medicala generala. |
|
Tulburarea de personalitate determinata de conditii medicale generale |
A - prezenta unei tulburari de personalitate persistente, care reprezinta o modificare de la trasaturile de personalitate initiale; B - datele din istoricul personal, examinari fizice si de laborator arata ca tulburarea este in legatura directa cu o conditie medicala generala Este de tip labil, dezinhibat si agresiv. |
|
Tulburari mentale nespecificate determinata de conditii medicale generale |
- este o categorie reziduala, utilizata atunci cand s-a stabilit ca tulburarea este cauzata de efectele fiziologice directe ale unei conditii medicale generale, insa nu sunt indeplinite criteriile pentru alte tulburari prezentate mai sus. |
de regula, tulburarea somatica (medicala) se inregistreaza pe axa III, iar tulburarea psihica pe axa I;
se investigheaza daca exista in literatura o asociere intre cele doua; daca exista, trebuie determinata relatia dintre acestea in cazul particular supus evaluarii;
daca se constata ca tulburarea psihica a aparut in absenta celei somatice, atunci se poate considera ca nu este determinata de aceasta. In acest caz, psihoterapia nu este strans legata de medicatia administrata;
daca datele din istoricul personal indica o asociere temporala intre cele doua tulburari, se trateaza intai boala somatica (inlaturarea cauzei organice) si apoi se face interventia psihoterapeutica;
este indicat ca diagnosticul sa se faca separat, pentru boala somatica si cea psihica.
in principal medical (pentru eliminarea cauzelor);
interventia psihoterapeutica - se recomanda:
interventie cognitiv-comportamentala simptomatica;
tehnici psihodinamice care tintesc mecanismele defensive foarte puternice ce pot interfera cu tratamentul;
tehnici umanist-experientiale (terapie suportiva).
Deseori, termenii de anxietate si stres sunt utilizati ca si sinonime datorita asemanarilor dintre acestia. Accentuam in continuare cateva aspecte importante in acest sens, astfel:
atat stresul, cat si anxietatea presupun mecanismul discrepantei la nivel cognitiv;
in timp ce in cazul stresului predictiile asupra realitatii difera de ceea ce se intampla cu adevarat, in cazul anxietatii discrepanta este intre cerintele situatiei si ce crede persoana ca poate sa faca, rezultand sentimentul de neajutorare.
Anxietatea este un termen ce semnifica modificari specifice la patru nivele: subiectiv, cognitiv, comportamental si biologic/fiziologic.
Nu este necesar ca modificarile specifice anxietatii sa apara simultan la cele patru nivele, intr-un mod constientizat de persoana. In consecinta, exista urmatoarele tipuri de anxietate, ca urmare a combinarii modificarilor de la cele patru nivele:
|
Nivelele | |||||||
|
Subiectiv-cognitiv Comportamental Biologic |
+ arata prezenta modificarilor la nivelul respectiv
- indica lipsa unei modificari de intensitate constienta si semnificativa (clinica)
Patternurile 1, 2,3,7 sunt specifice pacientilor care apeleaza la psiholog sau psihiatru , datorita experientei subiective negative;
Patternurile 4,5,6 sunt specifice pacientilor care vor nega ca sufera de anxietate, acesti pacienti fiind intalniti doar in sectiile de interne (cardiologice, ginecologie, urologie, nu si psihiatrie) datorita modificarilor ce apar la nivel biologic;
Patternul 6 este reprezentat de conversia motorie isterica, in care apare paralizia mentinuta de anxietate;
Patternurile 1,4,5,7 sunt cele care, pe termen lung, in conditiile nerezolvarii tulburarilor de anxietate, vor genera tulburari psihosomatice;
In cazul patternurilor 1 si 7, nerezolvate si cronicizate, tulburarile de anxietate vor fi dublate de tulburari psihosomatice.
