CONSIDERATII GENERALE PRIVIND VIOLENTA IN FAMILIE

NOTIUNI GENERALE PRIVIND CONDUITA VIOLENTA

Violenta in familie este problema veche, precum civilizatia. Chiar in familia biblica, Cain, fiul lui Adam si al Evei, il omoars pe fratele sau, Abel. In antichitate, barbatii romani aveau dreptul, prin lege, sa ucida orice membru al familiei.

Cu jumatate de secol in urma, violenta strazii a unor grupuri indepartate de oameni, ramanea exterioara, cunoasterea ei fiind mediata verbal.

Astazi de nenumarate ori, in mod agresıv violenta patrunde in casa, se impleteste cu cele mai frumoase clipe de liniste ale familiei, sub forme vizuale, cu amanunte terifiante si se insinueaza in minte, suflet si constiinta.

Mijloacele de comunicare in masa sunt insetate de senzationalul agresiv.

Crima, violul, teroarea, ocupa un spatiu extrem de intins in retelele de comunicare. Daca in societatile primitive si chiar in cele ale omului mediu agresiunea era perceputa ca un atac fizic sub forma violentei, pe masura ce structura psihoafectiva si spirituala au evoluat, perceptia agresiunii s-a diferentiat.

Cunoasterea efectelor uneori inspaimantatoare ale manifestarilor agresivitatii si a imprejurarilor sau factorilor care le-au produs, provoaca si sporeste frica, teama si insecuritatea afectiva.

"In mod inconstient individul amenintat este gata sa raspunda si raspunde adeseori tot cu agresivitate datorita existentei in structura fiintei sale a unei agresivitati latente, care a fost remodelata de cultura, morala, civilizatia mileniilor cladite si traite de catre umamtate. Provenind din limba latina "agressio' inseamna a ataca si se refera la o stare a sistemului psihofiziologic, prin care persoana raspunde printr-un ansamblu de conduite ostile in plan constient, inconstient si fantasmatic, cu scopul distrugerii, constrangerii, degradarii, umilirii unei fiinte sau lucru investite cu semnificatie, pe care

agresorul le simte ca atare si reprezinta pentru el o provocare' .

"Violenta (sub forma de manifestare a agresivitatii)5 provine de la latinescul "vis' (forta) este utilizarea fortei pentru manifestarea superioritatii. Formele violentei se imbogatesc pe parcursul evolutiei societatii umane si capata

o amploare din ce in ce mai mare. Sfera de definire a violentei este mult mai
larga decat cea stabilita de criminologie, Jean Claude Chesuais incercand sa
stabileasca zonele semantice incluse in definitie, stabileste intr-o versiune
geometrica trei cercuri: ca nucleu (primul cerc) este violenta fizica cea care
cauzeaza moartea persoanei, vatamarea corporala, libertatea individului; al
doilea cerc il reprezinta violenta economica care priveste toate atingerile si
frustrarile asupra bunurilor materiale cunoscand o infinitate de forme; al treilea
cerc il reprezinta violenta morala'.

Flitcraft si Stark defineau violenta in familie prin "producerea unei raniri fizice in trecutul sau prezentul convietuirii cu partenerul. Atacul fizic sau sexual poate fi acompaniat de intimidari si abuzuri verbale: distrugerea unor bunuri personale ale victimei, izolarea ei fortata de prieteni si de restul familiei ce ar putea constitui un potential ajutor pentru victima, amenintari la adresa unor persoane semnificative pentru victima, incluzand aici si copii, raspandirea de amenintari si teroare in jurul victimei, controlul accesului acesteia la bani sau la lucruri personale, hrana, mijloace de transport, telefon si alte surse de protectie si ingrijire de care ar putea beneficia'.

