FAMILII DEZORGANIZATE CE POT DETERMINA CONDUITE DELINCVENTE LA MINORI

FACTORI PSIHOLOGICI AI FAMILIEI

DEZORGANIZATE CE POT DETERMINA CONDUITE DELINCVENTE LA MINORI

O familie "normala" presupune existenta, intre membrii cuplului, a unei anumite egalitati in ceea ce priveste "investitiile" fiecaruia (de natura materiala si spirituala) si "rezultatele" obtinute (gradul de satisfactie resimtit, nivelul de realizare a asteptarilor, aspiratiilor etc.).

Exista insa numeroase situatii in care acest echilibru, din diferite cauze, nu se realizeaza in totalitate (unul dintre parteneri este favorizat in raport cu celalalt) si astfel apar o serie de disfunctionalitati in cadrul grupului familial.

Desi, in mod normal, sotii isi propun sa traiasca impreuna o viata fericita pe un timp cat mai indelungat, in viata de familie pot aparea totusi situatii ce creaza fisuri in atmosfera de armonie a cuplului, fisuri care, treptat, pot duce la dezagregarea unitatii familiale si la disolutia cuplului. Motivele aparitiei acestor situatii sunt numeroase, variate si cu grade diferite de periculozitate sociala; nepotrivirea de caracter a partenerilor, incompatibilitatea lor (in raport cu diferite idei, opinii, aspiratii, preferinte etc.), neexercitarea partiala sau totala a rolurilor familiale de catre unul sau ambii soti, divergentele membrilor cuplului parental in privinta educatiei copiilor lor, situatia socio - economica precara a familiei, cazuri de infidelitate, alcoolism, imoralitate, delincventa (caracteristice unuia sau ambilor parteneri) etc.

"In grupul familial se cristalizeaza un stil de viata pe baza raporturilor biologice, economice, morale, juridice dintre membrii. Stilul de viata cristalizat genereaza un climat familial care reflecta conceptiile de viata ale membrilor familiei si este determinat de modul in care s-a realizat casatoria, de calitatea rolurilor conjugale, de gradul de cultura si instruire al partenerilor, de conditiile materiale, de atitudinea parintilor fata de educatia copiilor etc."¹⁾ . Deci climatul familial este determinat de realizarea in bune conditii , a functiilor familiei. Acest lucru depinde, in mare masura, si de modul in care se manifesta afectivitatea intre membrii familiei.

"Intr-un climat familial definit de echilibru, dragoste, coeziune a membrilor, educatia morala se realizeaza cu succes. Lipsiti de dragostea si securitatea oferite de o familie normala, copiii proveniti din familiile dezorganizate au o personalitate morala imatura, definita de nonconformism si inadaptabilitate la regulile vietii colective"²⁾ .De asemenea, acesti copii proveniti din familii carentate din punct de vedere afectiv si educational, vor fi interiorizati, vor avea numeroase complexe de inferioritate (in mare parte nefondate realist), dezvoltand greu relatii mai intime cu ceilalti si manifestand un interes minim fata de adaptarea armonioasa la colectivitate.

"Dezorganizarea familiei, impreuna cu lipsa respectului pentru fiecare din membrii sai, poate avea grave consecinte pentru copilul aflat in crestere. Pentru ca familia este pentru copil instanta primara de transmitere a valorilor culturale, lipsa unitatii familiale il poate lasa fara puncte de sprijin morale sau nu-i poate aduce decat norme confuze si incoerente"³⁾ .

Dezorganizarea familiala este perturbatoare in cel mai inalt grad pentru copil, producandu-i acestuia grave tulburari de comportament si de personalitate. "Influenta patogena a unei familii dezorganizate asupra personalitatii copilului se concretizeaza atat la nivelul unor tulburari psihopatologice mai mult sau mai putin grave cat si la nivelul comportamentelor cotidiene ce il vor defini mai tarziu ca persoana⁴⁾ .

Un copil confruntat timp indelungat cu dificultatile si carentele (de ordin social, moral, pedagogic etc.) vietii de familie va fi profund marcat de acestea, traind sentimente intense de insecuritate si dobandind o conceptie eronata asupra vietii.