Cel mai frecvent pattern intalnit in practica clinica este 1. In functie de modul de interactiune a manifestarilor vor apare tulburarile cuprinse in categoria "tulburari de anxietate":
atacul de panica - este definit ca o stare distincta, in care se inregistreaza aparitia brusca a unor sentimente de teama, teroare si dezastru iminent. Acestea se asociaza cu simptome somatice (palpitatii, dureri de piept, senzatie de sufocare) si teama de a nu innebuni sau pierde controlul;
agorafobia - este caracterizata prin evitarea sau suportarea cu extrema anxietate a unor situatii sau locuri din care iesirea poate fi dificila (sau jenanta), sau in care este greu de obtinut ajutor in caz ca persoana are un atac de panica, sau simptome specifice atacului de panica;
tulburarea de panica fara agorafobie - se caracterizeaza prin prezenta atacurilor de panica recurente, neasteptate si ingrijorari persistente fata de acestea;
tulburarea de panica cu agorafobie - se caracterizeaza prin atacuri de panica neasteptate, recurente si agorafobie;
agorafobia fara atac de panica - se caracterizeaza prin prezenta agorafobiei si a simptomelor specifice atacului de panica, fara prezenta unor atacuri de panica neasteptate;
fobiile specifice - sunt caracterizate prin prezenta anxietatii de nivel clinic, datorata confruntarii cu o situatie sau obiect care provoaca teama; duce frecvent la evitarea comportamentala a stimulului anxiogen;
fobia sociala - este caracterizata prin prezenta anxietatii de nivel clinic, datorata confruntarii cu o anumita situatie sociala sau de performanta; duce frecvent la evitarea comportamentala a situatiei anxiogene;
tulburarea obsesiv-compulsiva - este caracterizata prin prezenta obsesiilor (care produc anxietate accentuata sau distres) si/sau a compulsiilor (cu rolul de a neutraliza anxietatea);
tulburarea de stres posttraumatic - se caracterizeaza prin reexperientierea unui eveniment extrem de traumatic, acompaniata de arousal ridicat si evitarea stimulilor asociati cu trauma;
tulburarea de stres acut - se caracterizeaza prin prezenta unor simptome asemanatoare cu cele din stresul posttraumatic, care se instaleaza imediat dupa un eveniment extrem de traumatic;
anxietatea generalizata - se caracterizeaza printr-o perioada de cel putin sase luni de anxietate si ingrijorari persistente;
anxietate datorata unei conditii medicale generale - se caracterizeaza prin simptome de anxietate care sunt consecinta directa a prezentei unei conditii medicale generale; dintre conditiile medicale asociate cu anxietatea amintim:
tulburarile endocrine (hiper si hipotiroidism, hipoglicemie, hiperadrenocorticism etc.);
tulburari cardiovasculare (embolie pulmonara, aritmie, etc.);
tulburari respiratorii ( pneumonie, hiperventilatie etc.);
tulburari metabolice (deficit de vitamina B12, porfirie etc.);
tulburari neurologice ( neoplasm, tulburari vestibulare, encefalita etc. );
anxietate indusa de consumul de substante - se caracterizeaza prin simptome de anxietate care sunt consecinta directa a ingestiei de alcool, droguri, medicamente sau a expunerii la substante toxice;
anxietate nespecificata anterior - se caracterizeaza prin prezenta simptomelor de anxietate, care insa nu justifica acordarea unuia dintre diagnosticele anterioare.
OBSERVATII anxietatea de separare si evitarea fobica limitata la contactul sexual genital sunt incluse in categoriile "Tulburari clinice ale copilului si adolescentului", respectiv "Tulburari sexuale si de identitate sexuala".
|
Tulburarea |
Epidemiologie |
|
Atacul de panica (cu si fara agorafobie) |
In populatia generala, prevalenta este de 1,5%-3,5%; Aproximativ o treime pana la o jumatate dintre indivizii cu atac de panica au, de asemenea, agorafobie; in loturile clinice, agorafobia apare chiar mai frecvent; Atacul de panica fara agorafobie apare de doua ori mai frecvent si atacul de panica cu agorafobie de trei ori mai frecvent la femei comparativ cu barbatii. |
|
Agorafobie fara atac de panica |
In populatia clinica, peste 95% dintre pacientii cu agorafobie au sau au avut si atac de panica; In populatia generala, frecventa agorafobiei fara atac de panica este mai mare decat frecventa atacului de panica cu agorafobie (desi exista critici legate de modalitatile de evaluare). Apare mult mai frecvent la femei, comparativ cu barbatii. |
|
Tulburarea |
Teorii explicative |
|
Atacul de panica fara agorafobie |
