Atitudinile sociale

Atitudinile sociale

Atitudinile reprezinta o componenta sociala importanta a personalitatii, potrivit lui Gordon Allport "atitudinile reprezinta cel mai specific concept al psihologiei sociale" motive pentru care am ales sa abordez acest subiect. In cele ce urmeaza vom analiza: teorii, definitii despre atitudini, structura, functii, proprietati, masurarea atitudinilor. A doua parte va fi centrata pe relatia atitudine comportament si pe tema schimbarii atitudinilor.

Cercetatorii au elaborat numeroase definitii si teorii ale atitudinilor, incercand ca prin fiecare sa surprinda cat mai bine sensul real al conceptului de atitudine. Gordon Allport defineste atitudinea sociala astfel: "O atitudine este o stare mintala si neuropsihologica de pregatire a raspunsului, organizata prin experienta de catre subiect, exercitand o influenta dinamica asupra raspunsului sau fata de toate obiectele si toate situatiile la care se raporteaza".

Aceasta definitie surprinde dubla dimensiune a atitudinii: este rezultatul activitatii psihice dar are si un suport material.

Potrivit romanului Alexandru Rosca atitudinea este o predispozitie mintala, dobandita mai mult sau mai putin, avand un caracter durabil si este un mod de a reactiona caracteristic, favorabil sau nefavorabil fata de obiecte, persoane, situatii cu care individul vine in contact.

Psihologia germana atribuie atitudinii sensul de postura, afirmandu-se ca "atitudinea ar avea un rol de explicare a relatiilor care exista intre stimuli si raspunsul subiectului."

Atitudinea a mai fost perceputa ca "o organizare stabila a proceselor motivationale, emotionale, perceptive si cognitive cu referinta la anumite aspecte ale lumii individului" (Krech, Crutchfield).(Septimiu, Chelcea, 2005, pp 147,148)

Din aceste definitii putem extrage anumite caracteristici ale atitudinii precum si o serie de proprietati. Atitudinea se caracterizeaza prin centralitate, adica pe capacitatea fiecaruia dintre noi de a constientiza valorile la nivelul constiintei noastre. Tot datorita lor, ajutate de activitatea cognitiva, fac posibila realitatea eului. Cu ajutorul lor acceptam ceea ce suntem si intelegem cine suntem.

Atitudinile sunt de asemenea, depozitarele normelor, credintelor pe care noi le utilizam in continutul conduitelor noastre. Au rolul de a fixa aceste norme, reguli, valori. Exista o legatura profunda intre atitudini si caracter. Structura noastra caracteriala actioneaza prin intermediul atitudinilor. Atitudinea influenteaza direct continutul acestei dimensiuni caracteriale.

O atitudine are semnificatie numai in legatura cu o anumita valoare. Valoarea este o referinta, un mod de a te pozitiona fata de ceva concret. De exemplu, conceptul de frumos exista doar ca abstractiune si nu se materializeaza intr-o situatie specifica, nu se creeaza o relatie intre atitudinea subiectiva si acea situatie, nu exista o semnificatie concreta a acelui concept.

Atitudinea trebuie privita ca o variabila latenta care devine analizabila pe plan experimental prin opinii, sentimente, moduri de comportare. Practic, atitudinea transpare in coerenta, consistenta modurilor de comportare ale individului, in unitatea si convergenta acestora.

Atitudinile noastre se manifesta in postura, miscari, privire. Prin atitudine, proprie nu e miscarea in sine, ci raportul dintre subiect si obiect care se dezvaluie in relatia corporala.

O alta caracteristica a atitudinilor este aceea ca atitudinile s-au format in urma experientelor multiple. In virtutea ideii unitatii dintre constiinta si activitate, trebuie sa consideram cuplul atitudine-relatie drept laturi ale aceleasi realitati. Atitudinea nu numai se dezvaluie in sistemul de relatii ale individului, ci se formeaza gratie acestuia, prin interiorizarea continutului la subiect, ca un reziduu evaluativ, organizat si structurat al comportamentelor anterioare. Atitudinea se manifesta prin relatii, conduite, comportamente, iar relatiile interiorizate private in timp devin atitudini. Nu orice tip de experienta se transforma in atitudini. Unitatea dintre atitudini si relatie face posibila cunoasterea si controlul atitudinii prin intermediul activitatii.

