Problema metodei sociologice si a metodologiei cercetarii sociologice - ca exigente epistemologice

Problema metodei sociologice si a metodologiei cercetarii sociologice - ca exigente epistemologice.

Metode, tehnici, procedee si instrumente de lucru.

a. Metoda este utilizata in functie de o metodologie si presupune ,,inlantuirea ordonata a mai multor tehnici'' care, la randul lor, vor fi operationalizate in moduri de utilizare sau procedee aplicate instrumentelor concrete de investigare. Spre explicitare, drumul de la teoretic la empiric sau traseul operationalizarii este lamurit de S. Chelcea in urmatorul exemplu: ,,daca ancheta reprezinta o metoda, chestionarul apare ca tehnica, modul de aplicare prin autoadministrare, ca un procedeu, iar lista propriu-zisa de intrebari (chestionarul tiparit) ca instrument de investigare''.

La fel am putea detalia si in ceea ce priveste metoda observatiei in cazul unei anchete de explorare: ca tehnica ar putea figura in acest caz ,,observatia participativa'', un procedeu pentru acest tip de observatie ar fi modalitatea de inregistrare a datelor iar ca instrument de investigare - ghidul de observatie.

Aparuta sub presiunea unor insuficiente ale functionarii socialului, sociologia a evoluat prin proliferarea metodelor pana la a-si contura metodologii de investigare bazate pe o anumita conceptie epistemologica.

Numarul metodelor fiind foarte mare, se impune utilizarea unor criterii de grupare prin care sa se surprinda apropierea sau convergenta lor.

Dupa criteriul temporal, J. C. Plano vorbeste de metode longitudinale sau ,,viziunea in lungime'' (biografia, studiul de caz, studiile panel etc.) si metode transversale sau ,,viziunea in latime'' (observatia, ancheta, testele etc).

Daca se cerceteaza, exemplifica autorul, performantele academice ale unui grup de studenti se poate recurge la metoda longitudinala, ceea ce presupune cercetarea aceluiasi grup pe toata durata colegiului sau facultatii ori se poate folosi metoda transversala ceea ce inseamna cercetarea simultana a mai multor grupuri - cate unul pentru fiecare an de studiu. Prin metoda longitudinala studiul se va termina in cativa ani in timp ce, prin metoda transversala, studiul se incheie intr-un singur an.

Dupa criteriul functiei indeplinite in procesul cercetarii putem vorbi de:

a) metode de proiectare a cercetarii (esantionarea, operationalizarea conceptelor etc.);

b) metode de recoltare a datelor (interviul, chestionarul, documentarea etc.);

c) metode de analiza si interpretare (scalarea, analiza factoriala, comparatia, analiza de continut etc.).

Dupa criteriul credibilitatii datelor obtinute in cercetare se poate face distinctia intre metode principale si metode secundare. Primele (observatia, experimentul, documentarea) ofera informatii cu valoare de fapte si inlesnesc o cunoastere predominant sociologica iar secundele (interviul, chestionarul, sondajul, tehnica scalelor, tehnica testelor, tehnica sociometrica) ofera informatii cu valoare de opinie si permit o cunoastere predominant psihosociologica.

Metodele sociologiei ar putea fi clasificate si dupa alte criterii: numarul unitatilor sociale luate in studiu (metode statistice si metode cazuistice), dupa gradul de corelare si asociere in cercetare, dupa gradul de implicare a cercetatorului in provocarea manifestarilor socialului s.a.m.d.

Indiferent de varietatea tipurilor de metode, spune acelasi J. Plano, metoda stiintifica presupune urmatoarele momente:

a) ,,identificarea clara a problemei ce trebuie cercetata;

b) formularea unei ipoteze ce exprima o relatie intre variabile;

c) rationare deductiva atenta in ceea ce priveste ipoteza pentru a investiga implicatiile problemei: stabilirea tehnicilor si procedeelor aferente;

d.culegerea de date pentru testarea empirica a ipotezei;

e) analiza cantitativa si calitativa a datelor;

f) acceptarea, respingerea sau reformularea ipotezei'' .

Metoda este o parte componenta a procesului de cercetare, este legata intim prin adecvare de problema de cercetat si este pusa in valoare de o anumita metodologie.

Se considera ca:

a) metodologia ofera nu atat metoda, cat principiile care ghideaza cercetarea problematicii sociologiei;

b) metodologia ofera cadrele prin care se garanteaza validitatea si fidelitatea demersului de cercetare;

c) metodologia determina normele de folosire a metodelor, tehnicilor, procedeelor;

d) metodologia stabileste valoarea si limitele fiecarui tip de metoda;

e) metodologia recomanda cercetatorului supunerea fata de judecata epistemologica a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor stiintifica.