Teoria cognitiv-comportamentala Secventa mecanismelor etiopatogenetice in atacul de panica este urmatoarea: - Aparitia unei stari de arousal (consum de cafea, efort fizic etc.); - Interpretarea in termeni de boala a acestei stari, asociata cu sentimentul lipsei controlului si iminentei unei crize; - Aceasta interpretare amplifica modificarile induse de SNV la punctul 1, intrandu-se intr-un cerc vicios (cauza si efectul isi schimba locul). Teoria psihanalitica Exista patru tipuri de anxietati: Anxietatea idului - apare prima data in ontogeneza data de teama ca lumea inconjuratoare va duce la pierderea autonomiei idului; Anxietatea de separare - copilul simte ca se rupe de persoana semnificativa; Anxietatea de castrare - probleme legate de complexul Oedip si Electra; Anxietatea superego-ului - apare dupa dezvoltarea superego-ului Atacul de panica se leaga de anxietatea idului - pulsiunile sunt foarte puternice si ego-ul nu reuseste sa le blocheze, rezultand sentimentul lipsei de control asupra lumii inconjuratoare. |
|
Atacul de panica cu agorafobie |
Teoria cognitiv-comportamentala Evitarea agorafobica apare datorita asocierii diferitelor situatii cu atacuri de panica, astfel persoana invata sa le evite pentru a minimaliza posibilitatea declansarii unui nou atac de panica. |
|
Tipul tulburarii |
Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice |
|
Atacul de panica |
Episod distinct de teama intensa si disconfort, in care patru sau mai multe dintre urmatoarele simptome debuteaza brusc si ating apogeul intr-o perioada de 10 minute: Palpitatii, ritm cardiac accelerat; Transpiratii; Tremuraturi; Senzatie de sufocare; Dureri de piept; Greata si dureri abdominale; Senzatie de ameteala si lesin; Derealizare (detasare de realitate) sau depersonalizare (detasare de sine); Teama de a nu pierde controlul sau de a nu innebuni; Teama de a nu muri; Parestezii (senzatie de amorteala sau furnicaturi); Frisoane sau puseuri de caldura. |
|
Agorafobia |
A - experientierea unor stari de anxietate in situatii sau locuri din care iesirea poate fi dificila (sau jenanta) sau in care este greu de obtinut ajutor in caz ca persoana are un atac de panica sau simptome specifice atacului de panica (Ex. locuri aglomerate, singur acasa, pe un pod, intr-un mijloc de transport, intr-un loc izolat); B - situatiile sunt evitate sau suportate cu dificultate. |
|
Atacul de panica (cu si fara agorafobie) |
A1 - atacuri de panica recurente, neasteptate; A2 - cel putin unul dintre atacuri a fost urmat de cel putin o luna de: Ingrijorari persistente legate de probabilitatea aparitiei unui nou atac de panica sau; Ingrijorari legate de implicatiile sau consecintele atacului sau; Modificari importante de comportament legate de prezenta atacurilor de panica; B -prezenta sau absenta agorafobiei (cu sau fara agorafobie). |
|
Agorafobie fara atac de panica |
A. prezenta agorafobiei asociata cu teama de a nu dezvolta simptome asemanatoare atacului de panica; B. nu au fost satisfacute niciodata criteriile pentru atacul de panica; C. daca se asociaza cu o conditie medicala generala, teama este disproportionata. |
Diagnostic diferential
|
Tulburarea de atac de panica (cu si fara agorafobie) |
|
|
Tulburarea cu care se face diagnostic diferential |
Indici de diferentiere |
|
Alte tulburari in care poate apare atacul de panica (fobie sociala, tulburare obsesiv-compulsiva, PTSD, anxietate de separare, tulburare deliranta) |
Atacul de panica in tulburarea de atac de panica apare recurent si neasteptat ("ca din senin"), fie initial, fie pe parcursul tulburarii. La celelalte tulburari, panica este asociata cu situatii sau obiecte specifice; Evitarea agorafobica se distinge prin obiectul temei - frica de a nu avea un alt atac de panica. |
|
Agorafobia fara istoric de atac de panica |
|
|
Tulburarea cu care se face diagnostic diferential |
Indici de diferentiere |
|
Tulburare de atac de panica cu agorafobie |
- in agorafobie, nu exista in istoricul personal nici un atac de panica; evitarea rezulta din teama de umilire sau neputinta datorita unor simptome asemanatoare panicii |
|
Fobie sociala |
- teama de a nu actiona intr-o maniera umilitoare sau jenanta (fobia sociala) versus teama de a nu se pune intr-o postura umilitoare datorita dezvoltarii unor simptome de panica (agorafobie). |
|
Fobii specifice |
- teama de situatii de unde ar fi dificil de plecat sau unde nu s-ar putea obtine ajutor in cazul unor simptome de panica (agorafobie) versus teama de situatii specifice (fobia simpla). |
|
Episod depresiv major |
- refuzul de a iesi din casa datorita lipsei de energie, ahedoniei, apatiei (episod depresiv major) versus refuzul de a iesi din casa de teama ca nu va putea obtine ajutor in eventualitatea unor simptome de panica (agorafobie) |
|
Tulburare deliranta |
- evitarea unor situatii de teama ca nu va putea obtine ajutor sau ca se va pune intr-o postura jenanta in eventualitatea unor simptome de panica (agorafobie) versus teama de persecutie |
|
Anxietatea de separare |
