MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE

ACADEMIA DE POLITIE "Alexandru Ioan Cuza"

FACULTATEA DE DREPT

LUCRARE DE LICENTA

DISCIPLINA: CRIMINALISTICA

TEMA IDENTIFICAREA PERSOANELOR DUPA URMELE SI AMPRENTELE PAPILARE

CUPRINS

CAPITOLUL I. Aparitia si dezvoltarea dactiloscopiei ca metoda de identificare a persoanei

Sectiunea 1. Scurt istoric al aparitiei dactiloscopiei

Sectiunea 2: Inceputurile aplicarii Dactiloscopiei in Romania

CAPITOLUL II. Notiunea generala de dactiloscopie

Sectiunea 1: Structura pielii si formarea crestelor papilare

Sectiunea 2: Proprietatile desenelor papilare

CAPITOLUL III. Urmele papilare

Sectiunea 1: Mecanismul de formare a urmelor papilare

Sectiunea 2: Cautarea si descoperirea urmelor papilare la fata locului

Sectiunea 3: Conservarea si transportarea urmelor papilare si a obiectelor purtatoare de urme de maini

CAPITOLUL IV. Metode si procedee de relevare a urmelor de maini

Sectiunea 1: Metode de relevare a urmelor de maini. Procedee utilizate in relevarea urmelor de maini

A. Tratamentul optic.     

B. Tratamentul mecanic.     

C. Tratamentul chimic.     

Sectiunea 2: Ridicarea urmelor de maini

A. Ridicarea urmelor papilare prin fotografiere.

B. Ridicarea urmelor prin transferarea pe pelicula adeziva.

C. Ridicarea urmelor papilare de adancime prin mulaj.

D. Ridicarea si ambalarea obiectului purtator din urme.

Sectiunea 3: Modalitati de amprentare a persoanelor si cadavrelor

A. Amprentarea cu tus tipografic.     

B. Amprentarea chimica.     

C. Amprentarea speciala pentru examinarea porilor.

D. Rigiditatea cadaverica.     

E. Deshidratarea si imbibatia hidrica.

CAPITOLUL V. Camuflarea si falsificarea urmelor de maini

Sectiunea 1: Persistenta urmelor de maini si stabilirea vechimii lor

CAPITOLUL VI Erorile ce pot aparea in comparatiile dactiloscopice

Sectiunea 1 Categorii de comparatii dactiloscopice si influenta erorilor asupra lor

Sectiunea 2. Erorile in comparatiile dactiloscopice si posibilitatea prevenirii acestora

Sectiunea 3. Surse de erori in comparatiile dactiloscopice

CAPITOLUL VII. Sisteme automate de examinare si identificare a amprentelor si urmelor digitale

Sectiunea 1: Sistemul AFIS-2000-PRINTRAK de procesare a amprentelor si urmelor papilare

Sectiunea 2: Sistemul automat de identificare pentu amprente LSS 2000

Sectiunea 3: Aplicatii civile ale sistemului de identificare a persoanelor cu ajutorul amprentelor papilare

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Din momentul in care a inceput sa constientizeze apartenenta sa la o comunitate sociala, omul a considerat ca faptele antisociale au insemnat un pericol. Drept consecinta, acestea au fost incriminate, comiterea lor atragand anumite pedepse.

Odata cu trecerea timpului, dezvoltarea societatii a dus inevitabil la inmultirea si diversificarea faptelor de origine antisociala, obligand statele sa faca eforturi pentru a imbunatati activitatea judiciara, in scopul combaterii acestor comportamente.

Stabilirea adevarului in cauzele supuse justitiei se realizeaza prin intermediul administrarii de probe. Una din modalitatile de probatiune o constituie si identificarea criminalistica. Aceasta se realizeaza prin mai multe metode specifice, poate cea mai importanta dintre ele fiind identificarea dupa urmele digitale, palmare si plantare lasate de infractor la fata locului. Dactiloscopia, o stiinta relativ noua, dar cu o evolutie rapida, este cea care asigura ridicarea, procesarea, depozitarea si cercetarea impresiunilor digitale, in vederea identificarii persoanelor infractoare.

In ziua de astazi, cresterea fenomenului infractional si diversificarea modurilor de operare au impus elaborarea unor metode mai eficiente de identificare a autorilor, avand o fundamentare stiintifica. Totodata, a devenit de stricta necesitate inregistrarea infractorilor si tinerea unei evidente a recidivistilor, in contextul informatizarii vechilor evidente de tip arhiva, ale institutiilor.

Pornind de la istoricul dactiloscopiei si terminand cu sistemele moderne de examinare si identificare a urmelor papilare, lucrarea de fata isi propune sa analizeze probleme si aspecte legate de cautarea, descoperirea, ridicarea, conservarea, transportarea, cercetarea acestora, metodele de comparare sau anumite erori ce pot aparea la compararea a doua seturi de urme papilare.

Ultima parte a lucrarii va contine o prezentare a celor mai recente sisteme automate de examinare si identificare a amprentelor si urmelor digitale: sistemul AFIS 2000-PRINTRAK de procesare a amprentelor si urmelor papilare, sistemul automat LSS 2000 de identificare a amprentelor, precum si cateva exemple de aplicare a acestor sisteme in domeniul civil.

CAPITOLUL I. Aparitia si dezvoltarea dactiloscopiei ca metoda de identificare a persoanei.

Sectiunea 1. Scurt istoric al aparitiei dactiloscopiei.

Activitatea de identificare cel mai frecvent utilizata in criminalistica este cea care are drept scop identificare persoanei, fiind cunoscuta si sub denumirea de "identificare judiciara".

Ea a aparut ca preocupare si necesitate inca de la cercetarea primelor acte ostile ale societatii organizate pe baze statale, acte care contraziceau morala societatii respective si incalcau regulile de comportare stabilite de ea. Referitor la identificarea judiciara a persoanei in cazul savarsirii infractiunilor s-au ridicat doua probleme:

- identificarea dupa urme a persoanei care a incalcat legea;

- inregistrarea acestei persoanei, astfel incat daca mai comite o noua infractiune sa fie cunoscuta situatia ei de recidivist.

Identificarea persoanei care a comis o fapta reprobabila s-a facut multa vreme prin folosirea unor elemente stiintifice impreuna cu elementele mistice. Asa de pilda, in Roma Antica, ca si in Europa Medievala, se foloseau declaratiile martorilor si recunoasterile invinuitului, se foloseau caligrafi care examinau scrisul ce trezea indoiala cu privire la autenticitatea sa, dar, in acelasi timp, erau socotite ca metode sigure de stabilire a autorului ordaliile si torturile. Ordalia, metoda mistica, consta intr-o proba pe care partile trebuiau sa o dea; in caz ca treceau cu bine aceasta incercare, erau socotiti nevinovati. Probele au fost in asa fel concepute, incat istoria nu cunoaste multe cazuri in care cel supus la o asemenea proba s-o fi trecut cu bine.

Dupa metoda care se aplica, ordalia purta diverse nume: ordalia focului, ordalia fumului, ordalia apei, ordalia otravii, ordalia cosciugului. De exemplu, ordalia otravii era "proba" prin care cel invinuit trebuia sa ia o anumita cantitate de otrava, si in cazul in care scapa cu viata era socotit absolvit de vina.

Referitor la inregistrarea celor condamnati incat daca mai comiteau si a doua oara astfel de fapte sa fie cunoscuti pentru a li se aplica o pedeapsa mult mai aspra, sunt de mentionat, ca metode mai cunoscute, insemnarea cu fierul rosu sau tatuarea celor internati in ocna, ori mutilarea intr-un fel a celor lasati in libertate.

Si practica judiciara din Romania medievala a cunoscut insemnarea fizica a celor condamnati in scopul cunoasterii ulterioare a recidivistilor. In vremea lui Matei Basarab in Tara Romaneasca si a lui Vasile Lupu in Moldova erau pravile care obligau ca cei care au furat o data, sa fie insemnati. "Cela ce va fura din casa stapane - sau, lucru macar cat de putin si de i-ar fi atunci intai a fura, aceasta se va certa mai cumplit; de intai sa-l samneze la nas deoparte, iar de va fura a doua oara sa-l spanzure".

"Care va fura din biserica vre-un lucru sfintit, macar de va fi furat atunci intai, sa-i taie nasul, iar de va fura si al doilea rand, sa-l spanzure".

O data cu dezvoltarea societatii moderne, a stiintei si a culturii, prin scaderea din ce in ce mai accentuata a influentei misticismului si superstitiilor si mai ales, prin aparitia ideilor de libertate si democratie, insemnarea cu fierul rosu si mutilarea, metode ale epocii medievale, au ridicat un val de ura si indignare in randul cetatenilor tarilor din Europa, care considerau aceste practici barbare si degradante pentru speta umana.

Primul care s-a gandit sa aplice un sistem metodic de inregistrare a infractorilor a fost celebrul Eugene Francois Vidocq, intemeitorul primei politii din lume "Surete", infiintata in Franta sub Napoleon Bonaparte, politie care ulterior s-a bucurat de o faima mondiala si de la care au aparut primele metode criminalistice.

Pentru inregistrarea infractorilor, in locul insemnarii cu fierul rosu, el a infiintat fisele personale ale detinutilor, in care se aflau notate semnalmentele lor, faptele comise, procedeele folosite, precum si cercul in care erau cunoscuti, acesta constituind o prima incercare de cartoteca dupa "modus operandi".

Arhiva lui Vidocq a devenit insa, cu timpul, greoaie si birocratica, imposibil de orientat pentru a putea recunoaste un recidivist, deoarece dupa 70 de ani de la infiintare in 1880, "Surete" avea peste 5000000 de asemenea fise. dupa 1848, cand a inceput sa fie folosita fotografia, in aceeasi arhiva se adunasera peste 80000 de fotografii .

In aceasta perioada de criza a metodelor de inregistrare penala a infractiunilor (1879) si-a facut aparitia pe scena metodelor criminalistice de identificare Alphonse Bertillon, functionar de politie, copist la Prefectura din Paris, in varsta de 26 ani, care a imaginat sistemul antropometric de inregistrare.

In greceste: "anthropos" - om; "metron" - masura. Metoda de studiu antropologica, ce consta in tehnica masurarii diferitelor parti ale corpului omenesc, precum si a raporturilor dintre acestea.

Bertillon a demonstrat ca, notandu-se mai multe dimensiuni ale corpului uman, de pilda: talia, latimea, inaltimea, circumferinta capului, inaltimea urechii drepte, lungimea anumitor falange si a altor oase la mana stanga, ar fi fost aproape imposibil sa se gaseasca doi indivizi cu absolut toate dimensiunile la fel. Prin aceasta el a rezolvat, pentru etapa de atunci, problema inregistrarilor penale a infractoriilor.

Romania s-a situat printre primele tari din lume care a adoptat sistemul de identificare conceput de Bertillon. Sub conducerea prof. doctor Mina Minovici, fondatorul Scolii romanesti de medicina legala si initiator al institutului de medicina legala, la 15 martie 1892, pe langa organele politiei din capitala, ia nastere in Romania primul sistem stiintific de inregistrare a infractorilor.

Referandu-se la introducerea antropometriei in Romania, la Congresul de Antropologie Criminala, desfasurat la Bruxells in 1892, un participant al delegatiei romane, Constantin Lahovary, arata: "De curand s-a creat la Bucuresti Serviciul antropometric si sunt dator a aduce in public omagii domnului doctor Minovici care este colegul meu aici si medicul nostru legist la Bucuresti, pentru rabdarea si energia pe care domnia sa le depune in indeplinirea grelelor sale functii; gratie ingrijirilor si perseverentei sale de adevarat savant, ii datoram crearea acestui serviciu, precum si a Muzeului Criminal, care nu mai exista decat la Lyon, Budapesta si Viena" .

Aprecierile aduse modului in care profesor doctor Mina Minovici a stiut sa organizeze Serviciul antropometric din Romania, au facut ca intregul sistem sa fie adoptat in anii urmatori de Austria si Bulgaria.

Antropometria, cu toata fulgeratoarea raspandire in toate politiile europei, n-a trait prea mult, dezvoltandu-si repede neajunsurile si posibilitatile de eroare pe care le genera aplicarea ei, dar a constituit totusi o revolutie in identificarea persoanelor, fiind primul sistem ce punea amprenta unei activitati metodice si stiintifice, demonstrandu-se ca si in acest domeniu se pot folosi cu succes cuceririle celorlalte stiinte.

Dintre imperfectiunile cele mai importante pe care le prezinta antropometria, le enuntam pe urmatoarele: instabilitatea parametrilor corpului omenesc, intrucat antropologii din politie nu asezau instrumentul de masura in acelasi punct; decalcifierile - datorita batranetii, unor boli sau traumatismelor - provocau modificarea dimensiunilor scheletului uman.

Paralel cu desfasurarea unor metode stiintifice de inregistrare a infractorilor s-au dezvoltat si metode din ce in ce mai sigure si cu un vadit caracter stiintific, aplicate pentru descoperirea autorilor infractiunilor.

Primul care s-a gandit sa sistematizeze experienta de cercetare a infractiunilor si sa prezinte principiile stiintifice ce trebuie aplicate acestei activitati, a fost Hanns Gross, care a publicat in 1892 lucrarea "Manualul judecatorului de instructie".

In aceasta opera Hanns Gross s-a folosit de experienta sa ca judecator de instructie in regiunea industriala Steiermark, din Austria. Practica sa l-a facut sa traga concluzia ca nu exista nici o cucerire tehnica si nici o realizare in stiintele naturale care sa nu poata fi de folos la cercetarea infractiunilor. In cartea sa a intervenit ferm pentru introducerea antropometriei in Austria.

Dar meritul cel mai mare al lui Hanns Gross a fost acela ca prin opera sa el a folosit prima data termenul de criminalistica, prin care a definit activitatea desfasurata pentru "anchetarea infractiunilor", expunand in mod stiintific principiile si metodele ce se cer aplicate.

Astfel, s-a nascut O noua stiinta: criminalistica; iar numele sau este legat pentru totdeauna de acesta, el fiind, pe drept cuvant intemeietorul ei.

In acelasi timp cu metoda de inregistrare, antropometrica si fotografica, ce a fost mai usor de inteles si de introdus in practica politieneasca, se nastea, mult mai lent si mai greu de inteles pentru politisti si juristi, dactiloscopia, una din cele mai sigure metode de identificare.

Termenul de "dactiloscopie" s-a nascut din combinarea cuvintelor grecesti "daktilos", care inseamna deget si "skopein", care se traducea prin a examina, a descoperi, semnificatia termenului: metoda de identificare a persoanelor prin examinarea amprentelor digitale.

Antropometria a inceput, incet, incet sa lase locul dactiloscopiei. Bertillon a fost si va ramane omul care a netezit calea ideilor stiintifice in criminalistica. El a fost si a ramas un pionier al fotografiei criminalistice, fondatorul primului laborator tehnico - criminalistic din lume[5], dar dactiloscopia depasea cu mult "bertillongul" care cucerise toata lumea veche.

Descoperitorii ai metodei dactiloscopiei de identificare sunt considerati mai multi autori, deoarece toti, fara a sti unul de altul, in acelasi timp si in locuri diferite ale globului, erau preocupati de cercetari si experiente care priveau identificarea persoanelor dupa desenele formate de liniile ce se gasesc pe fata interna a degetelor si a palmei.

Intr-adevar, incepand cu anul 1858 William Herschel, un functionar britanic din India, a fost nevoit sa se foloseasca aproape 20 ani de amprentele digitale pentru a deosebi indigenii carora trebuie sa le plateasca soldele, caci nu aveau acte de identitate, iar pentru un european ei semanau intre ei.

In acest rastimp, Herchel a constatat uimit ca amprentele digitale pe care le detinea de la un individ nu erau identice cu ale altuia si, cu timpul, a invatat sa distinga, dupa mai multe metode, o amprenta de alta si sa recunoasca astfel oamenii dupa "imaginea degetelor", cum le-a denumit el, si dintr-un manual de anatomie a preluat termenul de "linii papilare" denumire pe care el si-a insusit-o.

Ca urmare a acestei experiente in anul 1877 Herchel a redactat o scrisoare inspectoratului General al inchisorilor din Bengal prin care isi prezinta constatarile si isi propune folosirea amprentelor digitale la identificarea persoanelor punandu-se, in felul acesta, capat pentru totdeauna inselaciunilor care se practicau in domeniul identitatii persoanei.

Dar nu venise inca vremea dactiloscopiei, si ca orice descoperire care apare prea devreme pentru a fi inteleasa si aplicata, aceasta a avut soarta unui refuz, in cuvinte amabile, cuprinse in scrisoarea de raspuns a inspectoratului general.

Aproape contemporan cu el, in anul 1879, dr. Henry Faulds, medic scotian la un spital din Japonia si profesor la Universitatea din Tokio, care nu auzise niciodata de Herchel si de experientele sale din India, gasind, in Japonia, unele cioburi preistorice pe care se aflau fragmente de amprente papilare care se imprimasera cand lutul era moale, s-a apucat sa studieze cu atentie, in tot anul 1879 si in cel urmator - 1880, problema liniilor papilare. In acest sens l-au interesat mai multe probleme: varietatea desenelor papilare, daca exista deosebiri intre popoare, daca exista probleme de ereditare, etc. A remarcat ca desenele sunt variate si neschimbabile la acelasi individ.

Daca William Herchel, in urma studiilor sale, a fost primul om care a conchis ca a descoperit o noua metoda de stabilire a identitatii persoanei, dr. Henry Faulds a fost primul care a folosit amprenta digitala pentru descoperirea autorului unei infractiuni.

La comiterea unui furt politia japoneza l-a chemat in ajutor pe dr. Henry Faulds. El a gasit pe un pahar amprentele digitale ale unei maini intregi, astfel ca Faulds a constatat uimit ca nici nu este necesar ca mana sa fie murdara pentru a lasa urme digitale. Pe varful degetelor se gasesc glande care produc secretii grase ce se depun la fel de bine ca funinginea sau substantele colorate. In timpul cercetarilor Faulds a comparat amprentele de pe pahar cu cele luate diverselor persoane, stabilind pana la urma cui apartin, persoana recunoscand furtul.

Acum, Faulds s-a convins ca el a inventat o metoda de probatiune la care Herchel nu se gandeste, si, in acelasi timp, si-a dat seama ca prin aceasta se va revolutiona munca tuturor politiilor din lume, lucru ce l-a determinat sa se adrese cu o scrisoare revistei "Natura" din Londra in care afirma: "Daca se descopera urme digitale la locul faptei, ele trebuie sa duca negresit la descoperirea infractorului. Eu am incercat acest lucru in doua cazuri. Amprentele digitale pot fi folosite in mai multe directii, de exemplu: cand se descopera un cadavru neidentificat, daca liniile papilare au fost inregistrate mai inainte, ele vor avea desigur mai multa forta probatorie decat obisnuitele alunite. De la fiecare infractor putem lua dupa condamnarea sa amprentele digitale si cand este din nou arestat si indica un nume fals putem, prin compararea amprentelor sale digitale, sa-i stabilim adevaratul nume si identitatea".

Scrisoarea lui Faulds a fost publicata in revista "Natura" din Londra la data de 28 octombrie 1880, deci la trei ani dupa scrisoarea lui Herschel, adresata in 1877 inspectoratului din Bengal - India. Herschel, care intre timp venise in Anglia, citind comunicarea lui Faulds, s-a adresat cu o scrisoare revistei "Natura", aratand ca el este de fapt primul descoperitor al amprentelor digitale si, in enervarea lui, n-a observat ca Faulds venise cu idei originale. Faulds a ripostat si intre cei doi a inceput o lupta pentru prioritate, dar lumea nu era pregatita sa primeasca aceste metode ce revolutionau activitatea politiei si, in acest timp (1878-1900), tarile Europei au introdus rand la rand, intr-un mars triumfal, metoda antropometrica a lui Alphonse Bertillon, pentru ca era mai usor de inteles, desi, de departe, s-a vazut ulterior, era mult mai greoaie, nesigura si se lucra incet necesitand cartoteci cu fise numeroase.

