CATEGORII DOCUMENTE
Afaceri Calculatoare Casa masina Didactica pedagogie Diverse Educatie Finante Geografie Istorie & politica Legislatie Limba Management Sanatate Tehnologie

 

Procesul incepe cu etapa de dezvoltare in care un individ sau o agentie pregatesc conditiile suport pentru a doua etapa , aceea de constructie. Aceasta etapa presupune existenta terenului, a titlului legal de proprietate si/sau a permisiunii de a construi, a aprobarii planului, precum si auto-asigurarea de catre initiator a faptului ca detine suficiente resurse financiare, forta de munca si materiale pentru demararea celei de-a doua etape, constructia. Aceste prime doua etape formeaza faza de productie. Ce-a de-a doua faza, cea de consum incepe cu etapa a treia, cea de alocare/distribuire pe care o primeste noua locuinta. Proprietarul are puterea de a decide daca va ocupa el locuinta sau o va ocupa un prieten, un angajat sau altcineva. Ultima etapa, cea de reparare si intretinere, apare in "viata" unei locuinte de mai multe ori si reprezinta investitii de capital pentru renovare si imbunatatire, faza de reproductie periodica. Finantarea si subventionarea sunt doua procese extrem de complexe, care se desfasoara la toate cele patru nivele (R.Dooling, 1997, apud A.Dan, 2002, pp.589-590).

Dreptul la locuire.

Dreptul la locuire este stipulat in numeroase texte referitoare la drepturile omului, emise de institutii internationale ca: Natiunile Unite, Uniunea Europeana, Consiliul Europei, statele membre ale Uniunii.

Dreptul la locuire este un drept social si el implica accesul nediscriminatoriu la o locuinta, fara considerente de rasa, etnie, religie, apartenenta la un anumit grup politic. Locuinta reprezinta o nevoie sociala de baza a fiintei umane in functie de care se stabileste care este nivelul de bunastare al unui individ.

Dreptul la locuire a aparut pe agenda politica inca din secolul XIX, ca reactie la problemele de locuire generate de industrializare si explozia urbana, asociate cu criza/deficitul de locuinte, dezechilibre intre cerere si oferta, speculatii in vanzarea de terenuri, inegalitati accentuate in accesul la locuire intre diferite grupuri sociale si intre diferite zone, costuri exorbitante, probleme legate de mentinerea unui stoc adecvat de locuinte, conditii proaste de locuire si persoane fara locuinta (R.Lafore, 1993, apud A.Dan, 2002, p.279).

In Declaratia Universala a Drepturilor Omului (1948) adoptata de ONU se arata ca " nevoile umane de baza trebuie recunoscute ca drepturi, promovand conceptul de demnitate umana ca un principiu legal: orice persoana are dreptul la un standard de viata adecvat pentru sanatatea si bunastarea lui insusi si a familiei lui, incluzand asigurarea hranei, a hainelor, a locuintei, ingrijire medicala si serviciile sociale necesare, precum si dreptul de securitate in cazul somajului, al imbolnavirii, incapacitatii fizice de munca, varsta inaintata sau alte deficite relative la subzistenta in circumstante care depasesc propriul control personal" ( Art.21.1) (A.Dan, 2002, p.279). Tot in aceasta Declaratie in art. 25 se prevede ca " fiecare persoana are dreptul la un standard de viata adecvat pentru sanatatea si bunastarea sa si a familiei sale, incluzand hrana, haine, locuinte si ingrijire medicala, la serviciile sociale necesare precum si la dreptul de ajutor in caz de somaj, boala, invaliditate, vaduvie, varsta inaintata sau orice lipsa a mijloacelor de existenta in circumstante pe care nu le poate controla".

Carta Urbana Europeana, adoptata de Consiliul Europei in urma sesiunii plenare anuale de la Strasbourg din 17-19 martie 1992, cuprinde si "Declaratia Europeana asupra drepturilor in oras" prin care se stabileste, printre altele, ca cetatenii oraselor europene au dreptul la locuire. Au dreptul de a avea posibilitatea de a alege dintr-un stoc suficient de locuinte salubre, la un pret accesibil, care sa le asigure linistea si respectul vietii particulare (A.Dan, 1996).

Carta Sociala Europeana revizuita, intrata in vigoare la 1 iulie 1999 in Romania, este un "tratat juridic obligatoriu, partile contractante acceptand, din momentul ratificarii, sa se supuna unui mecanism de control prin care, pe baza rapoartelor inaintate de fiecare stat, expertii independenti apreciaza respectarea de catre fiecare tara a dispozitiilor asumate"( I.Moroianu Zlatescu, si I.Stoica, 1998).

Unul dintre cele 31 de drepturi continute de Carta, este dreptul la locuinta. "In vederea asigurarii exercitarii efective a dreptului la locuinta, partile se angajeaza sa ia masuri destinate:

sa favorizeze accesul la locuinta la un nivel adecvat.

sa previna si sa atenueze lipsa locuintelor, in vederea eliminarii progresive a acestei situatii.

sa faca accesibil costul locuintei pentru persoanele care nu dispun de resurse suficiente" (I.Moroianu Zlatescu, si I. Stoica, 1998).

Dreptul la locuire este prevazut si in Legea Locuintei nr.114/1996, care stipuleaza ca "accesul liber si neingradit la locuinta este un drept al fiecarui cetatean". Legea Locuintei scoate in evidenta constructia de locuinte ca pe un "obiectiv major, de interes national, pe termen lung, al administratiei publice centrale si locale."

De asemenea, dreptul la locuire este difuz stipulat si in Legea 116/2002 privind Prevenirea si Combaterea Marginalizarii Sociale, care are o sectiune speciala privind facilitarea accesului la locuinte al tinerilor cu varste de pana in 35 ani, aflate in imposibilitatea de a-si achizitiona o locuinta din sursele financiare proprii.

Excluziunea sociala in randul tinerilor

"Asigurarea accesului la o locuire adecvata reprezinta adesea o pre-conditie pentru exercitarea multor altor drepturi fundamentale de care trebuie sa beneficieze orice individ. A nu avea o locuinta sau acces la o locuire adecvata este sinonim cu saracia extrema, reprezentand un deficit cronic de mijloace si oportunitati, o manifestare a excluziunii sociale severe "(Guvernul Romaniei, 2002).

Excluziunea de la locuire este legata indeosebi de conditiile proaste de locuire, incluzand aici si inaccesibilitatea la utilitatile publice din pricina costurilor mari in raport cu resursele indivizilor, accesul dificil la cumpararea/inchirierea unei locuinte in mediul urban al persoanelor fara adapost (E. Zamfir, 2004,p.26).

Tranzitia a atras dupa sine o crestere spectaculoasa a preturilor locuintelor si a chiriilor percepute. Persoanele tinere se confrunta cu o rata a saraciei peste valoarea medie. In ultimii ani, saracia tinerilor pare sa se fi accentuat, fapt ce atrage dupa sine lipsa independetei lor financiare implicit dependenta de veniturile familiei. Majoritatea tinerilor necasatoriti locuiesc cu parintii iar cei casatoriti nu-si pot permite achizitionarea unei locuinte, nu-si pot procura bunuri de folosinta indelungata datorita veniturilor mici, insuficiente. Pentru majoritatea, sansele de a putea detine resurse necesare achizitionarii unei locuinte personale sunt foarte reduse, desi varsta ii indreptateste la un statut de locuire separat de cel al familiei.

Tinerii, inclusi fiind si cei cu studii superioare, au dificultati locative in masa. "Stocul de locuinte la sfarsitul anului 2000 era de aproximativ 7.920.000 de locuinte, insemnand circa 352 locuinte/1000 locuitori, iar sansa de a avea o locuinta proprietate personala reprezinta pentru 90% dintre tineri o mare problema" (PNA-Inc).

95% din totalul locuintelor din Romania sunt proprietati private. Lipsa locuintelor sociale, combinata cu costurile foarte mari, in raport cu veniturile al construirii sau cumpararii unei case, precum si politici neadecvate pentru locuinte, duce la crearea de dificultati ale tinerilor in domeniul locativ (ICCV, 2001).

Factorii cei mai importanti care au dus ca dupa 1989 sa i-a amploare fenomenul excluziunii de la locuire sunt:

factorii socio-demografici. Cresterea sperantei de viata a dus la fenomenul prin care din ce in ce mai multe persoane ce depasesc varsta pensionarii sa traiasca singure. Multi oameni locuiesc singuri, casatoriile se produc la varste din ce in ce mai inaintate iar numarul celor care divorteaza, implicit plecand in locuinte proprii este in crestere. Aceste fenomene duc la aparitia unui numar mare de gospodarii de talie mica, formate din persoane singure, fapt ce atrage dupa sine o transformare pe piata locuintelor, cererea de locuinte devine din ce in ce mai mare in raport cu oferta.

schimbarile socio-demografice. Criza economica a tranzitiei a dus la scaderea numarului de locuri de munca in sistem full-time si cresterea numarului de locuri de munca instabile, in sistem part-time, cu timp partial de lucru. Astfel ca sunt putini cei care isi pot permite achizitionarea din resurse proprii a unei locuinte decente.

deficiente in furnizarea si distribuirea bunastarii. Veniturile mici, somajul sunt probleme care duc la dependenta indivizilor de sistemul de protectie sociala si de alte servicii de asigurare a bunastarii. Insa, nici aceste sisteme nu sunt organizate si nu au posibilitatea de a le asigura tuturor indivizilor aflati in nevoi, locuinte sociale.

schimbari in asigurarea locuirii. Ca urmare a scaderii nivelului finantarii publice, constructia de locuinte a intrat in declin la inceputul anilor '90. Tot in acea perioada stocul de locuinte sociale a scazut considerabil, ca urmare a vanzarii acestora catre ocupanti, acestea tranfosmandu-se in proprietati private. De asemenea, criza locuintelor a dus la cresterea chiriilor.

grupuri vulnerabile speciale. Exista cateva grupuri sociale care se confrunta cu un risc extrem de ridicat de a fi afectati direct de excluziunea de la locuire. Aceste grupuri sunt reprezentate de tineri, familiile monoparentale si cele numeroase, somerii si alte categorii cu venituri mici, rromii (A. Dan, 2003 ).