- refuzul de a parasi casa si persoanele apropiate de teama de a nu le pierde (anxietate de separare) versus refuzul de a parasi casa de teama ca nu va putea obtine ajutor in eventualitatea unor simptome de panica (agorafobie). |
|
Tulburarea |
Epidemiologie |
|
Fobiile specifice |
In populatia generala, prevalenta este de 10%-11,3%; Aproximativ 75%-90% dintre persoanele cu fobii de animale, fenomene naturale sau forme situationale de fobii sunt femei; Aproximativ 55%-70% dintre persoanele cu teama de inaltime sunt femei; Aproximativ 55%-70% dintre persoanele cu fobie de sange / injectii / ranire sunt femei. |
|
Tulburarea |
Teorii explicative |
|
Fobiile simple/ specifice |
Teoria cognitiv-comportamentala Exista doua tipuri de fobii, cu si fara cognitii dezadaptative: Stimulul fobic joaca rolul stimulului conditionat iar reactia anxioasa reprezinta raspunsul neconditionat; Cognitiile dezadaptative (negativ exagerate fata de stimulul fobic; ex., "cainii sunt animale periculoase, turbate") amplifica simptomatologia anxioasa si genereaza comportamentul evitant. Cand nu apar cognitiile dezadaptative, persoana isi considera reactia ca fiind irationala si nejustificata, generandu-se totusi comportamentul evitant. Evitarea duce la disparitia anxietatii, fiind astfel intarita negativ. Teoria psihanalitica Fobiile simple se leaga mai ales de anxietatea de castrare (vezi complexul Oedip si Electra). Pulsiunile sexuale indreptate spre mama sunt reprimate fara succes iar apoi sunt sublimate, rezultand fobii simple. |
|
Tipul tulburarii |
Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice |
|
Fobiile simple/specifice |
A. teama ilogica, accentuata si persistenta declansata de prezenta sau anticiparea prezentei unui obiect sau situatie specifica; B. contactul cu stimulul fobogen provoaca aproape invariabil un raspuns anxios imediat, care poate lua forma unui atac de panica declansat sau favorizat de o situatie (situational); C. persoana recunoaste ca frica sa este exagerata si ilogica; D. situatia fobica este evitata sau suportata cu dificultate. |
Diagnostic diferential
|
Fobiile simple /specifice |
|
|
Tulburarea cu care se face diagnostic diferential |
Indici de diferentiere |
|
Tulburarea de panica cu agorafobie |
- Evitarea unor situatii de teama unui atac de panica (tulburare de atac de panica cu agorafobie) versus evitarea unor situatii specifice. |
|
Fobia sociala |
- Obiectul fricii este evaluarea sociala (fobie sociala) versus o situatie sau obiect specific (fobii simple). |
|
Stresul posttraumatic |
- Evitarea unor situatii specifice (fobii specifice) versus evitarea situatiilor anterior asociate cu trauma (PTSD). |
|
Tulburarea obsesiv-compulsiva |
- Evitarea este asociata cu continutul obsesiei (OCD) versus evitarea unor situatii specifice. |
|
Anxietatea de separare |
- Refuzul de a parasi casa si persoanele apropiate de teama de a nu le pierde (anxietate de separare) versus refuzul de a te expune la situatii specifice. |
|
Ipohondria |
- Preocupare cu gandul ca are o boala grava (ipohondrie) versus preocupare cu gandul ca ar putea contacta o boala (fobie specifica). |
|
Tulburari alimentare (bulimie, anorexie) |
- Evitarea alimentelor si aspectelor legate de alimentatie (tulburari alimentare) versus evitarea unor obiecte specifice (fobie simpla). |
|
Schizofrenia si alte tulburari psihotice |
- Evitarea unor activitati ca raspuns la delir, dar teama nu e perceputa ca fiind nejustificata si exagerata (tulburari psihotice) versus evitarea unor situatii specifice, iar teama este perceputa ca fiind exagerata (fobii simple). |
|
Tulburarea |
Epidemiologie |
|
Fobia sociala |
In populatia generala, prevalenta este de 3%-13%; majoritate persoanelor afectate se tem sa vorbeasca in public (mai putin de jumatate se tem sa discute cu persoane straine sau sa cunoasca persoane noi; mai rar apare teama de a manca sau bea in public, ori de a utiliza toaletele publice); In populatia clinica, majoritatea pacientilor se tem de mai multe situatii publice; Persoanele cu fobie sociala sunt spitalizate rar; tratamentul se face frecvent ambulatoriu; In populatia generala, este mai frecventa la femei, dar in populatia clinica apare la fel de des la femei ca si la barbati (uneori chiar mai frecvent la barbati). |
|
Tulburarea |
Teorii explicative |
|
Fobia sociala |