Raportul Organizatiei Mondiale Contra Torturii Benninger Budel, Lacroix, definea "violenta in familie' ca o forma de torturare a femeii. "In acelasi mod in care tortura produsa de un agent al statului are cel mai adesea loc in timp ce victima se afla intr-o detentie secreta, fara acces ,la lumea exterioara, la bunul plac al celor care le interogheaza sau sechestreaza, care, la randul lor, nu sunt deloc controlati, femeia batuta, datorita situatiei ei in familie, traieste departe de prietenii de familie sau de alte persoane. Desi libera sa plece, contrar detinutelor, fuga ei ar putea fi, din punct de vedere psihologic si de facto, imposibila, pentru ca ea se teme de violenta impotriva ei si a copiilor, sau nu are familie, sau nu dispune de sprijin juridic sau de sprijin si ajutor in comunitate'.

Legislatia Statului Michigan (SUA) defineste violenta domestica "un

comportament fizic, verbal, sexual sau emotional prin care o persoana foloseste asupra altei persoane, cu care convietuieste (relationeaza), forta sau intimidarea in scop de dominare sau de control. Partenerii pot fi casatoriti sau nu; heterosexuali, gay sau lesbiene; locuiesc impreuna sau separat.

Comitetul de Ministru ai Consiliului Europei, in Recomandarea R(85)4 abordeaza problema violettei in familie propunand si indicand statelor membre anumite masuri de natura a imbunatati atmosfera familiala, a preveni conflictele de acest gen si a proteja la maximum victimele unui asemenea gen de fapte.

Aceasta Recomandare este insotita de un memorandum explicativ care a interpretat termenii de "familie' si de "violenta fizica', dupacum urmeaza:

Ø      Familia este "un cuplu casatorit sau necasatorit, descendentii acestora, ascendentii lor, descendentii sau colateralii celorlalti si orice copil atata timp cat ei traiesc impreuna sau continua sa aiba relatii rezultand din coabitare';

Ø      Violenta fizica este "orice act sau omisiune comisa in interiorul familiei de catre unul din membrii acesteia si care aduce atingere vietii, integritatii corporate sau psihologice sau libertatii altui membru al acelei familii, si vatama in mod serios dezvoltarea personalitatii lui/ei';

Ø      Violenta in familie este "un act sau un ansamblu de acte la savarsirea carora se foloseste un anumit grad de forta fizica realizat in cadrul unui grup ce indeplineste functii familiale'.

Legea din mai pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, defineste violenta in familie "reprezentand orice actiune fizica sau verbala savarsita cu intentie de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleasi familii, care provoaca o suferinta fizica, psihica, sexuala sau un prejudiciu material (art. alin.

Constituie, de asemenea, violenta in familie impiedicarea femeii de a-si exercita drepturile sı libertatile fundamentale' (art. alin.

TIPURI DE VIOLENTA IN FAMILIE

Rezulta din definitiile de mai sus ca violenta in familie cuprinde multe tipuri de violenta:

- violenta fizica activa, prin care se provoaca celuilalt membru de

familie o serie de vatamari (impingerea, lovirea cu puınnul sau piciorul, plesnirea, sugrumarea, inhatarea, bataia, trantirea, imbrancirea, rasucirea bratelor, ciupirea, utilizarea armei);

- violenta fizica pasiva, care impune victimei izolare, inclusiv refuzul

de a-si vizita copiii;

- violenta psihologica activa, reprezentand agresiuni verbale periodice

si sustinute la adresa victimei, inclusiv poreclirea acesteia;

- violenta psihologica pasiva, care consta      in intreruperea sau

insuficienta relatiilor sociale si sexuale, oprirea accesului la bani sau

la alte mijloace economice;

- violenta      sexuala (fortarea la activitate sexuala nedorita, realizarea

unor lucruri cu conotatii sexuale, atingerea fizica a diferitelor parti ale

corpului).

SCURT ISTORIC PRIVIND VIOLENTA IN FAMILIE

In epoca foarte veche romanii cunosteau familia patriarhala ca forma de comunitate umana proprie societatii gentilice aflata in ultimul stadiu de descompunere. Familia patriarhala isi avea temeiul in puterea exercitata de pater familias (seful familiei) asupra bunurilor, precum si asupra unui grup de persoane in care intrau sotia, copiii si nepotii din fii.