Dar vremea dactiloscopiei, totusi, se apropie, si in anul 1884 isi face aparitia pe taramul cercetarilor privind dactiloscopia si Francis Galton, un om preocupat de cercetari stiintifice, dar care nu profesase niciodata datorita independentei financiare totale. In anul 1888, la 8 ani dupa scrisorile lui Faulds si Herschel adresate revistei "Natura", printr-un concurs de imprejurari a aflat de cercetarile in domeniul dactiloscopiei, s-a adresat revistei pentru lamuriri amanuntite si aceasta i-a transmis adresa lui Herschel nu a lui Faulds.

Galton care efectua cercetari antropometrice, la solicitarea lui "Royal Institution" din Londra, era gata sa devina un adept al lui Bertillon, dar dupa ce a luat cunostinta de lucrarile lui Herschel, un spirit atat de receptiv ca al sau, si-a dat pe loc seama ca este vorba de ceva mult mai important. Desigur, sistemul lui Bertillon insemna un progres cu mult mai mare. El a trecut la o etapa superioara fata de predecesorii sai, incercand sa faca o clasificare pe tipuri a desenelor amprentelor care ofereau posibilitatea de a se efectua o inregistrare si clasificare intr-un fisier cu amprente. El a descoperit patru tipuri de baza: desenele cu un triunghi - pe care le-a denumit delta - in dreapta, altele cu un triunghi in stanga, altele cu doua si, in sfarsit, unele fara triunghi. Daca se face o combinatie intre aceste tipuri de baza si cele 10 degete, rezulta 1.048.570 de diferite combinatii si, astfel, clasificarea ar fi rezolvata. Toate aceste constatari ale sale au fost publicate in 1892 la Londra intr-o carte sub titlul "Fingerprints" (Amprentele digitale), care poate fi anul nasterii dactiloscopiei, iar sir Francis Galton avea sa joace un rol decisiv in dezvoltarea ei, desi metoda nu era inca adoptata de nici o politie. Nu venise vremea.

Introducerea dactiloscopiei la inceputul secolului al XX-lea in practica politiei s-a datorat atat descoperirii unor infractori cu ajutorul amprentelor digitale, cat si a unor personalitati: sir Francis Galton si Edward Henry in Europa si Juan Vucetich in America de Sud.

In 1891 Juan Vucetich, a fost insarcinat de catre seful politiei din La Plata, Argentina, sa studieze un nou sistem de identificare descoperit la Paris, antropometria, si sa-l introduca in practica; cu aceasta ocazie seful politiei i-a pus la dispozitie o revista de specialitate care avea un articol despre Bertillon si de asemenea, revista franceza "Revul Scientifique" din 2 mai 1891, in care era vorba despre experientele de dactiloscopie ale lui Galton.

In cateva zile, Vucetich a pus in functiune un serviciu de masurari antropometrica, dar el n-a fost prea entuziasmat de acest procedeu de inregistrare; in schimb a fost atras de metoda dactiloscopica de identificare descrisa de Galton si a pornit singur la cercetari, studiind liniile papilare ale cadavrelor de la morga si ale mumiilor expuse in muzeele din La Plata. Atat de pasionat a pornit la studierea noii metode incat numai dupa 6 saptamani el stabilise marea variabilitate a desenelor papilare, precum si faptul ca ele sunt neschimbatoare pentru un individ si a clarificat principiile de baza ale clasificarii, descoperind patru forme fundamentale stabilite de Galton, in mod cu totul independent si neinfluentat de acesta, deoarece revista nu reda aceasta descoperire a lui sir Francis Galton. In urma unor calcule, Vucetich ajunsese tot la numarul 1.048.576 de variatii cu numerele corespunzatoare.

El a avut si unele identificari cu rasunet in Argentina acelor vremuri: a identificat pe Francisca Royas ca autor a unui dublu asasinat dupa o amprenta digitala in sange, a descoperit identitatea unui sinucigas de la care luase amprentele digitale din Sierra Mica, a identificat pe Andiofrasic Gonzales care omorase si jefuise pe Don Rivas din La Plata; paralel, el a identificat cu amprentele digitale 23 de infractori recidivisti care scapasera verificarilor antropometrice. Si, totusi, sefii sai insistau pentru introducerea bertillonajului in toata Argentina, pentru ca, in acele vremuri, se credea ca tot ce vine din Lumea Veche este perfect si nimeni nu trebuie sa se atinga de cuceririle pariziene.

Dar Vucetich n-a cedat, el a scos din uz antropometria si a introdus dactiloscopia. Astfel, Argentina a devenit prima tara din lume care s-a folosit de amprenta digitala ca baza unica pentru identificarea persoanei in munca politieneasca. Aceasta a avut ca efect faptul ca a tiparit in 1893 doua carti, pe propria cheltuiala: "Instructaj general pentru procedeul antropometric si procedeul dactiloscopic" si "Sistemul identificarii persoanelor". Cu toata obtuzitatea sefilor, lucrarile sale demonstreaza atat de clar eficacitatea noii metode, incat, in 1894 superioritatea dactiloscopiei asupra antropometriei a fost recunoscuta. Primul semn al acestei recunoasteri a fost o hotarare a Camerei Deputatilor din provincia Buenos Aires, din 22 iunie 1894, cand s-a aprobat un fond special in valoare de 5000 pesos de aur, destinat nevoilor personale ale lui Vucetich, suma cu care acesta trebuia despagubit pentru cheltuielile pe care le-a suportat cu ocazia elaborarii dactiloscopiei.

In iunie 1896 politia argentiniana a statelor sud-americane a introdus, unul dupa altul, sistemul sau de identificare: in 1903 Brazilia si Chile; in 1906 Bolivia; dupa 1908 Peru, apoi Uruguay. Astfel, lumea noua o luase inaintea lumii vechi, care nu apucase sa experimenteze antropometria decat in La Plata.

In Europa aveau sa treaca multi ani pana sa se introduca dactiloscopia, datorita conservatorismului mult mai puternic, desi ea pornise in cercetarea acestei metode cu mult inainte si cu mai multe personalitati.

Un impuls puternic a primit dactiloscopia in 1896. Edward Henry, care citise cartea lui Galton "Fingerprints", preocupat timp de trei ani de a gasi un procedeu de clasificare a amprentelor, a descoperit in ultimele saptamani ale anului 1896 modalitatea de a cataloga milioane de fise dactiloscopice intr-un clasor, in asa fel ca fiecare sa poata fi gasita in cel mai scurt timp. Pe langa impartirea amprentelor in cinci desene de baza, el a procedat si la o subimpartire a lor, lucru ce prezenta importanta in cazul inregistrarii si tinerii in evidenta a amprentelor. Henry, care ca si Herschel - coincidenta - era functionar britanic in Bengal, India, s-a adresat in ianuarie 1897 guvernatorul general al Indiei a ordonat sistarea masurarilor antropometrice si introducerea dactiliscopiei in intreaga Indie britanica. Intre timp, Henry a continuat cercetarile si a militat si pentru aplicarea dactiloscopiei la descoperirea autorilor dupa urmele digitale lasate la locul comiterii faptei.

Putem observa ca patru europeni: William Herschel, Dr. Henry Faulds, sir Francis Galton su Edward Henry au pus la punct metoda dactiloscopica de identificare si inregistrare a infractorilor, dar ea a fost introdusa in India, pe cand in Europa se folosea inca un imperfect model antropometric.

Un caz celebru, petrecut la Londra, cunoscut sub numele de "Cazul Beck" care a zguduit Anglia ca un fapt scandalos de eroare judiciara, a fost motivul hotararilor ca abia dupa anul 1905 Anglia sa fie prima tara europeana care a introdus dactiloscopia pentru identificarea infractiunilor, deschizand drumul pentru aplicarea ei in intreaga Europa.

Cazul lui Beck a exercitat o mare influenta asupra guvernului britanic: pentru prima data in istoria legislativa a Marii Britanii s-a creat un tribunal de apel. Inainte de toate insa, datorita cazului lui Beck, increderea fata de metodele vechi ale identificarilor politienesti a fost profund zguduita iar dactiloscopiei i-au fost deschise larg portile.

Bazele stiintifice ale dactiloscopiei au fost puse de numerosi oameni de stiinta, din care mentionam: W. J. Herschel, R. Heindl, H. Faulds, I. E. Purkinje, Fr. Galton, R. Henry, I. Vucetich, etc.

Sectiunea 2: Inceputurile aplicarii Dactiloscopiei in Romania.

Datorita circulatiei rapide a valorilor stiintifice si culturale mondiale, progresele realizate pe plan mondial in stiinta si tehnica au patruns in cea de-a doua jumatate a secolului XIX si in Romania, la inceput, timid si inconstant, apoi, dupa Unirea Principatelor Romane si conectarea la Europa, din ce in ce mai rapid.

Astfel, in 1847, sub domnitorul Nicolae Sutu, la Iasi s-a tiparit lucrarea "Reguli ce urmeaza a se pazi in privegherea si cercetarea vinovatilor"[6], care poate fi socotita prima lucrare ce descrie unele reguli stiintifice de ceea ce noi numim astazi tactica si metodica criminalistica.

Un fapt demn de semnalat in aceasta perioada este ca fotografia judiciara se practica in tara noastra inca din 1879, anul aparitiei antropometriei la Paris, ceea ce situeaza Romania printre primele tari din lume care au utilizat fotografia in scopuri judiciare.

In anul 1893, sub influenta politiei judiciare franceze si aproape concomitent cu opera lui Hanns Gross, se publica la Craiova "Manualul ofiterului de politie judiciara", redactat de Alexin. I. Nicolae, judecator la Tribunalul Romanati, lucrare care trata despre regulile exacte ce trebuie aplicate referitor la: deplasare la fata locului, ridicarea corpurilor delicte, reconstituirea, confruntarea "paratului" cu cadavru si recomandari cu privire la formarea spiritului de observatie pe care trebuie sa-l posede politistul.

Anul 1892 este anul consacrat pentru introducerea antropometria ca metoda stiintifica de inregistrare a infractorilor pentru descoperirea recidivistilor, deoarece acum s-a infiintat primul serviciu antropometric in cadrul Palatului de Justitie din Bucuresti.

Serviciul de identificare judiciara, oficial infiintat, s-a organizat in anul 1895, sub conducerea dr. Andrei Ionescu, care nu era politist, ci medic-legist. Acest serviciu folosea fise antropometrice care aveau si fotografii fata si profil, precum si amprente a patru degete de la mana dreapta. O particularitate a promovarii metodelor stiintifice de identificare judiciara in Romania - antropometria, dactiloscopia, examinarea falsurilor - consta in aceea ca la inceput au fost introduse si aplicate de medicii - legisti, o contributie de pionierat avand-o fratii Mina, Stefan si Nicolae Minovici.

Dr. Mina Minovici a fost cel care l-a ales si l-a instruit pe dr. Andrei Ionescu ca sef al serviciului de identificare, a infiintat in anul 1892 prima scoala de antropologie, pentru pregatirea ofiterilor si agentilor de politie la care, pe langa antropometrie, se preda si portretul vorbit, cursurile tinute la aceeasi scoala fiind tiparite in anul 1900. in acelasi an, fratele sau, Stefan Minovici, a tiparit lucrarea "Falsurile in documente si fotografia in serviciul justitiei".

Cum sistemul antropometric s-a dovedit a fi destul de greoi si imprecis, au fost cautate alte mijloace tehnico-stiintifice de identificare ajungandu-se in scurt timp la dactiloscopie.

Profesorul dr. Nicolae Minovici, medic-legist de reputatie europeana, desi la inceput a fost printre promotori aplicarii in tara noastra a antropometriei, tot el a fost printre primii adepti convinsi ai folosirii dactiloscopiei.

Pentru a demonstra superioritatea folosirii dactiloscopiei fata de antropometrie, cu ocazia unei vizite stiintifice in Europa si Africa de Nord, dr. N. Minovoci a solicitat tuturor politistilor din tarile pe unde a trecut sa ii intocmeasca cate o fisa antropometrica. La intoarcere, el a constatat ca fisele ce i se intocmisera nu aveau aceleasi inregistrari antropometrice, ca existau diferente in functie de pregatire politistilor care le-au intocmit, de starea de uzura a instrumentelor de masurat sau de alti factori.

Convingandu-se, prin propria-i experienta de subrezenia antropometriei, el devine un adept inflacarat al dactiloscopiei si in mod deosebit, al metodei Vucetich caruia ii scria : "Sunt un mare admirator al sistemului dumneavoastra de identificare si voi fi unul dintre cei mai entuziasti sustinatori ai sai".

Dezamagit de sistemul antropometric, N. Minovici se ocupa intens de studierea impresiunilor digitale utilizate in identificare persoanelor de Henry Faulds si William Herschel (1880), Francisc Galton (1886), Joan Purkinje (1893), Edward Richard Henry (1900), Joan Vucetich (1904) s.a.

In scrisoarea adresata lui Vucetich si publicata la Montevideo in "Revista de Policia" din 15 aprilie 1906, N. Minovici expune cercetarile facute prin compararea impresiunilor digitale de la 40 de criminali condamnati la munca silnica pe viata, luate pentru prima oara in 1894 si apoi in 1906, si care erau identice dupa 12 ani. In continuare, citeaza doua cazuri de descoperire a infractorilor. In primul este vorba de un furt de bani comis in 1896 in biroul directorului unei tipografii, al carui autor a fost identificat in persoana unuia dintre ucenici, dupa o urma digitala ramasa pe hartia dintr-o condica. Al doilea caz, din 1906, se referea la un individ care furase cauciucul de la o roata de trasura; gratie impresiunii digitale gasite pe roata proaspat vopsita s-a putut descoperi autorul in persoana unei vecin[7].

Ca pretutindeni in lume, justitia a adus cu reticente desenele papilare ca proba de vinovatie. Concludent in acest sens este cazul furtului de bijuterii din str. Stirbei Voda nr. 39, Bucuresti, in 1914. expertiza efectuata de Nicolae Episcopescu stabilea ca urma palmara ramasa in coltul din stanga sus al casei de bani fusese lasata de mana dreapta a arhitectului Barbu Bogdan. Pe baza raportului de expertiza Barbu a fost retinut preventiv, dar apoi achitat de Tribunalul Ilfov pe motiv ca "stiinta dactiloscopiei nu poate preciza nici aproximativ data unei impresiuni, pentru ca din aceasta sa se poate deduce daca este serioasa sau nu afirmarea inculpatului ca a pus mana pe casa de fier la 31 august si nu la 27 august cand se pretinde ca s-a produs furtul". In 1918 Barbu este prins vanzand bijuteriile sustrase; condamnarea sa "a marcat un triumf al amprentei digitale ca factor de proba in stabilirea adevarului". In 1914 conducerea serviciului de identificare a fost preluata de dr. Valentin Sava, care in 1925 l-a transformat intr-un serviciu central, fiecare arest preventiv sau penitenciar avand obligatia sa completeze arhiva cu fisele tuturor detinutilor. V. Sava se remarca si printr-o bogata activitate publicistica, cea mai cunoscuta lucrare fiind "Manualul de dactiloscopie" din 1943. In 1952, prin contopirea cartotecilor dactiloscopice care functionau la politie si la parchetele de pe langa tribunalele judetene, s-a organizat la militie un cazier unic, a carui reglementare a fost perfectionata in 1972.

V. Sava a preluat in, anul 1929, 300000 de fise de la Directia Generala a Penitenciarilor, recoltate timp de 20 ani, reprezentand o importanta colectie a delicventilor recidivisti. In acest an s-a luat hotararea ca penitenciarele din intreaga tara sa trimita fisa dactiloscopica a fiecarui detinut, direct serviciului central de identificare din Palatul de justitie. Paralel, exista o evidenta dactiloscopica si la organele de politie unde erau inregistrati si cei cercetati in stare de libertate.

Inca din anul 1930, dr. Valentin Sava semnala imperfectiunea sistemului care nu tinea in evidenta centrala decat infractorii aflati in penitenciare, capatand astfel de la cazierul central toti infractori ce erau cercetati in stare de libertate, care erau inregistrati numai la organele locale de politie. De aceea, el propunea ca fisele dactiloscopice sa fie intocmite de catre parchetele judetene pentru toti inculpatii - fie in stare de libertate , fie in stare de arest preventiv - inca de la faza trimiterii lor in judecata, in felul acesta stabilirea antecedentelor penale cuprindea pe toti infractorii.

Acest deziderat s-a realizat abia in 1936 cand s-a organizat cazierul judiciar. Dupa aceasta data la organele de politie si, paralel, pe langa fiecare tribunal judetean, la parchetul respectiv, cartotecile dactiloscopice functionau sub denumirea generica de "Birou de cazier si identificare judiciara", iar pe langa Palatul de Justitie din Bucuresti era organizat un serviciu central de cazier si identificare judiciara.

Practica a dovedit, ca existenta celor doua caziere, independente unul fata de altul, nu permitea o cunoastere totala a antecedentelor penale ale unui infractor, astfel ca in 1952 s-a creat o evidenta unica ce cuprindea date incepand de la punerea sub invinuire. Totodata, s-a stabilit ca acest cazier unic sa fie organizat pe langa organele de politie.

In scopul perfectionarii, organizarii si desfasurarii activitatii sale, in anul 1972, cazierul judiciar unic a fost supus unei noi reglementari in care se arata cum se fac notarile provizorii si procedura de urmat pentru scoaterea din evidenta a fiselor (in caz de achitare, reabilitare judiciara, amnistie, etc.). Se reglementeaza, de asemenea, modul in care orice persoana fizica, nu numai cele juridice, interesata, poate solicita si obtine un certificat de cazier judiciar, dupa o procedura mult simplificata.

Un pas important in asezarea activitatii de cercetare si expertiza criminalistica pe baze stiintifice il constituie infiintarea de institutii centrale specializate: Institutul de criminalistica al Procuraturii Generale (1956), transformat in Compartimentul de criminalistica si criminologie din cadrul Procuraturii Generale (1980), Laboratorul central de expertize criminalistice din sistemul Ministerului Justitiei (1958) si Institutul de criminalistica al Inspectoratului General al Militiei (1968) in subordonarea acestora activeaza cabinetele de criminalistica ale procuraturilor judetene si locale, laboratoarele interjudetene de expertize criminalistice ale Ministerului Justitiei (Bucuresti si Cluj-Napoca) si laboratoarele de criminalistica judetene, municipale si orasenesti ale politiei.

Gratie noilor tehnologii in prezent Romania dispune de noul sistem de identificare a persoanelor dupa urmele si amprentele papilare numit "Sistemul AFIS 2000 - PRINTRAK". Acest sistem poate rezolva probleme reale ale utilizatorilor, fiind rodul mai multor ani de colaborare cu FBI pentru dezvoltarea standardelor procesarii automate a urmelor papilare.

Sediul principal este in cadrul institutului de Criminalistica al Inspectoratului General al Politiei.

CAPITOLUL II. Notiunea generala de dactiloscopie.

Sectiunea 1: Structura pielii si formarea crestelor papilare.

Pielea este invelisul care imbraca suprafata corpului uman. Ea este formata din trei staturi: epidermul, dermul si hipodermul.(fig.1).

Fig.1 - Sectiune transversala in piele.

a)      Epidermul;

b)      Dermul.

Epidermul[8] este partea exterioara a pielii, fiind alcatuit din mai mult straturi de celule epiteliale. Celulele superioare ale epidermului sunt celule moarte si formeaza un strat cornos relativ dur, care face din epiderm un invelis protector al pielii.

Dermul sau pielea propriu-zisa, este un tesut fibros, viu, conjunctiv si elastic. El contine vasele capilare, vasele arteriale si venoase, precum si terminatiile a numerosi nervi senzitivi.

Hipodermul este stratul cel mai profund, situat sub derm, care face legatura intre piele si organele interioare.

La punctul de contact cu epidermul, la partea sa superioara, dermul prezinta o serie de proeminente, de ridicaturi conice, care se numesc papile. In varful papilelor, ce sunt strabatute fiecare de cate un canal, se afla porii prin care este eliminata transpiratia. Papile dermice sunt insiruite liniar, unele langa altele. Randurilor de papile le corespund randuri de creste papilare situate la suprafata dermului.(fig.2).

Fig.2 - Dermul de pe care s-a dezlipit epidermul.

a)      Epidermul in care se muleaza papilele;

b)      Papilele conice ale stratului papilar.

Crestele papilare care se formeaza la suprafata dermului au o inaltime ce variaza intre 0,1-0,4 mm si o latime intre 0,2-0,7 mm. Ele sunt despartite de niste santulete numite "santuri papilare", ce au aceleasi dimensiuni ca ale crestelor pe care le separa.

