Constiinta

Constiinta

Despre etica se spune ca este un domeniu al stiintei care studiaza principiile morale, legile de dezvoltare istorica a acestora, rolul lor in viata sociala, respectiv totalitatea normelor de conduita morala corespunzatoare ideologiei unei societati sau unui grup reprezentativ din cadrul acesteia.

Despre morala se spune ca este o forma a constiintei sociale care cuprinde normele de convietuire, de comportare a oamenilor intre ei si in societate. Astfel, azi intelegem prin morala un fenomen real, care tine de viata reala, a membrilor societatii, in timp ce etica desemneaza teoria sau stiinta ce investigheaza acest fenomen real. Aceste precizari faciliteaza intelegerea distinctiei dintre teorie, care este etica si obiectul ei, morala, desi in limbajul cotidian aceasta distinctie nu se face intotdeauna. Astfel, despre un comportament uman se poate spune ca este moral, dar si etic in acelasi timp

Normele morale se fundamenteaza pe principiile morale. Acestea reprezinta fundamente ale sistemului normativ si totodata o modalitate de coordonare a normelor morale, a unui sistem de norme morale sau a unui grup de norme morale. Specialistii fac distinctia intre principiile generale sau fundamentale si cele particulare. Daca explicam morala numai printr-un principiu fundamental, asa cum a procedat Kant, riscam sa o intelegem formal, ca esenta universala, eterna. Invers, daca explicam morala numai prin principii particulare, nu putem sa-i intelegem unitatea, caracterul de totalitate structurata si orientata unitar spre un sens colectiv si individual. Exista trei principii morale:

-Principiul renuntarii sau al resemnarii este propriu mai multor tipuri istorice de morala, dintre care mentionam: morala budista, morala stoica, morala crestina, mai ales in forma ei prima, originara. Baza social economica a acestora o constituie relatiile de inegalitate, de exploatare si dominatie, in virtutea carora o clasa este deposedata de bunurile si valorile vietii de catre alta.

- Principiul individualismului este si el propriu diverselor forme istorice ale moralei, intre care cele mai reprezentative sunt variantele moralei burgheze. Si acest principiu are la baza proprietatea privata, dar exprima in esenta morala celor care domina.

- Principiul colectivismului este considerat principiul moral al oricarei morale pozitive, exemplare. Coerenta si stabilitatea unei forme de colectivitate nu este posibila fara respectarea de catre absolut toti membrii comunitatii a unui minim de cerinte morale comune.

Elementele componente ale comportamentului moral sunt:

- atitudinea, inteleasa ca atitudine exteriorizata,

- conduita, explicata ca o succesiune coerenta si integrata de atitudini

- personalitatea morala

In rezumat, constiinta morala reprezinta un ansamblu structurat si orientat de idei, reprezentari, sentimente, stari de spirit, atitudini interioare, cu referire la ceea ce este bine sau rau in relatiile dintre oameni, ansamblu obiectivat in comportamentul moral.

Asa stau lucrurile la nivel de definitie psihologica si sociologica. La nivel de viata crestina asumata liber, insa, constiinta morala este ceva mult mai profund, constiinta morala nu este reprezinta nimic altceva decat 'Glasul Lui Dumnezeu din inima omului'. In aceasta lume a secolului XXI, in pragul globalizarii care vine sa niveleze constiinte, sa induca comportamente morale si sa construiasca pseudo reputatii sociale, din perpectiva ortodoxa lucrurile arata cel putin (daca nu chiar total) diferit. De-a lungul timpului omul a trecut de la o constiinta religioasa la una pur morala (in sens umanist), incercand astazi sa revalorizeze religia, insa pe criterii de evaluare exterioare, ca un fapt de viata oarecare, un aspect al acesteia printre multe altele. Astfel, omul informational, cel care deschide neconditionat bratele digitalizarii, atat a lumii cat si a lui, imbraca in ideologii justificative si comode constiinta "universalista" a unei religiozitati nocive conform careia: gnozele stiintifice, psihanaliza vulgara, vrajitoria traditionala sau cea pseudo-intelectualista (radiestezia, fenomenologia paranormala cu toate aspectele acesteia), new-age, biserica scientologica, martorii lui Iehova, islamismul, catolicismul, sectarismul protestant dar mai ales "orientalismele" ca hinduismul si zen-budismul, sunt cai echivalente menite sa relege omul cu un dumnezeu faurit pe gustul sau. Societatea informationala tinde sa modeleze si sa imprime o forma de constiinta proprie si adaptata unor oameni fara inima ("intelectuali puri"), care gandesc fara nici o cenzura autentica si fara sa mai simta cu inima, avand capacitatea de a teoretiza "echidistant" absolut orice aberatie si stupizenie, daca isi vad textele tiparite sau mediatizate audio-video, daca li se face publicitate si daca ideologia la moda le gadila cat de cat orgoliile marunte.

