Dupa comunism si inainte de post-modernism

Dupa comunism si inainte de post-modernism

Abstract:

Researching East-European particularities is double-challenging. On the one hand they are governed by trans-national trends (e.g. European developments) and on the other by local transformations (e.g. the communist decline). From the European perspective we (as Romanians' EU global inhabitants!) are after "the before condition" (i.e. before the flows of goods, information, finance etc., when the socio-cultural experience of a particular place has ruled our Being, shaped our worldviews and defined our existence, one which was spent within distinct boundaries). From the local point of view we (as inhabitants within one of the multiple locations of the communist borders!) are before "the after condition" (i.e. where markets are global, state boundaries porous, people are on the move, and the uniqueness and embeddednes of the place tend to collapse). My paper will explore this peculiar post-communist milieu from a theoretical angle, emphasizing some of the changes in the shape of spatiality and sociability.

Potrivit lui Aslund (1992), Lipton si Sachs (1990) (apud Bockman & Eyal 2002: 337), expertii occidentali care au venit in estul Europei dupa 1989 au gasit economiile regiunii intr-o situatie dificila, abia tarandu-se "in shambles") Au descoperit o lume in care regulile rationalitatii economice erau ignorate, una deteriorata si atrofiata de cresterea industriala, de preturile distorsionate, de crize. Rapoartele lor subliniau necesitatea unei interventii radicale, care sa stearga/indeparteze ruinele comunismului, sa demonteze institutiile statului socialist si sa reconstruiasca de la zero institutiile economice, sa elibereze fortele "naturale" ale economiei si societatii civile, sa faciliteze initiativa si inventivitatea cetatenilor responsabili.

In timp ce expertii straini, teoretizau contextele postsocialiste, propunand la "comanda" unor actori internationali solutii radicale de dezvoltare, cu putine exceptii, cei din est si mai ales din spatiul socioumanului, direct afectati de schimbarea de sistem, se ocupau cu "inventarierea ruinelor" comunismului, cu adunarea de date si "hranirea" cu informatie a masinariei statistice. Pe undeva nici nu se putea proceda altfel contemporani fiind cu fenomenul istoric ce trebuia investigat si nebeneficiind de "luxul" detasarii de evenimente. In aceste conditii balanta a inclinat in favoarea culegerii de date, recursul la analizele sincronice (prin definitie partiale, incapabile sa cuprinda intreaga semnificatie a fenomenului, Wolfe 2000: 205) fiind mai degraba sporadic.

Teoretizarile autohtone vin dupa o lunga perioada in care specialistii locali/nationali au fost decuplati de la filoanele ideatice internationale. In cazul Romaniei, cu doua categorii de specialisti inca proeminente in spatiul academic , detentori ai puterii, aparitia unei pozitii societal-critice care sa fi permis adoptarea radicalizarii in defavoarea restructurarii si/sau resuscitarii nu a fost din pacate posibila. Aceasta situatie a favorizat reconstruirea organizatiilor si institutiilor pe si cu ruinele comunismului in baza unui "path dependence" evocat adesea in literatura.

De mentionat ca aceasta conceptie a "dependentei de cale" nu condamna neaparat actorii la repetitie sau regres, ci reclama adaptarea la noile incertitudini improvizand pe baza rutinelor practicate deja, astfel incat emerg noi forme organizationale (Stark 1996). Chiar daca au avut infatisari similare, functionalitatea lor s-a dovedit a fi diferita de la tara la tara. Restructurarea vechilor sisteme, adaptarea la "nou", derularea proceselor de privatizare[2] etc. au fost luate in serios in unele cazuri, in timp ce in altele, precum cel romanesc, respectivele procese transformative se afla inca in tranzitie/tranzitii