Forma crestelor papilare de la suprafata dermului este reprodusa identic de stratul epidermic, ceea ce face ca in exterior epidermul sa prezinte aceleasi caracteristici ca si dermul.

Sudoarea excretata de glandele sudoripare si substantele grase (sebum) secretate de glandele sebacee formeaza la suprafata epidermului un strat de saruri si grasimi care, la contactul cu un obiect, se depun pe acesta si redau intocmai forma crestelor papilare.

De asemenea, crestele papilare sunt legate de simtul tactil datorita terminatiilor senzitive care sunt localizate in derm si cu cat papilele-si, in consecinta, crestele papilare - sunt mai numeroase cu atat simtul tactil este mai dezvoltat. Prin aceasta se explica si multitudinea de creste papilare existente pe suprafata interioara a mainilor si picioarelor.

Crestele papilare existente pe suprafata pielii, de pe interiorul mainilor si de pe talpa picioarelor, formeaza desenul papilar, un desen pe cat de complicat, pe atat de util in identitatea fizica a unei persoane.

Din desenele papilare sunt considerate ca facand parte si incretiturile pielii care strabat transversal crestele papilare, denumite linii albe, precum si liniile ce se formeaza pe epiderm in zona santurilor flexorale.(fig.3).

Fig.3 - Desen papilar:

a)      Creste papilare;

b)      Linii albe;

c)      Linii ale santurilor flexorale.

Desenele papilare imprimate pe suprafata unor obiecte, cunoscute in criminalistica si sub denumirea de dactilograme, sunt de doua feluri:

dactilograme care reprezinta desenele papilare imprimate voluntar. In limbajul de specialitate acesta sunt denumite fie amprente papilare, fie impresiuni, fie amprente de comparat;

dactilograme care reprezinta desenele papilare imprimate involuntar pe un obiect oarecare. Sunt denumite urme papilare sau amprente in litigiu.

In functie de locul unde se afla situat pe suprafata pielii desenului papilar,

impresiunile si urmele pot fi:

digitale, cand reprezinta crestele papilare de pe suprafata interioara a degetelor;

palmare, cand reprezinta crestele papilare de pe intreaga suprafata interioara a palmelor;

plantare, cand reprezinta crestele papilare de pe talpa picioarelor.

In evidenta dactiloscopica decadactilara a cazierului judiciar sunt inmagazinate si pot fi comparate numai impresiuni si respectiv urme, care reprezinta creste papilare de pe suprafata interioara a degetelor - mai precis zona falangetei.

Studiind cu atentie un desen papilar de la o falangeta, incepand cu marginea degetului, respectiv a desenului papilar, urmarindu-se prima creasta se constata ca ea porneste dintr-o latura a desenului, aproape de baza, isi urmeaza traseul chiar pe marginea varfului degetului si-l incheie in cealalta parte, descriind un arc de cerc; continuandu-se studiul cu traseul crestei care este situata imediat sub aceasta, se va constata ca are aceeasi forma, a unui arc de cerc, ca si prima creasta. Examinandu-se mai departe, se va observa ca la un moment dat crestele nu mai au forma unui arc, ci a unor laturi, spirale sau cercuri introduse unul intr-altul si din ce in ce mai mici pana se ajunge in centrul desenului, care poarta numele de nucleu.

Denumirea de dactiloscopie provine din cuvintele grecesti (daktylos - deget; skopian - a studia), deci este stiinta identificarii persoanelor cu ajutorul desenelor papilare.

Dactiloscopia este o parte a stiintei criminalisticii care are ca obiect examinarea amprentelor digitale, palmare si plantare in scopul identificarii persoanei.

Cu ajutorul dactiloscopiei decadactilare, cazierul judiciar rezolva urmatoarele probleme:

inregistreaza dactiloscopic persoanele, in cazurile prevazute de lege (retinute sau arestate preventiv, au inceput executarea pedepsei cu inchisoarea etc.);

identifica persoanele in situatiile in care nu prezinta un act de identitate sau exista suspiciuni asupra autenticitatii actului prezentat, uzeaza de nume sau acte de identitate false;

identifica persoanele bolnave psihic si cadavrele a caror identitate nu se cunoaste;

identifica infractori cu ajutorul urmelor papilare gasite la locul faptei.

Sectiunea 2: Proprietatile desenelor papilare

Valoarea identificatoare a desenului papilar se datoreste particularitatilor lui fundamentale:

fixitatea;

unicitatea desenului papilar.

Fixitatea desenului papilar consta in neschimbarea lui ca forma si constructie in tot timpul vietii. Desenul papilar isi face aparitia intre a treia si a patra luna a vietii intrauterine, primeste o forma definitiva prin luna a sasea, deci cu cateva luni inainte de nastere si nu dispare nici dupa moartea persoanei, decat prin procesul de putrefactie a tesuturilor.

In timp ce organismul se dezvolta, se maturizeaza, in timp ce culoarea pielii, a parului expresia fetei, trasaturile si intregul fel de a fi al unei persoane se schimba cu varsta, cu evenimentele mai importante din viata ei, care si-au lasat amprentele pe intregul fel de a se prezenta, desenul papilar ramane in aceeasi forma neschimbat ca structura, asa cum s-a format din perioada intrauterina.

Numeroasele experiente in acest domeniu au dovedit ca, luand impresiunile digitale ale unei persoane, la intervale mari de timp, de exemplu 25-30 de ani, si comparand intre ele aceste impresiuni, structura desenelor papilare a ramas aceeasi, adica raporturile in care se gasesc diferitele detalii de structura nu au suferit nici o modificare, modificandu-se doar dimensiunile.

Incercarile de distrugere a desenelor papilare, prin frecarea fetei degetelor, prin opariri sau procedee chimice, nu inlatura relieful caracteristic al desenelor papilare decat vremelnic. Arestatilor care incearca sa-si inlature desenele papilare prin frecarea degetelor de zid, li se imbraca mainile in manusi si se prind in catuse, pana la ridicarea impresiunilor digitale de catre serviciul tehnico-stiintific al politiei.

Desenele papilare pot fi inlaturate vremelnic prin diferiti reactivi chimici, aplicati in mod intentionat sau datorita muncii profesionale. Astfel, formolul, acetona etc. distrug desenele papilare, dar numai pentru un timp destul de scurt, caci datorita procesului de regenerare a pielii, ele se vor reface, fara nici o modificare dupa incetarea actiunii acestor substante.

Taieturile profunde altereaza desenul papilar, brazdandu-l cu cicatrici, dar nu-l distrug complet, afara de unele cazuri cand in urma zdrobirii degetului desenul papilar devine destul de greu de recunoscut. O data cicatricea formata, ea insasi va servi ca element caracteristic in plus, pentru amprentele digitale formate dupa aparitia cicatricei.

Criminalistul francez Edmond Locard a experimentat pe propriile degete. Arzandu-se cu fierul rosu, cu apa clocotita si cu ulei incins, a constatat ca, dupa vindecare, forma detaliilor desenului sau papilar au ramas neschimbate[9]. Aceasta se explica prin faptul ca papilele sunt asezate in stratul de profunzime al pielii si in cazurile de ranire usoara, prin care nu li se afecteaza integritatea, crestele papilare se regenereaza in forma lor anterioara.

Sunt cunoscute in acest sens cazurile cioplitorilor in piatra, zidarilor, celor ce lucreaza cu diferite substante chimice corosive ale caror desene papilare se altereaza frecvent in procesul activitatii specifice. Incetand de a mai veni in contact cu asemenea corpuri sau substante, dupa 8-10 zile epidermul se va reface si va continua sa prezinte aceleasi caracteristici ale desenului papilar ca inainte de alterare.(fig.4,5).

Fig. 4 (a-b) - Amprente ale unor degete cu creste papilare partial distruse

Fig. 5 (a-b) - Amprente papilare cu cicatrice

Unicitatea sau individualitatea desenului papilar este a doua insusire importanta a desenului papilar. La baza organizarii identificarii dactiloscopice sta unicitatea desenelor papilare. Unicitatea desenelor papilare consta in faptul ca fiecare persoana are un desen papilar propriu, pentru fiecare deget in parte, neexistand doua degete cu desene identice, chiar si la aceeasi persoana. Marea varietate si complexitate a desenului papilar face ca aceasta sa nu se poata reproduce in mod asemanator, decat la intervale foarte mari de ani, ceea ce nu stanjeneste cercetarea penala.

Dupa un calcul matematic, prin aranjamente si combinari, efectuat de catre Galton si de catre Balthazard[10], la care, de fapt, nu s-au luat in considerare toate elementele, s-a ajuns la rezultatul ca la cca 64 miliarde de desene s-ar putea gasi doua desene papilare cu caracteristici coincidente. Totusi se poate considera acest lucru imposibil, deoarece, conform legilor naturii, nu se admite existenta a doua lucruri absolut identice. Intr-adevar, daca se iau in considerare si alte elemente decat cele patru avute in vedere de Balthazard, se constata, folosind formula probabilitatii compuse, ca practic nu se pot gasi doua amprente identice.

Desi practica metodei de identificare dactiloscopica implineste in curand un secol, iar fisele intocmite de diferitele servicii de identificare sunt de ordinul a sute de milioane, nu s-au constatat asemanari intre desenele papilare a doua persoane, nici macar in combinatiile unui singur deget. Desenul papilar, in complexitatea lui individuala, nu se transmite ereditar, deci nici sub acest aspect nu pot aparea asemanari.

Desenele papilare isi pastreaza fixitatea lor ca structura morfologica prin regenerarea continua a pielii de pe fata mainilor si talpa picioarelor, epiderma noua formata reproducand, in continuare relieful dermei pe care o acopera.

Aceasta regenerare continua a epidermei va reproduce fara modificari formele anterioare, atat timp cat leziuni eventuale nu ating derma sau stratul bazilar al epidermei, formand cicatrici, care apoi se regenereaza ca o caracteristica proprie de structura.

Unicitatea se explica prin varietatea desenelor papilare. Ele sunt variate atat in ceea ce priveste forma generala, cat si in amanuntele constructiei crestelor ce le compun. Chiar daca se gasesc doua desene papilare asemanatoare intre ele, parand le prima vedere ca ar fi identice, la o examinare amanuntita se poate vedea ca detaliile formei crestelor papilar nu mai corespund ca numar, forma si plasament.

CAPITOLUL III. Urmele papilare

Sectiunea 1: Mecanismul de formare a urmelor papilare.

Prin urmele mainilor, in sens criminalistic, se inteleg acele modificari aduse elementelor componente ale locului faptei ca rezultat a contactului mainilor faptuitorului si victimei cu acestea in procesul savarsirii infractiunii.

Ele reproduc conturul si relieful fie ale palmei (fata neutrala), fie ale dosului acesteia (fata dorsala). In unele situatii se pot reproduce in aceste urme, concomitent, atat conturul degetelor si al palmei, cat si relieful crestelor papilare sau al incretiturilor.

In procesul identificarii criminalistice, urmele de maini ocupa un loc important, deoarece fac parte din categoria urmelor ce se intalnesc frecvent la fata locului si ofera numeroase elemente de comparatie ce duc la identificarea certa si rapida a persoanei care le-a creat.

Ele pot lua nastere si prin detasarea de substanta de pe suprafata atinsa (praf, sange, etc.). Cand obiectul atins este moale, crestele papilare se imprima in adancime, lasand urme in relief.

Dupa plasticitatea materiei pe care se creeaza, urmele digitale, palmare ori plantare pot fi de suprafata si de adancime.

Urmele de suprafata pot fi, la randul lor, vizibile si invizibile (latente).

Urmele vizibile, care se mai numesc si colorate, sunt lasate de degetele murdarite cu substante colorate, cum ar fi: sange, vopsea, cerneala, noroi, praf, ciment, funingine, var, tus etc. In unele cazuri, urmele digitale colorate ramase pe obiecte nu retin in conditii perfecte caracteristicile desenului papilar, fiind simple manjituri, datorita imbibarii cu substanta a santurilor ce despart crestele papilare. In functie de gradul de imbacsire a crestelor papilare cu substanta coloranta, urmele papilare vizibile pot avea aspect diferit. Astfel, degetele murdarite cu sange sau vopsea si aplicate in mod repetat pe diferite obiecte vor lasa la inceput urme digitale sub forma de manjituri, iar apoi urmele crestelor vor fi albe iar cele ale santurilor, colorate.(fig.6).

Fig. 6 - Urme lasate de un deget murdar de sange, prin atingerea repetata a obiectelor

Explicatia este urmatoarea: la inceput, datorita cantitatii mari de substanta coloranta, santurile sunt imbibate cu substanta respectiva si, de aceea, urmele crestelor papilare nu se disting de cele ale santurilor, avand aspectul unor manjituri. Prin atingerea repetata a diferitelor obiecte, substanta coloranta aflata pe crestele papilare, care sunt in relief, se subtiaza din ce in ce pana se sterge. Cand pe creste nu se mai afla materie coloranta se vor reproduce doar urmele santurilor papilare, prin depunerea substantei care se mai afla in ele. In aceasta situatie urmele apar ca un negativ al desenelor papilare.

Retinandu-se aceasta particularitate a mecanismului de formare a urmelor colorate este de subliniat faptul ca se pot produce erori prin aceea ca in procesul de comparare se considera crestele papilare ca fiind santuri, iar santurile drept creste papilare. In cazul unei astfel de erori identificarea nu mai este posibila, concluziile unei expertize fiind totodata negative.

De aceea, ori de cate ori se descopera si se ridica o urma colorata (cu sange, praf, noroi, vopsea, etc), este indicat ca ea sa se compare asa cum se gaseste, dar sa se procedeze si la inversarea sa fotografica, pentru a se compara si in acest mod, in scopul de a se verifica daca urma nu reproduce santurile.

Urmele papilare invizibile (numite in mod curent si latente) raman prin depunerea sudorii si a grasimii umane de pe piele, ca efect al atingerii cu mana voluntar sau involuntar, a anumitor obiecte (de exemplu, cand infractorul a pus mana pe borcanul gasit pe fereastra, pe diferite carti, acte sau s-a sprijinit cu mana pe mobila din incapere, a baut apa dintr-un pahar etc.).

La crearea acestui gen de urme pot sa concure si alte substante, deoarece varfurile degetelor in anumite situatii sunt murdarite cu o larga varietate de substante invizibile susceptibile transferului cum sunt, mai ales, grasimile (ulei), unsorile de pe piesele metalice, produsele petroliere, cremele si vaselinele incolore, sarurile de urina etc.

Prin urme invizibile nu se inteleg numai cele mentionate, ci si acelea care sunt vizibile intr-o oarecare masura, insa pentru a fi examinat corespunzator este necesar sa fie relevate.

Urmele papilare de adancime raman prin imprimarea prafului crestelor papilare in diverse materii plastice, ca: argila proaspata, chitul si vopseaua proaspata de la geamuri sau de pe diferite obiecte chituite ori vopsite, ceara, anumite alimente, faina si altele. (fig. 7)

Crestele papilare se pot imprima si in gheata, ca urmare a topirii statului de suprafata al acesteia, prin caldura emanata de deget .

In functie de mecanismul de formare, elementele desenului papilar se reproduc in urma in mod diferentiat. In acest sens se desprind trei situatii:

a)      cand urma este statica, clara si bine imprimata pe suport, caracteristicile individuale ale acesteia ofera suficiente elemente de identificare a mainilor creatoare;

Fig. 7 - Urme papilare de adancime: a) Lasate in plastilina unui sigiliu; b) Create prin detasarea stratului de praf atins cu mana.

a b

b)      cand urma este statica, clara si bine imprimata, dar suportul pe care s-a creat (lut, noroi, nisip, praf, etc) nu permite reproducerea exacta a desenului papilar; in acest caz pot fi stabilite numai unele elemente generice, ca: numarul degetelor, lungimea si grosimea acestora, caracterele particulare ale unor negi, cicatrice s.a.

c)      cand urma este dinamica - de pilda, mana aluneca pe un obiect, pe un maner, se scapa o sticla din mana ori aluneca palma murdara de noroi pe un zid etc. - se reproduc foarte putine elemente caracteristice.

Sectiunea 2: Cautarea si descoperirea urmelor papilare la fata locului.

Descoperirea urmelor presupune o cercetare sistematica si amanuntita a locului savarsirii infractiunii, prin observarea nemijlocita sau cu ajutorul unor mijloace tehnice adecvate. Ea include in principal doua activitati distincte: cautarea urmelor si relevarea urmelor.

Urmele digitale se cauta cu multa atentie pentru ca sunt de dimensiuni mici, uneori reproducand doar fragmente ale desenelor papilare, care abia se pot observa. La cautarea urmelor este necesara o precautie deosebita pentru a nu se lasa propriile urme si a nu se sterge, din neatentie, cele care apartin faptuitorului.

Se impune stabilirea locurilor de acces al autorului si a drumului parcurs - iter criminis - de acesta in campul infractiunii, atat in scopul de a se delimita locul unde pot fi gasite urmele lasate, cat si pentru ca ele sa poata fi cautate si descoperite organizat si rapid.

Daca este sparta o usa, urmele trebuie cautate pe broasca, pe manerele usii sau in imediata lor apropiere si in orice alt loc prin care ar fi putut patrunde faptuitorul. Cand este sparta o fereastra, se cauta cu atentie deosebita bucatile de geam spart, intrucat pe ele aproape intotdeauna raman urmele digitale ale faptuitorului. Bucatile de geam nu se gasesc intotdeauna pe pervaz, ci uneori sunt aruncate departe, rezemate de zid sau ascunse. De aceea, ele trebuie cautate si examinate pentru a se stabili daca provin de la fereastra in cauza si daca au urme digitale.

Pe sticla si pe portelan, de obicei raman urme digitale clare. Daca infractorul a consumat bauturi spirtoase in campul infractiunii, cercetarile pot, de asemenea, sa dea rezultate satisfacatoare chiar in cazuri cand infractorul a lucrat la inceput cu mainile inmanusate, pentru ca, imbatandu-se, treptat, uita de precautie si-si scoate manusile. Urmele digitale se cauta pe sticla cu bautura alcoolica, pe vase, pahare sau cani de sticla ori de portelan, folosite de infractor pentru turnarea bauturii.

La instalatiile electrice este necesar sa se cerceteze intrerupatoarele, peretii din jurul acestora si becurile care au fost desurubate partial sau total de catre faptuitor.

Se pot gasi urme digitale pe obiectele pe care faptuitorul le-a adus si le-a lasat ori uitat in campul infractiunii sau in imediata lui apropiere, de exemplu, pe hartia in care au fost ambalate uneltele pentru comiterea faptei, pe bateria veche a lanternei electrice, ce a fost schimbata la fata locului si aruncata etc .

In conditii favorabile, urmele pot fi descoperite si pe suprafete aspre, pe gulere de la imbracaminte, pe rufaria scrobita, pe tesaturi fine, pe mansete, ziare etc. La examinarea mobilei nu trebuie sa se piarda din vedere locurile pe care faptuitorul le-a putut atinge prin scoaterea sertarelor, prin mutarea unui obiect s.a.

Chiar in cazul cand faptuitorul lucreaza cu mainile inmanusate, la fata locului pot ramane urmele sale papilare. In timpul mutarii obiectelor grele din interior, manusile pot sa alunece, sa se rupa sau sa fie atat de deschise la locul de incheiere pe mana, incat prin deschizatura sa ramana urma unei parti a palmei. Acest fapt atesta ca nu trebuie sa se renunte la cautarea urmelor papilare, chiar si atunci cand s-a ajuns la concluzia ca infractorul a operat cu manusi. In aceasta situatie trebuie sa intervina imaginatia, fantezia si experienta celor care au misiunea de a efectua cercetarea la fata locului. Spre exemplu, daca infractiunea s-a comis intr-o vreme calduroasa este greu de presupus ca autorul a venit pe strada cu mainile inmanusate, de aceea se impune ca urmele papilare sa fie cautate la intrare, pe usa etc.