Teoria cognitiv-comportamentala Exista doua tipuri de fobie sociala, cu si fara cognitii dezadaptative. Secventa mecanismelor etiopatogenetice este urmatoarea: - Neajutorare (persoana nu stie cum sa raspunda cerintelor sociale, aceasta generand o stare de anxietate); - Anxietatea, care poate fi amplificata de cognitii dezadaptative despre situatiile sociale ("trebuie sa arat perfect"); - Persoana nu stie cum sa raspunda anxietatii generate, ceea ce amplifica mai mult anxietatea si declanseaza comportamentul evitant; - Evitarea duce la disparitia anxietatii, fiind astfel intarita negativ. Teoria psihanalitica Fobia sociala ca si agorafobia se leaga mai ales de anxietatea de castrare (vezi complexul Oedip si Electra). |
|
Tipul tulburarii |
Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice |
|
Fobia sociala |
A. teama accentuata si persistenta de una sau mai multe situatii sociale sau de performanta, in care pacientul ia contact cu persoane necunoscute sau este expus la evaluarea celorlalti. Pacientul se teme ca va actiona (sau va manifesta anxietate) intr-o maniera umilitoare sau jenanta; B. contactul cu stimulul fobogen provoaca aproape invariabil un raspuns anxios imediat, care poate lua forma unui atac de panica declansat sau favorizat de o situatie (situational); C. persoana recunoaste ca frica sa este exagerata si ilogica; D. situatiile sociale sau de performanta care provoaca teama sunt evitate sau suportate cu dificultate. |
Diagnostic diferential
|
Fobia sociala |
|
|
Tulburarea cu care se face diagnostic diferential |
Indici de diferentiere |
|
Tulburare de atac de panica cu agorafobie |
- teama de a nu actiona intr-o maniera umilitoare sau jenanta (fobia sociala) versus teama de a nu se pune intr-o postura umilitoare datorita dezvoltarii unor atacuri de panica (atac de panica cu agorafobie). |
|
Agorafobie fara atac de panica |
- teama de a nu actiona intr-o maniera umilitoare sau jenanta (fobia sociala) versus teama de a nu se pune intr-o postura umilitoare datorita dezvoltarii unor simptome de panica (agorafobie). |
|
Anxietatea de separare |
- refuzul de a parasi casa si persoanele apropiate de teama de a nu le pierde (anxietate de separare) versus refuzul de a parasi casa pentru a evita situatiile sociale; disconfortul apare si atunci cand situatia sociala survine acasa (fobia sociala). |
|
Anxietate generalizata si fobii simple |
- teama de umilire, situare intr-o postura jenanta sau ingrijorari legate de propria performanta apare si atunci cand nu exista situatia de evaluare (anxietate generalizata, fobii simple) versus teama de umilire ulterioara evaluarii celorlalti (fobia sociala). |
|
Tulburarea pervaziva de dezvoltare si tulburare de personalitate de tip schizoid |
- evitarea situatiilor sociale datorita lipsei de interes pentru relationarea cu ceilalti (tulburare pervaziva si tulburare de personalitate de tip schizoid) versus evitarea situatiilor sociale ce implica contact cu persoane necunoscute, in prezenta interesului pentru relatii sociale cu persoane cunoscute. |
|
Tulburare de personalitate de tip evitant |
- distinctia este data de perioada debutului tulburarii si severitatea si caracterul general al acesteia. |
|
Anxietatea de performanta, tracul de scena, timiditatea |
- diagnosticul de fobie sociala se pune doar daca simptomele interfereaza puternic cu viata familiala, profesionala, sociala a persoanei. |
|
Tulburarea |
Epidemiologie |
|
Tulburarea obsesiv-compulsiva |
In populatia generala, prevalenta este de 2,5%; Apare la fel de frecvent la barbati si femei. |
|
Tulburarea |
Teorii explicative |
|
Tulburarea obsesiv-compulsiva |
Teoria cognitiv-comportamentala Secventa mecanismelor etiopatogenetice este urmatoarea: Prezenta unor ganduri intruzive normale; Interpretarea negativa a acestor ganduri si asocierea lor cu trairi emotionale (anxietate); asocierea determina cresterea frecventei aparitiei lor; Anticiparile persoanei, frica de aceste ganduri este o alta premisa care creste frecventa de aparitie. Pentru a elimina anxietatea generata de gandurile obsesive, persoana apeleaza la o serie de comportamente intarite negativ, care se repeta compulsiv, fiind incontrolabile deoarece reduc anxietatea resimtita. Teoria psihanalitica Tulburarea obsesiv-compulsiva este consecinta fixatiei si regresiei la stadiul anal; aceasta fixatie genereaza ambivalenta. Ca si mecanism de aparare, se incearca separarea continutului informational de incarcatura afectiva; daca separarea nu functioneaza, se blocheaza expresia comportamentala a gandului - rezulta un comportament opus celui determinat de obsesie, care poate fi automat (compulsie) sau voluntar (reactia inversa). |
|
Tipul tulburarii |
Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice |
|
Tulburarea obsesiv-compulsiva |