"Spun tranzitii, si nu tranzitie, data fiind multidimensionalitatea fenomenului cu corespondente precise in toate cele [cinci] subsisteme sociale: [] tranzitia cvadrupla: economica, a reconstructiei institutionale a sistemului politic intern, a politicii externe si a schimbarii structurii sociale [si] al cincilea element al tranzitiei - schimbarile culturale. [] postcomunismul, reprezinta un mijloc specific de organizare sociala, un echilibru instabil aflat intre traditie si modernitate, cu elemente de influenta postmoderna; [] postcomunismul reprezinta mai degraba o post-tranzitie si un capitalism inca incomplet sau mai degraba slab structurat si specificat, mai ales data fiind saracia relativa la alte societati capitaliste contemporane. [] Folosesc termenul de postcomunism cu acest sens ambiguu: pe de o parte este ceea ce urmeaza comunismului, ingloband o etapa numita tranzitie, pe de alta este o post-tranzitie, succedand tranzitiile. Delimitarea dintre tranzitie si postcomunism este, indiferent de modul de definire, una vaga, cel mult simbolica." (Voicu 2004:      9, 37-38)

Poate mai mult decat in alte locuri, autoritatile din Romania (pe alocuri innoite sub aspect institutional dar mai putin in ceea ce priveste capitalul uman din care se compun) s-au ocupat in primul rand de pastrarea statutului de care se bucurau in comunism constienti ca la fel ca si atunci putere si privilegiile deriva din posesia capitalului politic si mai putin din bunastarea economica (Eyal, Szelnyi & Townsley 2001: 1122).     

Pe masura ce se instaura revolutia politica, care a implicat schimbari ale regulilor cu repercusiuni asupra administrarii politice a sistemului social, si statele est-europene intrau in era postcomunista, guvernarea (locala, regionala, nationala) era "fortata" sa gandeasca si la o revolutie sistemica (care genereaza o transformare a sistemului in sine, initierea de schimbari ale structurii socio-economice - Bauman 1997: 156), respectiv sa initieze la nivel societal procese de schimbare socio-economica.

Transformarile de sistem au cunoscut variante diverse, in functie de dimensiunile tarilor (nu intotdeauna, dar in numeroase cazuri, statele cu teritorii intinse si numar mare de locuitori au probleme suplimentare fata de cele cu care se confrunta statele de mici dimensiuni), de nivelul atins de socialism si/sau comunism in diverse contexte socio-culturale (e.g. Kadarismul pusese deja in Ungaria bazele dezvoltarii tarii spre capitalism in timp ce in totalitarismul romanesc s-a incercat mentinerea unei stari de "adormire a natiunii") si de multi alti factori interni si externi care au influentat (influenteaza!) procesele schimbarii si realitatile cotidiene.

In Romania transformarile socio-economice din ultimele decenii au cuprins institutii, grupuri, medii sociale, piete (de capital, a locuintei, a terenurilor etc.), locatii (urbane, rurale, rurbane) etc., schimbarea sociala aducand cu ea modificari de atitudini, comportamente, de practici politico-economico-socio-culturale. Dorel Abraham si Marilena Ganju (2000: 22-23), remarcau ca dupa decembrie 1989, Romania a parcurs schimbari semnificative; in perioada de tranzitie cuvintele cheie care par a descrie aceste schimbari sunt: "economie de piata", "privatizare", "democratizare". Aceste procese economice si politice, mentioneaza cei doi autori, actioneaza asupra indivizilor, astfel incat devine evident ca vor aduce cu ele o gama vasta de efecte sociale; fenomenul tranzitiei vizeaza nu doar schimbarile din domeniul economic ci si cele din zona institutiilor, relatiile dintre acestea, comportamentele individuale si atitudinile de grup.

Toate noile guverne postcomuniste s-au inscris, chiar daca au adoptat viteze diferite, pe calea reformelor economice neoliberale proiectate sa aduca o liberalizare rapida, restructurare macro-economica si in cele din urma privatizare (Bockman & Eyal 2002: 310-311). Desi punctul de pornire a fost aproximativ acelasi (in speta anul 1989), nivelul de la care fiecare tara a demarat propria tranzitie a fost diferit. Reminiscentele vechiului sistem au facut ca anii vitali de dupa '89 sa fie caracterizati de o slaba prezenta a societatii civile, de un interes mai degraba scazut in procesul decizional care afecta comunitatea in ansamblu, si nu in cele din urma, de o comunitate reflexiva (Lash, Syersyznski & Wynne - eds. 2000) nefunctionala.