Pentru tineri, in special, dar si pentru societate, in general, criza locuintelor va avea consecinte multiple, pe termen mediu si lung, iar actuala stare de fapt s-a agravat continuu si nu pare sa aiba nici in viitorul apropiat perspective de rezolvare.

CAPITOLUL II: LOCUIRE. ANALIZA SI INDICATORI.

2.1. Locuire. Locuinta. Delimitari conceptuale.

Cele doua concepte-cheie regasite in sfera politicilor de locuire sunt: locuirea si locuinta.

Locuirea este descrisa in Dictionarul de Politici Sociale ca fiind " ansamblul activitatilor relative la optimizarea unor conditii de viata ce sunt conditionate de caracteristicile si de vietuirea intr-un anume spatiu construit", in timp ce locuinta este descrisa ca spatiul amenajat sau construit cu destinatia de adapost pentru una sau mai multe persoane." Locuinta ofera protectie impotriva conditiilor meteo nevaforabile si securitate impotriva unor potentiali factori adversi (A.Dan, 2002, p.585).

Locuirea cuprinde o multitudine de necesitati si utilitati necesare indivizilor cum sunt:: "infrastructura (drumuri, retele), dotari urbane (invatamant, sanatate, cultura, comert, spatii verzi, sport, transport), serviciile, calitatea locuintei (grad de dotare, numar de persoane pe camera de locuit), relatiile populatiei umane cu mediul si consecintele asupra acestuia precum si relatiile sociale intercomunitare" (A.Dan, 2002, p.585).

Locuirea este o necesitate umana. Dintre toate necesitatile umane, adapostul este una dintre cele mai fundamentale. Locuinta poate fi definita drept "ansamblul activitatilor de refacere si dezvoltare a capacitatii de munca si a relatiilor sociale, conditionate de caracteristici ale cadrului construit sau amenajat dintr-un teritoriu dat" (D.Sandu, 1993, p.333).

Locuinta reprezinta elementul fundamental al locuirii. Ea este o necesitate a fiintei umane.

Locuinta reprezinta "o forma de adapost uman ocupat de un microgrup (format de obicei din persoane inrudite intre ele), sau de o persoana si utilizat pentru satisfacerea unui complex de nevoi de mentinere si dezvoltare a vietii biologice, psihologice si sociale"(D.Sandu, 1993,p.332).

Conform Anuarului Statistic al Romaniei 2006 locuinta reprezinta "unitatea construita, formata din una sau mai multe camere de locuit situate la acelasi nivel al cladirii sau la niveluri diferite, prevazute in general, cu dependinte (bucatarie, baie etc) sau cu alte spatii de servire, independenta din punct de vedere functional, avand intrarea separata din casa scarii, curte sau strada, si care a fost construita, transformata sau amenajata in scopul de a fi folosita, in principiu, de o singura gospodarie".

Locuirea proprietate privata este pentru majoritatea oamenilor un scop in viata pentru care merita luptat, pentru ca un camin propriu inseamna siguranta si independenta. A locui este o necesitate a oricarui om.A avea o locuinta in proprietate presupune indeplinirea unei nevoi sociale de baza ale fiintei umane, care asigura dezvoltarea personala, care da individului un scop in viata, fiind fundamentala nu numai pentru bunastarea indivizilor cat si pentru prosperitatea economiei.

Locuirea se regaseste in domeniul bunastarii, alaturi de sanatate, securitate sociala, asistenta sociala si educatie, in sfera serviciilor sociale.

Majoritatea indivizilor definesc locuinta sau nevoia de a avea o locuinta sub forma nevoii de a "avea un acoperis deaspura capului", insa acestia nu iau in considerare si elementele calitative de care trebuie sa tina cont o locuinta, deoarece daca aceasta nu dispune de minimul de necesitati de care are un individ nevoie, sau daca aceasta ii poate altera acestuia starea de sanatate, rezulta ca nu este o locuinta adecvata. Locuirea adecvata se refera si la calitatea si confortul asigurat de locuinta: " mp/persoana, nr.persoane/camera, nr.persoane/locuinta, izolare fonica, incalzire si izolare termica, dotare cu utilitati- apa calda, rece, gaze naturale, baie, WC cu apa in interiorul locuintei- si cu bunuri publice adiacente: parcuri, spatii verzi, spatii sigure de joaca pentru copii, posibilitati de recreere si petrecere a timpului liber in siguranta, transport si conexiuni".[3]

In practica sociala s-au impus deja o serie de indicatori prin care se exprima calitatea si confortul locuintei, gradul de echipare cu mijloace tehnice, incepand cu materiale de constructie utilizate, izolarea fonica si termica, protectia fata de infiltratiile de apa, dipsunerea pe verticala, suprafata construita si cea utila, inzestrarea cu surse de energie, instalatii sanitare si terminand cu situarea ei in cadrul localitatii" (I.Marginean, 2005, p.39).

2.2. Legislatia in domeniul locuirii.

Dreptul la locuire este un drept ce apare in mai multe documente internationale, cel mai vechi dintre ele fiind bineinteles "Declaratia universala a drepturilor omului", adoptata in 1948, care in art.25 prevede ca " fiecare persoana are dreptul la un standard de viata adecvat pentru sanatatea si bunastarea sa si a familiei sale, incluzand hrana, haine, locuinta si ingrijire medicala, la serviciile sociale necesare precum si la dreptul de ajutor in caz de somaj, boala, invaliditate, vaduvie, varsta inaintata sau orice lipsa a mijloacelor de existenta in circumstante pe care nu le poate controla" (T. Kleininger, 1998).

Dupa 1989 au aparut o serie de legi, decrete si hotarari guvernamentale, ce au avut drept scop acela de a-i ajuta pe cei aflati in cautarea de locuinte, fie prin aprobarea executarii mai multor locuinte, fie prin punerea la dispozitia lor a unor credite pentru obtinerea de locuinte.

Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt:

Decretul lege nr.61/1990 care a permis privatizarea cladirilor de locuit construite cu fonduri de stat prin vanzarea acestora catre locatarii lor care puteau plati in numerar sau incheia contract de cumparare cu ajutorul unui imprumut.

Legea nr.50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor.

H.G. nr.515/1991 privind infiintarea Centrului National pentru Asezari Umane Habitat (CNAU) cu scopul principal de a elabora strategia nationala de locuire.

Legea nr. 114/1996, Legea locuintei porneste de la premisa ca "accesul liber si neingradit la locuinta este un drept al fiecarui cetatean" iar "realizarea locuintelor constituie un obiectiv major, de interes national, pe termen lung, al administratiei publice centrale si locale." Unul dintre grupurile tinta a acestei legi este format din tinerii casatoriti, cu varsta de pana in 35 de ani. Conform art.7 "consiliile locale pot realiza din depozitele special constituite, locuinte, exercitand controlul asupra pretului de vanzare, in vederea inlesnirii accesului la proprietate pentru unele categorii de persoane". Tinerii casatoriti "beneficiaza de o subventie de la bugetul de stat, in limitele prevederilor bugetare anuale, in raport cu venitul, de pana la 30% din valoarea locuintei, la data contractarii, precum si la plata in rate lunare, pe termen de 20 de ani, a diferentei fata de pretul final al locuintei, dupa ce s-au scazut subventia si avansul minim obligatoriu de 10% din valoarea locuintelor la data contractarii, achitat de contractant". In art.10 este prevazut faptul ca persoanele ce beneficiaza de art.7 nu trebuie sa fi detinut sau sa fi avut in proprietate o locuinta, iar din momentul in care acestia vor deveni proprietari, timp de 10 ani vor fi scutiti de plata impozitului pe cladire.

Legea 152/1998 privind infiintarea Agentiei Nationale pentru Locuinte.

Legea 190/1999, privind creditul ipotecar.

Legea 116/2002, privind prevenirea si combaterea marginalizarii sociale. Art.2 prevede obiectivul acestei legi, acela de a " garanta accesul efectiv, in mod deosebit al tinerilor, la drepturi elementare si fundamentale, cum sunt: dreptul la un loc de munca, la o locuinta, la asistenta medicala, la educatie, precum si la instituirea unor masuri de prevenire si combatere a marginalizarii sociale si mobilizarea institutiilor cu atributii in domeniu." Accesul la o locuinta este prevazut de Legea 116/2002 prin acordarea unor sume, prevazute in art.13, tinerilor in varsta de pana in 35 ani, sume ce vor reprezenta fie avansul necesar cumpararii unei locuinte, fie chiria pe o perioada de 3 ani pentru inchirierea unei locuinte.

Legea 541/2002 privind economisirea si creditarea in sistem colectiv pentru domeniul locativ.

Nicolae Noica observa o "amplificare a initiativelor privind finantarea domeniului locativ prin adoptarea unei legi ce permite activitatea bancilor de economisire si creditare in sistem colectiv pentru domeniul locativ, in conditii reglementate si in Romania, existenta unor banci specializate in acest domeniu va duce la diversificarea ofertei de produse si servicii pentru finantarea domeniului locativ" (N.Noica , 2003, p.8).

Legea 15/ 2003, privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuinte proprietate personala. Aceasta lege le ofera posibilitatea tinerilor cu varste intre 18-35 ani sa beneficieze de " terenuri in suprafata de 250 mp pana la 500 mp, din terenuri aflate in domeniul privat al unitatilor administrativ-teritoriale, pentru construirea unei locuinte proprietate personala". Ca si in Legea Locuintei, si aceasta lege prevede ca tinerii care vor sa beneficieze de aceste terenuri sa nu fi detinut sau sa nu detina o locuinta. Art. 6 prevede ca beneficiarul "este obligat sa inceapa constructia locuintei in termeni de un an de la data atribuirii terenului si sa o realizeze cu prevederile Legii nr.50/1991". In caz contrar acesta risca sa piarda terenul primit.[4]

2.3. Principalii actori in constructia de locuinte

Principalul actor direct implicat in constructia de locuinte este statul. Acesta, prin autoritatile de care dispune: centrale si locale, agenti economici precum si alte organizatii, are rolul de a-i facilita fiecarui individ dreptul si posibilitatea de a-si achizitiona o locuinta, fie ca proprietate personala, fie ca locuinta inchiriata.