A. apar fie obsesiile, fie compulsiile. Obsesiile: ganduri, impulsuri, imagini persistente resimtite la un moment dat ca intruzive, inadecvate, care cauzeaza anxietate si distres; gandurile, impulsurile sau imaginile nu sunt doar ingrijorari excesive pentru probleme de zi cu zi; persoana incearca sa neutralizeze aceste ganduri, impulsuri sau imagini cu alte ganduri sau actiuni; persoana recunoaste ca impulsurile, gandurile sau imaginile sunt produse ale propriei sale minti si nu sunt impuse dinafara. Compulsiile: comportamente sau acte mentale repetitive; comportamentele sau actele mentale au rolul de a reduce distresul sau de a preveni evenimente sau situatii neplacute; acestea fie nu se leaga logic de aspectele pe care trebuie sa le neutralizeze sau sunt excesive. B. La un anumit moment pe parcursul tulburarii, persoana a recunoscut caracterul excesiv si ilogic al obsesiilor sau compulsiilor |
Diagnostic diferential
|
Tulburarea obsesiv-compulsiva (OCD) |
|
|
Tulburarea cu care se face diagnostic diferential |
Indici de diferentiere |
|
Tulburare dismorfica, fobie sociala, fobie specifica, tulburari de impuls |
- continutul gandurilor se leaga de aspecte specifice - forma corpului, un obiect sau o situatie, o actiune (Tulburare dismorfica, fobie sociala, fobie specifica, tulburari de impuls) versus alte preocupari - contaminare, ordonare, nesiguranta, agresiviate (OCD). |
|
Episod depresiv major |
- preocupari obsesive legate de inutilitate, congruente cu starea afectiva (depresie) non egodistonice versus obsesii egodistonice (OCD). |
|
Anxietate generalizata |
- ingrijorari excesive legate de aspectele vietii cotidiene (anxietate generalizata) versus ingrijorari considerate de persoana irationale si fara sens (OCD). |
|
Ipohondrie si fobie specifica |
- preocupari asociate cu teama de a nu avea o boala severa (ipohondrie), teama de a nu contacta o boala (fobie specifica), teama de a nu avea o boala si a o transmite altora, dublata de comportamente compulsive orientate spre prevenirea acestui aspect (OCD). |
|
Tulburare deliranta si alte tulburari psihotice |
- delir legat de situatii mai putin probabile si comportamente ciudate non egodistonice (tulburari psihotice) versus obsesii legate de evenimente mai probabile - contaminarea cu microbi si comportamente compulsive egodistonice (OCD). |
|
Ticuri si miscari stereotipe |
- ticurile si miscarile stereotipe sunt acte motorii putin complexe si nu au rolul de a neutraliza anxietatea cauzata de obsesii. |
|
Tulburari alimentare si abuzul de substante |
- comportamentele compulsive in acest caz sunt egosintonice, placute si dorinta de a le bloca tine doar de consecintele negative ale acestora. |
|
Tulburare de personalitate de tip obsesiv-compulsiv |
- preocupari generalizate cu ideea de ordine, perfectiune si control, ce debuteaza la o varsta mica (tulburarea de personalitatea de tip OC) versus prezenta obsesiilor si compulsiilor (OCD). |
|
Comportamente repetitive, ritualice |
- apar normal in viata de zi cu zi; diagnosticul de OCD se pune doar daca simptomatologia afecteaza negativ viata persoanei. |
|
Tulburarea |
Epidemiologie |
|
Stresul acut posttraumatic |
Prevalenta stresului intr-o populatie expusa la un stres traumatic sever depinde de severitatea si durata interventiei agentului traumatic si gradul de expunere la acesta. |
|
Stresul posttraumatic (PTSD) |
In populatia generala, prevalenta este de 1%-14%; In grupurile de risc (veterani de razboi, victime ale abuzurilor si violentei, victime ale dezastrelor naturale), prevalenta este de 3%-58%. |
|
Tulburarea |
Teorii explicative |
|
Stresul posttraumatic |
Mecanismele etiopatogenetice sunt: conditionarea clasica - un stimul neutru se incarca afectiv datorita asocierii cu unul care produce o reactie automata a organismului); neurofiziologia memoriei - stresul puternic afecteaza hipocampusului, astfel ca doar o parte din informatie este codata in sistemul mnezic explicit; informatia codata la nivelul amigdalei duce la reactualizari involuntare, exprimate comportamental. Rezulta o redare lacunara a evenimentului traumatic, care poate fi completata sub hipnoza, realizandu-se sentimentul de coerenta a istoricului personal, controlabilitate si predictibilitate. |
|
Tipul tulburarii |
Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice |
|
Stresul posttraumatic (PTSD) |