Caracterul dinamic al atitudinii este dat de faptul ca ele reprezinta o structura elastica, capabila sa se adapteze presiunilor constrangatoare ale mediului, normelor, valorii proprii rolurilor, statusurilor pe care le avem. Carcaterul dinamic consta si in faptul ca ea are capacitatea de a se pozitiona, de a se concentra in continutul actiunilor noastre. Intr-un anumit sens atitudinea constituie lait-motivul relatiei noastre cu lumea obiectiva, o tematizare a trairilor in functie de experienta, un principiu unificator al actelor noastre de conduita. (Mihaela, Boza in Adrian Neculau,2003,p 125)

Alte proprietati ale atitudinii se refera la: valenta (caracterul evaluativ, atitudinea putand fi pozitiva sau negativa), accesibilitate (are in vedere legatura dintre atitudine si obiectul ei, cu cat este mai puternica cu atat este activate in prezenta obiectului.(Septimiu, Chelcea,2005, p 153)

Pentru a intelege pe deplin atitudinile este necesar sa analizam si elementele componente ale acesteia.

Conform modelului unidimensional ( Olson si Zanna, 1993), atitudinea este o evaluare globala a obiectului atitudinii, de tip pozitiv sau negativ.

Modelul tridimensional elaborat de Rosenberg si Hovland (1969) contureaza trei elemente componente:

afectiva: emotii, sentimente insotite de reactii fiziologice

cognitiva: cunostinte despre obiectul atitudinii si despre caracteristicile sale, credintele pe baza carora se fac evaluari pozitive sau negative, de exemplu credinta de a locui pe o strada principala este sursa de zgomot si pericole

comportamentala: vizeaza intentia si predictia modurilor in care un tip se comporta. De exemplu: vreau sa cumpar o casa deoarece vreau sa locuiesc pe o strada principala.(Tony, Malim, 2003, p.184)

In ceea ce priveste modul in care aceste componente se influenteaza reciproc s-a demonstrat, in urma experimentelor, ca elementele afective influenteaza elementele cognitive iar elemenele comportamentale le influenteaza pe cele doua.(Septimiu, Chelcea, 2005, pp152, 153)

In cele ce urmeaza vom analiza functiile pe care le detin atitudinile. Atitudinea opereaza ca si schemele. Ele reprezinta raspunsuri memorate si stocate cu referire la oameni, evenimente si reprezinta cea mai scurta cale spre necesitatea de a elabora de fiecare data modul de raspuns. Nu mai trebuie sa calculam de la inceput relatia noastra cu obiectele, evenimentele, de fiecare data cand ne confruntam cu ele.

Asadar una dintre principalele functii este de evaluare a obiectelor si fenomenelor. De exemplu, daca as avea o atitudine ostila cu privire la avort, as evalua cu usurinta o persoana care intentioneaza sa faca avort.(Tony, Malim,2003,p.185)

O alta functie este de adaptare deoarece tindem sa exprimam atitudini datorita carora sa fim aprobati intr-un cadru social, evitand astfel dezaprobarea.

Functia expresiva se refera la exteriorizarea valorilor, credintelor, iar functia instrumentala se refera la elaborarea atitudinilor favorabile fata de obiectele utile si evitarea celor care produc sanctiuni negative.

Atitudinea mai indeplineste functia de aparare a eului prin protejarea stimei de sine si functia de cunoastere prin faptul ca servesse drept cadru de referinta pentru evaluarile obiectelor.(Mihaela, Boza in Adrian Neculau, 2003,p.127)

Un aspect important care vizeaza atitudinile il constituie detectarea si masurarea acestora. Cercetatorii au conchis ca este foarte de greu sa masori atitudinile si sa stabilesti un procedeu, o metoda, care sa indice cu exactitate atitudinea indivizilor. Insa, in ciuda acestei dificultati s-au elaborat o serie de scale de masurare, fiecare avand propriul principiu de functionare.