Dan Adrian analizeaza in capitolul "Romania si politica ei de locuire in contextul Europei de est si al Uniunii Europene" din "Politici sociale in Romania 1990-1998", un Raport al Guvernului din 1996 care evidentiaza ca " au fost executate 39.700 apartamente din totalul de 64.000 de apartamente finantate din fondurile statului si ramase in diferite stadii de executie la sfarsitul anului 1989, restul de 24.300 urmand sa fie finalizate pana la sfarsitul anului 1996."

Cele 4 roluri importante, ale statului, in domeniul constructiei de locuinte sunt:

1. stabilirea necesarului de locuinte, identificarea grupurilor sociale in nevoie, precum si a zonelor socio-demografice unde aceasta problema este critica.

implicarea masiva in constructia de locuinte sociale si dezvoltarea de programe zonale in vederea ameliorarii problemelor de locuire.

atragerea agentilor economici prin sprijinirea lor in constructia de locuinte (reduceri de taxe si de impozite), aceasta initiativa apare de altfel intr-o lege recenta.

sprijinirea autoritatilor locale prin oferirea de fonduri de la bugetul de stat in vederea implicarii lor in rezolvarea problemelor de locuire pe plan local" (A.Dan, 1999, p.457).

In urma O.G. nr.19/1997 a fost infiintata "Comisia sociala de analiza a solicitarilor pentru constructia de locuinte, in vederea accesului la proprietate a tinerilor casatoriti, comisie infiintata in cadrul consiliilor locale, ce are in componenta si un membru al Ministerului Tineretului si Sportului."[5]

2.4. Agentia Nationala pentru Locuinte

Agentia Nationala pentru Locuinte ( ANL) a fost infiintata in 1998, prin adoptarea Legii nr.152/1998, fiind o agentie guvernamentala, autonoma din punct de vedere financiar.

Scopul Agentiei, conform "Dictionarului de politici sociale" este cel de "realizare a unor montaje financiare, precum si atragerea si administrarea resurselor pentru construirea, cumpararea, reabilitarea, consolidarea si extinderea unor locuinte, inclusiv pentru cele exploatate in regim de inchiriere. Din resursele ANL se acorda credite garantate prin construirea de ipoteci asupra imobilului"(R. Noica, 2002, p.103).

Asa cum reiese din definitie, cele 4 activitati importante ale Agentiei sunt cele de: construire, cumparare,reabilitare si consolidare si extindere a locuintelor.

ANL le da posibilitatea tinerilor de a-si achizitiona o locuinta prin introducerea de credite ipotecare, deoarece cea mai mare parte a cererilor depuse la ANL, apartin tinerilor. Facilitatile oferite prin ANL tinerilor sunt: rata dobanzii scazuta, terenuri gratuite pentru constructii si scutire de impozitul pe cladire pe toata perioada rambursarii creditului.

Agentia Nationala pentru Locuinte isi rezerva dreptul de a decide singuri conditiile pe care un individ trebuie sa le indeplinesca, pentru a-i putea fi acceptata cererea pentru o locuinta, aceasta reprezentand prima etapa. Insa, in acelasi timp, chiar daca o mare parte dintre cereri indeplinesc conditiile pentru a fi luate in considerare, numarul acestora este mult mai mare in comparatie cu posibilitatile de alocare a locuintelor oferite de ANL si de aceea a doua etapa in achizitionarea unei locuinte este reprezentata de criterii de ierarhizare stabilite prin punctaj.

Cele 4 criterii de acces la locuinta ce constituie prima faza sunt:

Titularul cererii sa aiba intre 18-35 ani, sa efectueze cererea in nume personal si sa detina acte doveditoare: copie autentica dupa certificatul de nastere sau actul de identitate.

Titularul cererii ca si celelalte persoane aflate in intretinerea lui (sot/sotie, copii), daca este cazul, sa nu detina sau sa nu fi detinut o locuinta in proprietate. Actele doveditoare: declaratii autentificate ale titularului si membrilor familiei lui.

Titularul cererii sa aiba locul de munca in localitatea in care solicita locuinta. Actele doveditoare: adeverinta de la locul de munca si copie dupa cartea de munca.

Repartizarea locuintelor se face in functie de fondul disponibil, luandu-se in considerare atat locuintele finalizate deja cat si cele pe cale de a fi finalizate [6] .

A doua faza, cea a criteriilor de ierarhizare stabilite prin punctaj, este formata din 6 criterii:

Situatia locativa existenta la momentul efectuarii cererii, un punctaj mai mare (10 pct.) obtinand cei ce stau cu chirie in spatiile din fonduri private si cei ce detin o suprafata locuibila mai mica de 8mp/locatar.

Starea civila, avantajati sunt cei casatoriti care obtin 10 pct si familiile cu mai mult de 4 copii ( 5 pct + 1 pct. pentru fiecare copil).

Starea de sanatate precara a titularului sau a unui membru aflat in intretinerea acestuia, reprezinta alte 2 pct.

Vechimea cererii. Daca cerea are intre 3-4 ani primeste 9 puncte, iar pentru fiecare an ce depaseste cei 4 ani mai primeste cate 4 pct.

Nivelul de educatie. Cel mai mare punctaj il primesc cei cu studii superioare.

Ultimul criteriu care poate aduce punctaj in plus este cel al situatiilor locative speciale cum sunt: tinerii de peste 18 ani din centrele de plasament (15 pct.), tinerii ce au adoptat sau urmeaza sa adopte un copil (10 pct.)si tinerii evacuati din case nationalizate (5 pct.) [7].

2.5. Locuintele sociale

Locuinta sociala este definita in Legea nr.14/ 1996 ca fiind "locuinta care se atribuie cu chirie subventionata unor persoane sau familii, a caror situatie economica nu le permite accesul la o locuinta in proprietate sau inchirierea unei locuinte in conditiile pietei."

Locuintele sociale au reprezentat, dupa 1990, o cauza a agravarii problemelor deja existente in domeniul locuirii. Prin aprobarea, in 1990, a vanzarii locuintelor sociale catre proprietarii care le ocupau atunci, pe langa efectele pozitive, a avut si efecte negative, deoarece statul s-a retras de la procesul de constructie de locuinte, statul nu a mai avut puterea sa construiasca alte locuinte sociale raportate la nivelul cererilor din acea perioada. De aceea, decizia din 1990, a fost contestata, nefiind considerata o politica sociala optima deoarece s-a bazat doar pe rezultate bune obtinute in acel moment, viitorul in urma acestor consecinte nefiind luat in calcul. Faptul ca cei care locuiau in acea perioada in acele locuinte sociale, au devenit proprietarii lor nu inseamna ca au si ramas proprietari. Decizia a fost buna pe moment, dar faptul ca au iesit de sub "aripa" statului si ca au fost lasati sa se descurce singuri cu obligatiile impuse de statutul de proprietari le-a creat alte probleme acestora. La urma urmei, scopul locuintei sociale, este de a-i mentine in interiorul lor pe cei care nu au o situatie economica care sa le permita achizitionarea unei locuinte la acel moment, insa sederea in locuintele sociale este temporara, nu permanenta, iar statul are datoria de a-i ajuta pe locatari sa isi poata creea singuri situatia financiara de care au nevoie, pentru a-si achizitiona singuri locuintele de care au nevoie, fara sa le fie oferite locuintele si sa nu fie invatati cum sa se descurce pe viitor (A Dan, 1999, p.455).

Art. 42 din Legea Locuintei prevede ca au acces la locuinta sociala, in vederea inchirierii, familiile cu un venit mediu net lunar realizat in ultimele 12 luni sub nivelul venitului net lunar al familiei, pentru care se acorda ajutor social potrivit legii, majorat cu 10%.

Criteriile pe baza carora sunt acordate locuintele sociale sunt date de Consiliile locale, iar beneficiarii pot fi: tinerii casatoriti in varsta de pana in 35 ani, tinerii proveniti din centrele de plasament ce au depasit varsta de 18 ani, invalizii de gradul I si II, persoanele cu handicap, veteranii de razboi si alte familii indreptatite (art.430.).

In 1994 s-au construit 1260 de locuinte sociale, in 1995, 1414 locuinte iar in 1996, 3910 locuinte sociale (Raportul Guvernului Romaniei 1993-1996, pg.49).

CAP.III POLITICI PENTRU TINERI

3.1.Tinerii . Definirea conceptului

Conceptul de tanar are in vedere grupa de varsta cuprinsa intre 15-29 ani, aceasta putandu-se prelungi insa, in functie si de natura datelor statistice avute la dispozitie, pana la 35 ani (S. Mitulescu, , 2007, p.64).

In viziunea U.E. tinerii sunt considerati a fi " un grup in plina trasformare caracterizat prin: acces intarziat la un loc de munca si intemeierea unei familii, naveta intre locul de munca si studii, dar mai cu seama evolutii individuale cu mult mai diferite de trecut", carora trebuie sa li se ofere mijloacele necesare exprimarii ideilor si participarii in societate [8] .

Ioan Marginean defineste tineretea " ca stadiu specific in dezvoltarea umana de la copilarie la maturitate, in formarea personalitatii si achizitia caracteristicilor semnificative pentru viitoarea integrare sociala in societate" (I.Marginean, 1996 p.34).