Daca acceptam ideea ca ,,sociologia s-a nascut nu intamplator intr-o perioada de criza'' , atunci suntem obligati sa legam destinul acestei stiinte de sansa de a depasi ceea ce numim problema sociala. C. Zamfir defineste problema sociala ca ,, un proces, o caracteristica, o situatie despre care societatea sau un sistem al ei considera ca trebuie schimbat'' si stabileste clasele de fenomene care intra in aceasta categorie:

a) starea sociala invechita (organizare deficitara, tensiunile rasiale etc.);

b) procesele sociale considerate in sine ca negative in orice sistem social (furtul, omuciderea, inselaciunea, anomia etc.);

c) consecintele negative ale unui proces social pozitiv (ex: efectele negative ale industrializarii sau urbanizarii);

d) fluctuatiile factorilor externi, naturali sau sociali (catastrofele naturale, razboaiele etc.);

e) decalaje produse de dezvoltare (diferentele de ritm, tensiuni, contradictii intre elemente etc.);

f) aparitia de noi necesitati (cresterea aspiratiilor, problema cresterii gradului de calificare in raport cu tehnologiile folosite, problema petrecerii neadecvate a timpului liber, etc.);

g) probleme de dezvoltare (aspecte de perspectiva mai indepartata).

Orientarea sociologilor spre emiterea de paradigme ale cunoasterii socialului ar constitui dovada formularii de metodologii (dar nu si a unei metodologii unitare intrucat nu exista o teorie orientativa unanim acceptata si nici metode standardizate, unanim recunoscute). Sociologia este o stiinta preparadigmatica in raport cu stiintele naturii.

Metodologia cercetarii sociologice are o relativa independenta fata de teoria sociologica prin faptul ca teoria sociala nu poate fi redusa la metodologie, iar metodologia nu trebuie sa fie un obstacol in afirmarea virtutilor imaginatiei sociologice din cauza existentelor tehnice si normative. De altfel, in succesiunea fazelor unei cercetari sociologice, cea cu privire la metodologie decurge logic din modul de formulare a temei si a ipotezei, din operationalizarea conceptelor si din exegeza teoretica Oricat de rafinate ar fi tehnicile de cercetare, ele nu pot descifra sensurile adanci ale unui proces social decat daca deriva dintr-o perspectiva teoretica. Constituirea fondului teoretic al metodologiei sociologice este o conditie obligatorie a dezvoltarii cercetari, dar si un efect al acesteia.

In demersul stiintific al cercetarii sociologice se impune dispunerea de catre sociolog a unui minim de cunostinte despre problema studiata, necesare in delimitarea temei si in formularea ipotezelor. Este analiza prealabila, operatiunea de trecere de la experienta comuna, de la imaginea confuza despre realitatea sociala la notiuni si concepte conturate si definite. In faza de analiza prealabila un rol esential il are capacitatea sociologului de a generaliza si intelege fenomenele si procesele sociale

Un prim stadiu al analizei prealabile este formalizarea verbala, adica redarea verbala a ceva pe baza unor exemple reale: "adolescentul X este delincvent deoarece a agresat pe colegul sau Y". In acest stadiu, primele cunostinte despre un fapt social sunt prezentate verbal pornind de la experiente cunoscute. In a doua faza se realizeaza o analiza conceptuala a acestor observatii nemijlocite si singulare, si se introduc indicatori care exprima un raport intre fapte si concepte, operatie care se concretizeaza in elaborarea unei clasificari empirice in temeiul diferentelor clare intre fenomene. In a treia faza se realizeaza o selectie a imaginilor si indicatorilor principali cu privire la o situatie data. Urmeaza unificarea indicatorilor intr-un indice, cum sunt, nivelul de instructie, calitatea vietii, etc.

Un alt demers il reprezinta operationalizarea conceptelor, act de transformare a predictiilor teoretice in proportii care pot fi verificate prin masurare. Definitia operationala este o descriere a producerii uilizate in masurare. Cercetarea sociologica descifreaza relatia cauzala prin testarea anumitor legaturi intre variabile. Variabila este o trasatura a unui fenomen sau proces social care se schimba in anumite conditii, si este studiata ca marimi, niveluri sau forme. Studiile sociologice folosesc variabile cum sunt sexul, varsta, nationalitatea, zona istorica sau culturala, nivelul de instructie, etc. Trebuie facuta distinctia dintre variabila independenta, care determina un efect si variabila dependenta, care este o variabila influentata. Variabila independenta precede in timp variabila dependenta. Variabilele sunt fie realitati sociale manifestate, observabile direct, fie stari latente, care nu pot fi masurabile decat prin alti indicatori in mod nemijlocit observabili.

Stabilirea variabilelor se face si in functie de ipoteza cercetarii. Ipoteza este o afirmatie despre relatia dintre doua sau mai multe variabile ce urmeaza a fi testate prin fapte supuse observatiei sistemice. Formularea ipotezei este una dintre cele mai dificile operatiuni ale unei cercetari. Trebuie spus ca nu orice enunt despre existenta unei relatii intre doua sau mai multe variabile poate fi considerat ca fiind o ipoteza, ci numai acela care este supus verificarii printr-o cercetare empirica.

Intre variabile exista anumite corelatii pe care cercetatorul trebuie sa le descopere. Corelatia presupune ca o modificare produsa intr-o variabila sau de acea variabila se asociaza cu schimbari in alta variabila. Intre nivelul de trai si bunastare exista o corelatie sau intre gradul de pregatire scolara si rezultatele la examene se instituie o relatie de dependenta.