Remuscarile sunt considerate sentimente invechite, omul e "bombardat" zilnic prin toata mass-media cu ideea ca nu trebuie sa existe remuscari, ca acestea apartin personalitatilor slabe, ca el, omul trebuie sa fie tare, sa faca tot ce-i trece prin minte, sa traiasca "clipa", e invatat ca trairea "din plin" a vietii in sensul de satisfacere a tuturor dorintelor e perfect justificabila si dezirabila. Astfel, disparitia constiintei morale, sau in cel mai bun caz minimalizarea rolului evaluator al acesteia, conduce omul la realitatea existentei doar in planul constiintei psihologice, la realitatea trairii eu-lui personal orientat spre imperativele biologicului sau cel mult ale rationalului pur. Comportamentul moral se adapteaza astfel procesului contrafacerilor constiintei umane, care e unul vechi, dar care a imbracat doar alte forme de-a lungul istoriei, odata cu schimbarea axiologiei la care omul s-a raportat. De la criteriul unic al raportarii la Hristos s-a ajuns la identificarea binelui cu tot felul de valori, si in final la situatia actuala a raportarii constiintei la un bine inteles ca si confort maxim al individului, ca satisfacere continua si imediata a tuturor dorintelor si asa-ziselor "necesitati", in primul rand biologice si apoi materiale, majoritatea dintre acestea inventate de lumea occidentala si declarate standarde de viata. Influentele media au aici un rol formativ ridicat, omul se adapteaza si se conformeaza la ceea ce i se transmite, se lasa format de publicitate, de 'imperative' socio-culturale, ca si de orgolii de tot felul. Orice teorie sociologica, psihologica sau de alta natura, care imbraca justificativ o placere sau o implinire biologica sau materiala este imediat mediatizata insistent pe toate caile posibile, pana ajunge sa fie acceptata si considerata ca normala, chiar morala, iar modelarea vietii spre implinirea acesteia face parte din procesul de constructie al existentei sociale. Acceptarea ca normale a unor actiuni si idei echidistante moral va duce pana la urma la acceptarea chiar a unor actiuni si idei contrare oricarei morale, dar, judecate prin filtrul rationalitatii pure, ele vor deveni nu doar acceptate, ci si considerate de "bun simt". Astfel, demonicul pune incet dar sigur stapanire pe constiinta. Conceptiile globaliste ale tolerantei se vor transforma in intoleranta minoritatilor agresive de genul homosexuali, etc., fata de normalitatea majoritatii heterosexuale, etc., ceea ce inseamna abandonare sub imperiul demonicului.

Lumea informationala impune criterii de viata unice, dar acestea nu includ ca necesitati de nici un ordin viata de familie, viata morala, si cu atat mai putin cea religioasa. Omul informational este "homo economicus", el trebuie sa fie eficient pentru el, pentru societate, trebuie sa produca progres si evolutie materiala la nivelul acesteia, iar societatea il va rasplati cu confort, comoditate si satisfacerea hedonista a tuturor placerilor. Mai mult, omul economic este obligatoriu si omul digital, avand cunostinte de computere, internet, tehnica in general si limba engleza in special, pentru a se adapta definitiv statului mondial realizat pe aceste infrastructuri. Munca pana la epuizare (programul occidental de munca adoptat din ce in ce mai mult de firmele romanesti revendica mai nou intreaga zi: cazul tinerei Raluca Stroescu, decedata cu dosarele firmei la care era angajata pe un post de middle-manager in brate, datorita epuizarii fizice si intelectuale) trebuie stimulata cumva, si acest lucru se face, pe langa salariile mult peste medie din firmele "multinationale", prin distractiile de "socializare" (de tip PRO TV street-party) din weekend-uri sau sarbatori laice (adica pagane: ca festivalul berii, al toamnei, halloween, revelion, sfantul Valentin,etc.) ca si prin cele din viata de noapte petrecuta in baruri si discoteci, unde consumul de alcool vine sa compenseze senzatia de oboseala si indispozitie. Reclamele TV se refera in procent ridicat la alcool, invitand la consumul acestuia ca moda, obicei, obisnuinta, dar vizand dependenta, pentru a stimula temporar performantele fizice, dar si cu scopul ascuns de distrugere lenta a organismului, pentru a grabi succesiunea generatiilor care suprapopuleaza planeta. Un consumator de alcool sau tutun este foarte util, pentru ca:

- munceste mai bine, mai eficient, acestea stimuland capacitatea temporara de efort fizic si intelectual, dar actionand pe termen lung asupra sanatatii, decimand-o.