Cand s-a scotocit in plicuri sau in biblioteca este de presupus ca faptuitorul si-a scos manusile, iar urmele trebuie cautate pe hartia plicului, a cartilor etc. De asemenea, faptuitorul isi poate scoate manusile, lasand urme papilare, si datorita diminuarii spiritului de precautie sub influenta bauturilor alcoolice, consumate fie la locul faptei, fie anterior. Daca s-au folosit manusi de cauciuc, medicinale, sau de vinilin si au fost abandonate la fata locului, acestea se ridica cu penseta si se cauta amprentele faptuitorului, atat in exterior cat si in interior, tainuindu-se cu atentie manusa pana la capatul degetelor. Aceste fapte atesta ca nu trebuie sa se renunte la cautarea urmelor papilare, chiar si atunci cand s-a ajuns la concluzia ca faptuitorul a operat cu manusi.

Din cauza unor idei preconcepute ca pe obiectele cu suprafata prea mica cum sunt: butonii de la manusi, nasturii de la haine, bijuterii etc. sau ca pe fructe si legume ori pe obiectele cu suprafete poroase, scanduri, pereti, nu pot ramane urme, se evita cautarea acestora pe astfel de suprafete. Este semnificativ cazul unui furt comis la Bucuresti, in care infractorul a lasat la fata locului, pe o patlagea rosie, o urma digitala. Aceasta fiind descoperita si relevata de criminalist a permis identificarea infractorului in cauza.

In concluzie, se impune ca la cercetarea la fata locului sa se examineze cu atentie toate suprafetele pe care ar fi posibil sa ramana urme de maini.

Urmele de adancime ramase in diferite substante ce poseda plasticitate se pastreaza un timp foarte indelungat, cu conditia ca suprafata pe care ele s-au format sa fie durabila prin ea insasi.

In unele cauze, cand se efectueaza cercetarea la fata locului se intampla sa se descopere urme digitale care par lasate in praf. Totusi, la o examinare de aproape se constata ca acestea sunt urme de adancime create pe o vopsea de ulei si umplute cu praf, existente poate de ani de zile.

Urmele papilare create cu negru de fum, faina, pudra de toaleta sau cu material folosit pentru umplerea spatiului dintre peretii caselor de bani (nisip, cenusa) dispar relativ repede. In Schimb sunt durabile - si in conditii favorabile se pot pastra timp indelungat - urmele papilare ramase de la degete sau palma murdarita cu pigmenti de sange, cerneala, ulei.

Obiectele care se gasesc in aer liber pastreaza urmele papilare un timp mai scurt. Totusi, uneori s-au relevat urme pe astfel de obiecte dupa trecerea a 2-3 saptamani sau chiar a catorva luni de zile de cand au fost create.

Chiar sub actiunea apei, urmele se pot conserva destul de bine. Daca se gasesc sticle, cioburi, hartii umede de roua, de zapada sau de ploaie, acestea trebuie uscate incet, dupa care urmele vor putea fi relevate. Numai curentul puternic de apa sau ploaia indelungata si cu stropi mari si densi poate sterge urmele.

Urmele digitale lasate pe hartie se intind pe suprafata acesteia si devin neclare chiar in cateva zile. Pe o hartie care nu este densa, de exemplu pe un ziar, urma se imbina si se intinde in masa suportului in cateva ore.

Urmele papilare dispar foarte repede sub actiunea aerului uscat si cald sau a razelor solare directe. De aceea la efectuarea cercetarii locului faptei in aer liber este necesar ca urmele sa fie relevate cat mai repede sau sa fie aparate de lumina solara directa.

Sectiunea 3: Conservarea si transportarea urmelor papilare si a obiectelor purtatoare de urme de maini.

Identificarea este intotdeauna precedata de activitatea organelor de urmarire penala in vederea descoperirii, fixarii si ridicarii urmelor, fie de la locul comiterii infractiunii, fie dintr-un alt loc care are legatura cu comiterea faptei, de pilda domiciliul prezumtivului autor.

La fixarea si ridicarea urmelor, direct sau indirect (prin mulaj, fotografiere, materiale adezive etc.), se vor aplica regulile metodologice recomandate de tehnica criminalistica. Acestea sunt extrem de variate si cunosc o permanenta ameliorare in acord cu noile procedee si materiale de mulare puse la dispozitie de tehnologia moderna. Cum au un pronuntat caracter tehnic si sunt tratate pe larg in lucrarile de specialitate, nu este in intentia noastra sa ne oprim asupra lor. Ceea ce trebuie insa retinut este faptul ca fixarea, ridicarea si ambalarea urmelor trebuie facuta rapid si cu utilizarea celor mai adecvate mijloace pentru redarea lor cat mai fidela si conservata starii in care au fost gasite. Atunci cand obiectele si urmele nu pot fi ridicate pentru a fi inaintate expertului, caracteristicile trebuie descrise cat mai exact, adica determinate individual si totodata localizate. La fel, se vor consemna modificarile intervenite precum si orice alte elemente care sa permita reconstituirea conditiilor de formare a urmei.

Descrierea si vizualizarea lor prin fotografii, schite, desene etc., cu respectarea recomandarilor criminalisticii si a dispozitiilor procesuale, au si scopul de a asigura autenticitatea probelor materiale; astfel se previne pericolul prezentarii unor probe false sau substituite, atunci cand au fost lasate in custodie, cum ar fi schimbarea pieselor de la autoturismul implicat in accident sau alcoolizarea frauduloasa a probelor de bauturi diluate.

Pe sticla sau pe portelan ori alte obiecte netede, urmele digitale se pot pastra ani de zile daca ele sunt bine aparate.

De exemplu, intr-un caz, pe suprafata interna a unei vitrine de muzeu, unde nu existau curenti de aer si temperatura era constanta, urmele au fost relevate foarte usor dupa aproape 8 luni, lasand impresia ca sunt proaspete.

Urmele insa se conserva bine si pe metale, pe portelanuri si chiar pe pereti. Se impune uneori aprecierea vechimii urmei pentru ca in acest fel se poate face legatura intre fapta si urma.

Transportarea obiectelor purtatoare de urme impune respectare unor cerinte de manipulare si ambalare vizand prevenirea distrugerii sau alterarii urmelor. De exemplu, chiar daca se poarta manusi, obiectul se prinde de margini sau de laturile unde, prin natura lucrurilor, se formeaza cele mai putine urme. Este falsa parerea ca apucand un obiect cu o batista nu periclitam urma.

Insistam asupra necesitatii ca obiectele purtatoare de urme sa nu fie ridicate inainte de a fi marcate si fotografiate, aspect esential sub raport procedural. Ambalarea se face in conditii care sa asigure integritatea urmelor, dar si a obiectului. Spre pilda, obiectul nu se inveleste in vata sau in panza .

Dupa ambalarea obiectului, coletul se sigileaza cu sigiliul organului judiciar care conduce ancheta. De asemenea, el va purta o eticheta numerotata, sau cu alte mentiuni privind locul, data, continutul etc.

CAPITOLUL IV. Metode si procedee de relevare a urmelor de maini.

Sectiunea 1: Metode de relevare a urmelor de maini. Procedee utilizate in relevarea urmelor de maini.

Descoperirea urmelor papilare, relevarea acestora, poate fi caracterizata drept unul dintre cele mai dinamice domenii ale tehnicii criminalistice, sub raportul perfectionarii stiintifice. Sunt semnificative, in acest sens noile metode chimice de relevare a urmelor de maini, ori de descoperire a lor pe baza dispersiei luminoase, inclusiv a laserului. Preocuparile de imbunatatire a procedeelor de descoperire se inscriu in contextul general de perfectionare a metodelor de identificare a persoanelor, fiind specifice tuturor serviciilor de criminalistica din lume. De altfel, INTERPOL-ul a organizat, in ultimii ani, colocvii pe aceasta tema. In acest sens, mentionam, de exemplu, colocviile organizate de OIPC (INTERPOL), incepand cu anii 1980 la sediul sau de la Saint-Cloud, avand ca tema identificarea persoanelor si urmelor, precum si alte probleme de politie stiintifica.

In legatura cu metodele de relevare a urmelor de maini se impun doua precizari: in primul rand, acestea nu-si gasesc aplicarea numai in cercetarile intreprinse la fata locului, ci si in examinarile facute in laborator asupra obiectelor presupuse a fi purtatoare de urme. In al doilea rand, metodele mai jos mentionate nu sunt destinate in exclusivitate relevarii urmelor papilare, multe dintre ele gasindu-si aplicabilitatea si in relevarea urmelor formate de alte parti ale corpului omenesc, cum ar fi, de exemplu, urmele de buze, urechi, dinti, etc.

Relevarea urmelor este operatia tehnico-criminalistica prin care urmele invizibile sunt puse in evidenta cu ajutorul unor substante sau procedee fizice ori chimice[14].

De regula, urmele papilare se releva cu ajutorul colorantilor. Acestia actioneaza prin aderenta fata de grasimea si transpiratia continute de urmele lasate de degete sau palma, ori pot intra in reactie cu unele saruri sau cu aminocizii ce exista in transpiratia de urme.

Inainte de a trece la relevarea urmelor papilare latente este necesar sa se studieze suportul si urma descoperita pe acesta, in scopul determinarii celui mai indicat procedeu de lucru.

Daca obiectele pe care se pot gasi amprentele papilare se afla in aer liber - in gheata sau zapada - ele vor fi dezghetate incet, asezandu-se intr-un vas in asa fel ca apa murdara provenita din topire sa nu se scurga peste urma si sa nu o distruga; totodata, inainte de a se introduce obiectul intr-o incapere incalzita, se va razui de pe el, cu cea mai mare precautie, cat mai multa zapada sau gheata.

Urma se releva numai atunci cand obiectul este uscat in intregime.

Un obiect umed se usuca prin actiunea aerului la temperatura obisnuita a camerei. Ca o regula generala, nici intr-un caz nu trebuie examinat un obiect rece si nu trebuie relevata o urma de pe un asemenea obiect.

Cand urmele se gasesc pe obiecte aflate intr-o incapere rece, pentru examinarea lor aceasta va fi in prealabil incalzita, dar nu prea repede, caci exista pericol ca obiectele purtatoare sa se abureasca.

Pentru relevarea urmelor papilare pentru scoaterea lor in evidenta se pot realiza cu ajutorul mijloacelor tehnico-criminalistice in functie de natura obiectului primitor, folosindu-se tratamentele optice, mecanice sau chimice.

A. Tratamentul optic.

Inainte de aplicarea oricarui tratament, obiectele si locurile unde se presupune ca infractorul a lasat urme sunt examinate cu ochiul liber sub actiunea unor surse de lumina alba dirijata, sub diferite unghiuri de incidenta. Ca surse de lumina pot fi folosite lanterne, reflectoare, ferestre sau chiar oglinzi pentru reflectarea razelor solare.

In cazul obiectelor transparente, este indicata examinarea prin transparenta. De multe ori aceste examinari sunt satisfacatoare si se pot finaliza cu observarea clara si fotografierea urmelor in starea in care au fost lasate. Imaginile urmelor obtinute in acest fel sunt de regula de calitate superioara si pot fi folosite in examinarile poroscopice.

Uneori, componentii chimici ai urmelor papilare latente si o serie de elemente poluante emanate de mediul inconjurator care contamineaza amprentele pot deveni fluorescente sub actiunea unor surse de lumina speciale. Aceasta fluorescenta poate fi vizibila cu ochiul liber sau poate aparea cand se folosesc filtre, detectoare cu radiatii ultraviolete (u.v.), sau infrarosii (i.r.). In general, este convenabila excitarea suprafetei examinate cu o sursa de lumina cu lungime de unda scurta: ultravioleta sau bleu - verde. Observarea trebuie atunci facuta prin intermediul filtrelor care permit numai trecerea radiatiilor cu lungimi mari de unda. Aceste tratamente pot accentua fluorescenta sau pot crea fluorescenta amprentelor ori pot excita fluorescenta suportului primar, permitand astfel evidentierea urmelor prin marirea contrastului fata de fond.

In activitatea criminalistica, fluorescenta poate fi obtinuta cu ajutorul lampilor de radiatii ultraviolete, a surselor universale de lumina special construite pentru laboratoarele de criminalistica (din care mai cunoscute sunt "Polilight" - ul si "Crimescop" - ul) ori cu ajutorul laserelor.

Aceste surse de lumina se pot folosi atat la examinarea amprentelor netratate prin procedee mecanice sau chimice, cat si a celor care au fost supuse unor astfel de tratamente.

Amprentele netratate colorate de substante ca: cerneala, grasimi sau detergenti, vor prezenta sub tratament optic fluorescenta mai puternica. Suprafetele de metal, hartie, materiale plastice si altele, prezinta o fluorescenta a fondului mai puternica decat a urmei, aceasta ajuta insa la intarirea contrastului amprentelor contaminate cu sange.

In cazul urmelor relevate prin pudrare sau tratare cu substante chimice, fluorescenta este in principal un mijloc de marire a sensibilitatii directiei si de sporire a contrastului.

Compozitia chimica a urmelor papilare latente, indiferent de elementele poluante si a suporturilor pe care acestea raman, face necesara utilizarea unor lungimi de unda (culori) ale luminii adecvate pentru excitarea fluorescentei.

O substanta luminiscenta nu are fluorescenta decat daca este excitata de o raza de lungime de unda adecvata.

Daca sub actiunea luminii folosite nu se produce nici o fluorescenta, inseamna ca urma nu contine nici o componenta fluorescenta sau ca raza utilizata nu este ideala ori ca amprenta se confunda cu suportul. Schimband lungimea de unda, se poate excita fluorescenta amprentei fara excitarea fondului sau viceversa. Amplificand puterea sursei luminoase, o urma slaba poate deveni vizibila.

Filtrul ales pentru detectarea sau fotografierea urmei trebuie sa opreasca la maximum lumina accidentala si sa nu ascunda fluorescenta. Filtrele cu "banda pasanta" pot sa disocieze urma in fond cand fluorescenta acestora sunt de lungimi de unda diferite.

Exista trei categorii de baza de surse luminoase:

lasere care produc una sau mai multe raze intr-o parte a spectrului;

laseri colorati, reglabili sau cu o gama larga de lungimi de unda;

lampi de inalta putere cu filtre care opresc lungimile de unda (scurta sau lunga) si cu filtre cu "banda pasanta".

Exista laseri cu oxigen, cu cristale, cu coloranti lichizi, cu xenon. Cel mai utilizat tip de laser este Laserul cu argon.

Pe timpul folosirii acestor surse de lumina este obligatorie purtarea ochelarilor de protectie prevazuti cu lentile filtrante adoptate aparatului utilizat. Atat laserele cat si lampile de inalta putere sunt prevazute cu sisteme de filtre optice pentru dirijarea fascicolului luminos.

Pentru examinarea urmelor in radiatii infrarosii, se utilizeaza un ansamblu compus din video-camera si ecran compatibile cu spectrul infrarosu.

B. Tratamentul mecanic.

Colorantii actioneaza prin aderenta fata de grasimea si transpiratia continute de urmele lasate de degete, palma sau planta ori pot intra in reactie cu unele saruri sau cu aminoacizii ce exista in transpiratia din urme.

Inaintea aplicarii oricarui procedeu de relevare cu substante fluorescente a urmelor papilare latente, trebuie studiate obiectul si urma descoperita pe el pentru a se hotari cea mai buna procedura de urmat.

Obiectele umede se vor usca sub actiunea aerului, la temperatura obisnuita a camerei. Cele reci, mai ales cand sunt de metal, se vor tine catva timp in incaperea unde va avea loc operatia de relevare pentru a ajunge la temperatura mediului ambiant.

Practica a demonstrat ca cele mai bune rezultate se obtin la temperaturi de peste 18^o C. Pe suprafetele uleioase sau siropoase, nu este recomandata pudrarea.

Daca urmele sunt create prin destratificarea prafului de pe obiectul purtator, atunci folosirea pensulei este contraindicata. Transferul cu o folie adeziva sau fotografierea directa devin operatiuni obligatorii.

Tratamentul mecanic al urmelor papilare latente poate fi realizat prin doua metode devenite clasice: pudrarea (prafuirea) si afumarea.

Pudrarea sau prafuirea

Este procedeul cel mai raspandit si se poate realiza fie prin metode electrocasnice, fie prin aplicarea cu ajutorul pensulelor de origine diversa. Exista pensule din par animal (veverita, puf de gasca, marabu, strut, etc.), din fibra de sticla si pensule magnetice.

Eficacitatea procedeului este variabila, in functie de natura pudrei folosite, de natura suportului, de calitatea pensulei, de experienta tehnicianului si de grija cu care se executa operatia.

Pudrarea se utilizeaza, ca regula generala, pentru tratarea suprafetelor netede, neadezive si numai in unele cazuri pe suporti porosi cum ar fi hartia. Este o tehnica rapida si economica ce poate fi pusa in aplicare imediat la fata locului.

Tehnica aplicarii presupune mai intai efectuarea unei incercari pe o parte a obiectului tratat, incarcarea pensulei cu putin praf si miscarea acesteia in sensul crestelor papilare in timpul pudrarii. Dupa aparitia urmei se recomanda o scurta pauza de uscare, urmata de indepartarea excedentara de praf.

Substantele intrebuintate la relevarea normelor digitale prin prafuire sunt numeroase. Dintre ele se pot enumera: carbonatul bazic (ceruza), pudra de aluminiu III, pudra de argintorat, pulberea de fier redus cu hidrogen, pulberea de grafit, pudra de negru de fum, Rosu de Sudan III, antracen, oxina, funingine de camfor, pudre fluorescente de diferite culori.

Se mai pot folosi si diferite amestecuri ca, de exemplu: oxid de fier si huma, oxid de cupru si colofoniu, salicilat de sodiu si amidon, oxid de zinc si colofoniu, bioxid de mangan si talc sau grafit, negru de fum cu licopodiu si cuart.

Trebuie subliniat faptul ca in realitate numarul substantelor ce se pot folosi este foarte mare, culoarea lor fiind la fel de variata. Se poate indica drept regula ca orice colorant, pentru a fi folosit, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sa fie aderent (lipicios);

sa fie uscat (anhidru);

sa fie in stare de pulbere foarte fina (pudra).

Prafuirea unei urme invizibile se face cu o anumita substanta, in functie de culoarea si natura obiectului pe care se gaseste urma. Se alege intotdeauna pudra ce are o culoare care sa fie in contrast fata de cea a obiectului in cauza. Cand obiectul este de metal si are culoare alba se poate intrebuinta Rosu de Sudan ori negru de fum. Pentru obiectele din portelan, faianta, pantofi de culoare alba, nailon alb, prafurile mai indicate pentru relevarea urmelor digitale sunt negru de fum si pulberea de aluminiu.

Pentru urmele invizibile de pe obiectele incolore (sticla, celofan, etc.), se intrebuinteaza, in general, carbonatul bazic (ceruza). Se recomanda ca ceruza sa fie presarata pe suprafata suportului, unde, datorita greutatii sale, se lipeste de urmele papilare. Dupa aceasta, cu ajutorul pensulei se indeparteaza surplusul de pudra si urmele digitale vor ramane colorate in alb.

Pudrarea cu pensula poate fi efectuata mai ales cand suprafata purtatoare de urme a obiectului este orizontala. In cazul in care suprafata purtatoare de urme nu este orizontala si obiectul nu poate fi miscat din cauza volumului sau a greutatii sale (de exemplu, o soba de teracota, un sifonier etc.), atunci este indicat ca pulberea sa fie pulverizata, inlocuindu-se astfel actiunea greutatii proprii a substantei cu presiunea pulverizatorului, dupa care curatirea ei de surplus de colorant se efectueaza tot cu pensula.

Pentru materialele cu suprafata aspra (laminate, forjate etc.), se utilizeaza pudra galbena fluorescenta.

Uneori, urmele digitale raman usor sau partial oxidate. In asemenea cazuri, trebuie manifestata precautie la alegerea substantelor colorate, cel mai indicat fiind folosirea pudrei de aluminiu, pentru a nu se risca distrugerea.

Urmele proaspete, lasate pe hartie, pot fi uneori relevate prin prafuire dar fara pensula. Ca exceptie se foloseste pensula magnetica numai in cazul utilizarii pulberii magnetice. In cazul celorlalte pudre, hartia se prinde cu multa precautie cu penseta de margini, precum a nu se crea urme noi, si se misca in asa fel incat praful care s-a presarat deasupra sa se plimbe pe toata suprafata hartiei (foto fig.8).

Fig.8 - Relevarea urmelor digitale pe hartie, fara pensula.