In epoca fondarii statului puterea exercitata de pater familias asupra persoanelor si bunurilor era desemnata prin cuvantul "manus'.

Cu timpul, in procesul diversificarii relatiilor sociale si al evolutiei ideilor juridice, puterea lui pater familias s-a dezmembrat in mai multe puteri distincte fiind desemnate prin anumiti termeni tehnici astfel: "manus' isi pierde vechiul inteles desemnand numai puterea barbatului asupra femeii, iar puterea asupra descendentilor era numita "patria potestas' .

Toti cei aflati sub puterea lui pater familias intrau in categoria persoanelor "alieni juris'' (sotia, copiii, nepotii din fii) aceasta putere a stapanului familiei era nelimitata. El putea sa-i vanda, abandoneze, inchirieze si chiar sa-i omoare (jus vitae necisque)7

Acest mod de organizare a familiei, caracterizat prin pater familias fata de persoanele "alieni juris' demonstreaza caracterul extrem de individualist al dreptului roman.

In dreptul romanesc in secolele IV-IX e.n. familia mica devine celula de baza a societatii . Munca ambilor soti si a copiilor in gospodaria casnica era temeiul drepturilor lor egale asupra patrimoniului familial, ceea ce determina o puternica solidaritate intre membrii familiei.

Ea se manifesta in indatorirea de intretinere reciproca intre soti si intre parinti si copii. Aceste principii traditionale sunt intarite de influenta perceptelor religiei crestine raspandita in lumea daco-romana inca din secolul III e.n..

Traditia geto-daca a transmis familiei romanesti unele trasaturi apreciate ca democratice in comparatie cu familia romana socotita aristocratica: ambii soti exercitau puterea parinteasca asupra copiilor, sotia supravietuitoare putea detine singura tutela asupra copiilor minori, egalitatea intre soti iar in ce priveste puterea absoluta asupra copiilor aceasta nu exista neputandu-i vinde. Casatoria era monogama incheindu-se pe baza consimtamantului liber al tinerilor9.

Aceste principii erau inscrise in stravechiul drept nescris romanesc numit Legea Tarii.

Astfel incepe sa dispara practica invechita a legii Talionului (razbunarea privata) prin aparitia primelor instante de judecata: oamenii buni si batrani; soltuzii, vornicii; parcalabii etc . Se pedepsea cu moartea uciderea unui copil de catre parinte si invers, iar ranirile si lovirile se pedepseau cu gloabe sau inchisoare.

La mijlocul secolului al XVII-lea au fost adoptate cele mai importante izvoare ale dreptului nostru scris din epoca feudalismului: Carte romaneasca de invataturi si indreptarea legii. Conform celor doua legiuiri casatoria era precedata de logodna barbatul avand dreptul de a administra bunurile donate si de a exercita puterea maritala asupra sotiei, inclusiv un drept foarte larg de corectie. Acelasi drept de corectie putea fi aplicat si asupra copiilor iar cei condamnati pentru infractiuni contra moralei ca si asasinii celor care urmau a fi mosteniti nu mai putea veni la mostenire.

Alte prevederi privind familia, rudenia, casatoria au fost reglementate de codurile adoptate in cea de-a doua faza a rcgimului turco-fanariot: Pravilniceasca Condica, Legiuirea Caragea, Codul Calimach. Elemente noi apar in materia raspunderilor civile si penale, la baza careia se aseaza principiul raspunderii personale12.

Se arata ca sotia nu raspunde pentru faptele sotului, nici parintii pentru faptele copiilor lor majori. Se reglementa adoptiunea (infiala), tutela (epitropia) si curatela (curatoria) dupa modelul celor mai noi legiuiri europene.

Adulterul sotiei avea ca efect pierderea zestrei care trecea in proprietatea barbatului, iar penal, alaturi de pruncucidere, viol, omor, incest, erau considerate acte criminale grav pedepsite.

Toate aceste legiuiri scrise sau nescrise aparute de-a lungul timpului vin sa intareasca rolul familiei in societate, functiile ei si influenta asupra altor medii de la aparitia primelor comunitati arhaice si pana in prezent.