- traieste mult mai putin decat un om normal, neobligand societatea sa-i asigure pensia si traiul batranetii, si lasa loc altui individ care sa fie eficient un timp la fel de scurt.

- asigura profit prin faptul ca banii castigati prin munca ii returneaza societatii pentru a-si asigura ratia zilnica de alcool, devenind dependent de acest ciclu: e obligat sa munceasca mai mult pentru a castiga mai mult si a cumpara cantitati mai mari de bautura, acest cerc vicios terminandu-se de cele mai multe ori cu moartea fizica.

La nivelul relatiilor interumane, digitalizarea socio-umana va insemna impunerea dreptului comunitar, acesta devenind prioritar in fata drepturilor sociale specific nationale. Drepturile omului sunt punctul nevralgic, si in acelasi timp masca sub care se ascunde chipul hidos al demonizarii relatiilor la nivelul cetatii. Sub justificarea (ce-si revendica drept de veto) aplicarii neconditionate a drepturilor omului, integrarea in Uniunea Europeana si NATO vine sa impuna legi nu numai imorale ci si anticrestine, cum sunt cele ale acceptarii homosexualitatii, prostitutiei, vine sa ceara modificarea codului penal, a legislatiei familiei (includerea legalitatii familiei homosexuale, de ambe sexe), a legislatiei privind drepturile animalelor, inaintea celor ale copilului. Formalismul moral al Drepturilor Omului este evident, pentru ca un om bolnav si infometat nu are practic ce face nici cu libertatea presei, nici cu cea de exprimare, un somer nu are ce face cu dreptul la libera asociere, si un analfabet nu are ce face cu dreptul de a beneficia de toate oportunitatile. Drepturile comunitare impuse sunt doar de ordin politic si juridic (dupa modelul rationalist occidental) si se reflecta in plan moral ca o eliberare a animalului din om, lacom sa-si consume toate drepturile si libertatile promise, facandu-se pe sine sclav al banilor, lacomiei, consumului si simturilor sale. In contextul societatii informationale, natiunea cu specificul ei trebuie sa dispara, constiinta apartenentei la neam sa se dilueze pana la anulare, astfel incat sa apara constiinta apartenentei la un alt grup, de o alta factura. Si pentru ca omul apartine ontologic unei comunitati, s-au creat artificial comunitatile socio-profesionale actuale (dupa modelul breslelor medievale europene), in care informaticienii, specialistii in IT, inginerii de diverse domenii, economistii, medicii, etc., se regasesc la nivel mondial ca avand aceleasi preocupari, probleme de viata si necesitati, putand foarte simplu sa formeze o comunitate indiferent de provenienta etnica. La acest lucru a contribuit din plin SUA si incepe sa contribuie si UE, cu toate asociatiile lor profesionale, in care un inginer software, de exemplu, se va simti "acasa" printre colegii de la firma, intalniri de lucru si conferinte, si asta pentru ca lipsa traditiilor americane a dus la fabricarea unor traditii artificiale, cum sunt si cele ale acestor categorii socio-profesioanale. Departe de casa, traind intr-o diaspora care mai mult dezbina decat uneste, un roman va sfarsi prin a se identifica "etnic" cu categoria profesionala de care apartine, uitandu-si radacinile cultural-religioase, astfel ca in perspectiva societatii informationale constiinta de neam se va transforma intr-o artificiala, dar substitutiva constiinta socio-profesionala. Chiar si in Romania anului 2007, constiinta personala, ca si existenta, de altfel, se dezvolta in mod obligatoriu pe infrastructura socio-profesionala data de reusita in cariera, concretizata prin salariu cu trei zerouri in valuta, pozitie de cel putin middle-management intr-o 'multinationala', apartament de lux in centru si casa de vacanta la munte sau la mare, doua masini, concedii bianuale in locuri exotice, etc.

Ortodoxia, care a valorizat intreaga existenta istorica a natiunii romane, este astazi amenintata de secte, de incultura, de economism si ultraeficienta, de ecumenism si sincretism, intr-un cuvant de tot ceea ce inseamna, in definitiv, societate informationala. In acest context, afirmatii de genul "ortodoxia e un handicap major in integrarea europeana a Romaniei", nu fac decat sa arate servilismul ateu sau poate ocult al unei intelectualitati romane postindustriale, perfect adaptata si deschisa digitalizarii lumii cu orice pret, intelectualitate impotenta spiritual, care nu numai ca nu a inteles destinul ei ca elita a unei natiuni si destinul istoric in Hristos al neamului romanesc, dar le si refuza apriori, mutand centrul de referinta de la vesnicia Invierii la temporalitatea unei existente bio-psiho-tehnologice si fals culturale, sub justificarea superioritatii "corectitudinii morale" echidistante a civilizatiei occidentale.