3.2. Problema locuintelor la populatia tanara

Tinerii reprezinta o categorie aparte de persoane defavorizate, care incep sa se confrunte cu probleme in special cand ies din sistemul de invatamant, fie el liceal sau universitar. Atunci ei sunt nevoiti sa isi caute locuri de munca, iar faptul ca nu au experiente profesionale ii face sa fie vulnerabili, nu sunt remunerati pe masura si nu gasesc locuri de munca bine recunoscute. Lipsa veniturilor sau veniturile insuficiente creaza automat alte probleme, cum sunt imposibilitatea de a-si achizitiona locuinte sau bunuri de folosinta indelungata. De aceea marea majoritate a tinerilor inca locuiesc cu parintii, desii sunt indreptatiti, la varstele lor, sa fie independenti, sa aiba propriile locuinte, sa invete sa se descurce cu responsabilitatile ce le impun acestea. Poate si de aceea ei evita sau amana casatoriile, pentru varste din ce in ce mai inaintate, statuturile sociale pe care le au si veniturile insuficiente nepermitandu-le sa isi intemeieze familii, sa se casatoreasca, sa aiba copii, deoarece acestea ar presupune responsabilitati si obligatii financiare de care ei nu dispun.

"Tinerii se considera in proportie de 45 % a fi saraci, respectiv reclama insuficienta resurselor de care dispun, lipsa locuintei, ca si inzestrari minime ale gospodariei cu bunuri de folosinta indelungata" (I.Marginean pg.44).

Conform Barometrului de Opinie Publica Tineret, in 1996 circa 78% dintre tineri declarau ca locuiesc cu parintii, in 1997, 81% sustineau acest lucru, iar in 1998, 83% (PNA-Inc). Dupa cum observam, din ce in ce mai multi tineri locuiesc inca cu parintii neavand posibilitatea de a-si cumpara propriile lor locuinte. Din Cercetarea "Tineret '94" a rezultat chiar ca o proportie de 36,6% dintre tineri se bazeaza pe ajutorul parintilor sau socrilor pentru a-si cumpara sau construi o casa (I.Marginean, 1996).

Locuiesc impreuna cu parintii

Sursa sondaje ICCV, CSCPT, ANSIT, ANT

Solutia pentru procurarea unei locuinte vine din partea familiei, deoarece statul nu ii poate ajuta. Desi exista un program care sa le faciliteze tinerilor casatoriti obtinerea unei locuinte, el se aplica greoi si in conditii nu tocmai transparente, impunandu-se conditii pe care majoritatea nu le pot indeplini.

Cea mai mare parte a tinerilor care detin locuinte, fac parte din categoria celor care in perioada 1990-1992, au beneficiat de locuinte sociale si care conform D.L.61/1990 si H.G. 608/1990 au avut posibilitatea sa isi cumpere locuintele sociale in care sateau, la preturi accesibile lor, devenind astfel proprietari. Insa dupa 1992, cand aceasta metoda nu a mai fost aplicata, posibilitatile tinerilor de a deveni proprietari a scazut dramatic si se mentine si astazi (A.Dan, 1998, p.476).

Sursa: Tineret '94.

Se prevede ca doar 20,6% dintre tinerii care stau singuri sunt si proprietarii locuintelor in care stau, in timp ce restul de 79,4 % stau in locuinte care nu le apartin, fie cu chirie, fie in gazda sau in camine (I.Marginean, 1996).

In urma cercetarii efectuate in 1994 de catre ICCV "Tineret '94" privind numarul de camere de care dispun tinerii in momentul actual, s-a constatat ca 27,9% considera ca sunt suficiente atat pentru prezent, cat si pentru viitor, in timp ce 40,8% considera ca pentru prezent sunt suficiente dar nu sunt de ajuns pentru viitor, avand in vedere nevoile ce apar pe parcurs in urma casatoriilor si a aparitiei copiilor. Iar un procent de 27,9% dintre tineri considera ca numarul de camere nu este suficient pentru viitor , dar nici pentru prezent (A.Dan, 1998, p. 477). Daca in Europa, media este de 0,62 persoane/camera, in Romania in 2002, media este de 1,17 persoane/camera.(P.Balchin,1996).

3.3 Politici pentru tineri

In Programul Federatiei Engleze se sugereaza ca politica nationala de tineret este de fapt "o politica legata de importanta tineretului in lume. Reprezinta un principiu pentru Guvern si pentru sectorul privat in planificarea si indeplinirea programelor in functie de nevoile si aspiratiile tinerilor"[9] .

Marginean sustine in lucrarea sa "Tineretul deceniului unu. Provocarile anilor '90" ca politica de tineret ar trebui elaborata ca o politica de protectie sociala, protectia sociala reprezentand "ansamblul actiunilor intreprinse de societate pentru prevenirea, diminuarea, inlaturarea unor evenimente considerate riscuri sociale pentru populatie"(I.Marginean, 1996).

Principalii agenti implicati in realizarea politicilor pentru tineret sunt formati atat din institutii guvernamentale dar si neguvernamentale.

Organizatiile guvernamentale sunt reprezentate de:

Compartimentul pentru tineret al Presedentiei

Parlamentul Romaniei

Ministere. "Desii toate ministerele contribuie, mai mult sau mai putin, la configurarea si aplicarea politicilor nationale de tineret, in functie de ponderea actiunilor desfasurate, unele dintre ele au un rol mai mare in domeniul politicii de tineret"[10], cum sunt: Ministerul Tineretului si Sportului, Ministerul Educatiei, Ministerul Sanatatii, Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale si a Familiei, Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Culturii, Ministerul Administratiei si Internelor.

Agentiile Nationale: Agentia Nationala pentru Tineret, Agentia Nationala pentru Sprijinirea Initiativelor Tinerilor.

Comisiile Administrative (A.Dan, 2003).

In privinta organizatiilor neguvernamentale, baza de date a Centrului de Cercetari pentru probleme de Tineret "cuprindea in perioada decembrie 1989-decembrie 1993, 566 de organizatii neguvernamentale autodefinite ca fiind de tineret. In 1994 erau inregistrate 240 de organizatii, numarul tinerilor inscrisi in aceste organizatii era de aproximativ 40.000, reprezentand circa 1% din tineretul Romaniei. In 1997 numarul organizatiilor a ajuns la 256 (A.Dorel, 1998).

Ministerul Tineretului si Sportului detine trei institutii ce se ocupa cu realizarea politicilor de tineret:

Centrul de Studii si Cercetari pentru Probleme de Tineret (CSCPT)

Centrul de Informare si Consultanta pentru Tineret (INFOTIN)

Agentia pentru Cooperare Europeana in Domeniul Tineretului (EUROTIN).[11]

In 2001, Ministerul Tineretului si Sportului a elaborat un prin document de programare in domeniul politicii de Tineret, Planul National de Actiune pentru Tineret (PNA-T) in conformitate cu Programul National pentru Aderarea Romaniei la UE. Prioritatile cuprinse in acest plan se refera la : participarea economica, civica, politica, culturala, educatia tinerilor, atenuarea impactului factorilor de risc care conduc la marginalizare si excluziune sociala, stimularea creativitatii tinerilor, promovarea mobilitatii lor in spatiul european, optimizarea cadrului institutional si ajustarea politicilor in domeniu (PNA-Inc).

In anul 2002 s-a infiintat Agentia Nationala pentru Sprijinirea Initiativelor Tinerilor (ANSIT), programele si activitatile desfasurate intre 2002-2004 au raspuns prioritatilor stabilite de Planul National de Actiune pentru Tineret, in concordanta cu Principiile stipulate in Cartea Alba a Tineretului.

3.4.Programul locuinte pentru tineri

Una dintre marile griji ale tinerilor este lipsa locuintelor personale si lipsa veniturilor suficiente pentru a-si achizitiona locuinte. Este dificil pentru tineri, ca la varste din ce in ce mai inaintate sa continue sa convietuiasca cu parintii, iar eventualitatea intemeierii unei familii este privita cu reticenta in contextul in care nu se pot desprinde de locuintele parintilor.

Constructia de locuinte pentru tineri, in vederea vanzarii sau inchirierii, se regaseste mentionata intr-o serie de documente de politici publice cum sunt:

Planul National Anti-Saracie si Promovare a Incluziunii Sociale 2006-2008.

Programul de Guvernare 2004-2008

Planul National de Actiune pentru Tineret 2005-2008

Planul National de dezvoltare 2007-2013

Memorandumul Comun in Domeniul Incluziunii Sociale Romania-UE 2005.

In urma unor cercetari efectuate de Directia de Studii si Cercetari din cadrul ANSIT, s-a constatat ca tinerii cu varste intre 25-29 ani sunt mai preocupati sa afle informatii legate de cumpararea sau inchirierea de locuinte, decat tinerii cu varste de pana in 25 ani (S. Mitulescu, 2007).

Legea nr.116/2002 privind prevenirea si combaterea marginalizarii sociale prevede posibilitatea gasirii la nivel local si judetean, in cazul Bucurestiului, Consiliul General al Municipiului Bucuresti, a unor fonduri provenite din: cote defalcate ce se cuvin bugetului de stat, cote-parti din bugetul propriu al consiliului judetean sau al Consiluiului General al Municipiului Bucuresti, taxe pentru persoanele fizice detinatoare de locuinte neinchiriate, donatii, sponsorizarii. Din aceste fonduri vor fi ajutate persoanele in varsta de pana la 35 ani, care nu au posibilitatea sa-si achizitioneze o locuinta din fonduri proprii, fie prin plata avansului cerut pentru cumpararea sau construirea unei locuinte, fie prin plata chiriei pe o perioada de 3 ani, pentru locuintele inchiriate (E.Dumitru, 2002, p.19).

