Umorul

Umorul:

Sarcini:

-Sa usureze interactiunea

-Sa consolideze relatiile sociale cu A

-Sa formeze un grup din cei prezenti

-Sa se prezinte favorabil

Descriere:

In general, un dram de umor afecteaza interactiunea in 3 moduri: se remarca ca o abilitate de exprimare, creeaza o experienta sociala de bucurie s voie buna si ii aminteste lui A de obiceiurile si rutina familiala. De asemenea, poate fi folosit pentru a destitui un adversar.

Valoarea persuasiva:

Umorul este o tactica dificila de manipulat, iar daca nu este folosit cum trebuie, poate avea un impact advers asupra interactiunii:

Daca este folosit cum trebuie, C apare ca fiind distractiv, inteligent si avand competentte lingvistice. Aceste atribute pot sugera ca C este, in general, un interpret sensibil ale carui declaratii sunt importante si verosimile. Aceasta se va intampla oricum, numai daca umorul nu distrage oamenii de la scopurile lor.

C va fi vazut ca fiind distractiv numai daca foloseste umorul cu o anumita ocazie mai speciala pentru a-si expune punctul de vedere, ca in comentariile pline de duh ce trebuie sa fie strans legate de ceva in cadrul comunicarii, si sa nu fie doar niste glume fara nici o conexiune cu subiectul prezent sau starea de spirit etcUmorul trebuie sa fie spontan si improvizat si sa fie opera proprie a lui C, sa nu fie ceva copiat de la altii.

Este hazliu ce s-a intamplat intr-o recenta discutie despre viitoarea crestere salariala: s-a intrebat daca este retroactiva, iar raspunsul a fost ca aceasta este ceva ce apartine trecutului. Este mai putin comic sa spui, destul de nelalocului ei: "Asta-mi aduce aminte, ai auzit gluma aceea la tv azi-noapte?Au fost acesti doi oameni" Primul raspuns dovedeste ca C este atent la intrebarea lui A si poate foarte repede sa dea un raspuns potrivit, in timp ce al doilea arata ca C da foarte putina atentie interactiunii, dar are o memorie buna pentru o gluma irelevanta.

Inteligenta lui C va fi evidenta daca umorul nu este numai relevant si spiritual, ci si iluminat(ex: daca este un mod de a prezenta o idee care aduce o contributie importanta comunicarii).

Competentele lingvistice ale lui C vor fi afisate in cazul in care umorul implica haz sau daca exista o complexitate despre el cu care C se descurca bine. Nu ar trebui sa fie doar un joc de cuvinte, ci si un joc de idei, de notiuni, care nu este doar o competenta verbala, ci mai mult una profund-cognitiva. Dar chiar si ca un joc de cuvinte, este cu siguranta adevarat ca cei care nu pot spune o gluma ori o poveste comica, cu detalii cruciale pe care le omit, sunt considerati rai comunicatori. Astfel, celelalte acte de comunicare ale acestora pot fi respinse deoarece sunt imprecise sau nu sunt bine ordonate.

Umorul are o valoare persuasiva puternica daca genereaza distractie si amuzament, in special in cazul in care acesta ii poate aminti lui A de lucrurile pe care le are in comun cu C si astfel se sugereazaa ca C si A se afla pe un teren comun, ca pot face schimb de opinii, si prin urmare trebuie sa fie de acord cu actul de comunuicare in care e implicat C. Poate fi, de asemenea, folosit pentru a imparti un grup intr-o elita care impartaseste rasul si cu o baza comuna si cei care nu au aceste caracteristici. In acest fel, poate fi folosit pentru a stabili aliante si opozitii si poate actiona in calitate de pre-persuasiune chiar inainte de a debuta actul de comunicare.

Poate fi, de asemenea, convingator daca A si C observa niste detalii care li se pot opune.Este intelept sa observi, atunci cand umorul apare, ce intentioneaza sa ascunda in contextul imediat.