Asadar Likert (1932) a elaborat o scala care sa masoare componenta cognitiva a atitudinilor prin formularea unor enunturi legate de atitudinea vizata, indivizii trebuind sa indice masura in care sunt de acord sau nu sunt cu fiecare enunt.

Thurstone incearca de asemenea sa masoare componenta cognitiva prin realizarea unei scale de intervale aparent egale. Prima etapa consta in colectarea unui numar mare de propozitii care exprima opinii posibile despre obiectul atitudinal, in continuare indivizii trebuie sa plaseze fiecare afirmatie intr-o categorie ce variaza pe dimensiunea favorabil nefavorabil. Se vor selectiona doar propozitiile pentru care judecatile difera intr-o mica masura. In final se vor prezenta propozitiile unui numar mare de subiecti care vor spune daca sunt sau nu de acord cu ele.

Osgood a elaborat tehnica diferentiatorului semantic pentru a masura atitudinile. Aceasta se centreaza pe componenta afectiva a atitudinilor, pe emotia sau trairea afectiva atasata unui cuvant sau concept. Subiectii trebuie sa evalueze obiectul atitudinii"pe o serie de scale de obicei in 7, care contin perechi de adjective antonime (bine/rau, urat/frumos, curat/murdar, agreabil/dezagreabil).

Bogardus a realizat o scala a distantei sociale care permite masurarea distantei intre diferite grupuri sociale. Ea este compusa dintr-o serie de propozitii ordonate crescator si care exprima fiecare un grad de acceptare a grupului: "accept ca negrii sa locuiasca in tara mea, sa locuiasca in acelasi oras cu mine, accept sa dau mana cu un negru,accept sa am prieteni negri, accept ca fiica mea sa se casatoreasca cu un negru". Aceste afirmatii sunt considerate indicatori ai atitudinii fata de membrii altor grupuri rasiale sau sociale si li s-au atribuit valori numerice, pentru a furniza o unitate de masura a atitudinii.

Jones si Sigall (1971) au elabort tehnica electrozilor fictivi. Aceasta consta in aplicarea unor electrozi conectati la niste cadrane care vor indica daca subiectii mint sau nu. Autorii acestei tehnici au masurat atitudinea americanilor fata de negri, constatandu-se ca subiectii au exprimat atitudini mai negative fata de negrii in prezenta pretinsului detector de minciuni decat in lipsa lui. ( Tony, Malim, 2003, pp. 204, 210)

Relatia atitudini-comportament

Analiza atitudinilor este incompleta fara abordarea relatiei dintre comportament si aceasta relatie care a iscat multe controverse si multe teorii care incearca sa raspunda la intrebarea: "determina atitudinea comportamentul sau invers?".

Raspunsul la aceasta intrebare a fost extrem de divers, insa s-a ajuns la concluzia ca relatia atitudine-comportament este una biunivoca si ca asa cum atitudinea poate determina schimbarea comportamentului asa si comportamentul poate modifica atitudinea.

De exemplu daca o persoana are o atitudine negativa despre rromi, fundamentata de-a lungul timpului pe parerile prietenelor sai, pe spusele acestora, pe anumite informatii si este la un moment dat nevoita sa convietuiasca sau sa aiba contact cu acestia, prin experienta propriu zisa persoana isi va schimba atiudinea, adoptand una pozitiva. Acesta a fost un exemplu despre felul in care comportamentul poate schimba atitudinea,

Teoria piciorului in usa este de asemenea relevanta pentru modul in care atitudinile pot fi determinate de catre comportament. Aceasta presupune faptul ca odata indusa supunerea fata de o cerinta nesemnificativa, vom fi dispusi ca ulterior sa ne supunem unei cerinte mai complexe (agentii de vanzari folosesc aceasta tehnica).