In fata influentelor negative exercitate asupra sa de catre familia dezorganizata, copilul va adopta o serie de reactii de aparare⁵⁾ :

afective: stari depresive sau de excitatie psihomotorie, nenumarate fobii, obsesii, imaturitatea proceselor afective etc.

caracterologice: exacerbarea trasaturilor caracteriale de tip schizoid, agresivitate, detasare, hipersensibilitate etc.

cognitive: esecuri ale performantei scolare etc.

psihosociale: conflicte cu familia si cu societatea in general etc.

Numeroasele cercetari sociologice au evidentiat ca, desi un numar mare de minori delincventi (circa 80I) provin din familii dezorganizate, in realitate conduite delincvente pot aparea si in cazul copiilor ce provin din familii normale. Deci, nu structura in sine a familiei constituie cauza principala a delincventei juvenile, ci marile deficiente afective, morale si mai ales educative care se manifesta in familiile dezorganizate. "Ele constau in "disolutia" grupului familial si deteriorarea climatului familial (43,7I din cazuri), un stil educativ neadecvat (lipsa de unitate in aplicarea sanctiunilor si recompenselor - 45,8I, necunoasterea si necontrolarea activitatilor zilnice ale minorului - 54,6I ), atitudini antisociale ale mediului familial constand in parazitism, alcoolism, conduite agresive, infractiuni diverse (32,5I) etc"⁶⁾ .

Dupa cum rezulta din numeroase cercetari efectuate in domeniul delincventei juvenile, de-a lungul timpului, pe plan mondial si in tara noastra, perturbarea procesului educativ este mai frecventa in cazul familiilor dezorganizate. Totodata s-a evidentiat ca, pe masura ce grupul studiat cuprinde cazuri mai grave de delincventa creste si procentajul familiilor dezorganizate.

Astfel J.J. PIQUERY, in urma studierii a 10334 de minori delincventi, a concluzionat ca 76,38I proveneau din familii dezorganizate, iar O. PHILIPPON arata ca din 18376 de fete internate in institutiile de reeducare 81,88I provin dintr-un mediu familial deficitar determinat, la randul sau, de urmatorii factori: divortul sau separarea parintilor (22,3I), orfanismul (18,09I) , concubinajul parintilor (16I), alcoolismul parintilor (15,49I). J. PINATEL si colaboratorii sai (1955) efectuand un studiu asupra unui numar de 100 de minori delincventi arata ca 52I provin din familii dezorganizate; H. COCHERI in urma unei anchete efectuate asupra unui numar de 2200 de minori delincventi, a concluzionat ca 50I provin din familii dezorganizate, iar E. ZABCZYNSKA (1997) studiind 100 de minori care au savarsit furturi, a constatat ca 35I proveneau din familii destructurate.

La noi in tara V. PREDA a studiat 105 minori inchisi pentru furt si a concluzionat ca 20,3I proveneau din familii disociate prin divort sau prin despartirea in fapt a parintilor, 7,7I proveneau din familii descompuse prin decesul unuia dintre parinti, iar 6,3I proveneau din uniuni nelegitime ale parintilor.

Luand in considerare rolul deosebit al familiilor dezorganizate in aparitia si dezvoltarea unor comportamente delincvente la minori, W. J. GOODE (1961) a realizat o clasificare a acestora: ⁾

1) Familia incomplet unita sau nelegitima.

2) Familia dezmembrata prin indepartarea unuia dintre soti ca urmare a separarii, parasirii sau divortului.

3) Familia tip "camin gol" in cadrul careia partenerii traiesc impreuna dar interrelationarea si intercomunicarea sunt realizate minimal.

4) Familia in criza datorita unor cauze care determina absenta temporara sau permanenta a unuia dintre soti (decesul, inchisoarea, spitalizarea, calamitati naturale, razboi etc.).

5) Existenta, in cadrul familiei, a unor situatii ce cauzeaza esecurile comportamentului de rol marital (psihoza unuia dintre membrii familiei, retardarea mentala severa a copilului etc.).

In continuare voi analiza cateva dintre aceste tipuri de familii dezorganizate sub raportul legaturii lor cu delincventa juvenila.