Pentru relevarea urmelor de pe hartie, cea mai indicata pudra este amestecul din negru de fum cu cuart (sessand) si licopodiu in urmatoarele proportii: 13 g negru de fum, 37 g de cuart si 50 g licopodiu (1/8 + 3/8 + 4/8).

Mai pot fi folosite si alte substante ca de exemplu: pulberea de aluminiu, mai ales pentru urmele papilare vechi, negru de fum, iar in cazuri mai rare Rosu de Sudan III. Relevarea urmelor de pe hartie se mai poate face si prin metoda prafuirii cu iod. Se pune pe suprafata hartiei o cantitate de iod pulbere, amestecat cu amidon in proportie de 25% iod si 75 % amidon, apoi se misca hartia pana cand urmele apar relevate de culoare bruna. Pulberea cu iod cu amidon, care se numeste impropriu si amidon iodat, se prepara astfel: se piseaza o parte din cristalele de iod pana ce se transforma intr-o pulbere fina, apoi se amesteca uniform cu alte trei parti de faina de amidon. Pulberea astfel preparata poate fi utilizata 2-3 luni, dupa care se prepara alta proaspata.

In afara de hartie mai sunt si alte obiecte in cazul carora nu se poate folosi pensula dactiloscopica obisnuita (obiecte de cauciuc, lemn, piele, pereti etc.). pensula obisnuita coloreaza atat fondul cat si urmele, astfel ca acestea nu se mai pot deosebi. In asemenea situatii se foloseste pensula magnetica. Ea este formata dintr-un magnet cilindric fixat intr-un maner. Magnetul se introduce intr-o pulbere fina, de fier redus cu hidrogen. Pulberea se aduna la polul magnetului dupa directia liniilor de forta. Plimbata pe suprafata cu urme papilare, pulberea adera doar la urmele crestelor, fardul ramanand curat in majoritatea cazurilor.

Pensula magnetica nu poate fi folosita pentru relevarea urmelor de pe suprafetele cu grasimi si de pe obiectele formagnetice (fier, otel, fonta).

In cazul incendiilor la care s-au folosit substante inflamabile, in cazul unor furturi de piese auto sau de alimente, unde raman urme pe suprafete grase sau uleioase, acestea nu se mai pot releva cu pensula pentru ca se imbacsesc.

In astfel de situatii, pentru relevare se recomanda clorura de plumb care da rezultate la prelucrarea suprafetelor grase, mai ales la piese de masini, obiecte din bachelita, din mase plastice, sticle bidoane de ulei sau petrol, obiecte si haine din piele cu suprafetele grase, etc. Nu trebuie scapat din vedere, ca aceasta pudra este foarte toxica si actiunea indelungata asupra organismului - chiar si in doze mici - poate provoca toxicitate cronica. De aceea, locul unde se lucreaza va fi bine aerisit, cele mai indicate fiind nisele chimice cu tiraj de aer prin sistem mecanic de ventilatie.

Procedeul de relevare cu clorura de plumb este urmatorul: in primul rand substanta se usuca bine si se piseaza pentru a fi ca o pudra fina uscata. Apoi, pudra se introduce intr-un recipient care se ataseaza la pulverizatorul de pulbere. Orificiul tubului de pulverizare se tine la o distanta de 100-150 mm de urma si inclinat la 45^o fata de aceasta. Se va avea in vedere ca jetul de pudra sa treaca aproape razant peste varfurile crestelor urmei (care reprezinta santurile).

Praful relevant actioneaza asupra crestelor papilare din stratul de grasime sau ulei, pe care le face rezistente, iar procesul consolidarii desenului continua si dupa terminarea relevarii. Dupa evidentierea urmelor, suporturile respective vor fi lasate la temperatura camerei o perioada de 24 ore, timp in care urma desenului papilar se consolideaza si, in acest stadiu, poate fi fotografiata. Dupa o perioada de 10 zile urma se solidifica atat de puternic incat factorii externi ca: umezeala, praful, caldura etc. nu o mai pot distruge.

Dupa cum s-a aratat, alegerea prafului pentru relevarea depinde, in mare masura, de culoarea suprafetei pe care se gasesc urmele papilare.

Daca urmele se gasesc pe o suprafata multicolora, pe un ambalaj de tigari, pe un tablou in culori, pe o revista sau bancnota, pe obiecte de masa plastica etc., este necesar sa se utilizeze pentru relevare substante fluorescente. Urmele relevate cu astfel de pulbere devin vizibile la examinarea sub actiunea radiatiilor ultraviolete.

In afara de pudra galbena fluorescenta, despre care s-a amintit, dintre pulberile care devin fluorescente sub actiunea razelor ultraviolete se mai recomanda: antracetul, sulfura de zinc, ortosilicatul din zinc, oxina plus pudra de talc 50%, salicilatul de sodiu cu amidon, oxidul de zinc de colofoniu[15] etc.

Urmele de pe metale cromate sau nichelate nu se pot releva cu pudrele obisnuite si de aceea cea mai indicata este funinginea de camfor sau de polistiren. Funinginea se obtine prin arderea unei anumite cantitati de camfor ori polistiren sau chiar prin arderea unei lumanari fabricata pe baza de produse petroliere. Obiectul se trece cu portiunea care cuprinde urma prin fumul ce rezulta in momentul cand acestea ard si funinginea va adera pe locul atins de crestele papilare. Apoi, cu pensula fina se sterge surplusul de funingine, iar urma va aparea relevata in negru.

Un procedeu modern de revelare a urmelor latente, in mod deosebit a celor dispuse pe hartie, consta in metalizarea intr-o camera vid[16]. Procedeul este destul de laborios si relativ costisitor, intrucat presupune examinarea, de pilda, a unui amestec de aurcadmiu, vaporii aderand selectiv la urma crestelor si a santurilor papilare, a dat rezultate foarte bune inclusiv pe suprafetele cu asperitati, de genul caramizilor. Pentru suprafetele curente ale obiectelor, inclusiv hartia, se foloseste un amestec de zinc, antimoniu si cupru.

O metoda ce serveste atat la revelare urmelor de maini cat si la revelarea urmelor de buze, de manusi, a urmelor de incaltaminte pe materiale textile sau plastic, are la baza un dispozitiv cu camp electric de frecventa medie[17]. Un procedeu de imbunatatire a calitatii fragmentelor urmelor digitale, elaborat de specialisti romani, il reprezinta prelucrarea imaginii urmei prin intermediul unei instalatii electronice, denumita "Optimoscop" .

In fine, o metoda particulara de revelare a urmelor latente de pe un suport textil se bazeaza pe marcarea cu izotopi radioactivi a proteinelor din sudoare, evidentierea detaliilor desenului papilar realizandu-se prin autoradiografie.

C. Tratamentul chimic.

In afara tratamentului optic si mecanic, urmele papilare latente pot fi vizualizate cu o serie de substante chimice, in stare de vapori sau solutii. Acest tratament se aplica, de regula, in laborator si permite obtinerea unor rezultate spectaculoase. O serie de tehnici de relevare chimica pot fi folosite si de la locul faptei in cazul obiectelor mici pe care se gasesc urme vechi sau atunci cand se utilizeaza vaporizarea.

Tehnica vaporizarii este cunoscuta de practicieni sub denumirea de aburire.

Aburirea cu vapori de iod.

Metoda este bazata pe aceea ca vaporii de iod adera repede pe unele substante organice. Substantele organice, existente pe suprafata pielii si care lasa urme digitale, se coloreaza deosebit de intens cu iod. Metoda prelucrarii cu iod se foloseste de obicei, la relevarea urmelor lasate pe hartie sau pe perete.

Dezavantajul relevarii cu iod a urmelor consta in faptul ca ele dispar destul de repede: uneori de abia se reuseste fotografierea lor. Pentru a nu mai dispare, urma relevata cu iod va fi tratata cu o pasta de dextrina. Se va lua pasta cu degetul si se va trece peste urma relevata, usor, fara a se freca, astfel ca la suprafata sa adere un strat foarte subtire, si atunci urma va capata o culoare intensa, albastra - violet. Urma astfel prelucrata este durabila, insa imaginea ei se gaseste intr-un strat de pasta si pentru acest motiv hartia nu trebuie sa fie supusa unei actiuni vatamatoare (sa nu fie indoita, frecata sau umezita). Se poate folosi si pelicanolul (pasta alba de lipit). Aburirea cu iod este ineficace in cazul urmelor vechi, fiind foarte corosiva pentru suporturile metalice.

Aburirea cu vapori de acid fluorhidric.

Procedeul se poate aplica numai in cazul urmelor papilare ramase pe sticla si se bazeaza pe actiunea corosiva a acidului fluorhidric asupra sticlei, conform reactiei:

SiO₂+6HF= (SiF₆)H₂+2H₂O

Suprafata sticlei acoperita cu grasime lasata de crestele papilare nu este atacata de acidul fluorhidric, in timp ce spatiile dintre creste sunt atacate, iar sticla devine aici mata.

Aburirea se realizeaza prin simpla asezare a portiunii de sticla purtatoare de urme papilare deasupra unui vas din material plastic in care s-a introdus acid fluorhidric concentrat, astfel, incat vaporii degajati sa vina in contact cu sticla. Timpul necesar relevarii este de maxim 5 minute. Dupa aceasta, sticla se spala cu apa din abundenta, iar apoi se usuca cu hartie de filtru sau cu o carpa.

In lipsa acidului fluorhidric concentrat, se poate folosi un amestec de 2-3 g acid sulfuric concentrat.

Urma relevata prin acest procedeu permite examinarea crestoscopica sau poroscopica si se poate pastra un timp indelungat.

Folosirea solutiei de Rosu de Sudan.

Se pregateste o tava sau un alt vas, in care obiectul purtator de urme este asezat pe doua suporturi de lemn si apoi se toarna peste el solutia de Rosu de Sudan III pana la acoperirea completa. Se tine astfel 24 ore intr-o cuva, la temperatura de 40^o C, dupa care se spala in apa rece si se usuca. Urmele digitale vor aparea intr-o culoare rosu-caramizie, fiind rezistente la frecare.

Metoda Negrului de Sudan.

Negrul de Sudan este o tinctura care coloreaza componentele grase ale glandelor sebacee producand o imagine albastru-inchis. Se poate folosi cu succes la tratarea suprafetelor neporoase de sticla, metal, material plastic, acoperite cu un strat subtire de grasime, ulei, deseuri alimentare, resturi uscate de bauturi etc., unde pudrele sunt ineficace,. Poate fi folosit, de asemenea, drept colorant pentru relevarea cu cianoacrilat. Este contraindicat pentru suprafetele poroase.

Relevarea urmelor se face cu solutia activa care se varsa intr-o cuva curata si uscata. Obiectele mici purtatoare de urma se scufunda in solutie timp de 2-3 minute unde pot fi manipulate cu ajutorul pensetelor. Dupa aceasta, obiectele se spala cu grija in apa curenta pana la disparitia excesului de tinctura si se usuca apoi la temperatura ambianta. Suporturile de dimensiuni mari pot fi tratate cu ajutorul unui pulverizator.

Metoda nitratului de argint.

Nitratul de argint reactioneaza cu clorurile prezente in urmele papilare latente producand clorura de argint care, dupa ce este expusa la lumina, se transforma in argint metalic dand amprentei o culoare maro-inchis sau gri.

Reactivul este indicat pentru urme vechi, ramase pe lemn natur (brut), dar nu da rezultate pe lemnul vopsit, lacuit, ceruit sau pe articole ude. In cazul hartiei este mult inferior solutiei de ninhidrina.

Obiectul purtator de urme se poate scufunda in solutie, pulverizata cu un spray sau se poate acoperi uniform cu solutie folosind o pensula. Tratamentul se aplica in laborator la lumina rosie si dureaza o secunda in cazul scufundarii sau pana la impregnarea intregii suprafete dupa care, obiectul se usuca complet la intuneric apoi se expune la lumina intensa (u.v. sau soare) timp de 10-60 minute.

Expunerea se prelungeste pana cand fondul obiectului incepe sa se inchida. Iluminarea necesara se poate asigura prin folosirea unei lampi Fotoflood de 500 W, amplasata la 500 mm de obiect.

Cand urmele au atins maximum de contrast, trebuie fotografiate rapid. Dupa fotografiere, obiectele purtatoare de urme se pastreaza la intuneric.

Tratarea cu ninhidrina.

Relevarea cu ninhidrina se bazeaza pe reactia acesteia cu aminoacizi din transpiratie.

Este una din rarele metode care permit relevarea urmelor foarte vechi gratie stabilitatii aminoacizilor pe suporturile poroase de celuloza, cum ar fi: hartia si cartonul de diferite compozitii si calitati.

Aplicarea solutiei pe obiectele purtatoare de urme se poate face prin tamponarea cu vata a suprafetei documentului, prin scufundarea acestuia intr-o tava cu solutia timp de cateva secunda ori turnarea lichidului peste documentul asezat in cuva. Dupa scurgerea solutiei, documentele se suspenda pe un suport intr-o incapere intunecoasa timp de 12-15 ore.

Ninhidrina poate alterna documentele, de aceea este bine sa ne asiguram ca celelalte expertize la care acestea vor fi supuse, au fost efectuate. Inaintea aplicarii tratamentului, documentele se vor fotografia si se va anunta anchetatorul care se ocupa de solutionarea dosarului asupra riscurilor de dizolvare a cernelii, innegrirea hartiei termosensibile si distrugerea textelor autocolante.

Accelerarea relevarii cu ninhidrina poate fi realizata printr-una din metodele expuse in continuare:

trecerea suportului prin fata unei surse de caldura;

punerea documentului in dulapul de uscat filme in care a fost asezat un vas cu apa calda;

asezarea documentului intr-o invelitoare cartonata peste care se trece cu un fier de calcat;

punerea hartiei tratate intr-o etuva incalzita la 70^o C cu o umiditate de 70% sau intr-un cuptor cu microunde la care ventilatia a fost blocata la 80% cu o saturatie de apa in jur de 5 mm la putere maxima.

Hartiile tratate raman sensibile mult timp si de aceea nu trebuie expuse timp indelungat la lumina si nici nu trebuie atinse.

Important de retinut este faptul ca urmele vechi de pe hartie, fiind relevate cu nitrat de argint sau ninhidrina, pot aparea pe reversul hartiei prin patrunderea cu timpul, a substantelor din urma in stratul de hartie. De aceea, urmele trebuie inversate fotografie si examinate in acest fel.

In continuare vom enumera si alte metode si substante de relevare a urmelor papilare dupa cum urmeaza:

* Metoda revelatorului fizic - se utilizeaza in general dupa tratamentul cu ninhidrina si permite relevarea de urme suplimentare, fiind eficace pentru relevarea amprentelor latente de pe hartii si alte materiale poroase (lemn, brut) care au fost udate. Este o metoda chimica a carei aplicare se face in 10 etape.

* Suspensia de microparticule - este un procedeu simplu si rapid care

este mai eficace pentru urmele proaspete decat pentru cele vechi. Solutia de microparticule este o suspensie de disulfura de molibden intr-o solutie de detergent si adera la componentii grasimilor din amprentele latente, formand un depozit gri.

Se recomanda a fi folosita pe suprafetele neporoase ca inlocuitorii de piele, pungile de material plastic, hartiile glasate sau plastifiate, polistirenul expandat.

Prepararea solutiei concentrate intr-un vas de material plastic de 1000 ml se toarna 500 ml apa si apoi, cu o pipeta gradata se adauga 4 ml TERITOL 7, se amesteca bine obtinandu-se solutia de detergent. Se adauga apoi progresiv 50 g PUDRA ROCOL AS in solutia de detergent amestecandu-se in continuu. Solutia concentrata se conserva timp indelungat.

*Relevarea cu violet de gentiana - violetul de gentiana este un produs care permite relevarea urmelor papilare in principal pe suprafete adezive. Poate fi utilizat si pentru urme uleioase, grasoase sau siropoase. Este foarte toxica, inflamabila, corosiva si se absoarbe rapid de piele.

Solutia concentrata se compune din: 5 g violet de metyl 6B sau echivalent; 10 g fenol si 50 ml etanol, are culoare violeta si se conserva nedefinit in sticle de 100 ml, ermetic inchise, etichetate.

*Relevarea urmelor latente cu DE.F.O. (1,8 - diaza - 9 Flurenona).

Este un reactiv pentru aminoacizi care produce o culoare rosie a urmelor papilare tratate. Acesta are avantajul suplimentar de a fi fotoluminoscent la temperatura ambianta fara tratament secundar si intr-un timp foarte scurt ( de la 10 la 15 minute). Singurul dezavantaj al DE.F.O. este coloratia sa slaba (greu vizibila) la lumina zilei si deci, necesitatea folosirii unei lampi cu filtru si a unei munci de directiei in fotoluminiscenta.

DE.F.O. este produs de laboratoarele Fluka (O.S.I.), I.C.I. si Lumichen sub numarul de referinta 45740.

* Tratarea urmelor papilare create cu sange prin metoda NEGRU AMIDO.

Negro amido coloreaza in albastru inchis proteinele continute in sange. Nu produce nici o reactie cu constituentii obisnuiti ai urmelor papilare latente si poate fi utilizat in paralel cu alte tehnici atunci cand sunt examinate amprentele patate de sange. Cele mai bune rezultate se obtin pe suprafete neporoase. Cand amprentele cu sange sunt recente, se recomanda folosirea laserului.

Procedeul se compune din folosirea unei solutii active si a doua solutii de spalare. In literatura de specialitate recenta[19] este prezentat DE.A.B. (3,3 diamonobenzidina), un reactiv foarte eficace pentru a pune in valoare amprentele create cu sange.

Urmele sunt mai intai fixate intr-o solutie de DE.A.B. continand apa oxigenata. Amprentele se coloreaza atunci in maro inchis.

Pe langa procedeele clasice descrise, tehnologia moderna a pus la dispozitia criminalistilor dispozitivul Laser portabil pentru detectarea si relevarea urmelor digitale.

Unele sisteme laser permit detectarea amprentelor digitale luminiscente chiar sub o lumina de fond intensa. Aceste sisteme utilizeaza lasere cu pulsatie de tipul Nd YAG (CL).

Un alt reactiv, intrat in uzul organelor de specialitate, este solutia denumita DEMAC, sensibila la ureea din sudoare. Un caz particular il constituie urmele de maini formate prin depunerea de sange, in care relevarea se face pe baza metodelor specifice cercetarii petelor de sange, apelandu-se fie la solutia care determina o fluorescenta specifica, fie la solutia de leucoverdemalachit, folosita in special la urmele formate prin depuneri de sange, cum este luminolul[20].

Formule chimice noi folosite atat in relevarea urmelor latente, cat si pentru descoperirea petelor de sange.[21]

1 aminno blak(Naftalina 12B);. crystal violet;. coomasie blues;      . crowle's.

Amino blak. Metoda relevarii urmelor latente cu ajutorul substantelor

amino blak este o metoda foarte eficienta pentru reliefarea mai puternica a urmelorlatente decat in alte cazuri, pri folosirea altor substante.

Exista doua solutii de amino blak(naftalina 12B), una bazata pe formula apei, iar cea de-a doua are la baza formule organice.

Solutia bazata pe formula apei.

Aici deosebim o solutie de lucru, iar in plan secundar o solutie de clatire. Astfel, solutia de lucru se compune din:. acid citric-38g; . apa distilata-2l.

Se amesteca acidul citric cu apa distilata pana cand acidul este complet dizolvat.Se introduce apoi suprafata purtatoare de urma intr-o cupa de loborator care contine substanta de lucru. In continuare va fi necesar a doua solutie, de clatire, formata din:solutia de lucru bazata pe acid citric, la care se adauga naftalina 12B-2g si solutie kodak foto Flo 600.

Procesul este urmator:

Cupa de laborator ce contine solutia permanenta de acid citric se plaseaza pe un agitator sau se agita cu mana, concomitent cu adaugarea de naftalina 12B.Acest amestec se agita, timp de 30 minnute, dupa care se adauga solutia Kodak Flo 600. Urma va aparea intr-o culoare albastru inchis spre negru.

Solutia bazata pe formula organica

Aceasta are mai multe etape. Exista o solutie de lucru si doua solutii de clatire, in total trei etape.

Solutia de lucru se compune din:-naftalina 12B-2g;.acid acetic glacial-100ml; .methanol-900ml.