A. persoana a fost expusa la un eveniment traumatic in care: a trait, a fost martora sau s-a confruntat cu un eveniment care a implicat amenintari cu moartea sau ranirea grava, decesul sau ranirea grava sau amenintarea integritatii fizice a sale sau a altor persoane; reactia persoanei a inclus teama intensa, sentimente de neajutorare sau oroare. B. evenimentul traumatic este reexperientiat frecvent intr-una sau mai multe dintre urmatoarele modalitati: amintiri intruzive ale evenimentului traumatic (imagini, ganduri, perceptii); cosmaruri recurente legate de evenimentul traumatic; retrairea evenimentului la nivel de comportamente, afecte (inclusiv halucinatii, iluzii, flashback-uri); distres intens la contactul cu stimuli interni si externi similari unui aspect al evenimentului traumatic; reactivitate fiziologica la contactul cu stimuli interni si externi similari unui aspect al evenimentului traumatic. C. evitarea stimulilor asociati traumei si responsivitate generala redusa manifestate in urmatoarele modalitati: incercarea de a evita ganduri, sentimente, conversatii ce reamintesc de trauma; evitarea locurilor, activitatilor, persoanelor care reamintesc trauma; imposibilitate de a-si aminti aspecte importante ale evenimentului traumatic; interesul sau participarea la activitati importante sunt mult diminuate; sentiment de detasare si instrainare de ceilalti; gama de afecte este mult restransa; asteptari pesimiste in legatura cu viitorul. D. arousal ridicat manifestat prin: dificultati la dormire li insomnii; iritabilitate sau izbucniri de furie; dificultati de concentrare; hipervigilenta. E. simptomele dureaza de mai mult de o luna |
|
Stresul acut posttraumatic |
A. persoana a fost expusa la un eveniment traumatic in care: a trait, a fost martora sau s-a confruntat cu un eveniment care a implicat amenintari cu moartea sau ranirea grava, decesul sau ranirea grava sau amenintarea integritatii fizice a sale sau a altor persoane; reactia persoanei a inclus teama intensa, sentimente de neajutorare sau oroare. B. in timpul sau dupa experientierea evenimentului traumatic, se manifesta trei sau mai multe din urmatoarele simptome disociative: sentimentul de detasare si absenta raspunsurilor afective; reducerea constientizarii mediului inconjurator; derealizare; depersonalizare; amnezie disociativa (nu-si poate aminti aspecte importante din evenimentul traumatic). C. evenimentul traumatic este reexperientiat in mod repetat. D. stimulii care reamintesc evenimentul traumatic sunt evitati E. prezenta simptomelor de anxietate si arousal ridicat F. simptomele dureaza intre 2 zile si 4 saptamani si se instaleaza in primele 4 saptamani din momentul traumei. |
Diagnostic diferential
|
Stresul posttraumatic (PTSD) |
|
|
Tulburarea cu care se face diagnostic diferential |
Indici de diferentiere |
|
Tulburare de adaptare |
- stresorul constituie o situatie extrema de viata (PTSD) versus stresorul poate avea orice severitate (tulburare de adaptare). |
|
Stresul acut posttraumatic |
- simptomele se instaleaza in primele patru saptamani dupa evenimentul traumatic si dispar in decurs de o luna (stres acut posttraumatic) versus simptome ce persista mai mult de o luna (PTSD). |
|
Tulburarea obsesiv-compulsiva |
- gandurile intruzive sunt experientiate ca fiind inadecvate (OCD) versus ganduri intruzive asociate cu o trauma si resimtite ca firesti, normale data fiind situatia (PTSD). |
|
Simulare |
- situatii in care exista un beneficiu extern (financiar sau de alta natura). |
|
Tulburarea |
Epidemiologie |
|
Anxietatea generalizata |
In populatia generala, prevalenta este de 5%; In populatia clinica ce prezinta tulburari de anxietate, aproximativ 12% au anxietate generalizata. |
|
Tulburarea |
Teorii explicative |
|
Anxietate generalizata |
Secventele mecanismelor etiopatgenetice sunt urmatoarele: - existenta unei stari de arousal fiziologic cronic. S-a demonstrat rolul stilului cognitiv dezadaptativ si catastrofic, care mentine aceasta stare de arousal printr-un cerc vicios. Este incriminata si reactivitatea SNV; - aparitia unor situatii ce genereaza o stare emotionala in limite normale; - arousalul cronic se suprapune peste cel generat de situatia tinta amplificand trairea emotionala negativa ( putandu-se ajunge la atac de panica) si treptat comportamentul de evitare a tot mai multe situatii sociale. |
|
Tipul tulburarii |
Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice |
|
Anxietate generalizata |
A. ingrijorare si anxietate excesive, via a vis de diferite evenimente si activitati, prezente aproape zilnic pe o perioada de 6 luni; B. persoana simte ca nu poate controla ingrijorarile; C. ingrijorarile se asociaza cu trei sau mai multe dintre urmatoarele manifestari: neliniste si tesionare; oboseala; dificultati de concentrare; iritabilitate; tensiune musculara; tulburari de somn; D. anxietatea si ingrijorarea nu sunt limitate la un aspect particular (o situatie, obiect etc.). |
Diagnostic diferential
|
Anxietatea generalizata (GA) |
|
|
Tulburarea cu care se face diagnostic diferential |
Indici de diferentiere |
|
Atacul de panica |
- ingrijorari legate de posibilitatea unui nou atac de panica (atacul de panica) versus ingrijorari legate de mai multe aspecte ale vietii (GA). |
|
Fobia sociala |