IV. 1. FAMILIA DEZMEMBRATA PRIN SEPARARE SAU DIVORT.

Dintre toate formele de dezorganizare a familiei, divortul exercita cea mai puternica influenta negativa asupra copilului. Consecintele divortului pot fi de doua tipuri⁸⁾ :

1) directe, imediate: psihotraumatizarea partenerilor si a copilului in perioada premergatoare divortului (cand copilul poate fi solicitat de catre unul dintre parinti sa coalizeze impotriva celuilalt parinte);

2) indirecte: adoptarea, de catre copil, a unui comportament deviant si delincvent.

Numeroase anchete sociologice au demonstrat ca majoritatea delincventilor minori provin din familii dezmembrate prin divort deoarece divortul se coreleaza cu lipsa autoritatii parintesti, a controlului si a afectiunii parintilor, ceea ce are ca rezultat aparitia la copil a unor serioase tulburari afective si comportamentale care il imping pe acesta spre adoptarea unor conduite delincvente.

"Daca partenerii suporta greu divortul, copiii devin, in mod sigur, adevarate victime pentru ca asupra lor el actioneaza ca o puternica si inexplicabila agresiune. Avand in vedere ca divortul emotional incepe cu mult inainte de cel juridic, copilul este supus pe rand tensiunilor afective, conflictelor, agresiunilor fizice dintre parinti, abandonului episodic, exceselor de sentimentalisme din partea mamei etc."⁹⁾

Deci, foarte importanta pentru structurarea personalitatii viitorului adult, este situatia caracterizata de alterarea progresiva a functiilor familiei, de neindeplinirea obligatiilor normale si legale asumate de catre parinti, de aparitia, intre acestia, a unor numeroase stari tensionale. Copilul care asista la toate aceste conflicte conjugale se va simti instrainat, frustrat afectiv si dominat de un acut sentiment de nesiguranta.

In urma divortului copilul este lipsit de influenta indispensabila a unuia dintre parinti, pastrand pentru acesta sentimente de nostalgie si regret, uneori chiar idealizandu-l (mai ales in cadrul unei opozitii fata de parintele ramas cu el). Uneori insa, parintele care paraseste cuplul conjugal, nu ii inspira copilului vreun sentiment pozitiv si, in acest caz, lipsa sa va fi benefica pentru copil. Astfel, putem afirma ca exista cazuri in care divortul poate avea consecinte pozitive deoarece constituie rezolvarea unei lungi perioade caracterizate prin numeroase tensiuni si conflicte care i-au provocat copilului o serie de suferinte.

Insa, oricat de indicata ar fi solutia divortului, in anumite situatii, raman totusi, in urma sa, o serie de influente negative asupra membrilor familiei si, mai ales, asupra copiilor. Reactiile acestora fata de divort pot imbraca forme generale si particulare in functie de varsta lor in momentul producerii divortului si de relatiile lor cu parintii dupa despartirea acestora. In general, imediat dupa divort, copiii manifesta doua tipuri de reactii: ¹⁰⁾

1) respingerea afectiva a unuia dintre parinti sau a ambilor, atitudine ce se poate extinde si asupra altor persoane din anturajul copilului;

2) indiferenta afectiva si refuzul participarii chiar si la cele mai simple actiuni (de alimentatie, somn etc.) sau trairea unui profund sentiment de culpabilitate (care, treptat, se poate transforma in frica patologica sau poate avea ca rezultat perturbarea functiilor intelectuale, inadaptabilitatea sociala etc.).

In afara acestor reactii imediate la divort, copilul mai dezvolta si reactii pe termen lung (tendinta spre legaturi cu persoane imorale si periculoase, hiperautonomie, agresivitate crescuta, inclinatia spre delincventa) care sunt extrem de periculoase atat pentru echilibrul neuropsihic al copilului cat si pentru formarea personalitatii sale de viitor adult.

De aceea parintii trebuie sa-si pregateasca copiii din timp,cu multa rabdare si blandete, pentru o despartire devenita inevitabila. Deasemenea ei nu trebuie sa-si aduca reciproc acuzatii in fata copilului (acest lucru intunecand mult imaginea pe care copilul si-o formeaza despre ei) si nici nu trebuie sa-l oblige pe copil sa tina partea unuia dintre ei. Copilul trebuie asigurat ca, orice s-ar intampla, parintii il vor iubi la fel de mult ca si inainte, si ca el nu este cu nimic vinovat de situatia care a produs divortul.