Umorul poate fi folosit pentru a distruge credibilitatea unui adversar sau un punct de vedere opus. Rasul sugereaza ca opozitiei nu merita sa i se acorde seriozitate. Nu va functiona daca A o ia foarte in serios si de multe ori va reduce puterea adversarului. Printre multe alte tactici, umorul a fost folosit pentru a discredita tiranii si legile opresive. Umorul poate fi periculos ca tactica din urmatoarele motive:

a)      Daca este vorba doar de contributia unei persoane la interactiune, se poate sugera ca ea sau el nu se simte confortabil cu ceea ce se petrece sau nu are nimic altceva de zis. Daca o persoana il utilizeaza ca pe o afacere buna, el poate fi interpretat ca un semn de izolare, nervozitate sau chiar disperare, datorita imposibilitatii de a se alatura in orice alt mod. De asemenea, umorul poate fi un semn de egocentrism al unei persoane care doreste sa fie remarcata.

b)      In cazul in care umorul este de proasta calitate, este mai putin amuzant, sau mai rau, este demn de a fi pedepsit, indepartat de catre ceilalti, sau rasist, sexist. Poate dezvalui atitudinile si opiniile lui C si acestea pot fi detinute impotriva lui mult timp dupa evenimentul respectiv.Un politician a facut recent o remarca plina de umor legata de adversarul sau, cum ca nu era un adevarat, viguros australian, deoarece acesta nu a condus o masina niciodata si nu a avut copii.Multi oameni s-au infuriat cand au descoperit ce poate gandi o importanta figura politica.

c)      C ar trebui sa fie atent sa nu rada de A, de terta parte simpatizata de catre acesta din urma sau de lucrurile de care ii pasa cel mai mult lui A. Deci, un umor eficient necesita cunostinte despre A.

d)      Cateodata umorul este vazut ca un mijloc de a evita o tema, un subiect. Acest lucru va pune persoana cu simtul umorului intr-o lumina proasta. Este rareori primit bine sa glumesti despre a intarzia intr-o misune sau a nu fi pregatit pentru o intalnire.

e)      Umorul scris este intotdeauna problematic, deoarece C nu poate sustine in nici un fel in ce stare va fi beneficiarul atunci cand soseste si nu poate lua seama de aceasta sau de alte caracteristici ale situatiei in care este A.

Umorul este, de asemenea, o problema in comunicarea inter-culturala din moment ce depinde asa mult de experienta culturala impartasita si de sensibilitate la implicatiile limbii si asocierile de sens. Poate, intr-o mai mica masura, sa cauzeze probleme atunci cand este utilizat in ciocnirile dintre genuri, deoarece exista anumite diferente intre barbati si femei in ceea ce priveste tipurile de umor.

Emiterea de ipoteze

Sarcina:

Sa comunice o problema si sa o discute fara penalitati.

Descriere:

A emite ipoteze inseamna a crea un subiect inexistent, nereal, sub forma de propunere, si aceasta pentru a-i explora sensul, neavand nici o legatura cu persoane sau evenimente reale.

Aceasta ipoteza poate fi presupusa integral sau ca o posibilitate foarte probabila. Poate fi prezentata ca o prezumtie si nu enuntata sau dezvoltata in detalii.

Valoarea persuasiva:

Ipoteza permite, in mod rezonabil, o analiza obiectiva pentru ca se detaseaza de viata reala. Dar, desigur, nu este foarte detasata, deoarece formarea ipotezelor depinde foarte mult de actualele interpretari si clauzele interpretative stabilite de lume si de problemele in sine. Dar ideea unei ipoteze este de a permite discutii abstracte, fara penalitati sau orice alte consecinte. Poate fi un mod foarte util de explorare si anticipare a intamplarilor lumii, incercand sa prezica viitorul si sa pregateasca pentru a face fata evenimentelor care urmeaza sa se petreaca. O discutie de acest fel poate sa nu fie una reala si de ajuns de noua sa atraga gandirea originala si exprimarea celor carea au luat parte la discutie. Acest lucru ar putea fi fructuos pentru toate partile implicate.