In ceea ce priveste tara noastra o posibila explicatie ar fi faptul ca o lunga perioada de timp ideologia comunista a obstructionat atat reflexivitatea cat si actiunea. Pe perioada regimului totalitar oamenii nu aveau dreptul sa gandeasca la problemele lor, sa faca asociatii, sa atinga forme publice de exprimare, sa negocieze normele, valorile si regulile (Pasti, Miroiu & Codita 1997), si pe undeva nici nevoia; statul facea/rezolva totul, ori cel putin asta se sustinea si promova prin mecanismele ideologice ale vechiului regim. Nu a durat mult pana cand s-a realizat ca in cadrul egalitarismului comunist unii erau mai egali decat altii, lucru ce a dezvoltat in tot acest timp o cultura a neincrederii , atat fata de stat (ca entitate si institutii) cat si fata de ceilalti.

Dupa o persistenta de peste o jumatate de secol, ea este extrem de dificil de contracarat generand in continuare individualisme atat inauntru cat si in afara gospodariei, la nivelul administratiei, in cadrul climatului de afaceri etc. Efectul de respingere al vechiului regim dar si al adoptarii celui nou, capitalist de dupa '89, a resentimentelor fata de perioada comunista, dar si a dorintei crescande de "control" a propriei vieti fara interferente din partea statului si/sau a celorlalti se constituie in orientari culturale individualiste ce fac dificil de realizat actiuni colective.

In locul adoptarii unor strategii din care toti ar avea de castigat, se prefera, cel putin in context postcomunist romanesc, acei termeni ai jocului in care toti au de pierdut, pornindu-se de la ideea ca actiunile colective presupun costuri individuale in timp ce beneficiile sunt colective respectiv ca atunci cand costurile sunt colective beneficiile sunt adesea individuale. Pana cand perceptia asupra situatiei/contextului nu se va transforma, mobilizarea participantilor la actiunile colective, relativ independenta de cantitatea si calitatea resurselor locale, va avea de suferit. Daca mai adaugam aici si lipsa programelor concrete de dezvoltare si mai ales a "resurselor care sa le puna in opera", constatam ca schimbarile aduse de postcomunism sunt mai degraba generatoare de subdezvoltare decat de modernizare si dezvoltare (Abraham 2000: 39).

Postcomunismul a adus avantaje morale, speranta unei vieti mai bune, libertatea de a gandi si a face etc., toate acestea insa contrabalansate de un numar mare de dezavantaje sau, asa cum le numesc unii: haos si dezamagire, frica si disperare, la care omul obisnuit nu le poate face fata cu usurinta. Nu e de mirare ca astfel societatea postcomunista devine o societate tensionata, "prinsa intre tendinte traditionaliste sau de reintoarcere la traditii ancestrale (precum revenirea la moduri de viata rurale, restrangerea autonomiei si initiativei individuale, neasumarea responsabilitatilor in caz de esec, aderarea la valorile informalitatii, arbitrariul legii etc.), implementarea unei organizari sociale de sorginte moderna, si presiuni postmoderne exercitate fie prin contagiune, fie prin impunerea in mod direct a valorilor modernitatii tarzii (toleranta, promovarea politicilor antidiscriminatorii etc.) de catre actorii politici internationali importanti pentru tarile din Europa ex-comunista (Uniunea Europeana, Statele Unite, FMI, Banca Mondiala)" (Voicu 2004: 66).

In centrul si estul Europei, speranta unei vieti mai bune a fost acompaniata de o inflatie galopanta, falimente bancare, inchiderea intreprinderilor, concedieri masive s.a.m.d. Este dificil de precizat cat din greutatile economice actuale se datoreaza structurilor economice centralizate anterioare si cat se datoreaza transformarilor spre economia de piata. Este insa cert ca la fel ca si in Romania, in tari precum Ungaria sau Bulgaria, securitatea economica pentru cetateanul obisnuit s-a diminuat dupa '89 (Brown & Kulcsar 2001: 157). Tranzitia a dus la o devaluare fara precedent a economiilor, la o crestere substantiala a ratelor somajului si saraciei (Dittrich & Jeleva 2005).