Din numeroasele si diversele studii efectuate pe aceasta tema rezulta ca multi dintre copiii care au trait experienta divortului parintilor resimt acut nevoia unui camin adevarat, mai ales ca, de multe ori, sunt "pasati" de la un parinte la celalalt sau sunt lasati in grija rudelor. In aceste cazuri ei fug des de acasa, vagabondeaza si, nu de putine ori, aluneca pe panta delincventei. Una dintre solutiile posibile pentru prevenirea unor astfel de situatii este recasatorirea parintilor. Nici aceasta nu este insa o solutie reusita deoarece, in foarte putine cazuri, are ca rezultat reechilibrarea psihoafectiva a copilului.

De multe ori parintele vitreg nu este pregatit pentru noul sau rol in cadrul familiei sau pur si simplu nu-l intereseaza soarta unui copil care "nu este al sau". In loc sa incerce sa inteleaga dificultatile survenite in echilibrul psihic al copulului, sa-i accepte ambivalenta afectiva si agresivitatea trecatoare, acest parinte vitreg trateaza copilul cu indiferenta si chiar cu ostilitate, adancind astfel traumele psihologice provocate copilului de divortul parintilor sai, accentuandu-i sentimentul de insecuritate si punandu-l in imposibilitatea de a se identifica cu un model parental pozitiv.

Un parinte vitreg trebuie sa inteleaga foarte bine sentimentele cotradictorii ale copilului (de recunostinta fata de parintele care se ocupa de el, dar, in acelasi timp, de ciuda pentru ca i-a luat locul parintelui adevarat). "Principalul este ca parintele vitreg sa-si dea seama de la inceput de ceea ce iI lipseste copilului - autoritate, afectiune, prietenie etc. - si sa-i ofere cu generozitate atitudinea necesara"¹¹⁾ .

IV. 2. FAMILIA TIP "CAMIN GOL"

"In special tulburarile psihosomatice si comportamentale delincvente sunt mai frecvente cand parintii traiesc impreuna dar nu se mai inteleg¹²⁾ ".

Intr-adevar, copilul care este nevoit mereu sa participe, chiar ca simplu spectator, la numeroasele si variatele neintelegeri si certuri (uneori chiar foarte violente) intervenite intre parintii sai, va fi profund marcat de acestea. Datorita lipsei de discernamant caracteristica varstei si, mai ales, datorita legaturii sentimentale cu parintii sai, copilul va participa la toate aceste certuri afectiv si nu logic, ceea ce va duce la aparitia unor multiple disfunctii in procesul de dezvoltare a personalitatii sale (mai ales in cadrul dimensiunilor motivational - afective si atitudinal - relationale ale personalitatii). In urma expunerii repetate la conflictele conjugale, copilul va fi profund dezorientat, iar sentimentul sau de securitate va fi ruinat. Un copil care provine dintr-o familie tip "camin gol" se va simti respins de catre parintii sai, se va indoi de sine, iar imaginea pe care si-o va forma despre viata familiala si relatiile dintre soti va fi total alterata.

In plus, familia tip "camin gol", datorita lipsei armoniei conjugale, nu-si va putea exercita corect functiile sale de educare si socializare a copilului. Pentru ca procesul educativ sa se realizeze in cele mai bune conditii (modelele parentale oferite copilului spre imitatie sa fie unele pozitive, metodelele de educatie ale parintilor sa fie coerente, convergente si adaptate fiecarei situatii etc.), in familie trebuie sa existe o armonie conjugala manifesta. In cazul in care aceasta este doar de suprafata, simulata, este imediat intuita de catre copil si, ca atare, nu-i produce acestuia decat dezorientare existentiala si neincredere in el si in proprii lui parinti.

Acestea sunt, in mare parte, efectele negative produse in psihicul copilului de catre familia in care, desi tensiunile conflictuale sunt prezente (uneori cu mare intensitate), totusi, "de ochii lumii" sau "de dragul copiilor", partenerii cuplului conjugal traiesc in continuare impreuna. In acest caz, daca intr-adevar parintii sunt preocupati de soarta copiilor lor, ar trebui sa aleaga solutia despartirii in fapt sau a divortului pentru ca acest lucru este mai putin traumatizant pentru copil decat prezenta sa permanenta intr-o atmosfera viciata.