Aceste substante trebuie amestecate bine si agitate pana cand sunt dizolvate complet.

Prima solutie de spalare are in compoozitie:.acid acetic glacial -100 ml;.methanol-100ml.

A doua solutie cuprinde:. acid acetic glacial -50ml;. apa distilata -950ml.

Procedura:

Primul pas il constituie depistarea suprafetei purtatoare de urme sau pe care se presupune ca ar exista urme.Pasul urmator consta in introducere suprafetei suspecte intr-o solutie de methanol si se tine timp de ora.Daca urma latenta este pe o suprafata colorata, ori pe alta suprafata sau substrat, ce nu poate fi afectata de methanol, se poate recurge la formula de amino blak, bazata pe apa.

Urmeaza folosirea solutie de lucru, compusa din naftalina 12 b, acid glacia si methanol.

Suprafata purtatoare de urma se ridica din solutia de methanol, unde a fost lasata o ora si se introduce in solutia de lucru, timp de 2 sau 3 minute, pina cand urma devine albastra la culoare sau albastru spre negru.

Prima operatiune de spalare a unei urme se desfasoara astfel:

Dupa ce urma tinuta in substanta de lucru a fost relevata in albastru, suprafata purtatoare de urma se introduce rapid intr-o tava ce contine substanta pentru prima spalare(acid acetic glacial si methanol) si se scutura bine tava.

Cand colorantul in exces a fost indepartat de fundalul urmei, proba trebuie scoasa din prima substanta de clatire introdusa rapid in cea de-a doua substanta de clatire ( acid acetic glacial si apa distilata).

Proba introdusa in tava se misca usor, aproximativ 30 de secunde, dupa care se scoate si se lasa sa se usuce la temperatura camerei

Relevarea cu ajutorul substantei crystal violet

Aceasta substanta, crystal violet, se foloseste pe suprafate extrem de fine, unde urmele nu ar putea fi relevate cu succes, folosind procedeele fiyice, prin utilizarea de prafuri si pensule magnetice sau confectionate din par de coada de veverita.Nici chiar unele substante chimice, deja cunoscute, nu s-ar comporta asteptarilor specialistilor.

Crystal violet este o substanta care actioneaza exceptional de bine pe suprafete adezive, cum ar fi benzile de casete, spre exemplu.O data ce au fost relevate folosindu-se aceasta substanta, urmele latente sau partial latente pot fi fotografiate si folosite pentru comparare si analiza.

Exista doua formule, una folosind gelatina violeta, iar cealalta cristale violete.

Prima are in compozitie solutie permanenta:

gelatina violeta - 1.5g;. alcool etilic - 100ml.

Solutia de lucru include solutia permanenta de mai sus la care se adauga 100ml de apa.

A doua formula cuprinde solutia permanenta: . crystal violet - 5g;. alcool etilic - 50 ml; . phenol - 10g.

Solutia de lucru cuprinde:1 ml de solutie permanenta; . 100 ml de apa.

Procedeul:

Banda adeziva trebuie inlaturata cu grija de pe suprafata. Pentru separarea straturilor de pe banda care au aderat se poate recurge la inghetarea benzii cu nitrogen lichid.

Banda purtatoare de urma se introduce in solutia de lucru. Este necesar ca intreaga suprafata a benzii sa fie acoperita cu substanta.

Banda trebuie lasata in solutie timp de cateva minute si se agita usor.

Esantionul se scoate din solutia de colorare.

Se clateste suprafata cu apa rece.

Mentionam ca se poate utiliza atat gelatina violeta, cat si cristalele violete, insa acestea se folosesc alternativ si nu concomitent, amestecate.

Solutia bazata pe cristale violete este mai consistenta decat cea bazata pe gelatina, mai pretentioasa, si acesta este motivul pentru care solutia de lucru, pe langa 100 ml de apa, pe care o are in continut i se adauga doar un ml de solutie permanenta bazata pe cristale violete.

Cealalta solutie, care are in componenta gelatina, este mai putin concentrata, din moment ce 100 ml de apa se adauga la intreaga solutie permanenta (compusa din gelatina violeta - 1,5 g si alcool etilic - 100 ml), si nu la un ml solutie, ca in cazul celei bazate pe cristale.

Un avantaj substantial, atunci cand banda adeziva, banda de caseta etc., purtatoare de urme, este lipita de suprafata consta in posibilitatea inghetarii benzii cu nitrogen lichid pentru separarea straturilor de banda care au aderat.

Urmeaza dezghetarea benzii, pentru tratare cu solutie, insa dezghetarea trebuie facuta treptat, natural iar nu fortat pentru ase evita deteriorarea urmelor sau distrugerea lor.

Dupa ce banda a fost complet dezghetata si uscata le temperatura camerei, doar atunci se poate recurge la tratarea cu solutie crystal violet.

Relevarea cu ajutorul substantei coomasie brilliant blue

Coomasie Brilliant Blue este o substanta folosita pentru relevarea urmelor latente ale mainii, acolo unde nu dau rezultate alte metode fizice sau chimice conform asteptarilor.

Coomasie Brilliant Blue (R-250) este un colorant proteic general cu actiune buna asupra petelor de sange si asupra urmelor latente de degete. Este mai sensibil decat alti coloranti, cum ar fi crystal violet, si prezinta un avantaj fata de aceasta substanta, in sensul ca utilizeaza si o solutie de spalare a urmei.

Distingem doua solutii, una de colorare, de patare a suprafetei purtatoare de urma, iar alta de spalare, de clatire a ei.

Solutia de spalare se compune din: . Coomasie Brilliant Blue (R-250) - 0,44 g; . acid acetic glacial - 40 ml; . methanol - 200 ml; . apa distilata - 200 ml.

Solutia de clatire cuprinde: . acid acetic glacial - 40 ml; . methanol - 200 ml; . apa distilata - 200 ml.

Alternativ se poate folosi si un colorant care nu foloseste methanol si anume Crowle's double Stain. Prezinta avantajul ca impiedica surplusul de cerneluri.

Substanta de lucru Crowle's: . Crocein stacojiu 7B - 2,5 g; . Coomasie Brilliant Blue - 150 mg; . acid acetic glacial - 50 ml; . acid trichloracetic - 30g.

Substanta Crowle's de spalare: . acid . acid acetic glacial - 3 ml; . apa distilata - 1 l.

Procedeul:

Suprafetele presupuse a fi purtatoare de urme se introduc in solutiile lucru de culoare fie in substanta Coomasie Brilliant Blue sau in substanta Crowle's si se tine in aceste solutii pana la 30 minute, timpus mai scurt sau mai lung de imbibare in solutie depinzand de felul suprafetei si de vechimea urmei.

Dupa scurgerea timpului de 30 minute, substanta se agita, dupa care suprafata purtatoare de urma se scoate din solutie si se introduce in solutia de spalare alternativ si se agita din nou timp de un minut. In continuare, suprafata purtatoare de urma se scoate si se usuca la temperatura camerei.

Daca se doreste un detaliu mai clar, operatiunea se poate repeta.

Se poate observa ca substanta Coomasie Brilliant Blue se foloseste in paralel cu substanta Crowle's. La aceasta din urma substanta, desi presupune o combinatie mai complexa de solutii, se recurge cand suprafata purtatoare de urma nu poate fi afectata de methanol si atunci se folosesc doua tipuri de acizi, iar nu unul, ca in cazul primei substante, si anume acid acetic glacial si acid trichloracetic.

Substanta Double Stain prezinta avantaj fata de Coomasie Blue si prin faptul ca impiedica surplusul de cerneluri, iar aceasta posibilitate, care presupune folosire alternativa a acestor doua tipuri de substante,in cadrul aceluiasi procedeu pentru tratarea suprafetelor, presupuse putatoare de urme latente,acorda prioritate acestor substante folosite in cadrul aceluiasi procedeu fata de alte solutii chimice sau fizice.

Sectiunea 2 Ridicarea urmelor de maini.

Prin ridicarea urmelor papilare se intelege luarea lor sau a obiectului purtator de urme din campul infractiunii cu scopul de a le transporta la laborator pentru a fi studiate sau de a fi anexate la dosarul cauzei.

In raport cu situatiile ivite la locul faptei si cu obiectul purtator al urmei papilare, se va aplica una din metodele de ridicare elaborate de criminalistica:

a)      prin fotografiere;

b)      prin transferarea pe pelicula adeziva;

c)      prin mulaj;

d)      prin ridicarea obiectelor purtatoarea de urme.

A. Ridicarea urmelor papilare prin fotografiere.

Fotografierea este metoda principala de ridicare a oricaror feluri de urme

si in special a celor de suprafata. Prin aceasta metoda urmele nu sunt influentate cu nimic, existand posibilitatea ca apoi sa se aplice si alte metode de ridicare.

Urmele papilare se fotografiaza la laborator, unde sunt conditii optime.

Urmele papilare se fotografiaza la fata locului numai cand obiectul pe care se gasesc nu poate fi transportat la laborator. Sunt fotografiate atat urmele de adancime cat si cele de suprafata.

Urmele papilare se fotografiaza numai dupa ce au fost scoase in evidenta prin una din metodele de relevare. La fotografiere se lumineaza ambele parti, sau numai o parte, pentru a aparea toate detaliile si a se forma contrast intre urma si fond. In conditii speciale, urmele se vor fotografia direct, fara a fi relevate, pentru a se obtine fotografia porilor sau a muchiilor crestelor papilare care este primul pas in expertiza poroscopica.

Este recomandabil ca ori de cate ori se va face o fotografie a urmelor la locul faptei, pe obiectele mari urma sa fie acoperita cu o hartie ce se lipeste la colturi si se sigileaza si care se pastreaza pana ce se developeaza filmul. In caz ca fotografierea n-a reusit, se va repeta, iar daca s-a realizat in bune conditii, se va proceda la ridicarea urmelor si cu pelicule adezive.

B. Ridicarea urmelor prin transferarea pe pelicula adeziva.

In diferite situatii se pot gasi urme digitale la care nu se poate realiza ridicarea lor pe cale fotografica, datorita convexitatii mari a obiectului purtator de urme, ca: becuri electrice mici, stilouri, eprubete, etc. De aceea, dupa relevare, astfel de urme se transfera pe pelicula adeziva. La fel se procedeaza si cu urmele existente pe obiecte, care, din cauza pozitiei lor sau a spatiului stramt nu permit intrebuintarea aparatului fotografic.

Foliile adezive pot fi transparente, albe sau negre, alegerea fiind in functie de culoarea urmei.

Pentru ridicarea urmei cu ajutorul peliculei adezive este necesar ca urma sa fie bine relevata numai cu una din pudrele colorate; dupa aceea se taie o pelicula de culoare contrara prafului intrebuintat la relevare. Se ia apoi pelicula si dupa ce se desprinde celuloidul de protectie de deasupra se aplica peste urma, apasandu-se bine cu degetul dintr-o margine in alta, pentru a elimina aerul. Se va avea grija sa nu se miste pelicula peste urma, stricand-o. Apoi, pelicula se ridica, urma fiind transferata, si peste ea se aseaza bucata de celuloid de protectie.

In cazul utilizarii peliculelor adezive, cand aceasta nu s-a facut cu suficienta atentie, la prelucrarea si examinarea lor in laborator se pot comite erori care impiedica identificarea. Trebuie sa se tina seama de faptul ca prin transferare urma se inverseaza: delta din dreapta apare in stanga si invers. De asemenea, urmele relevate cu pudre albe sau de culori deschise vor avea santurile negre si crestele albe, ceea ce reclama inversarea lor pe cale fotografica, urmand ca apoi pozitivul sa fie comparat din nou cu urma reala pentru a se verifica daca nu s-a strecurat o greseala care poate crea mari greutati elucidarii cazului.

C. Ridicarea urmelor papilare de adancime prin mulaj.

Urmele papilare de adancime, in functie de natura obiectului pe care au ramas, pot fi ridicare cu ajutorul mulajelor de stearina, parafina ceara, ceara cu oxid de zinc, alginat, latex sau ipsos.

Urmele de adancime ce se ridica prin mulaj se creeaza cand infractorul a pus degetele, mana sau planta pe chitul proaspat al geamului pe obiectele proaspat vopsite, pe unt, ciocolata, pe plastilina de la sigiliu, pe lumanarile care s-au utilizat in diverse actiuni infractioniste, pe sapun, pe sol moale, s.a.

Dupa ce au fost descoperite si fotografiate, urmele sunt pregatite in vederea ridicarii lor cu ajutorul mulajelor. Pregatirea consta in curatirea de obiecte sau de particule straine ce au cazut in urma, dupa formarea sa. Particulele de praf, nisip, bucatile de sticla, vopsea uscata etc., se indeparteaza fie printr-un curent de aer, fie cu ajutorul unei pensete.

Dupa curatirea sa, urma se imprejmuieste cu plastilina, astfel ca mulajul sa aiba o grosime suficienta pentru a nu se sparge usor.

Dupa pregatirea urmei se prepara pasta pentru turnarea mulajului. In general, cand obiectul primitor este dintr-o materie care se topeste usor (ceara, sapun, untura), pasta se prepara din ghips, avandu-se in vedere ca praful de ghips sa fie mai intai cernut cu o sita deasa pentru a fi cat mai fin, lucru necesar unei reproduceri cat mai exacte a constructiei desenelor papilare.

In cazul cand materia in care este formata urma rezista la temperatura ridicata, se poate executa mulajul din parafina, sau ceara 75% si zinc weiss 25%.

In ultima vreme a intrat in practica confectionarea mulajelor dintr-un material foarte fin, numit alginat. Acest mulaj reproduce cel mai bine detaliile fine ale desenelor papilare. Se mai poate folosi pasta de mulaj care se livreaza laboratoarelor uzinale dotate cu profilografe pentru masurarea rugozitatii pieselor fine (profilografe de tipul Talysurf ori Perth O'Meter) sau mulajul de latex.

Mulajele obtinute se vor unge cu tus foarte fin si se vor rula pe hartie, reproducandu-se astfel urma desenului papilar ce va fi apoi fotografiata. Se mai poate rula mulajul fara tus intr-o suprafata presarata cu praf fin, dupa care se va fotografia urma creata in praf, sub un unghi de lumina. Daca urma de praf nu este suficient de reusita, se curata mulajul cu o pensula fina si se face o alta urma.

D. Ridicarea si ambalarea obiectului purtator din urme.

In cazul cand urmele invizibile sau vizibile se descopera pe obiectele ce se pot ridica de la fata locului, acestea se iau avandu-se grija sa fie manuite cu multa precautie. (fig.9 - a,b,c,d)

a b

d

c d

Fig. 9 (a,b,c,d) - Prinderea corecta a unor obiecte purtatoare de urme papilare

Despre ambalarea si transportarea obiectelor purtatoare in litigiu am vorbit in capitolul anterior.

Sectiunea 3: Modalitati de amprentare a persoanelor si cadavrelor.

Prelevarea amprentelor papilare nu constituie o operatie complicata, ea necesitand totusi o anume obisnuinta: este vorba de a derula o suprafata curba si moale (pulpa degetului) pe o suprafata plana si dura (fisa dactiloscopica).

Aceasta operatiune are o mare importanta caci ea este indispensabila pentru a obtine amprente de buna calitate, atat sub aspectul intinderii cat si al claritatii pentru a facilita examinarea si clasificarea.

Functie de materialele folosite si scopul urmarit se practica trei tipuri de amprentare:

a)      amprentarea cu tus tipografic;

b)      amprentarea chimica;

c)      amprentarea speciala pentru evidentierea porilor crestelor papilare.

Pentru obtinerea amprentelor de la persoane si cadavre sunt necesare urmatoarele instrumente si materiale:

o placa pentru intins tusul, avand dimensiunile de 12x30 cm, ce poate fi confectionata din zinc, sticla sau material plastic, folosita de regula pentru amprentarea digitala;

o placa curbata (convexa) cu dimensiunile de 20x30 cm sau un cilindru pentru amprentarea palmara;

o masa dactiloscopica cu inaltimea de 110 cm sau, in lipsa acesteia, o masa obisnuita sau o planseta pe care sa poata fi asezata coala de hartie sau fisa pe care se imprima amprentele;

un rulou din cauciuc sau din alte materiale cu proprietati similare;

un flacon cu tus tipografic;

fise dactiloscopice tiparite pe hartie obisnuita sau pe hartie speciala pentru amprentare chimica;

o tusiera impregnata cu substante chimice pentru amprentare;

substante chimice utilizate la realizarea retetelor pentru amprentarea poroscopica;

o lingura speciala pentru amprentarea cadavrelor;

solutii si substante pentru conservarea fragmentelor de piele cu creste papilare prelevate de la cadavre;

seringa cu ace groase pentru injectarea de lichide sub pielea varfului degetelor cadavrelor ce urmeaza a fi amprentate;

flacon cu benzina;

sapun, prosop, periuta de unghii.

A. Amprentarea cu tus tipografic.

Pentru a obtine impresiuni de calitate este necesar ca mainile sa fie curate. In acest scop, ele se spala cu apa si sapun sau cu detergenti, iar daca santurile papilare sunt imbacsite de la practicarea diverselor meserii, se curata si cu periuta de unghii sau cu neofolina.

Pe placa de zinc sau de sticla se pune o cantitate de tus tipografic de marimea unui bob de mazare si, cu ajutorul ruloului de cauciuc, se intinde pe una din jumatatile placii, de-a lungul ei. Apoi, stratul de tus ce a ramas pe rulou se intinde pe cealalta jumatate a placii de zinc, ramasa curata, pana cand intreaga suprafata a placii a fost acoperita uniform.

Cel care ia impresiunile se va aseza in fata si lateral in raport cu persoana amprentata, in asa fel incat sa fie in partea opusa a mainii careia i se iau impresiunile[22]. Cu o mana va prinde pe rand fiecare deget de partile laterale ale falangetei, iar cu a doua mana va prinde portiunea de la articulatia dintre falangeta si falangina si va rula degetul pe placa de zinc, apasand in acelasi timp pe varful acestuia. Cand se roteste degetul se va urmari ca rotirea sa fie completa, astfel incat tusul sa se depuna pe intregul desen papilar al falangetei. Dupa aceea, se va aplica amprenta fiecarui deget in spatiul liber, indicat pe fisa dactiloscopica, respectandu-se aceleasi reguli ca la rotirea pe placa. Se va tine seama sa nu se revina prin rasucirea degetului, deoarece crestele desenului papilar se vor imprima a doua oara, formandu-se o impresiune neclara.

In timpul efectuarii operatiei de amprentare se va solicita persoanei in cauza sa nu incordeze mana sau degetele, in caz contrar, nu se pot roti degetele si nici apasarea nu va fi uniforma.

In cazul cand este necesara repetarea amprentarii, pentru ca nu s-a reusit realizarea ei in cele mai bune conditii de prima data, persoana in cauza se va spala de tusul anterior cu benzina sau neofalina, isi va freca mainile cu periuta, spalandu-se apoi cu apa si sapun pentru a indeparta tusul, care poate patrunde intre crestele papilare si pori.

B. Amprentarea chimica.

O metoda mai putin folosita, dar care se afla in curs de raspandire tot mai rapida, este amprentarea chimica[23]. Ea se realizeaza mult mai usor si fara murdarire pe maini a persoanei careia i se iau amprentele, iar instrumentele necesare se poarta mai lesnicios asupra celui insarcinat cu executarea amprentarii.

Setul de piese destinat amprentarii chimice nu este realizat decat pentru cea digitala, dar nu se pun probleme deosebite in vederea confectionarii unor piese utilizabile si pentru amprentarea palmara.

Trusa de amprentare chimica este compusa dintr-o caseta metalica asemanatoare unei tusiere pentru stampile, iar in interior are o pasla speciala mai densa (dura), impregnanta cu o substanta chimica incolora, aleasa in asa fel incat sa intre in reactie si sa se innegreasca rapid atunci cand vine in contact cu substanta de pe hartia special impregnata pentru amprentarea chimica.