In ultimii ani majoritatea bancilor au dezvoltat variate pachete si servicii financiare pentru acordarea de credite pentru cumpararea sau construirea de locuinte, insa principala problema aparuta in urma acestor servicii o reprezinta grupul tinta carora se adreseaza. Primele oferte de acest gen au fost greu de acceptat de majoritatea, deoarece impuneau conditii de genul: garantii de tip imobiliar, altele decat locuinta achizitionata/cumparata, din partea beneficiarului de credit, si in plus acesta trebuia sustinut de doi giranti, banca urmarind astfel sa isi recapete intr-un fel imprumutul in cazul in care beneficiarul este incapabil sa plateasca. Cu timpul aceste conditii s-au schimbat, nu se mai apeleaza la giranti sau la garantii imobiliare, facilitand accesul mai multor persoane la credite, dar nu si a celor cu venituri mici care oricum nu isi pot permite nici macar sa faca un credit. In 2003, dupa introducerea creditelor ipotecare, cererea de locuinte a crescut intr-un ritm rapid, insa numarul de locuinte construite anual era foarte scazut. Insa cererea mare de locuinte atras dupa sine si cresterea brusca a preturilor locuintelor, cu 60-100% la garsoniere si apartamente cu 2 camere si cu 50-75% la apartamente cu 3 camere sau peste, ceea ce a dus la o putere de cumparare mai scazuta a celor cu venituri mici.

Agentia Nationala pentru Locuinte detine un program adresat tinerilor de pana in 35 ani ce nu pot sa cumpere sau sa inchirieze o locuinta pe piata libera. Pe terenuri oferite de Consiliile locale, ANL construieste blocuri de 3-4 etaje formate din garsoniere si apartamente cu 2-3 camere. Pe baza cererilor depuse, autoritatile locale stabilesc beneficiarii si ordinea de prioritate in obtinerea locuintei, in functie si de criteriile stabilite si indeplinite de titulatii cererilor [12].

Programul de constructii de locuinte pentru inchiriere adresate tinerilor, cuprinde 11.436 de locuinte ce urmeaza a fi finalizate in mai multe judete: Alba, Arges, Bacau, Bihor, Bistrita Nasaud, Botosani, Brasov, Braila, Caras Severin, Calarasi, Constanta, Cluj, Covasna, Dambovita, Dolj, Giurgiu, Gorj, Galati, Hunedoara, Harghita, Ialomita, Iasi, Ilfov, Maramures, Meheninti, Mures, Neamt, Olt, Prahova, Satu Mare , Sibiu, Suceava, Teleorman, Timis, Tulcea, Vaslui, Valcea, Vrancea si Bucuresti.

ANL depune eforturi pentru atragerea unor surse de finantare din sistemul bancar intern si international, in conditiile obtinerii unor rate ale dobanzii cat mai scazute. Bancile cu care ANL a incheiat conventii in vederea acordarii de credite sunt: Alpha Bank, BCR, BRD, Banca Transilvania, Piraeus Bank, Raiffeisen Bank, Domenia Credit, Raiffeisen Banca pentru Locuinte .

De creditele pentru cumpararea sau construirea de locuinte beneficiaza orice persoana fizica ce indeplineste conditiile:

este angajata cu contract individual de munca pe perioada nedeterminata sau liber profesionist.

are vechime de cel putin 3 luni la ultimul loc de munca.

angajatorul are o vechime de cel putin 6 luni de la constituire.

are varsta cuprinsa intre 22 si varsta legala de pensionare.

venitul minim al familiei sa fie de 500 euro.

Perioada de rambursare a creditului este intre 3-25 ani si se face in rate lunare ce includ principalul si dobanda. Pentru a putea aplica la obtinerea unui credit, titularul cererii trebuie sa aiba un dosar care sa cuprinda urmatoarele documente:

In Bucuresti, amplasamentele propuse pentru credit ipotecar se gasesc in: zona Baneasa, Cartierul Henri Coanda, Str. Sebastian , Str. Motilor, Str. Gradinari, Str. Bratarii, Str. Giulesti, B-dul Ion Mihalache, B-dul Unirii, Cartierul Brancusi.

Cartierul Brancusi va fi cel mai mare cartier de locuinte pentru tineri din tara. Este situat la intersectia B-dului Timisoara cu strada Valea Oltului. In acest amplasament se vor construi 4000 de locuinte, impartite in patru zone. Zona A este prima zona finalizata compusa din 1.180 de locuinte. Apartamentele beneficiaza de finisaje moderne din punct de vedere estetic si calitativ [14].

Prin Hotararea nr.40/2007 a Consiliului de Administratie al ANL, au fost modificate unele criterii de punctare a solicitantilor de credite ipotecare. Criteriile de care se tine cont in prezent, in urma modificarilor facute sunt:

Varsta. Solicitantul care are mai putin de 35 ani obtine 10 pct.

Situatia locativa. Daca nu detine locuinta proprietate personala obtine 30 pct.

Situatie speciala. Cel ce locuieste intr-un imobil nationalizat care se retrocedeaza proprietarilor, si nu detine alta locuinta personala obtine 50 pct.

Starea civila. 15 pct. pentru persoanele casatorite si 10 pct. pentru familiile monoparentale.

Persoane in intretinere. Pentru fiecare copil aflat in intretinere se obtin 5 pct.

Alte situatii locative:

daca solicitantul nu a mai beneficiat de o locuinta construita de ANL, obtine 10 pct.

daca solicitantul a mai beneficiat de o locuinta construita de ANL si a instrainat-o in ultimii 10 ani, i se scad 20 pct.

daca solicitantul a detinut locuinta construita de ANL si a instrainat-o, pierde 40 pct.

daca solicitantul a mai beneficiat de credit ANL si a intarziat plata obligatiilor catre agentie, pierde 20 pct.

In cazul in care solicitantul este o persoana cu handicap, obtine 10 pct.

"Programul de constructii de locuinte pentru tineri, in regim de inchiriere", dezvoltat de ANL, cuprinde urmatoarele zone de amplasare a locuintelor, in Bucuresti:

Sectorul 2: B-dul Stefan cel Mare

Sectorul 3: Sos. Garii Catelu, Aleea Cioplea nr.4.

Sectorul 4: Sos.Oltenitei, Cartier Tonitza nr.219.

Sectorul 6: B-dul Timisoara-Valea Oltului, Aleea Cioplea nr.3-5 (90 locuinte), Str. Alexander von Humboldt (62 locuinte).

Insa chiar si in eventualitatea existentei de programe care au ca scop ajutorul tinerilor in obtinerea unei locuinte, acestia sunt reticenti la aceste programe si sunt pesimisti in privinta lor. "Ei acuza: modul defectuos de concepere a Ordonantei nr.19: sume prea mici, dobanzi prea mari, termen prea scurt; modul defectuos de aplicarea al acestei Ordonante: birocratie, coruptie, lipsa de trasparenta" (I.Marginean, 1996).

3.4.Agentia Nationala Pentru Tineret

Agentia Nationala pentru Tineret (ANT) a luat fiinta in 2003, prin reorganizarea fostului Minister al Tineretului si Sportului, in agentii guvernamentale. ANT functioneaza in baza H.G.384/2005 modificata si completata prin H.G.297/2006, fiind in subordinea Guvernului si finantata din bugetul Cancelariei Primului Ministru [16].

ANT nu are atributii in domeniul politicii constructiei de locuinte, insa are ca functie formularea de strategii prin analizarea, sinteza si evaluarea necesitatilor tinerilor conform art.2, alin (1), lit d) din H.G.384/2005.

Programul de Guvernare 2005-2008 prevede ca "Guvernul si autoritatile publice locale, vor trebui sa faca un efort mai consistent pentru a-si corela si armoniza programele, prin aplicarea unor politici publice cu impact educational si social in randul tinerilor, pentru a facilita tranzitia acestora intr-o societate aflata intr-o permanenta schimbare si pentru realizarea unui echilibru intre generatii".

Doua dintre obiectivele pricipale ale Guvernului Romaniei, in privinta tinerilor, vor fi:

cresterea autonomiei tinerilor.

sustinerea familiei tinere.

In ceea ce priveste cresterea autonomiei tinerilor, se va aplica dezvoltarea unui program viabil de constructie de locuinte pentru tineri, precum si corelarea acestora cu programele administratiei publice locale privind dezvoltarea utilitatilor publice si infrastructurii pentru a a plica in mod efectiv dispozitiile Legii nr.15/2003.

In vederea sustinerii familiilor tinere, se vor construi locuinte in regim de inchiriere pentru familiile tinere. [18]

CAPITOLUL IV: CERCETAREA

4.1. Stabilirea temei de cercetare

Tema cercetarii mele o reprezinta modul in care sunt exclusi de la locuire tinerii absolventi de studii superioare, in conditiile nivelului de trai nesatisfacator si al posibilitatilor scazute de a-si achizitiona locuinte fara sprijinul parintilor.

4.2. Fixarea obiectivelor cercetarii

Obiectivele acestei cercetari sunt reprezentate de:

Evidentierea specificului fenomenului de excluziune de la locuire a tinerilor.

Impactul excluziunii asupra tinerilor si situatiilor lor actuale si viitoare.

Analiza efectelor excluziunii produse in randul tinerilor.

4.3. Documentarea prealabila

Documentarea pentru aceasta cercetare s-a efectuat pe doua cai: documentare livresca si documentare de teren.

Documentarea livresca a cuprins: literatura de specialitate, documente si rapoartele unor cercetari anterioare, documente statistice.

Documentarea de teren cuprinde: ancheta sociala pe baza de interviu, observatii si discutii cu populatia.

Cele trei categorii de surse de informare au fost: populatia, realitatea sociala si documentele sociale.

Populatia a fost observata, intrebata si analizata prin intermediul anchetei sociale pe baza de interviu.

Realitatea sociala a fost observata.

Documentele sociale au fost supuse analizei de continut.

4.4. Universul cercetarii

Universul cercetarii este reprezentat de categoria tinerilor cu varste intre 18-35 ani.

4.5. Cadrul teoretic al cercetarii

Dupa cum sustine si Duffy (1995) excluziunea sociala este un concept mai amplu decat saracia, care include pe langa lipsa mijloacelor materiale si imposibilitatea de a fi inclus in diferite "retele" sociale, economice, politice si culturale. Excluziunea sociala presupune si un deficit de participare la viata si activitatile sociale (Duffy,1995, apud Preda,2002, pp.328-329).