Ipotezele se ciocnesc de probleme. In primul rand, nu oricine este capabil sa argumenteze intr.-un mod abstract si multi oameni nu-si pot impiedica sentimentele si rutina sa intre in discutie si astfel ipoteza isi pierde aspectul nereal. In al doilea rand, oamenii se pot intreba daca este intr.-adevar ipotetica si de ce acea ipoteza particulara a fost aleasa. Spre exemplu, daca un inalt executiv al unei companii spune: "Sa presupunem ca ar trebui sa concediem 100 de angajati", multi dintre cei prezenti ar putea incepe sa se ingrijoreze cu privire la locurile lor de munca.

Organizarea ideilor

Sarcina:

Sa organizeze ideile bine in text.

Descriere:

Sunt stabilite conventii care indica cel mai bun mod de a organiza punctele ce trebuie sustinute astfel incat acestea sa fie cel mai probabil intelese si acceptate.

Valoarea persuasiva:

1. Prin conventie, ideile cunoscute de A trebuie puse mai la inceput, ideile mai noi mai incolo si orice legatura intre ele trebuie accentuata. Prin acest ordin de cadre, lui A ii vin in    minte idei deja cunoscute pe care le poate asocia cu unele noi. Daca este utilizat in cazul iin care chiar exista o aliniere, A poate accepta noua idee, deoarece pare sa fie rezultatul simplu si chiar necesar al ideilor deja acceptate.

Ex. (1):Stii ca politica este a) si b) cel mai recent raport al nostru arata modificari care trebuie facute pentru planurile noastre, prin urmare un aspect a lui a)ar trebui sa fie revizuit de companie si, ca un corolar trebuie sa nemai mult, Mary sugereaza ca ar trebui sa

In cazul in care prima idee "A stie ca politica este" este acceptata, rezulta ca el/ea ar putea accepta ceva din modificari, numai cu conditia ca legaturile sa fie accentuate.

(2) Chiar daca nu exista o aliniere reala intre ceea ce ofera C ca o idee cunoscuta si o idee nouaa oferita de catre acesta mai tarziu, C ar putea reusi totusi sa-l convinga pe A ca exista o legatura si astfel sa accepte ceea ce e nou. Acest lucru este mult mai probabil daca A este cu tarie de acord cu ideea cunoscuta si este convins ca noua idee este"doar acelasi lucru".

(3) Prin conventie, primul loc intr-un text(ex. primul paragraf, prima propozitie intr-un paragraf) trebuie sa fie ocupat de cea mai puternica idee a lui C. Va primi mai multa atentie si va fi folosita ca un ghid pentru ideile care vor urma, precum si modul in care se vor conecta. Conventiile de plasare asigura ca acest lucru se intampla.

(4) Ultimul loc intr-o sectiune si cu siguranta ultimul loc in cadrul comunicarii se presupune, de asemenea, ca trebuie sa contina punctele cele mai puternice ale lui C. Creeaza ultima amintire pe care A o are la sfarsitul comunicarii si acesta are impact.

(5) Rezulta ca orice idei mai slabe ar trebui plasate in mijlocul sectiunii din text, acolo unde sunt mai putin accentuate, si daca nu sunt in regula, acestea pot fi omise. Astfel A nu este prevenit ca urmeaza sa fie convins de idei mai puternice.

Impartialitatea: prezentul

Sarcini

Sa se prezinte ca impartial.

Sa se prezinte ca o persoana de incredere pentru a trata serios comunicarea.