Est-europeana Romanie postcomunista a trebuit sa faca fata suplimentar si "agendelor ascunse" ale reprezentantilor administratiei centrale si/sau locale, interesului privat al celor care reprezinta interesul public vizibil bunaoara in numeroasele proceduri birocratice privind restituirea terenurilor, padurilor, caselor nationalizate s.a. Toate acestea au fost si sunt posibile datorita lipsei de coeziune interna a statului (Chibber 2002) si existentei unui sistem birocratic departe de intelesul weberian al termenului, dependentei elitei politice fata de elitele locale si incapacitatea acesteia de a sustine institutiile statului.

Dupa colapsul vechiului sistem, in care coordonarea si controlul vietii sociale erau omniprezente, fiecare a fost fortat sa se confrunte cu o realitate extrem de dinamica si sa faca fata provocarilor unei vieti nesigure, plina de riscuri si greu de inteles comparativ cu cea din regimul trecut. Pentru unii momentul '89 a fost o oportunitate: sanse mai mari de mobilitate sociala si teritoriala, de acumulare de capital - in multiplele sale variante: economic, socio-cultural, politic etc., de acces la resurse si informatii etc. Pentru altii, lipsa unor circumstante sociale si culturale locale (sau regionale) favorabile, care sa creeze capacitati inovative si activitati economice, tranzitia/tranzitiile nu au adus schimbari deosebit de placute, asteptarile individuale vizavi de schimbarile sociale ce ar fi trebuit sa aiba loc dupa '89 fiindu-le constant diminuate. Cazul celor care traiesc in regiuni mai putin dezvoltate si in comunitati izolate este emblematic. Nici macar in satele de munte care nu s-au confruntat in mod direct cu "transformarea socialista" a agriculturii, inca nu se pot decela formule viabile de trecere de la o economie de subzistenta la una in care oamenii sa nu mai fie nevoiti a-si pune in mod constant intrebari vizavi de "ziua de maine".

Pe masura ce se realiza ca sunt necesare: o adaptabilitate extinsa, transformari si ajustari permanente ale vietii de zi cu zi la inflatie, la stresul generat de achizitionarea celor necesare traiului, la insecuritatea locurilor de munca si a veniturilor, oamenii deveneau tot mai refractari la inovatie (Mendras & Fors 1983), manifestand o din ce in ce mai inalta stima pentru regimul trecut. Insa, cu tot traumatismul generat de tranzitia de la statul socialist la capitalismul de piata, si in ciuda suferintelor si degradarilor provocate, societatea a ramas "tacuta". Muncitorii si taranii angajati in variate strategii adaptative individuale, rareori au actionat colectiv. Oarecum paradoxal, daca avem in vedere ideologia luptei de clasa, "activa" cu putini ani in urma, constata Eyal, Szelnyai si Townsley (2001: 1123), nu exista un singur caz in deja istoria postcomunismului in care clasa muncitoare sa demareze actiuni colective pentru o alternativa non-capitalista.

Piata libera si legaturile de tip "familial amoral", ce nu implica existenta unei etici sociale universal impartasite (Ruutsoo 2004: 104), au orientat in cele din urma noile norme sociale inspre succes si realizare de sine. Woodcock (1998, apud Ruutsoo 2004: 105-106), pornind de la cazul tarilor baltice (analizate in contextul dezintegrarii societatii sovietice), merge si mai departe afirmand ca in ultimele decenii familialismul amoral s-a transformat in individualism amoral, ce au dus in ambele cazuri la o lipsa de increderea atat familiala cat si generalizata.