Conceptul de excluziune a aparut in documentele Consiliului de Ministri al Comunitatii Europene inca din 1975, cand termenul era folosit in cazul saracilor, considerati exclusi de la conditiile acceptabile pentru tara lor. Exclusii erau definiti ca "grupuri intrgi de persoane care se gasesc partial sau total in afara campului efectiv de aplicare a drepturilor omului"( Strobel 1996 apud Preda, 2002).

Cea mai clara si detaliata definitie a excluziunii este considerata cea a lui Berghman, data in 1996, conform careia "excluziunea trebuie definita in termeni de incapacitate/esec al unuia sau mai multor sisteme dintre urmatoarele patru: sistemul democratic si legal; piata muncii; sistemul statului bunastarii si sistemul familiei si comunitatii" (Bergham 1996, apud Preda 2002).

Tineretea este cunoscuta ca perioada din viata unui individ, ce tine de la sfarsitul copilariei pana la inceputul vietii adulte.

Schema cauzala

Starea civila

4.6. Unitatea de analiza si de inregistrare

Unitatea de analiza si cea de inregistrare o reprezinta individul.

4.7. Elaborarea ipotezelor

Cu cat tinerii inainteaza in varsta si nu au o locuinta cu atat se considera mai exclusi de la locuire.

Cu cat nivelul de trai in randul tinerilor este mai scazut, cu atat satisfactia fata de locuire scade.

Cu cat nivelul asteptarilor in randul tinerilor fata de conditiile de locuire creste, cu atat scade satisfactia fata de locuire.

Daca familia nu ii sustine financiar, atunci sansele tinerilor de a-si achizitiona o locuinta scade.

4.8. Tipul de cercetare

Tipul de cercetare: cercetare de teren.

Grupul pe care se aplica cercetarea este format dintr-un numar de 20 de tineri, alesi aleator.

Metoda aleasa: metoda anchetei sociale prin tehnica interviului semi-structurat.

4.9. Selectarea surselor de informare

Sursa de informare este reprezentata de populatie, mai precis de grupa tinerilor intre 18-35 ani.

4.10. Specificarea unitatilor studiate

Unitatea studiata este reprezentata de un esantion de 20 de tineri din randul populatiei tinta (in cazul de fata tinerii cu varste cuprinse intre 18-35 ani). Tinerii au fost alesi in mod aleatoriu, singurele conditii fiind acelea de a se incadra in limita de varsta si de a fi absolventi de studii superioare. Motivatia alegerii acestor tineri a fost aceea de a demonstra ca si tinerii cu studii superioare sunt predispusi la excluziune de la locuire, deoarece odata cu cresterea nivelului de educatie, implicit cresc si asteptarile pe care acestia le au de la societate si de modul de trai in general. Faptul ca nu beneficiaza de locuri de munca bine remunerate si nu ating un nivel de trai optim, atrage dupa sine ingradirea posibilitatilor de a fi satisfacuti de calitatea locuirii, mai ales in conditiile in care aceasta se face cu parintii, la varste care ar trebui sa ii indreptateasca sa locuiasca singuri sau cu propriile lor familii.

4.11. Constructia variabilelor si elaborarea schemei descriptive de cercetare.

4.12. Alegerea metodelor, tehnicilor si procedeelor de cercetare

Cercetare de teren bazata pe metoda anchetei sociale pe baza de interviu semi-structurat.

4.13. Elaborarea instrumentelor de cercetare

"Interviul de cercetare este o tehnica de obtinere, prin intrebari si raspunsuri, a informatiilor verbale de la indivizi si grupuri umane in vederea verificarii ipotezelor sau pentru descrierea stiintifica a fenomenelor socio-umane" ( Chelcea, 2001, p.267).

Avantajele interviului sunt: flexibilitate, rata ridicata a raspunsurilor, observarea comportamentelor non-verbale, asigurarea standardizarii conditiilor de raspuns, asigurarea controlului asupra succesiunii intrebarilor, colectarea unor raspunsuri spontane, asigurarea unor raspunsuri personale, asigurarea raspunsului la toate intrebarile, precizarea datei si locului convorbirii.(Chelcea, 2001, p.271).

Am alcatuit un ghid de interviu ca punct de reper in interviurile cu tinerii absolventi de studii superioare.

Cercetarea s-a desfasurat pe un esantion de 20 de tineri, cu varste cuprinse intre 21-35 ani, din randul populatiei tinere.

Raportul M/F a fost de 60% masculin si 40% feminin, dupa cum se poate observa in diagrama de mai sus.

Procentele pe varste sunt diferite, variind de la un subiect, la trei pentru fiecare varsta in parte.

Proportia in privinta starii civile este una echilibrata, 50% casatoriti si 50% necasatoriti:

Din totalul tinerilor prezenti la cercetare, 60% nu au copii, 30% au cate un copil si 10% au cate doi copii.

In privinta pregatirii scolare, cea mai mare proportie 50% o detin cei care sunt licentiati, urmatorii fiind tinerii ce au absolvit cursuri superioare de master, 25%. Un procent mic 20% este cel al tinerilor care sunt inca studenti, iar cel mai mic procent 5% se regaseste in randul studiilor de doctorat, un singur tanar dintre cei intervievati fiind doctorand.

Cea mai mare parte a tinerilor intervievati locuiesc in apartamente, in proportie de 90%, si doar un procent foarte mic de 10% stau in locuinte de tip case. Toti tinerii chestionati in cadrul cercetarii isi au rezidenta si domiciliul in mediul urban, in Bucuresti.

In privinta numarului de camere de care dispune fiecare locuinta, proportiile sunt urmatoarele:

20% dintre locuinte au cate 2 camere, un procent de 70% este reprezentat de locuinte cu 3 camere, iar cele mai mici procente, 5% se regasesc in cazul locuintelor formate dintr-o singura camera (garsoniera) si in cazul locuintelor cu 4 camere.

O observatie care reiese clar din aceasta cercetare, este cea a persoanelor cu care locuiesc tinerii. In cea mai mare proportie tinerii inca locuiesc cu parintii, la varste inaintate la care ar trebui sa fie indreptatiti sa aiba propriile lor locuinte. Un procent de 40% locuiesc cu parintii, iar alt un alt procent de 20% locuiesc atat cu parintii cat si cu sotul/ sotia si copiii. Cu alte cuvinte, o singura locuinta este impartita de trei generatii, cea mai dezavantajata generatie fiind cea a tinerilor, deoarece ei nu isi pot permite sa-si achizitioneze propriile lor locuinte, fiind nevoiti sa locuiasca in casa cu parintii, chiar daca sunt, la randul lor, parinti.

Un procent destul de mic de 20% dintre tineri, locuiesc doar cu propriile lor familii, sotul/sotia si copiii. Cel mai mic procent, ca si cel mai ingrijorator, 10%, este dat de tinerii care locuiesc singuri, care sunt intr-o oarecare masura independenti de parinti. Spun intr-o oarecare masura, pentru ca nici acestia nu sunt in totalitate independenti fata de ajutorul parintilor, deoarece fie au obtinut locuintele de la parintii lor, ceea ce inseamna ca nu sunt ei adevaratii proprietari, ci doar locuiesc singuri in locuinte ce apartin de drept parintilor, fie au cumparat locuintele prin credite ipotecare fiind ajutati de parinti sa stranga avansul necesar obtinerii creditului sau sa plateasca ratele lunare la banca.

La intrebarea "Locuinta este proprietatea dumneavoastra?" majoritatea raspunsurilor au fost negative. Doar un procent de 10% se declara proprietari ai locuintelor in care stau, restul de 90% stau in locuinte care nu le apartin. Cel mai mare procent 60% este cel al locuintelor ce apartin parintilor, urmat de cei care locuiesc cu chirie 15% si de cei care locuiesc in apartamente/ case ce sunt proprietatea sotului/ sotiei. Cel mai mic procent, 5%, este dat de tinerii care stau in locuinte ce apartin altor rude, in cazul de fata locuinta bunicilor.

Tinerii au fost chestionati si in privinta informatiilor pe care le au in privinta modului de obtinere a locuintelor in care stau. Majoritatea au raspuns ca locuintele in care stau si care apartin parintilor lor, au fost achizitionate de acestia din veniturile lor, in general cu putin timp inainte sau dupa casatoria lor. Din acest motiv tinerii au aratat o ingrijorare in aceasta privinta, preocuparea ca ei inca nu au locuinte proprii, desii au aproximativ aceasi varsta pe care o aveau parintii lor cand si-au cumparat casele, fiind foarte mare. Tinerii sunt ingrijorati ca nu isi pot achizitiona locuinte din veniturile lor, asa cum au facut parintii lor. Chiar daca au locuri de munca stabile si venituri lunare, acestea nu sunt suficiente pentru a-si satisface o nevoie elementara cum este locuinta, considerandu-se exclusi de la locuire, in comparatie cu parintii lor.

Un procent de 50% dintre tineri considera numarul de camere de care dispun, ca fiind insuficiente, fie datorita spatiului prea mic al locuintei, fie deoarece sunt nevoiti sa imparta camerele cu fratii, sau in unele cazuri, chiar o familie intreaga locuieste in aceasi camera. Este cazul tinerilor care locuiesc cu parintii, si care, la randul lor au proprii lor copii.

     

Procentul tinerilor care considera ca numarul de camere de care dispun sunt suficiente pentru prezent dar insuficiente pentru viitor, este egal cu procentul tinerilor care considera numarul de camere suficiente atat pentru prezent cat si pentru viitor, 25%.

Tinerii care considera insuficiente numarul de camere pentru viitor, dar le sunt suficiente in prezent, i-au in calcul fie posibilitatea intemeierii unei familii, fie au deja o familie ( sunt casatoriti), dar considera ca in momentul aparitiei copiilor, spatiul nu v-a mai fi suficient.