Freedman si Fraser au trimis studenti sa prezinte o cerere neimportanta unor femei, pentru a semna o petitie despre siguranta rutiera. Dupa un timp, alti studenti au abordat aceeasi femeie cu o cerere mai substantiala, pentru a monta un panou pe peluza din fata casei in scopul promovarii sigurantei rutiere. DeJong afirma ca motivele care stau la baza acestui efect au legatura cu autoperceptia, individul considerandu-se initial o persoana de ajutor, iar in a doua faza el nu vrea sa piarda aceasta imagine.( Stefan, Boncu,2002, pp.378, 379)

Insa si atitudinea poate produce modificarea comportamentului, de exemplu in situatia in care o persoana are o atitudine pozitiva despre homosexualitate, sustinand idea ca fiecare are dreptul de a-si decide orientarea sexuala aceasta va adopta un comportament de sprijin, de sustinere, de ajutorare a homosexualilor.

Atitudinile orienteaza, directioaneaza si sustin comportamentul prin intermediul motivatiei. Motivatia, componenta a atitudinii, face parte din nivelul comportamental al atitudinii. Sistemul atitudinal are o relativa stabilitate dar atitudinea nu este o structura fixa, atitudinile noastre sunt influentate de experienta, de tipurile de comportamente specifice spatiului nostru cultural. Aceasta nu inseamna ca intre atitudinile si comportamentele noastre exista un raport de compatibilitate.

Pe de alta parte, comportamentul ca determinare a experientelor noastre isi pune amprenta, deseneaza continutul atitudinilor noastre. Realitatea comportamentala exercita o presiune mai mare asupra atitudinilor decat atitudinile asupra comportamentului, de aceea este mai usor sa faci o predictie asupra atitudinii pornind de la comportamentul cuiva decat invers. Comportamentele au un caractere imperative, normative astfel incat atitudinile noastre trebuie sa accepte aceste influente.

Divergenta atitudine-comportament a fost relevata printr-un experiment pe care Richard LaPierre l-a realizat. Acesta a calatorit cu un cuplu de chinezi in SUA timp de doi ani, oprindu-se la mai multe restaurante si hoteluri. Doar la unul dintre cele 66 de hoteluri si 184 de restaurante cuplul de chinezi a fost refuzat. Dupa calatorie a trimis chestioanare hotelurilor si restaurantelor intreband daca accepta oaspeti chinezi; 92% dintre acestia au raspuns negativ.

Se concluzioneaza deci, ca intre atitudine si comportament exista o ruptura, o divergenta. "Morala" ar fi ca pentru a cunoaste atitudinile oamenilor trebuie sa observi ce fac nu ce spun.

Pentru a combate aceasta teorie, Ajzen si Fishbein (1980) au elaborat teoria "actiunii bazata pe ratiune", realizand un model al predictiei comportamentului de catre atitudine in care elemental central il consituie intentia comportamentala. Aceasta teorie are la baza idea ca oamenii sunt rationali si ca informatiile si atitudinile conduc comportaemntul. Acest model contine urmatoarele componente:

norma subiectiva: lucrul considerat cel mai bun de facut

intentia comportamentala: decizia interna de a nu-i servi pe chinezi

atitudinea: nu-mi place sa-i servesc pe chinezi

comportamentul: ceea ce s-a intamplat in realitate

O actiune specifica va fi indeplinita daca: atitudinea este favorabila, norma sociala este favorabila, exista un nivel inalt de control comportamental, adica exista un grad ridicat de libertate de a alege cum ne comportam intr-un set de circumstante. Aceasta teorie se numeste teoria comportamentului planificat. (Septimiu, Chelcea,2005, p. 155)

Schimbarea atitudinilor

Exista mai multe metode prin care o atitudine poate fi schimbata. Una dintre ele este persuasiunea. Aceasta este definita ca fiind un "act de comunicare care are ca scop modificarea setului mental al individului" (Corneille in Septimiu, Chelcea, 2003, p.33). Elementele distinctive ale persuasiunii fata de alta forma de influenta sunt:

impresia de libertate totala a persoanei tinta

scopul presuasiunii este de a schimba comportamentul castigand acordul persoanei si interiorzandu-l