Descriere:

Exista anumite semne in comunicare care indica ca C are de-a face cu subiectele lui/ei. Semnele sunt:

(a)    faptul ca sunt furnizate o serie de opinii si atitudini

(b)   faptul ca recunoasterea corecta este data de punctul de vedere opus

(c)    faptul ca C este relativ conservator

(d)   faptul ca C arata disponibilitatea de a-si adapta punctul de vedere in cazul in care ceilalti ar arata ca sunt indreptatiti sa faca acest lucru

Valoarea persuasiva:

Intrucat majoritatea persoanelor au o opinie despre cele mai multe lucruri, adevarata impartialitate a opiniei este de asteptat sa fie gasita rar.Totusi, acest lucru nu a oprit niciodata oamenii sa priveasca impartialitatea si sa trateze orice grad de partinire ca un semn al faptului ca punctul de vedere al lui C trebuie sa fie tratat cu precautie sau chiar refuzat (Aparent nu este luat in considerare ca o posibilitate a faptului ca prejudecata a ajuns sa fie nationala si astfel ar putea fi sustinut pe merit).

Pentru a evita perceptiile si chiar acuzatiile de partinire, ar putea fi utilizate urmatoarele semne:

Mentiunea celor doua parti ce privesc orice problema sau parerile opuse poate fi facuta frecvent si in juxtapunere (desi acestea ar putea, desigur, sustine una si respinge alta)

Confirmarea naturii problematice din punctul de vedere invocat

Afisarea unei partiniri, dar aceasta intr-un mod moderat folosind cuvinte pozitive pentru propria pozitie si cele negative pentru opozitie

De exemplu, termenii pozitivi sunt urmatorii: creeaza, sporeste, reconstruieste, implementeaza, face, introduce, aproba, prevede, sprijina, muta, anunta, incepe, timp ce termenii negativi sunt: respinge, distruge, pierde, evita, neaga, argumenteaza, incarca, blocheaza, da gres, impiedica, previne, sugereaza

Prezenta unei probabilitati de a ajunge la o hotarare dupa discutii, mai degraba decat inaintea acestora. Deci se prezinta de la inceput punctul de vedere initial si doar se consolideaza puterea si corectitudinea acestuia pe parcursul comunicarii.

Ex.1: (la inceput) Ma gandeam, ce-ar fi daca politica pe care am introdus-o anul trecut nu este atat de utila precum ne-am gandit?

(la sfarsit) Deci, cred ca politica nu serveste scopului propus.

Articolul nehotarat "O" si "UN"

Sarcina:

Sa indice faptul ca informatiile sunt noi.

Descriere:

Folosirea articolului nehotarit inainte de un cuvant indica faptul ca informatia este presupusa a fi noua pentru A. Este adesea folosit atunci cand se mentioneaza pentru prima data un lucru in cadrul unei interactiuni, in cazul in care este putin probabil ca A sa stie de acest lucru, ca in urmatorul exemplu:

Ex.1: Am vazut un nou computer astazi.

Acest lucru poate insemna fie ca C crede ca A nu va stii la ce computer se refera, sau in sens mai larg, ca A nu va afla de faptul ca C a vazut un computer in acea zi.

Poate fi, de asemenea, folosit ca o tactica de a-l exclude pe A din experientele impartasite, atunci cand se foloseste un anumit context de care, de fapt, A stia

Ex.2: Exista o noua dactilografa la birou.Ea a inceput de luni.

Daca spune acest lucru spre sfarsitul saptamanii, atunci cand este probabil ca A si C sa viziteze biroul, pare sa-l excluda pe A. Pare a fi un semn ca C nu il considera pe A ca apartinand aceluiasi grup -a celor ce folosesc biroul- iar A stie ca i s-a adresat intr-un mod gresit si recunoaste ca e cumva o formade izolare a sa ( Astfel, A nu protesteaza ca un semn ca C este de vina pentru ceea ce altii au observat abia luni).

Este putin probabil ca un singur exemplu de acest tip de utilizare sa fie observat, dar daca se foloseste cantitativ, ar putea sa il convinga pe A de diferentele sau antagonismul dintre el si C.