In privinta celor care sunt multumiti de numarul de camere de care dispun, si pentru prezent si pentru viitor, sunt in general cei care au propria lor locuinta sau cei care locuiesc doar cu sotul/sotia si considera ca se pot descurca cu spatiul de care dispun, chiar si in eventualitatea aparitiei copiilor.

Dupa cum se poate observa din diagrama, un procent de 40% dintre tineri se considera satisfacuti in privinta conditiilor actuale de locuire, in raport cu nevoile.

35% considera conditiile de locuit nesatisfacatoare in timp ce restul de 25% sunt de parere ca locuirea in conditiile actuale nu este foarte buna dar nici proasta. In principal motivul pentru care considera conditiile de locuire actuale nesatisfacatoare, este cel al spatiului prea mic pentru un numar de persoane prea mare. Acest motiv duce in mod ireversibil la aparitia altor motive, cum sunt: lipsa de intimidate, fratii sunt oarecum nevoiti sa isi imparta camera intre ei, chiar daca sunt ambii tineri si au nevoie de spatiul lor. Un alt motiv este dat de tinerii care locuiesc cu parintii si care considera ca proprii lor copii, cu care impart camera, cu cat incep sa creasca cu atat v-or avea mai multe nevoi, implicit o camera a lor. In cazul locuintelor inchiriate apar nemultumiri in legatura cu spatiul prea mic sau neamenajat corespunzator, precum si imposibilitatea de a-si amenaja locuinta in functie de nevoi, in conditiile in care aceasta nu le apartine.

25% dintre tineri sunt foarte multumiti de dotarile de care dispun locuintele in care stau. In general cei care au aceasta conceptie sunt cei care si-au renovat locuintele de curand si au investit foarte mult in modernizarea si dotarea locuintelor cu toate aparaturile sau utilitatile de buna calitate. In general, cei care au raspuns ca sunt foarte multumiti sunt intr-o masura mai mare responsabili de aceste amenajari, luand parte activa la luarea deciziilor in privinta utilarii locuintelor.

Un procent destul de mare 40%, este al tinerilor care considera bune dotarile locuintelor. Acestea nu duc lipsa de utilitati elementare, sunt bine intretinute darn u detin dotari foarte scumpe, de lux.

35% dintre tineri cred ca locuintele in care stau sunt dotate modest. Dintre acestia fac parte in principal cei care stau cu chirie si care isi doresc sa isi poata amenaja locuintele dupa gusturile lor si sa le utilize cu aparaturi de lux, dar nu pot face acest lucru atata timp cat nu sunt proprieterii locuintelor.

La intrebarea " Considerati ca pe viitor aveti nevoie de o locuinta noua?", ¾ dintre tinerii intervievati, adica 75%, au raspuns afirmativ, in timp ce doar un sfert, 25%, considera ca nu v-or avea nevoie de o noua locuinta, fiind multumiti de cele actuale.

Din randul celor multumiti fac parte cei care sunt proprietarii locuintelor in care stau, sau cei ai caror soti/sotii sunt proprietari. In aceste conditii tinerii sunt satisfacuti de spatiul de care dispun, de dotarile si amenajarile locuintelor, care in cele mai multe cazuri au fost facute de ei, dar mai ales sunt multumiti ca unul dintre cei doi soti este proprietar si astfel nu sunt nevoiti sa imparta locuinta cu parintii.

In privinta celor care considera ca au nevoie de o locuinta noua, majoritatea sunt tineri care locuiesc cu parintii si foarte putini cei care stau cu chirie. In cazul celor care inca locuiesc cu parintii, majoritatea necasatoriti, principalul motiv pentru care isi doresc o locuinta noua este nevoia de independenta, nevoia de a iesi de sub protectia parintilor, de a fi proprietarii locuintelor lor, de a-si amenaja casele asa cum isi doresc si de a uza de ele conform dorintelor. De asemenea, si eventualitatea intemeierii unor familii sau a aparitiei copiilor pe viitor, le amplifica acestora nevoia de a avea locuintele lor proprii.

Proportiile sunt foarte ingrijoratoare in privinta posibilitatilor ca tinerii sa isi poata achizitiona locuinte din veniturile proprii. Doar 10% dintre tinerii chestionati considera ca au aceasta posibilitate, in timp ce, cea mai mare parte dintre ei 90% se considera in imposibilitatea de a-si cumpara case din veniturile lor. Tinerii sunt foarte ingrijorati in aceasta privinta, intrebarea "De unde v-oi obtine bani pentru a-mi cumpara propria casa?" fiind des intalnita in randul lor.

Nici unul dintre tinerii chestionati nu au avut pana acum posibilitatea sa-si cumpere locuintele din fondurile lor personale, si chiar daca o mica parte dintre ei sunt proprieterii locuintelor in care stau, sau locuiesc singuri, suportul financiar pentru obtinerea acestor locuinte este atribuit altor personae, dupa cum se poate observa in diagrama de mai sus.

Sursele de la care tinerii au obtinut sau v-or putea obtine fonduri pentru a-si achizitiona locuinte, sunt impartite in cinci categorii: parintii, credite la banca rude, prieteni si venituri personale. Majoritatea tinerilor nu apeleaza doar la o singura sursa, ci combina ajutorul primit de la parinti cu cel de la prieteni, rude sau credite bancare.

In proportie de 47% tinerii sunt sau au fost ajutati de parintii, fie pentru casele pe care si le v-or cumpara, fie pentru casele pe care le-au achizitionat deja. Pentru parinti a devenit o ocupatie sa ii ajute pe copii lor, sa le asigure accesul la locuire, sa faca diverse sacrificii pentru a le fi satisfacute acestora nevoile de baza.

Am intalnit cazuri in care parintii, pentru a le procura bani copiilor, isi vand propriile lor case pentru unele mai mici, se muta la tara unde stau printii lor sau gireaza cu propriile case pentru ca tinerii sa poata obtine imprumuturi de la banci. Si chiar daca au o anumita varsta si un statut social, tinerii inca mai considera ca parintii lor au responsabilitatea de a-i ajuta, de a le oferii in continuare sprijin in obtinerea de bunuri de care au nevoie.

Intr-o proportie de 25% tinerii v-or apela la ajutorul bancilor in dorinta de a-si achizitiona propriile locuinte. Acestia isi doresc sa faca credite ipotecare, dar si aici ajutorul parintilor v-a fi indispensabil. Parintii fie v-or contribui la strangerea avansului necesar obtinerii creditului, fie ii v-or ajuta pe tineri cu bani, pentru a-si acoperii ratele lunare ulterioare obtinerii creditului.

Un procent de 16% dintre tineri se v-or baza pe ajutorul altor rude, in principal bunicii, dar si unchi sau matusi, care le pot garanta o parte din fondurile de care acestia au nevoie pentru a-si cumpara locuinte sau pentru a da avansul bancilor.

Cele mai mici procente, 6%, se regasesc in randul tinerilor care apeleaza la prieteni sau care isi pot procura locuinte din veniturile lor. In principal tinerii nu apeleaza la prieteni deoarece si acestia se incadreaza in aceasi categorie de varsta, avand la randul lor nevoi si probleme legate de nivelul de trai si de conditiile in care se efectueaza locuirea.

In privinta veniturilor obtinute lunar de tineri, raspunsurile s-au clasificat in patru categorii: foarte mici 20%, mici 25%, medii 45% si mari 10%.

Dupa cum se poate observa, doar 10% dintre tinerii intervievati pot spune ca sunt intr-o oarecare masura multumiti de nivelul veniturilor personale, considerandu-le suficiente pentru a-si satisface nevoile in cele mai bune conditii.

O proportie ingrijoratoare a populatiei tinere are venituri ce nu ii pot permite sa depaseasca acoperirea strictului necesar de cheltuieli.Un procent de 45%, considera veniturile pe care le obtin ca fiind medii, in mare masura reusind sa isi satisfaca nevoile, sa "nu duca lipsa de nimic", dar nu isi pot permite sa faca achizitii scumpe, de lux, sau utilitati necesare pe termen lung, cum ar fi locuinte sau masini. Tinerii chestionati merg pe principiul ca trebuie sa-si raporteze nevoile la veniturile obtinute, astfel incat sa la poata satisface si sa traisca decent.

45% dintre tineri isi analizeaza veniturile ca fiind mici sau foarte mici, in raport cu nevoile si cu nivelul preturilor actuale. Din randul acestor tineri fac parte cei care sunt nevoiti sa plateasca lunar chirii prea mari in raport cu calitatea locuintelor in care stau. De asemenea, tot la nivelul veniturilor mici se incadreaza si cei 10% dintre tinerii care locuiesc singuri, ei avand responsabilitatea cheltuielilor pe care le implica locuinta in care stau.

In privinta locurilor de munca situatia este relative buna, un procent de 90% avand un loc de munca stabil, in timp ce doar 10% nu sunt incadrati pe piata fortei de munca. Cei care nu lucreaza sunt in principiu studentii care au decis sa puna accent mai mult pe studiu momentan, decat pe asigurarea unui loc de munca. In cazul celorlalti tineri, perioadele de cand sunt angajati la aceste locuri de munca variaza de la 2 luni pana la 10 ani. De asemenea si profesiile in care acestia activeaza, sunt variate: doctori, cercetatori, economisti, contabili, jandarmi, agenti de vanzari, soferi.

De remarcat este faptul ca majoritatea tinerilor chestionati, care au declarat ca sunt angajati, profeseaza in domeniile de activitate pe care le-au studiat in cadrul unitatilor de invatamant absolvite.

La intrebarea "Reusiti sa economisiti din veniturile lunare?", 45% au declarat prompt "nu". Acestia sunt cei care considera veniturile pe care le au ca fiind mici, iar cheltuielile pe care le fac sunt prea mari in raport cu veniturile si in mod automat nu se poate pune problema economisirii banilor. Majoritatea fac sacrificii pentru " a tine de salariu pana la salariul urmator".