"Increderea generalizata, inteleasa drept increderea in oameni pe care nu ii stim si care este probabil sa fie altfel decat noi (Uslaner 1999), este cel mai mult discutata si, este considerata in mod frecvent drept forma de incredere relevanta pentru costurile de tranzactie in economie si pentru predilectia indivizilor de a se implica in actiuni civice." (Badescu 2003: 112)

Majoritati largi ale populatiei devin mai degraba pasive, "respectuoase" ("deferential"), "secretoase" ("secretive"), "deformate" ("distorted"), suspicioase, exclusiviste, antagoniste, mincinoase, interesate de sine, lacome, irationale, excitabile, in loc de: active, critice, deschise, realiste, bazate pe incredere, incluzive, prietenoase, sincere, onorabile, altruiste, rationale, calme (Alexander & Smith 1993, apud Eliasoph & Lichterman 2003). Predominanta interesului de sine face ca pe de o parte activitatile economice si sociale, iar pe de alta membrii societatii sa ramana "izolati", "in afara" unor retele sociale coezive, multiplele deschideri posibile ale individului spre lume fiind dublate de la fel de multe inchideri fata de celalalt.

Romania nu face nota discordanta inscriindu-se si ea pe aceste coordonate. Studii comparative asupra atitudinilor populatiei si sistemelor de valori arata ca exista o reticenta sporita a populatiei fata de atitudinile considerate tipic antreprenoriale si specific capitaliste, predominand optiunea pentru securitatea personala, dependenta de autoritati (Pasti 2004: 303) si evitarea riscului. Acestea par a fi rezultatul convietuirii intr-un mix specific societatii romaneste, a reconfigurarilor prin care trec procesele de experientiere a spatiului fizic si social, o combinatie de puternice influente traditionale, moderne si postmoderne, amestec pe care Bogdan Voicu (2004) il denumeste pseudo-modern si pe care personal il vedem mai degraba para-modern, tocmai datorita specificitatii enuntate, care-i confera unicitate.

"[Societatea pseudo-moderna este o] societate (partial) modernizata din punct de vedere cultural, aflata insa intr-o criza economica cronicizata, dar si in contact cu culturi postmoderne; o societate a unei modernitati tensionate, dilematice, infirme, osciland intre traditie si postmodernitate." (Voicu 2004: 229)

Schimbarea sociala indusa de revolutia din 89 ramane in esenta un proces de durata, ale carui consecinte, chiar daca nu sunt resimtite in mod unitar la nivelul intregii tari, sunt deja vizibile pretutindeni. Este cert ca ne aflam in plin proces de restructurare si constituire de noi orientari valorice aflate in permanenta miscare. Procese majore precum schimbarile institutionale, consumul mediatic, socializarea si locuirea temporara in strainatate (Sandu, in: Sandu - ed. et al. 2006: 14) sunt adevarati vectori ai transformarii care contribuie din plin la schimbarea valorilor in societatea romaneasca contemporana.

Ramane de vazut/cercetat sensul in care vor evolua procesele transformative ilustrate. De retinut insa ca "localul"/teritoriul/pamantul, pe care o societate a cautat inainte de toate propria sa supravietuire, consacrandu-l productiei agricole, este de acum inainte ravnit de catre nenumarate persoane care vor sa circule, sa lucreze, sa traiasca acolo (de Farcy 1980: 6-7). Acelasi teren, limitat ca suprafata, trebuie sa faca fata astazi unui numar sporit de activitati si de moduri de folosinta. Daca in pre- si in modernitate acestea erau inca ale noastre, comunitare (locale, regionale, nationale), odata cu modernitatea tarzie nu numai ca apartin si celorlalti (cei din afara unor granite mai mult sau mai putin definite) ci le impartasim si cu cei cu-totul-altii. Sociabilitatea bazata pe loc, sursa importanta de interactiune sociala atat in societatile agrare cat si in cele de la inceputul perioadei industrializarii, scade treptat in importanta si chiar daca nu a disparut in totalitate ea joaca astazi un rol mai degraba minor in structurarea relatiilor sociale. Fenomenul, valabil pentru majoritatea populatiei din societatile dezvoltate (Castells 2001: 126), se dezvolta si in alte contexte cum ar fi cel al tarilor implicate in transformarile generate de integrarea europeana si asupra carora "occidentalizarea" isi pune amprenta. Procesul se acutizeaza pe masura ce se diminueaza din relevanta granitelor sociale si geografice (fie ca este vorba de cele asociate teritorialitatii, statului-natiune, ori cele legate de nationalitate, rasa, Garrett & Baquedano-Lpez 2002: 348), creste mobilitatea si este pusa sub semnul intrebarii legatura traditionala dintre identitate si loc (Wiborg 2004: 429).