- ingrijorari legate de posibilitatea de a se gasi intr-o postura jenanta in public (fobia sociala) versus ingrijorari legate de mai multe aspecte ale vietii curente, indiferent daca apare sau nu evaluarea sociala (GA). |
|
OCD |
- teama de contaminare si ganduri intruzive egodistonice (OCD) versus temeri legate de probleme curente (GA); in GA, predomina ingrijorarile sub forma verbala, pe cand in OCD apar frecvent imagini si impulsuri ce atrag dupa ele comportamentele compulsive. |
|
Anorexie nervoasa |
- ingrijorari legate de cresterea in greutate (anorexie) versus ingrijorari legate de mai multe aspecte ale vietii curente (GA). |
|
Somatizare |
- ingrijorari legate de acuze somatice multiple (somatizare) versus ingrijorari legate de mai multe aspecte ale vietii curente (GA). |
|
Anxietate de separare |
- ingrijorari legate de faptul ca cei apropiati ar putea pati ceva sau ca ar putea fi departe de ei sau de casa (anxietatea de separare) versus ingrijorari legate de mai multe aspecte ale vietii curente(GA). |
|
Ipohondrie |
- ingrijorari legate de posibilitatea de a fi grav bolnav (ipohondrie) versus ingrijorari legate de mai multe aspecte ale vietii curente (GA). |
|
Stresul posttraumatic |
- anxietatea apare ca si consecinta a unei traume severe (PTSD), anxietatea apare ca raspuns la stresori curenti (GA). |
|
Tulburare de adaptare |
- este o categorie reziduala utilizata doar daca simptomele nu satisfac criteriile unei alte tulburari de anxietate. |
|
Anxietatea nonpatologica |
- ingrijorarile sunt mai controlabile, mai putin intense, legate de mai putine aspecte ale vietii, mai rar insotite de manifestari somatice si interfereaza mai putin cu capacitatile adaptative si de functionare ale persoanei (anxietatea nonpatologica). |
|
Denumirea tulburarii |
Ganduri automate |
Comportamente specifice |
|
fobia sociala |
Ceilalti vor vedea ca sunt stresat si anxios; Daca ma vad anxios, vor crede ca sunt ciudat si vor spune la toata lumea; Nimeni nu va mai vrea sa fie prieten cu mine, daca toti vor sti ca sunt anxios; Datorita emotivitatii mele, toti ma vor crede o persoana slaba; N-am nici o sansa sa fiu un om de succes, daca nu-mi pot controla emotiile; Ma fac de ras daca ceilalti vad ca sunt stresat si anxios. |
Evita situatiile sociale, situatiile de performanta, locurile in care sunt multi oameni; Se descurca mai bine intr-un cadru familiar si cu prietenii apropiati. |
|
claustrofobia |
Daca intru acolo nu voi mai putea iesi; Locurile stramte sunt periculose pentru ca te poti sufoca; Dintr-un spatiu inchis s-ar putea sa nu mai ies si sa mor sufoca. |
Evita spatiile inchise, stramte. |
|
stresul posttraumatic |
Lumea este un loc periculos; S-ar putea ca situatia respectiva sa-mi reaminteasca trauma mea; M-ar putea invada oricand amintiri despre trauma mea. |
Evita situatiile sau lucrurile care-i aduc aminte de trauma suferita. |
|
tulburarea obsesiv-compulsiva |
Gandurile sau comportamentele de la care mi-e greu sa ma abtin vor duce la boli sau la ranirea mea sau a altcuiva; Gandurile care ma invadeaza sunt absurde si nerealiste. |
Se angajeaza in comportamente compulsive (de la care nu se pot abtine) care le diminueaza anxietatea. |
|
anxietatea de separare |
Daca cei apropiati mie nu sunt aproape li se poate intampla ceva foarte rau. |
Refuza sa ramana singuri. |
|
atacul de panica cu agorafobie |
Ma fac de ras daca am un atac de panica in public; Daca am un atac de panica in acel loc nu pot cere ajutor; Daca am un atac de panica in acel loc, nu voi putea iesi la timp; As putea face oricand un atac de panica; Anxietate exagerata pe care o resimt va duce la declansarea unei boli grave; Daca sunt lasat singur mi s-ar putea intampla ceva rau. |
Evita situatiile sociale; Evita situatiile sociale, situatiile de performanta, locurile in care sunt multi oameni; Evita spatiile inchise, stramte; Evita situatiile sau lucrurile care-i aduc aminte de atacurile de panica; Se angajeaza in comportamente care le diminueaza anxietatea; Refuza sa ramana singuri. |
Tehnici cognitiv-comportamentale pentru modificarea comportamentelor si cognitiilor dezadaptative, inducerea relaxarii in toate tulburarile de anxietate;
In stresul posttraumatic (PTSD) si tulburarea obsesiv-compulsiva, se utilizeaza tehnici de control a gandurilor intruzive;
In stresul posttraumatic, sunt utile tehnicile de modificare a cunostintelor din sistemul mnezic implicit;
Terapia medicamentoasa are efect rapid, dar nu se recomanda in combinatie cu psihoterapia (persoana va atribui remiterea simptomatologiei medicamentelor si nu dobandirii controlului asupra acesteia).
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1890
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