Procedeul de amprentare este urmatorul: se roteste degetul persoanei in cauza pe pasla trusei, se aseaza apoi pe folia de hartie special impregnata, dupa care se ruleaza pe aceasta, astfel incat prin realizarea contactului dintre cele doua substante (de pe pasla si de pe hartie) impresiunile apar intr-o nuanta de indigo foarte inchis - aproape negru - similare amprentelor luate cu tus tipografic. Asemenea impresiuni nu se pot obtine pe imprimantele tip ale fiselor dactiloscopice, care nu sunt impregnate, ci numai pe folii libere, si deci nu pot fi folosite la intocmirea fiselor ce urmeaza a fi introduse in cartoteci.

Amprentarea chimica este aplicata cu rezultate bune pentru luarea impresiunilor de la victimele infractiunilor, in scopul efectuarii comparatiilor dactiloscopice de excludere.

C. Amprentarea speciala pentru examinarea porilor.

Pentru luarea impresiunilor, in cazul cand se impune examinarea comparativa a porilor, se va folosi o tehnica adecvata si nu se vor utiliza fisele dactiloscopice si cerneala tipografica, deoarece se astupa orificiile porilor.

In acest scop se prepara la cald urmatorul amestec[24], care se poate conserva pe timp nedeterminat:

ceara galbena 4 g;

rasina greceasca 16 g;

seu 5 g:

Acest amestec se lasa sa se raceasca intr-un recipient plat, din sticla sau metal, putin adanc. Cand masa este solida, se ruleaza degetul (in prealabil spalat si degresat cu eter sau xilol) pe o folie de celuloid, dupa care urma lasata se fotografiaza in reflexie.

Se poate rula degetul, dupa ce a fost rotit in amestecul de mai sus, si pe hartie foarte fina si densa. In continuare, amprentele se releva cu oxid de cobalt sau negru de antimoniu si se fixeaza cu urmatorul amestec:

guma arabica 25 g;

alaun de potasiu 10 g;

formol 40% 5 g;

apa 300g.

Hartia cu amprentele trebuie tinuta sub o sticla pentru a fi perfect lisa atunci cand se scoate in vederea compararii amprentelor.

Pentru expertiza orificiilor porilor, amprentele de comparat se pot obtine si prin rularea degetelor sau punerea palmei direct pe suprafata unei sticle, creandu-se in acest fel urmele latente ale desenelor papilare, datorita grasimii si transpiratiei existente pe creste. Prin fotografierea in reflexie, ca si la urmele de la fata locului, amprentele devin vizibile si perfect apte de comparare.

De mentionat ca pot sa apara unele diferente intre forma reala a desenului papilar si impresiune, datorita gradului de apasare a degetului sau a sensului diferit de rotire. De aceea, amprentele de comparat se iau de mai multe ori, cu grade diferite de apasare si prin rotirea degetului, separat, in ambele sensuri.

Tot o amprentare speciala poate fi considerata fotografierea directa a desenului papilar al degetelor, realizata cu aparatura moderna de inregistrare a imaginilor cu care sunt dotate sistemele automate de identificare a amprentelor (AFIS 2000).

In ceea ce priveste tehnica de luare a impresiunilor digitale de la un cadavru exista o serie de deosebiri fata de modul cum se amprenteaza persoanele vii, intrucat la cadavre intervin: rigiditatea cadaverica, deshidratarea, imbibatia hidrica, putrefactia sau mumificarea.

D. Rigiditatea cadaverica.

Aceasta actioneaza asupra articulatiilor si astfel impiedica rasucirea degetelor.

In situatia cand rigiditatea cadaverica face mai dificila luarea impresiunilor digitale, se fac miscari fortate de flexiune si extensie atat la articulatia pumnilor, cat si asupra oaselor metacarpofalangiene.

Daca nu se reuseste astfel, se recomanda introducerea mainilor si antebratelor cadavrului timp de 10-15 minute intr-un vas cu apa calda.

Dupa ce rigiditatea a fost inlaturata, se procedeaza la luarea impresiunilor digitale cu acelasi material ca si la persoanele vii, cu deosebirea ca in loc sa se roteasca degetul pe placa, stratul necesar de tus se aplica cu ruloul pe degete. Inainte de a se aplica tusul, trebuie sa se stearga degetele cadavrului cu un tampon de vata imbibata in benzina. Dupa aceea, se iau cartonase dreptunghiulare, cu dimensiunile aproximativ egale cu spatiul rezervat pentru un deget pe fisa dactiloscopica, si se fixeaza in lingura de amprentat cadavre, care se gasesc in orice trusa criminalistica universala sau in trusele speciale pentru amprentarea cadavrelor. Pe cate un cartonas se ruleaza, intr-un singur sens, fiecare deget. Operatia se face cu multa atentie pentru a nu se imbacsi impresiunile cu tus sau pentru a nu fi miscate si neclare. Cartonasele cu impresiunile obtinute se lipesc pe spatiile corespunzatoare amprentelor fiecarui deget din fisa dactiloscopica. Pentru aceasta, trebuie sa se noteze din timp pe spatele fiecaruia denumirea mainii si a degetului, iar in momentul cand se realizeaza lipirea pe fisa este necesar sa se verifice cu toata atentia ordinea fiecarui deget. In vederea simplificarii operatiunii, in locul cartoanelor individuale pentru fiecare deget, se pot folosi benzile de carton decupate din fisa dactiloscopica decadactilara pe care sunt delimitate prin tiparire spatiile destinate amprentarii degetelor de la mana dreapta si stanga. Dupa obtinerea amprentelor papilare, benzile se lipesc pe o fisa decadactilara mama. In acest fel dispare si pericolul inversarii locului degetelor pe fise.

E. Deshidratarea si imbibatia hidrica.

Uneori, intr-un prim stadiu, inaintea intrarii in putrefactie, stratul celular gras subcutanat se deshidrateaza, producand la pulpele degetelor o serie de cute si depresiuni (zbarcituri) ce fac imposibila luarea impresiunilor digitale. In astfel de situatii este nevoie ca sub pielea varfului degetelor sa se injecteze cu o seringa, prevazuta cu un ac lung si gros, unul din urmatoarele lichide: apa calda, vaselina lichida, glicerina cu alcool, ulei de parafina sau un amestec de gelatina si glicerina, pana ce cutele dispar. Amprentarea trebuie realizata imediat dupa introducerea in tesuturi a lichidului, altfel acesta se poate scurge in afara prin pori sau prin orificiul prin care a fost introdus.

Un fenomen invers deshidratarii, dar cu aceleasi consecinte de zbarcire a pielii, se petrece si cu cadavrele care se imbiba cu apa (imbibatie hidrica), isi mareste suprafata prin dilatarea celulelor si capata o serie de incretituri.

Un procedeu care poate fi folosit fara a fi nevoie sa se invinga starea de rigiditate si nici sa se inoculeze parafina in stratul subcutanat este cel cunoscut sub denumirea de metoda Schifferdec korn .

Pentru aplicarea acestei metode sunt necesare urmatoarele materiale: negru de fum, o pensula si doua seturi a cate 5 folii dreptunghiulare colorate pe una din parti dupa cum urmeaza: negru - pentru degetul mare, rosu - pentru degetul aratator, albastru - pentru mijlociu, galben - pentru inelar si verde- pentru degetul mic.

Se impune ca foliile sa fie subtiri, lipicioase si albe pe partea pe care urmeaza sa se ia amprentele. Amprentarea se executa astfel: se prafuiesc bine cu negru de fum degetele cadavrului, folosindu-se o pensula fina din puf de marabut (o pasare africana). Dupa colorarea degetului cu pulbere neagra se ia folia corespunzatoare degetului si se lipeste bine de acesta, imprimandu-se toate caracteristicile. Foliile se aplica apoi pe fisa dactiloscopica.

Putrefactia

Acest proces creeaza dificultati foarte mari la amprentarea dactiloscopica a cadavrelor, uneori fiind necesare operatii ce nu se pot efectua decat de catre medicii legisti.

In unele cazuri, pielea de pe fata interioara a degetului cadavrului se tumefiaza (umfla) si se detaseaza, formand o basicuta. Aceasta portiune se poate taia si extrage prin incizii in jurul unghiei si partilor laterale ale falangetei. Pielea obtinuta este insa extrem de fragila, putandu-se rupe la cea mai usoara tractiune ce s-ar exercita asupra ei. Ea poate fi intarita si se conserva bine prin introducerea intr-un vas cu alcool in amestec cu glicerina. In astfel de cazuri, evidentierea desenului papilar se realizeaza cel mai bine folosind tehnica fotografierii prin transparenta a epidermului.(fig.10).

a b

Fig. 10 - Amprentarea degetelor in stare de putrefactie

a)    Desen papilar obtinut prin fotografierea dermei recoltate de pe degetul unui cadavru in stare de putrefactie;

b)   Amprenta aceluiasi deget realizat cu tus tpografic.

Uneori, procesul de putrefactie aplatizeaza crestele papilare sau face sa dispara proeminentele ei de pe suprafata exterioara a degetelor; in astfel de situatii este preferabil ca fragmentele sa fie studiate pe fata lor interna, unde crestele se conserva mai bine si mai mult timp.

Intrucat acest fragmente de piele, din cauza fragilitatii, nu pot fi colorate cu cerneala tipografica, singura posibilitate de a le scoate in evidenta o ofera fotografierea lor. In vederea executarii fotografiei, fragmentele se intind usor, cu fata externa in jos, pe placute din lemn de tei, brad, pluta etc. Si se prind pe margini cu ajutorul unor ace cu gamalie. Prin iluminare laterala, santurile de pe fata interna apar negre, deci corespunzator crestelor de pe fata externa, si astfel pot fi fotografiate.

Pentru cadavrele gasite in apa si intrate in putrefactie, la luarea impresiunilor digitale sa va folosi manusa mortii. In raport cu starea de putrefactie, acesta va fi umpluta fie cu vata, fie cu ceara, iar apoi se vor lua impresiunile, in acelasi mod ca si la cadavre, dupa ce in prealabil va fi tinuta cateva zile intr-o solutie de alcool etilic in amestec cu glicerina. Nu se recomanda introducerea in formol, intrucat se intareste puternic, ca o talpa, si nu mai poate fi manevrata.

O modalitate mai simpla de luare a amprentelor dupa "manusa mortii" consta (atunci cand gradul mai putin avansat de putrefactie o permite) in imbracarea "manusii" pe degetele criminalistului, protejate cu manusi chirurgicale, si rularea pe rand a degetelor intinse in acest mod.

Mumificarea

Este un proces distructiv ce face ca pielea sa devina aspra, uscata si zbarcita. In asemenea imprejurari, de cele mai multe ori, este imposibila obtinerea amprentelor prin rostogolirea "lingurii" de amprentat cadavre in jurul degetelor.

Dintre procedeele cunoscute, cel mai frecvent se aplica "reimprospatarea" pielii cu solutie din 1-3% hidroxid de potasiu (KOH) in apa. In acest scop, degetele se tin in solutie pana cand pielea revine la normal.

Dupa aceea, se trece la rotirea degetelor pe placa si obtinerea amprentelor, iar, in cazul ca s-a desprins numai pielea, dupa reimprospatarea in solutie, aceasta se intinde pe suport de lemn moale.

Unii practicieni recomanda mulajul de latex. De asemenea, se poate realiza mulaj de alginat (mulaj dentar). Mulajul de alginat trebuie folosit extrem de repede, deoarece isi micsoreaza considerabil volumul in timp.

Procedeul cu latex este urmatorul: se face o bila din plastilina, ce se preseaza apoi intre doua suprafete plane pentru a se elimina amprentele tehnicianului care lucreaza. Dupa ce a fost presata, se apasa bine in ea degetul mumifiat, care apoi se indeparteaza din plastilina cu multa grija. Se picura din lichidul latex (lapte de cauciuc) in urma respectiva, avandu-se grija ca bucata de plastilina sa fie continuu inclinata in dreapta si in stanga, in fata si inapoi, pentru a permite lichidului sa intre uniform in toate depresiunile create de crestele papilare. Operatia se repeta de 4-5 ori pana cand statul de mulaj are o grosime de 0,5-1 mm. (in general, rezultatele cele mai bine se obtin cu un strat subtire). Dupa cca 15-20 minute, cand latexul (sau alginatul) s-a uscat, el este desprins usor cu o penseta si se obtine o pelicula plana, moale, elastica, ce poate fi usor presata pe tusiera in vederea obtinerii amprentelor, sau se imbraca pe pulpa degetului mare al tehnicianului si se ruleaza .

In cadrul Serviciului Criminalistic al Politiei Municipiului Bucuresti, degetele ajunse in stare de mumificare sunt prelucrate dupa urmatoare procedura:

• curatirea prealabila de eventuale corpuri straine (pamant, vopsea etc.);
• rehidratarea tesuturilor prin imersie intr-o solutie de apa si sapun la o temperatura de 35-37C, timp de 3 pana la 24 ore;
• uscarea degetelor prin tamponare cu un material absorbant (hartie filtru, sugativa etc.);
• indepartarea eventualelor descuamari de derma;
• tamponarea degetelor cu o solutie de 75% alcool si 25% glicerina;
• injectarea in fiecare falangeta a unei solutii de 75% alcool si 25 glicerina;
• amprentare cu tus tipografic pe fise tip.

Rezultatele obtinute sunt multumitoare.(fig.11).

a b

Fig. 11 - a) Imaginea degetului unui cadavru ajuns in stare de mumificare

b) Amprentele obtinute dupa prelucrare

Practica criminalistica cunoaste si situatii in care amprentarea cadavrelor impune efectuarea unor incercari si experiente inedite:

In luna iunie a anului 1995 au fost gasite in canalul de scurgere al unui imobil numeroase fragmente din timpurile a doi comercianti chinezi, asasinati, transati, fierti si apoi fragmentele aruncate in WC. Bucatile aveau dimensiuni intre 2 si 6 cm. Printre ele se gaseau si multe fragmente de epiderma ce puteau proveni de pe suprafata degetelor, palmelor sau talpilor picioarelor. S-a incercat punerea in evidenta a desenelor papilare de pe aceste fragmente prin fotografiere cu lumina laterala si fotografiere in transparenta, insa rezultatele au fost modeste.

S-a incercat apoi acoperirea lor cu un strat de tus tipografic dar nu s-a reusit. In final s-a realizat "amprentarea" lor cu ajutorul unei tusiere de amprentat al carei continut a aderat cel mai bine la suprafata.

S-a stabilit astfel, ca trei fragmente de derma proveneau de la degete si aveau desenele papilare de la tip bideltic si adeltic iar la baza lor s-a reusit identificarea victimelor in cazul teribilei crime din bulevardul Dimitrie Cantemir. (fig.12).

a b

Fig. 12 - Imaginea desenului papilar de pe suprafata fragmentelor de corp uman descoperite in canalul de scurgere al unui imobil din Bucuresti:

a)      Obtinuta prin fotografiere in transparenta;

b)      Impresiune obtinuta prin "amprentarea" cu tus a acelorasi fragmente.

CAPITOLUL V. Camuflarea si falsificarea urmelor de maini.

O parte din infractori vor cauta sa nu lase urme de maini pe obiectele pe care le-au atins, fie stergand aceste urme dupa fiecare contact cu mana, fie avand mainile protejate cu manusi.

Folosirea manusilor va crea urme indicand felul de apucare, mana care a creat urmele si eventualele malformatii ale degetelor. Urmele lasate de manusi vor indica detalii din tesatura acestora, elementele de uzura si uneori, prin partile descusute sau prin rupturi, fragmente din desenele papilare.

Manusile din piele sau tesaturi textile se poarta cu mai multa usurinta, dar sunt stanjenitoare la activitatile care cer finete tactila adeseori in aceste momente fiind scoase de infractor care va lasa o serie de urme latente in aceste locuri mai dificile. In toate cazurile cand urmele infractorului indica folosirea manusilor, se va urmari treptat desfasurarea activitati sale, cautandu-se imprejurarile care necesitau o deosebita abilitate a mainilor, pentru a descoperi urmele de maini in perioada de scoatere a manusilor.

O categorie foarte restransa de infractori folosesc manusi chirurgicale de cauciuc subtire, care asigura in suficienta masura finetea pipaitului, dar sunt greu de suportat de persoane care nu sunt obisnuite profesional cu purtarea lor.

A treia categorie de manusi folosite de infractor sunt manusile subtiri de ata sau din material plastic in forma de retea. Aceste manusi pot fi suportate in timpul activitatii infractorului, asigurand un anumit contact tactil al mainii cu obiectele manipulate, fara ca desenul papilar sa ia contact direct cu suprafata acestora, decat cel mult in forme extrem de fragmentate inutilizabile in procesul identificarii. Aceste manusi "aerisite" nu "sufoca" mainile si pot fi pastrate tot timpul activitatii la locul faptei, atat de infractor cat si de organele de urmarire penala, in amandoua cazurile pentru a evita formarea urmelor.

Un alt sistem de inlaturare a urmelor desenelor papilare consta in distrugerea temporara a acestor urme prin tratarea mainilor cu acetona, sau frecarea fetei degetelor de o piatra fina de polizor. Uneori infractorul isi introduce mainile in parafina topita, imbracand mainile cu un strat subtire ce acopera relieful crestelor papilare. Resturile de parafina si pe alocuri fragmentele de creste papilare indica folosirea acestor masuri de protectie.

Se cunosc cazuri, de altfel foarte rare, cand infractorii si-au facut operatii de transplantare de piele din regiunea coastelor, pentru a nu-si lasa desenele papilare la locul faptei.

Sunt cazuri in care infractorul nu se multumeste cu stergerea sau camuflarea desenelor papilare proprii, ci incearca inducerea in eroare a organelor de urmarire penala, lasand la locul faptei obiecte purtand urmele papilare ale altor persoane: instrumente, pahare, oglinzi de buzunar etc. aduse la locul faptei si purtand urmele mainilor unei alte persoane, sau imbracand manusi din materiale plastice cu reproducerea unor desene papilare straine.

In cazurile in care s-au folosit manusi si au fost ridicate urmele acestora ca avand anumite caracteristici individuale, impresiunile luate de pe manusile persoanelor banuite se vor lua numai pe sticla, fiind cea mai buna reproducatoare a detaliilor, iar inainte de luarea impresiunilor se vor sufla pe fiecare deget de manusa vaporii calzi din gura. In nici un caz manusile nu se greseaza sau se acopera cu cerneala tipografica inainte de luarea impresiunilor, caci aceste substante ar putea acoperi unele mici detalii de uzura.

Sunt cazuri cand infractorii isi protejeaza mainile cu diferite obiecte, ca: batista, ciorapi, sau chiar bucati mai mari de materiale textile. In aceste cazuri, urmele mainilor nu pot fi identificate.

Sectiunea 1: Persistenta urmelor de maini si stabilirea vechimii lor.

Una din problemele destul de greu de rezolvat in conditiile actuale ale tehnicii criminalistice este stabilirea cu exactitate a vechimii urmelor formate de mana infractorului. Cunoasterea exacta a timpului cand s-a format o urma prezinta o deosebita importanta, mai ales in cazurile cand data la care s-a savarsit infractiunea nu se cunoaste prin alte imprejurari.

Vechimea urmei palmare se stabileste cu o oarecare aproximatie, tinand seama de modificarile survenite in substanta obiectului in care s-a format urma si in substanta depusa pe obiect in procesul de formare a urmei.

Pentru stabilirea vechimii urmelor formate in adancime se va tine seama de gradul de uscare a obiectului purtator de urma, in raport de natura lui si conditiile de mediu. Pe langa aprecierea gradului de pierdere a plasticitatii, cum este cazul chitului vopselelor, alimentelor etc., se va tine seama si de gradul de prafuire a acestei urme si de natura prafului depus, daca suntem informati ca locul respectiv a suportat o anumita prafuire specifica intr-un anumit interval de timp.

Gradul de prafuire si natura acestuia va fi criteriul de stabilire a vechimii si la urmele de maini de suprafata formate prin destratificare.

In cazul urmelor vizibile de stratificare se va analiza procesul de oxidare si de descompunere a substantei depuse, prin contactul cu aerul, umiditatea, lumina si substanta obiectului pe care s-a depus. Din substantele depuse in mod frecvent de mainile infractorului, sangele isi schimba in mod simtitor starea initiala, in functie de factorii amintiti.

Pentru stabilirea vechimii urmelor latente lasate de mainile infractorului se va tine seama, pe langa modificarile de ordin fizic si chimic ale sudorii si ale grasimilor depuse, si de felul de reactie a suportului, caci urma se va pastra cu atat mai bine cu cat suportul va fi mai impenetrabil, permitand stratului de sudoare si grasime sa se difuzeze in masa lui.