IV. 3. FAMILIA DEZMEMBRATA PRIN DECESUL UNUIA DINTRE PARINTI.

Decesul unui membru al familiei genereaza numeroase disimetrii in cadrul structurii familiale si, prin suferinta pe care o provoaca celorlalti membrii ai familiei, poate avea ca rezultat aparitia , la acestia, a unor tulburari psihice grave.

In cazul decesului mamei se produce, in grupul familial, o disimetrie ireversibila care poate genera distorsiuni grave in personalitatea copilului. Acesta, odata cu moartea mamei sale, simte ca s-a prabusit acel univers familial in care se simtea pe deplin iubit si protejat, care ii dadea incredere in fortele proprii. De fapt copilul pierde, in acest caz, o parte esentiala din el insusi. Sentimentul de siguranta al copilului este profund alterat, acesta simtindu-se abandonat si lipsit de protectie si securitate afectiva. Apare deci o cerinta imperioasa pentru gasirea unei inlocuitoare a mamei, dar acest lucru nu va fi niciodata posibil pe deplin.

Decesul tatalui declanseaza, in primul rand, un vid de autoritate ce are ca rezultat aparitia, in cadrul familiei, a unor stari cvasigenerale de instabilitate si nesiguranta, a unor tendinte de dezagregare profunda a relatiilor intrafamiliale. Pentru copil disparitia ireversibila a tatalui va insemna lipsa unui model in functie de care sa-si orienteze conduita si sa-si faureasca un ideal personal. Copilul fara tata isi pierde increderea in sine si nu se mai poate orienta si mobiliza pentru realizarea unui viitor personal. Unii copii, care idealizeaza imaginea tatalui decedat, isi construiesc singuri un complex de culpabilitate profund devalorizant.

"D. BURLINGHAM si A. FREUD, arata ca moartea tatalui traumatizeaza procesele de identificare ale copilului, psihicul lui insusi, provoaca reactii agresive si depresive, trezeste sentimente de inferioritate fata de copiii de aceeasi varsta, impinge copilul sa-si creeze un tata imaginar" ⁾ . La aceste efecte negative produse de moartea tatalui se adauga, deseori, si cele datorate unei atitudini gresite a mamei. Aceasta, pentru a compensa absenta tatalui, adopta uneori atitudini severe si rigide fata de copil, alteori il supravalorizeaza si il rasfata peste masura. In ambele cazuri efectele produse in psihicul copilului sunt la fel de periculoase.

In concluzie decesul unuia dintre parinti (si in special al tatalui) produce grave dezechilibre in dezvoltatrea armonioasa a copilului si, in anumite circumstante, il poate determina pe acesta sa adopte conduite deviante si chiar delincvente.

NOTE BIBLIOGRAFICE

1) E. MACAVEI, Familia si casa de copii, Editura Litera, 1989, Bucuresti, p. 56.

2) D. BANCIU, S.M. RADULESCU, M. VOICU, Adolescentii si familia, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1987, p. 141.

3) S. GLUECK, E. GLUECK, D liquants en Herbe; sur les voies de la pr vention, Animus et Anima, Lyon - Paris, 1956, p. 238.

4) D. BANCIU, S.M. RADULESCU, M. VOICU, op. cit., p. 153.

5) Ibidem, p. 157.

6) C. TURIANU, Raspunderea juridica pentru faptele savarsite de minori, Editura Continent XXI, Bucuresti, 1995, p. 26.

7) T. BUTOI, N. MITROFAN, V. ZDRENGHEA, Psihologie judiciara, Casa de Editura si Presa "Sansa S.R.L.", Bucuresti, 1994, p. 280.

8) I. MITROFAN, N. MITROFAN, Familia de la A.. la Z - Mic dictionar al vietii de familie, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1991- DIVORT.

9) C. PAUNESCU, Agresivitatea si conditia umana, Editura Tehnica, Bucuresti, 1994, p. 96.

10) Ibidem, p. 96-97.

11) C. DIMITRIU, Constelatia familiala si deformarile ei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973, p. 133.

12) CHOMBART de LAUWE, Sociologia franceza contemporana, Editura Politica, Bucuresti, 1971,p. 686.

13) D. BURLINGHAM, A. FREUD, Infants without Families, The Case and against Residential Nurseries, don, Allen and Unwin,London, 1943, p. 63, apud C. DIMITRIU, op. cit. p. 126.