Teoria stimul raspuns vizeaza definitia conform careia atitudinea este o reactie provocata de un stimul. Schimbarea atitudinii se produce atunci cand "stimulul pentru un nou raspuns este mai puternic decat stimulul pentru vechiul raspuns", insa se tine cont si de factorul personalitate. Etapele in adoptarea noi atitudini conform modelului Hovland, Janis, Kelley sunt: atentia, captarea mesjului, intelegerea, acceptarea, memorarea si actiunea. Factorii schimbarii sunt: atractivitatea (este de natura emotionala), credibilitatea, puterea si sexul

Rezistenta la persuasiune se realizeaza prin trei metode:

inocularea: prezentarea in avans unei persoane, intr-o forma mai slaba argumentele la care urmeaza sa fie supusa

doparea: furnizarea persoanei a contraargumentelor pe care sa le poata utiliza impotriva argumentelor care ii vor fi expuse

expunerea selectiva: " in comunitati inchise, conservatoare, indivizii tind sa evite expunerea la informatiile care vin in contradictie cu ideile sau convingerile lor, aceste fenomene se realizeaza prin: deprecierea credibilitatii sursei, distorsionarea mesajului, respingerea in bloc (nici nu vreau sa aud) ".

Autopersuaiunea . Obisnuim sa credem ca atitudinile sunt factorul care schimba comportamentul, insa cercetarile arata ca relatia atitudine comportament este una dinamica si congruenta. Sa ai un comportament care contravine atitudinii tale poate determina o schimbare a atitudinii, aceasta fiind conforma cu acel comportament. De exemplu: cand spunem un lucru neadevarat pentru a-i convinge pe altii si sfarsim prin a-l crede. Irving Janis numeste aceasta modalitate de schimbare a atitudinilor "joc de rol".

Teoria contextualizarii situatiei explica schimbarea atitudinii printr-un alt procedeu. Conform acesteia comunicarea nu mai este privita ca o transmitere de mesaj ci mai degraba ca o construire de sens, pe care lucrurile il capata pentru oameni. De exemplu un orb cerseste pe podul din Brooklyn avand in brate un carton pe care scrie "orb din nastere", insa multimea trece indiferenta pe langa el. Un trecator scrie ceva pe carton care are efect, deoarece oamenii intorceau capul induiosati si ii dadeau bani. Cuvintele scrise pe carton erau: "este primavara si eu nu o pot vedea". Initial trecatorii nu dadeau nimic pentru ca actiunea lor ar fi fost lipsita de semnificatie, insa aceasta capata un sens pozitiv. In aceasta situatie " comunicarea a manipulat nu trecatorii, ci situatia in care se gasesc ei".(Alex Mucchielli, 2002, pp16, 42)

Atitudinea, datorita complexitatii ei, a fost denumita piatra unghiulara stabila a lumii interne a persoanei si ca element mobil al dinamismului ei comportamental, implicata in practicarea de catre persoana a diferitelor roluri sociale.

BIBLIOGRAFIE

Boncu, Stefan (2002), Psihologia influentei sociale, [Iasi], Ed. Polirom

Chelcea, Septimiu (2005), Psihosociologie. Teorie si aplicatii, Bucuresti, Ed, Economica

Malim, Tony (2003) [2007], Psihologie Sociala, Bucuresti, Ed. Tehnica

Mucchielli, Alex (2002), Arta de a influenta, Iasi, Ed. Polirom

Neculau, Adrian (2003), Manual de psihologie sociala, Iasi, Ed. Polirom

Zamfir, Elena (1997), Psihologie sociala. Texte alese, Bucuresti, Ed. Ankarom

Zamfir, Elena, Suport de curs. Psihologie sociala aplicata

**Dictionar de psihologie sociala, (1981), Bucuresti, Ed. Stiintifica si Enciclopedica

Universitatea Bucuresti. Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala

ATITUDINILE SOCIALE

- Psihologie sociala aplicata-

Burtea Mariana Virginia

Asistenta Sociala, Seria 1, Grupa 1