Mobilitatea rezidentiala, un element semnificativ al societatii postmoderne este vizibila atat in vest cat si in est, in ciuda startului mai lent a spatiului est-european. Si aici locul de munca si cel de dormit nu se mai afla neaparat in aceeasi vecinatate/proximitate si nu mai este acelasi de-a lungul vietii unui individ. Ideea de comunitate si/sau localitate devine tot mai difuza, iar cadrele de referinta ale sociabilitatii din ce in ce mai vagi. Comunitatea "ancorata" teritorial, promovata de realismul sociologic, care implica un "interior" si un "exterior" clar separate (misiunea granitei fiind de a defini, categoriza sau altfel spus de a afecta identitatile persoanelor circumscrise si divizate de granite, Kearney 2004: 133), similaritate (valori comune, credinte, norme si altele) si diferenta a inceput sa fie zdruncinata.

Aspecte precum "praxis" sau "interes" sunt in prim plan, apare tot mai transant faptul ca indivizii apartin la numeroase comunitati (de interactiune), societati sau culturi, avand legaturi sociale diverse si de intensitati diferite, identitati multiple ce le permit sa-si negocieze rolurile in functie de diferitele contexte sociopolitice si culturale (Wilson & Peterson 2002: 455-456). Scaderea in importanta a comunitatii teritoriale (ca factor semnificativ de generare a sociabilitatii) nu insemna ca oamenii nu mai au radacini locale, ci doar ca posibilitatea selectionarii relatiile sociale pe baza de afinitati (Castells 2001: 126) excede contextul local. Anthony Giddens (1990) considera modernitatea responsabila de aceasta eliberare a relatiilor sociale de constrangerile interactiunilor fata-in-fata din localitatile societatilor pre-moderne. Conceptul sau de distantare in timp si spatiu ("time-space distanciation") sublinia tocmai aceasta posibilitate a extinderii in timp si spatiu a relatiilor sociale (Giddens 2001: 245), anticipand se pare o culme a procesului de separare a localitatii de sociabilitate, atinsa odata cu formarea comunitatilor virtuale bazate pe comunicarea on-line.

Faptul ca nu mai este esentiala, ca in societatile pre-moderne, co-prezenta fizica a celorlalti si ca exista o multitudine de posibilitati de interactiune cu cei fizic non-prezenti (in limbajul lui Giddens, 2001, efectul relatiei complexe dintre "local involvements" si "interaction across distance") sunt privite de unii autori cu pesimism. "No sense of place" argumenteaza Zygmunt Bauman (2001), guverneaza si in acelasi timp acutizeaza felul in care ne traim viata. A devenit tot mai dificil sa ne gasim locul nostru in cadrul societatii, pentru ca insasi locurile sunt tot mai greu de gasit intr-o lume a modernitatii lichide. Ca urmare a deschiderii catre lume, disponibila noua si imposibila in trecut (in comunism!), atat relatiile dintre oameni cat si a acestora cu locurile trec printr-un fenomen complex de schimbare ce implica o mutatie a perceptiei si semnificatiei localitatii si locului (Wiborg 2004: 416). Fie ca este vorba de vecinatate, regiune sau de national, localul trebuie mereu sa faca loc si sa se dea la o parte din fata unui local mai "larg" (Mazlish 2005: 100). Asadar, confruntarii dintre modele comunitare (e.g. dintre cele ancorate teritorial/local versus cele bazate pe alegere/praxisuri), modernitatea tarzie ii mai interpune una la fel de complexa si complicata in acelasi timp: cea dintre vechea si noua geografie. Daca prima da seama de felul in care se va reconfigura spatiul social, mai precis legaturile dintre actorii sociali - textura socialitatii, cea de a doua pune in discutie insasi cadrul de referinta pe care au loc aceste transformari - structura spatialitatii. Asta nu inseamna ca unui individ anume ii este "deschisa" oricare combinatie dintre social si spatial desi acestea sunt prezente aproape peste tot pe glob. Enclave de saracie aflate in proximitatea contra-locurilor populate de comunitati inchise si pazite ("gated communites"), ca sa dam doua exemple extreme, nu se intalnesc numai in occident sau pe continentul nord-american, ci si in tari in curs de dezvoltare precum postcomunista Romanie, si asta atat in zonele rurale unde noii imbogatiti si-au stabilit domicilii secundare, cat si in zonele rezidentiale sau de afaceri din centrele urbane.