Exista un alt fel de izolare care poate fi, de asemenea, realizat prin utilizarea articolului nehotarat, ca in exemplul 3: "Am vazut un computer nou astazi. Era de o adevarata frumusete si un design absolut. Un obiect de o adevarata valoare". Aici, cantitatea de articole nehotarate, aliate cu cuvintele neclare folosite- "real, hotarat, absolut, design"- actioneaza in vederea tainuirii insusirilor computerului fata de A. Arata sentimentele lui C, dar nu orice informatie pe care ar utiliza-o A atunci cand se gandeste la computere. Ar putea fi un ghid de achizitionare a computerului mentionat. Pur si simplu nu reiese nimic concret din detaliile oferite lui A, care va trebui sa puna intrebari daca el/ea va avea nevoie de informatii reale despre computerul respectiv. Aceste acte de comunicare par sa omita faptul ca A a avut si inca are nevoie de mai mult decat sa auda despre sentimentele lui C. A nu poate sa aiba aceleasi sentimente in ceea ce priveste computerul, ceea ce ar crea o legatura, deoarece nici o infomatie nu este clar furnizata.

4. Acesta poate actiona destul de diferit, ca in urmatorul exemplu:

Ex 4: Trebuie sa vad un doctor in legatura cu aceasta durere.

Trebuie s-o vizitez pe matusa Ethel curand.

In aceste 2 cazuri nu se pune problema unei implicari relationale, cum apare in urmatorul exemplu:

Ex 5: Trebuie sa-mi vad doctorul in legatura cu aceasta durere.

Trebuie sa-mi vizitez matusa Ethel curand.

Utilizarea frecventa a formei nedefinite pentru experiente profesionale de acet fel sugereaza ca C insasi se izoleaza de evenimente si oameni. Aceasta informatie este utila de stiut pentru un persuador.

Critica indirecta

Sarcini:

Pentru a-i influenta pe altii indirect sa fie critici la adresa unui lucru prin contrast cu un ideal.

Pentru a-i influenta pe altii indirect sa fie critici la adresa unui lucru prin sugerarea faptului ca are prioritati gresite.

Descriere:

1. Critica unui lucru poate fi facuta aratand cat de departe este de ideal, ca in urmatoarele exemple:

Ex.1: Raportul dumneavostra cu privire la planul de marketing este foarte bun, in masura in care acesta merge.

Ex. 2: Raportul dumneavostra cu privire la planul de marketing este foarte bun, in masura in care acesta merge, dar are nevoie de cateva idei pentru viitoarele strategii de comunicare.

Ex. 3: Raportul dumneavostra cu privire la planul de marketing este foarte bun. V-ati gandit si la alte alternative de strategii de marketing?

Critica poate fi demonstrata aratand ca prioritatile ii sunt gresite, ca in urmatorul exemplu:

Ex. 4: M-am bucurat ca ati mentionat in scrisoarea dumneavoastra privind planurile viitoare ideea de publicitate radio si cred ca am putea discuta acest lucru intr-un mod util.

Valoarea persuasiva:

In ex.1, nu este oferita numai o masura de lauda, dar si putina critica, chiar daca sentimentul de vina nu are un rezultat particular, pe cand in ex. 2 vina in raport este mentionata in detaliu. Pe de alta parte, in exemplul 3, actul de comunicare incepe ca o lauda si se pune apoi o intrebare care implici indirect faptul ca raportul a fost defectuos, omitand alternativele. Poate fi, de asemenea, interpretat ca o lauda a raportului si apoi ca o problema separata, o prelungire a raportului dependent de alternative. Cel de-al treilea exemplu este mai putin amenintator decat primele doua.

O forma alterntiva a criticii indirecte este sa lasam sa se inteleaga ca prioritatile sunt gresite, la fel ca in exemplul 4. Aceasta ar fi o critica puternica, dar indirecta, daca publicitatea radio ar fi doar o mica parte din scrisoare. Aici, C ignora cea mai mare parte din continut. De fapt, el incearca sa schimbe ordinea de zi din aceasta serie de scrisori cu una care i se potriveste lui mai bine sau scopurilor acestuia.