Un procent de 30% sustin ca economisesc uneori, acest lucru fiind influentat de cheltuielile din luna respectiva, sau de evenimentele ulterioare, ce necesita finante mai mari. Tot aici se incadreaza si tinerii care incep " sa puna de-o parte" atunci cand se apropie vacantele sau perioadele de concediu, pentru a-si putea satisface unele mici capricii in privinta locului de relaxare si odihna.

25% dintre tineri reusesc sa economiseasca lunar, sume modeste evident, dar necesare la un moment dat. Cei care fac acest lucru sunt in general tinerii care au copii si care sunt preocupati de nevoile cu care se v-or confrunta pe parcursul perioadei de crestere a copiilor, pentru a le asigura un trai cat mai satisfacator.

Concluzii

In momentul in care am decis sa aleg excluziunea de la locuire a tinerilor, ca tema de cercetare nu realizam de fapt, cat de putine informatii detineam cu privire la aceasta tema. Vroiam sa abordez problema din perspectiva mea, a unei tinere aflata in prag de absolvire a facultatii, cu numeroase intrebari legate de viitor, de profesia pe care o v-oi urma si de situatia de locuire in care ma v-oi regasii in viitor.

Una dintre concluziile la care am ajuns, asa cum reiese si din cercetare, este ca noi tinerii suntem intr-adevar exclusi de la locuire, odata din prisma lipsei de locuinte suficiente pentru toti si la preturi rezonabile si a doua oara, din prisma lipsei informarii. Este adevarat ca stocul actual de locuinte pentru tineri nu este suficient pentru toti, iar preturile nu le pot permite multora accesul la ele, dar chiar si pentru putinele locuinte care sunt pe stoc sau care sunt in curs de constructie informatiile sunt superficiale. Majoritatea tinerilor nu cunosc aceste informatii, nu isi cunosc drepturile, nu au aflat de existenta legilor care le sunt favorabile, cum sunt : Legea 15/2003 privind spijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuinte proprietate personala, Legea 114/1996-Legea Locuintei sau Legea 116/2002 privind prevenirea si combaterea marginalizarii sociale. Tinerii nu cunosc continutul acestor legi si nu stiu ca au dreptul sa ceara ajutor statului pentru obtinerea unei locuinte.

De asemenea, tinerii nu au fost informati suficient despre programele intreprinse de ANL : programul adresat tinerilor de pana in 35 ani ce nu-si pot permite sa cumpere sau sa inchirieze o locuinta pe piata libera si programul de constructii de locuinte pentru tineri in regim de inchiriere. Pe de alta parte, conditiile pe care le impun aceste programe nu sunt tocmai transparente si nu pot fi indeplinite de oricine si chiar daca ar fi indeplinite de toti, stocul de locuinte ar fi oricum prea mic in raport cu numarul tinerilor ce au nevoie de locuinte.

Politici de locuire pentru tineri exista si sunt mentionate in multe documente nationale, dar acestea nu sunt implementate clar si precis. Programul locuintelor pentru tineri a fost lasat in seama ANL, insa aceasta deja nu face fata cererilor si nevoilor.

Recomandari :

Ø      Realizarea unui numar de locuinte mai mare, in raport cu cererile.

Ø      Cresterea numarului de locuinte sociale pentru cei care nu isi pot permite sa obtina in alt mod o locuinta.

Ø      Cresterea nivelului veniturilor pentru populatia tanara astfel incat sa poata achizitiona o locuinta.

Ø      Mediatizarea mai clara a ofertelor propuse de ANL in domeniul locuintelor pentru tineri.

Ø      Mobilizarea adecvata de resurse din partea populatiei si a Statului.

Ø      Statul ar trebui sa se implice mai mult in constructia de locuinte la standarde europene.

BIBLIOGRAFIE :

Abraham, Dorel, 1998. Raport National al Dezvoltarii Umane, Romania. Expert: Bucuresti.

Balchin, Paul (coord.), 1996. Housing Policy in Europe. Routledge: London.

Chelcea, Septimiu, 2001. Metodologia cercetarii sociologice. Metode cantitative si calitative. Economica: Bucuresti.

Dan, Adrian-Nicolae, 1996. Aspecte ale politicii de locuire in Romania si in alte tari foste socialiste. Calitatea Vietii, nr.3-4, anul 7, 217-235.

Dan, Adrian-Nicolae, 2003. Accesul la locuire in Romania, astazi. Calitatea Vietii, nr.3-4, anul XIV, 409-429.

Dumitru, Elena, 2002. Oameni de care noua ne pasa. In Revista de asistenta sociala. Nr.6.

Kleininger, Thomas (coord.), 1998. Saracia si drepturile omului. Romania.

Marshall, Gordon, 2003. Dictionar de sociologie. Univers enciclopedic: Bucuresti.

Marginean, Ioan, 2004. Proiectarea cercetarii sociologice. Polirom: Bucuresti.

Marginean, Ioan (coord.), 1996. Tineretul deceniului unu. Provocarile anilor '90. Expert: Bucuresti

Marginean, Ioan si Ana Balasa ( coord.), 2005. Calitatea vietii in Romania. Expert: Bucuresti.

Mitrofan, Laurentiu si Victor Badea (coord.), 2004. Dimensiuni ale excluziunii sociale. Sper: Bucuresti.

Mitulescu, Sorin (coord.), 2007. Studii in Domeniul Tineretului. Didactica si pedagogica: Bucuresti.

Moroianu Zlatescu, Irina si Ion Stoica (1998). Drepturile omului in pragul mileniului III. Carta sociala europeana. Institutul Roman pentru Drepturile Omului: Bucuresti.

Noica, Nicolae, 2003. Intre istorie si actualitate. Politici de locuire in Romania. Masina de scris: Bucuresti.

Pascal, Lacramioara Laura, 1995 in Zamfir, Catalin(coord) Dimensiuni ale saraciei 1994. Expert: Bucuresti.

Pop, Luana Miruna (coord.), 2002. Dictionar de politici sociale. Expert: Bucuresti.

Preda, Marian (2002). Politica sociala romaneasca intre saracie si globalizare. Polirom: Iasi.

Tomescu, Anca (coord.), 2000. Politica de tineret in Romania. Raport national. Ministerul Tineretului si Sportului- Centrul de Studii si Cercetari pentru Probleme de Tineret: Bucuresti.

Zamfir, Catalin (coord.), 1999. Politici sociale in Romania.1990-1998. Expert: Bucuresti.

Zamfir, Catalin si Lazar Vlasceanu, 1993. Dictionar de sociologie. Babel: Bucuresti.

Zamfir, Catalin (coord.), 2001. Situatia saraciei in Romania. ICCV, Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare-Romania.

Zamfir, Elena, (coord.), 2004. Surse ale excluziunii sociale in Romania. In Revista de asistenta-sociala. Nr.2-3, Polirom: Bucuresti.

*** Guvernul Romaniei, PNA-Inc, 2002, Bucuresti.

*** Diagnoza locuirii: lipsa unei locuinte si locuirea in conditii precare. ICCV, 2004.

*** Anuarul Statistic al Romaniei, 2006.

*** Declaratia Universala a Drepturilor Omului

*** Carta Sociala Europeana.

*** Comisia Comunitatii Europene(2001), Cartea Alba a Comisiei Europene. Un nou elan pentru tineretul european.

*** Raportul Guvernului: Romania 1993-1996.

*** Programul Federatiei Engleze (1996) Politica tineretului pentru anul 2000: Formularea si aplicarea politicilor nationale ale tineretului: Un manual al Federatiei Engleze.

*** Decretul Lege nr.61/1990

*** Legea nr.50/1991

*** H.G. nr. 515/ 1991.

*** Legea nr. 114/ 1996

*** Legea nr. 152/ 1998

*** Legea nr.190/ 1999

*** Legea nr. 116/2002

*** Legea nr.541/2002

*** Legea nr.15/2003

*** www.e-tineret.ro (disponibil la data de 15.05.2008)

*** www.anl.ro (disponibil la data de 4.05.2008)

*** www.dreptonline.ro (disponibil la data de 2.06.2008)

*** www.onuinfo.ro (disponibil la data de 15.05.2008)

ANEXA

Ghid de interviu

I.        Date personale

1.Sex

2. Varsta

3. Stare civila

4. Numarul de copii

5. Pregatire scolara

II.    Date privind locuinta actuala:

Tipul de locuinta

Mediul de rezidenta

Cu cine se efectueaza locuirea

Cine este proprietarul locuintei?

III. Perceptia asupra locuirii:

1. Perceptia asupra numarului de camere de care dispun

2. Perceptia asupra conditiilor actuale de locuit in raport cu nevoile

3. Perceptia asupra dotarilor de care dispune locuinta.

IV.  Date privind locuinta pe viitor:

Perceptia asupra posibilitatii ca pe viitor sa-si poata achizitiona o locuinta proprie sau sa isi schimbe locuinta actuala.

Locuinta v-a putea fi sau a fost achizitionata din doar din veniturile proprii.

Modul de provenienta al fondurilor necesare achizitionarii locuintei

V.     Date privind nivelul de trai:

Nivelul veniturilor in raport cu necesitatile

Existenta unui loc de munca stabil.

3. Perceptia asupra sumelor economisite lunar.

---

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Vizualizari: 1977
Importanta:

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved

Distribuie URL
https://www.scrigroup.com/educatie/sociologie/POLITICI-DE-LOCUIRE-PENTRU-TIN33876.php

Adauga cod HTML in site
<a href="https://www.scrigroup.com/educatie/sociologie/POLITICI-DE-LOCUIRE-PENTRU-TIN33876.php" target="_blank" title=" - https://www.scrigroup.com/educatie/sociologie/POLITICI-DE-LOCUIRE-PENTRU-TIN33876.php">POLITICI DE LOCUIRE PENTRU TINERI, DUPA 1989</a>