Bibliografie:

Abraham, D. (2000): Atlasul sociologic al schimbarii sociale din Romania, "Sociologie Romaneasca", serie noua, nr. 1.

Abraham, Dorel; Ganju, Marilena (2000): Perceptions of the social change during the period of transition as mirrored in polls, "Sociologie Romaneasca" [Romanian Sociology], issue 2: 1-23.

Bauman, Zygmunt (1997 [1992]): Intimations of Postmodernity, Routledge, London and New York.

Bauman, Zygmunt (2001): Identity in the globalizing world, "Social Anthropology", Cambridge University Press, United Kingdom, vol.      9 (2): 121-129.

Badescu, Gabriel (2003): Incredere si democratie in tarile in tranzitie, "Sociologie Romaneasca", nr. 1-2: 109-128.

Bockman, Johanna; Eyal, Gil (2002): Eastern Europe as a Laboratory for Economic Knowledge: The Transnational Roots of Neoliberalism, "American Journal of Sociology", University of Chicago Press, vol. 108 (2): 310-352.

Brown, David L.; Kulcsar, Laszlo (2001): Household Economic Behavior in Post-Socialist Rural Hungary, "Rural Sociology: devoted to scientific study of rural and community life", Rural Sociological Society, vol.      66 (2): 157-180.

Castells, Manuel (2001): The Internet Galaxy. Reflections on the Internet, Business, and Society, Oxford, Oxford University Press.

Chibber, Vivek (2002): Bureaucratic Rationality and the Developmental State, "American Journal of Sociology", University of Chicago Press, vol. 107 (4): 951-989.

de Farcy, H. (1980): L' espace rural, Paris, PUF.

Dittrich, Eckhard; Jeleva Rumiana (2005): Enlargement and identity: mental barriers and opportunities towards social change in rural communities in post-socialist Bulgaria, paper for the XXI Congress of the European Society for Rural Sociology, 22^nd-27^th August 2005.

Eliasoph, Nina; Lichterman, Paul (2003), Culture in Interaction, "American Journal of Sociology", University of Chicago Press, vol. 108 (4): 735-794.

Eyal, Gil; Szelnyi, Ivn; Townsley, Eleanor (2001): The Utopia of Postsocialist Theory and the Ironic View of History in Neoclassical Sociology, "American Journal of Sociology", University of Chicago Press, vol. 106 (4): 1121-1128.

Garrett, Paul B.; Baquedano-Lpez, Patricia (2002): Language Socialization: Reproduction and Continuity, Transformation and Change, "Annual Review of Anthropology", Annual Reviews, vol. 31: 339-361.

Giddens, Anthony (1990): Consequences of Modernity, Cambridge, Polity Press.

Giddens, Anthony (2001): "Dimensions of globalisation", in: Seidman, Steven; Alexander, Jeffrey C. - eds., The new social theory reader: contemporary debates, London, Routledge.

Kivinen, M. (2002): Progress and Chaos. Russia as a Challenge for Sociological Imagination, Kikimora Publications, Helsinki.