Un criteriu de natura fizica in stabilirea vechimii urmei latente este gradul de evaporare a apei din urma depusa. In primele ore dupa formarea ei urma latenta este atat de umeda incat evidentierea prin prafuire se face in conditii nefavorabile, praful imbacsind urma si acoperind detaliile. Dupa 3-4 ore urma isi pierde din umiditate si poate fi prafuita in bune conditii, timp de mai multe zile si chiar mai multe saptamani, in raport de suportul pe care s-a format si de conditiile de mediu.

Din toate obiectele purtatoare de urme latente de maini, cele de sticla le pastreaza cel mai bine, apoi urmeaza obiectele de portelan si de metal. Ordinea se continua cu obiectele de materiale plastice, de lemn lustruit, de piele prelucrata si in ultimul rand hartia, care este cea mai rea pastratoare a urmelor latente. Si in cazul hartiei putem stabili unele variatii, in functie de calitatea ei. Astfel, cu cat sortul respectiv de hartie este mai bine prelucrat, si hartia mai incleiata, cu atat urmele latente de maini vor fi mai bine pastrate. Pe hartia satinata, urmele latente de maini vor putea fi scoase in evidenta prin prafuire, uneori timp de 20-30 de zile, pe hartie velina maximum 10 zile, pe hartie concept 24 ore, iar pe hartia de ziar abia cateva ore.

Pentru termenele aproximative stabilite mai sus, pentru diferitele sorturi de hartie, un factor hotarator il constituie proportia de grasimi depuse in urmele latente. Dincolo insa de limita maxima a acestor termene, in cele mai multe cazuri, urmele latente de maini mai pot fi evidentiate numai cu reactivi chimici sau prin izotopi radioactivi.

Pentru a stabili varsta unei urme latente lasate de maini, cele mai bune rezultate se obtin, in cazul urmelor pe hartie, prin constatarea degradarii treptate a urmei in procesul de difuzie a ionilor de clor in masa hartiei. Si in aceste cazuri insa se va putea stabili mai mult varsta relativa a unei urme latente, adica ordinea formarii lor, pe cand varsta absoluta a urmei nu se va putea stabili.

Stabilirea varstei unei urme latente pe baza migrarii ionilor de clor se face in felul urmator. In sudoarea depusa, aproximativ 0,1-0,4% este formata din clorura de natriu (NaCl). Urmele latente sunt evidentiate prin folosirea nitratului de argint, determinand transformarea clorurii de sodiu din urma de clorura de argint, care sub actiunea luminii este redusa in argint metalic. Argintul metalic ia astfel locul ionilor de clor incolori, evidentiind urma invizibila. Clorurile depuse pe hartie o data cu statul de sudoare nu raman la suprafata hartiei, ci "migreaza" in toate directiile in masa celulozei, indeosebi cu tendinta de a o traversa. Acest proces de migrare a ionilor de clor dureaza luni si ani de zile, ajutand la stabilirea vechimii si varstei amprentei lasate de mana infractorului. Datorita acestui fenomen de difuziune se formeaza, de fapt, mai multe imagini ale urmei latente, una mai intensa la suprafata urmei si alta in adancime, sau chiar pe versoul hartiei.

Acest proces de migrare a ionilor de clor nu constituie insa un criteriu absolut al stabilirii vechimii, caci procesul poate fi grabit sau intarziat de o serie de factori dinafara, ca: umiditatea locului unde este pastrata hartia, gradul hidroscopic al hartiei, grosimea foliei de hartie, gradul de incleiere al ei etc.

Unele urme nu pot fi relevate cu nitrat de argint decat in primele zile ale formarii lor, datorita cantitatii foarte mici de cloruri din sudoarea unor persoane. In cazurile acestea se va merge pe evidentierea urmelor pe baza aminoacizilor pe care-i contin.

In legatura cu rezistenta urmelor latente in conditii vitrege de pastrare, se cunosc cazuri din practica de urmarire penala in care s-au evidentiat urmele latente depuse pe cioburi de sticla care au stat un timp indelungat ingropate in zapada, sau urme relevate pe obiecte de sticla, pastrate in locuri uscate, dupa mai multi ani de la formarea lor.

Obiectele aflate la o temperatura scazuta, acoperite de zapada sau umede, nu sunt supuse procesului de identificare a urmelor latente decat dupa ce s-au uscat si incalzit treptat, la temperatura camerei. In situatia aceasta se pot gasi diferite obiecte de metal lasate de infractor in afara de locuinta, cioburile de geam cazute la spargerea ferestrei, automobilele furate, care pot purta urme latente de maini atat pe caroserie cat si pe geamurile laterale sau pe parbriz.

CAPITOLUL VI Erorile ce pot aparea in comparatiile dactiloscopice

Sectiunea 1 Categorii de comparatii dactiloscopice si influenta erorilor asupra lor

Comparatiile dactiloscopice se efectueaza, de regula, in urmatoarele situatii:

confruntarea urmelor papilare descoperite si ridicate de la locul comiterii infractiunii cu amprentele papilare obtinute de la victime sau de la persoane care in mod normal aveau acces in campul infractiunii, pentru a constata care din urmele descoperite sunt straine de personalul mentionat. In limbajul dactiloscopic sunt denumite comparatii de excludere sau mai simplu, excluderi;

compararea urmelor ridicate de la locul faptei cu colectia de urme ramase in evidenta de la infractiunile comise anterior si ai caror autori au ramas neidentificati, in scopul stabilirii faptului daca acelasi autor - ramas necunoscut - a comis si fapte ce se reclama in prezent. Acestea de numesc comparatii de conexare;

compararea urmelor ridicate de la locul faptei cu amprentele papilare de pe fisele cartate in cartotecile decadactilare sau monodactilare dupa formulele desenelor papilare in scopul identificarii autorului faptei. Asemenea operatii sunt cunoscute sub denumirea de verificari in cartotecile dactiloscopice;

compararea urmelor papilare ridicate de la fata locului cu amprentele papilare (digitale si palmare) care au fost obtinute de la persoanele pentru care sunt suspiciuni intemeiate ca ar fi comis infractiuni ce fac obiectul cercetarii in derulare. In limbajul curent acestea sunt denumite comparatii cu cercul de suspecti;

compararile in procesul efectuarii expertizei dactiloscopice, se realizeaza in stadiul in care verificarile anterioare au condus la ipoteza ca urmele prezinta elemente de asemanare cu amprentele unei persoane, si au ca rezultat formularea unei concluzii certe de identificare sau de deosebire.

In cadrul expertizei dactiloscopice se compara si impresiunile cu impresiune atunci cand se pune problema identificarii unor cadavre sau a stabilirii adevaratei identitati a unei persoane care foloseste mai multe nume.

In primele patru categorii de comparatii este posibila aparitia unor erori care pot genera concluzii gresite cu privire la existenta sau inexistenta amprentei cautate in grupul de fise verificate. Cu alte cuvinte, din eroare, se poate opina ca nici una din persoanele verificate nu a creat urmele descoperite si ridicate de la fata locului cand realitatea este de fapt contrara.

Erorile pot aparea in cazul comparatiilor de excludere cand acestea sunt efectuate cu un numar mare de fise dactiloscopice, sau pe timpul verificarilor in cartotecile monodactilare cand se urmareste in principal selectarea fiselor cu desene papilare care prezinta asemanari cu urma gasita la locul faptei si eliminarea celor cu desen papilar diferit.

In cadrul acestei operatii atentia dactiloscopului este concentrata asupra elementelor generale ale desenului papilar si orice apreciere gresita a acestora se poate solda cu nedescoperirea fisei cautate.

Examinarile comparative efectuate in cadrul expertizei criminalistice se deruleaza dupa o alta metodologie, care exclude erorile, ba mai mult, ele corecteaza greselile comise in etapele anterioare de confruntare a urmei cu multitudinea fiselor ce contin amprentele posibililor autori. Erorile aparute in decursul verificarilor in grupele mai mari de amprente pot genera serioase intarzieri in procesul de identificare a faptuitorului.

Sectiunea 2. Erorile in comparatiile dactiloscopice si posibilitatea prevenirii acestora

In procesul efectuarii comparatiilor dactiloscopice, elementele generale care caracterizeaza urma, cum ar fi tipul, varietatea si chiar nucleul sau delta, pot fi stabilite gresit datorita deformarilor generate de mecanismul de creare a urmei la fata locului, de aprecierea subiectiva a regiunii desenului papilar care a creat urma, ori de stabilirea gresita a formulei monodactilare in cadru verificarilor in cartoteca.

In practica efectuarii comparatiilor dactiloscopice, s-au constatat o serie de situatii tipice care pot genera erori:

a) confundarea unei urme negative cu o urma pozitiva. Se stie ca urmele degetelor raman in stare latenta, datorita depunerii pe suprafata obiectelor atinse a transpiratiei si grasimii, care se gasesc permanent pe varful crestelor papilare.

Cand mainile unei persoane sau ale autorului unei infractiuni sunt murdarite superficial cu o substanta colorata, cum ar fi, de exemplu, praf, sange, vopsea, funingine, etc, prin atingerea suprafetelor din jur, raman urme vizibile clare, care reproduc in detaliu desenul papilar al degetelor sau palmei. Prin atingerea repetata a suprafetei obiectelor , substanta colorata de pe varful degetelor se sterge treptat, astfel ca urmele, care la inceput sunt foarte pronuntate, pe masura ce se depun, sunt din ce in ce mai slabe pana cand devin invizibile, acest fenomen se explica simplu prin disparitia substantei colorate de pe degete, ca efect al transferarii acesteia pe suprafata obiectelor atinse in mod repetat.

Cand degetele sunt puternic acoperite cu o substanta colorata, in asa fel incat si santurile dintre crestele papilare se umplu cu aceeasi substanta, urmele care se creeaza prin contact apar, in primele momente, ca niste pete sau manjituri in forme care de cele mai multe ori n-au nici o valoare de identificare. Asemenea urme se intalnesc cel mai frecvent la omucideri, cand mainile autorului sunt puternic murdarite cu sange.

Prin atingerea succesiva cu degetele a diverselor obiecte din campul infractiunii treptat, varful crestelor papilare se curata, dar sangele sau substanta colorata ramane intre creste. Daca se apasa puternic pe diverse suprafete sau se apuca manerul unui cutit ori al altei scule, datorita presiunii puternice, substanta dintre creste se depune, astfel ca pe obiectul primitor va aparea iar desenul papilar clar.

Compararea urmelor lasate de acelasi deget prin cele doua moduri mentionate (una reproducand santurile si alta crestele papilare), evidentiaza numeroase deosebiri.(fig.13).

a b

Fig. 13 - Urme papilare lasate de un deget murdar de sange, dupa atingerea repetata a unui obiect.

a)      Urma lasata de santurile dintre crestele papilare;

b)      Amprenta normala a degetului.

Desi provin de la acelasi deget, aceste urme prezinta caracteristici diferite: capetele de creasta au devenit bifurcatii (1), fragmentele devin butoniere (2), punctul papilar devine inel (3), anastomoza devine depasire sau intrerupere (4) etc.

Confundarea urmei negative cu urma pozitiva se poate intalni si in cazul urmelor papilare create prin destratificarea substantelor colorate aflate pe suprafete atinse.

Procesul de aparitie a urmei este de aceasta data invers: crestele papilare preiau prin contact substante de pe suprafata atinsa lasand in locul lor spatii curate, iar in dreptul santurilor substanta colorata ramane neatinsa creand urma vizibila.(fig.14).

a b

Fig. 14 - a) Urma creata prin destratificare;

b) Amprenta normala a degetului.

Se observa aceeasi transformare a detaliilor ca si in fig. 13.

Aceasta poate fi una din erorile de comparatie cel mai frecvent intalnite, cand datorita lipsei de experienta, se conchide ca urma nu apartine persoanei care a creat-o. Eroarea se poate petrece tocmai la urmele colorate pentru ca ele pot fi create, dupa cum s-a aratat, in doua feluri: fie de crestele papilare, si atunci comparatia decurge normal, fie de santurile umplute cu substanta colorata (care sunt un negativ al urmelor crestelor) si in acest caz, comparatia poate fi un verdict fals.

In situatia in care la locul comiterii unei infractiuni se gasesc si urme colorate, atunci se va admite ca acestea pot fi lasate de santuri prin depunerea depozitului de substanta aflat intre ele. Pentru evitarea erorilor in scopul compararii cu amprentele prelevate de la persoanele suspecte, se vor obtine si fotografii cu imaginea negativa a acestor urme, astfel ca liniile ce sunt colorate la amprenta incriminata sa devina albe iar liniile albe (incolore) sa devina colorate pe imaginea fotografica.

La executarea fotografierii se va avea grija sa se inverseze numai culorile desenului urmei, iar laturile stinga-dreapta, respective deltele, sa ramana in aceiasi pozitie.

b) Amprentele suprapuse. In multe cazuri, la fata locului urmele papilare nu sunt singulare ci suprapuse unele peste altele, fapt ce ingreuneaza examinarea si interpretarea lor, putand da nastere la erori, adica sa se conchida ca o urma nu apartine unei anumite persoane desi, in realitate urma a fost creata de acesta.

Suprapunerile sunt de mai multe feluri:

- suprapunerea partiala sau totala a amprentelor papilare ale autorului peste propriile urme create anterior ca efect al atingerii repetate a acelorasi obiecte aflate in campul infractiunii ;

- suprapunerea amprentelor papilare ale autorului peste altele mai vechi care au fost produse de persoane care n-au legatura cu fapta penala, dar care anterior au avut acces in acel loc.

Pentru a exclude posibilitatea de eroare, in situatiile in care, la compararea dactiloscopica se descopera ca urma la fata locului are numai partial puncte de coincidenta cu amprenta luata de la o persoana, iar coincidentele se regasesc doar intr-un sector al urmei, nu se va considera in mod superficial ca urma nu apartine persoanei in discutie, ci se va analiza cu multa atentie aceasta imprejurare in ipoteza existentei unei suprapuneri de urme.

Semnele dupa care se poate recunoaste o suprapunere sunt, de regula, urmatoarele:

- amprenta in litigiu (urma) are o suprafata nefiresc de mare, prelungita intr-o parte inspre sectorul care are caracteristicile ce nu sunt coincidente, adica inspre marginea superioara;

- in sectorul de suprapunere, amprenta are brusc o claritate redusa a crestelor, desi pana aici avea o claritate buna sau foarte buna a crestelor;

- o parte din amprenta pare proaspata, iar un sector al acestuia are creste estompate, cu contururi difuze, specific urmelor mai vechi;

- in sectorul de suprapunere apar creste mai groase sau dedublate;

- in sectorul de suprapunere, uneori, crestele in loc sa fie paralele au tendinta de a se apropia, de a se intersecta sau chiar se intersecteaza.

c) Erori datorate deformarii detaliilor caracteristice ale desenului papilar in procesul de creare a urmei. Intr-o comparatie dactiloscopica se poate da o decizie eronata prin interpretarea gresita a detaliilor caracteristice ce le poseda amprentele in cauza, care, in situatii specifice, pot avea deformari morfologice accidentale.

Deformarile morfologice mai frecvent intalnite se pot referi la:

- lipsa capatului de creasta de una din liniile vecine si transformarea lui in bifurcatie sau contopire de creste. Deformarea poate aparea si in sens invers celor aratate, adica o bifurcatie sau o contopire de creste se transforma intr-un inceput sau sfarsit de creasta.

Deformarile in discutie au mai multe cauze: o apasare prea puternica a degetelor pe suport; aparitia transpirarii care poate usor lipi un capat de creasta de o alta creasta vecina transformandu-le intr-o bifurcatie; imbacsirea amprentei cu ocazia relevarii ei cu pulberi colorate si, astfel, spatiul liber extrem de mic poate fi completat cu un graunte de pulbere, modificand morfologia detaliului amprentei, punctul papilar, printr-o apasare puternica, poate deveni creasta aderenta (carlig).

Cand suprafetele obiectului primitor de urma are o suprafata cu o rugozitate accentuata sau are o curbura puternica, deformarile pot fi diverse; in cazul rugozitatii suprafetei una sau mai multe creste pot aparea intrerupte, ceea ce poate constitui un element negativ in cadrul compararii dactiloscopice; in situatia cand o suprafata purtatoare de urme este foarte curbata (un stilou, o baza de otel, etc.), un inel se poate alungi transformandu-se in butoniera sau unele creste, papilare rectilinii pot aparea usor curbate.

Pentru a putea elucida situatiile generatoare de erori, una din recomandarile principale ale practicii criminalistice se refera la regula obligatorie, de a pastra obiectul purtator de urma pana la solutionarea definitiva a cauzei penale. De multe ori, obiectul in discutie, examinarea atenta a acestuia si a urmei pe care o poarta, constituie punctul forte in rezolvarea justa a comparatiei. Din acelasi motiv se cere descrierea amanuntita a urmei in procesul - verbal, a suprafetei obiectului cu urme, a tuturor operatiilor tehnico - stiintifice desfasurate pentru descoperirea, relevarea si ridicarea amprentei de la fata locului.

Toate acestea constituie premisele obiective de intelegere a diferentelor pe care le prezinta doua amprente care par a fi lasate de unul si acelasi deget, si ajuta la formularea unei concluzii conforme cu realitatea.

d) Erori datorate imprimarii fragmentare in urma a desenului papilar. La locul comiterii faptei, urmele digitale care raman pe diferite suporturi reproduce cel mai frecvent centrul desenului papilar. Asa cum se stie, centrul desenului papilar trebuie in mod hotarator in a decide la ce tip si varietate trebuie clasata o amprenta studiata.

Daca desenul papilar central al unei amprente ridicata de la fata locului prezinta anomalii de reproducere, exista conditiile ca, in procesul compararii verificarilor in cartoteca monodactilara, amprenta sa fie clasata eronat; in acest caz, daca exista cateva sute sau mii de amprente ce trebuie examinate poate fi eliminata cu usurinta chiar amprenta in cauza dupa criteriul desenului central;

Reproducerea fragmentara a urmelor papilare poate duce la clasificare eronata din punctul de vedere al tipului si varietatii, ceea ce impune, in cazul urmelor fragmentare, retinere si prudenta si, in plus, emiterea unor ipoteze cu privire la alte tipuri si varietati ale desenelor papilare din care poate face parte urma in discutie.

De multe ori insa, urmele fragmentare nu sunt numai digitale, ele pot proveni din regiunea palmei sau plantei. Regula de baza pentru a stabili daca o urma fragmentara provine de la deget sau de la palma, este de a studia urma pe obiectul purtator. Astfel, dupa modul de apucare a obiectului, sau dupa modul cum putea fi atins de catre autor, putem conchide daca o urma este de provenienta digitala, palmara sau plantara.

Sectiunea 3. Surse de erori in comparatiile dactiloscopice.

Rezultatele gresite ale comparatiilor dactiloscopice pot fi generate de mai multe cauze care tin de:

- calitatile si pregatirea tehnicianului dactiloscop;

- organizarea activitatii de ridicare si prelucrare a urmelor papilare;

- organizarea si functionarea cartotecilor dactiloscopice;

- mecanismul de creare a urmelor papilare;

- mijloace tehnice folosite la relevarea, ridicarea, examinarea urmelor, precum si la prelevarea amprentelor papilare.

a) Calitatile si pregatirea tehnicianului dactiloscop.

Descoperirea, relevarea, ridicarea, examinarea si valorificarea urmelor si amprentelor papilare prin stabilirea identitatii persoanei de la care provin, sunt activitati ce presupun nivel de calificare profesionala ridicat, care nu poate fi atins de oricine si intr-un timp scurt. Experienta laboratoarelor de criminalistica din tara noastra si din alte tari cu mari traditii dactiloscopice, a demonstrat ca tehnicienii specializati in examinarea amprentelor si urmelor papilare trebuie sa posede o buna acuitate vizuala, in special pentru distantele mici, o structura psihica care sa-i permita concentrarea atentiei asupra unei imagini pe perioade relativ lungi de timp; desfasurarea de activitati statice, monotone; spirit de cautare, de descoperire a amanuntelor intr-o structura complicata. Aceste calitati trebuie sa se gaseasca in corelatia optima cu asumarea responsabilitatii, cu spiritul de competitie si constientizarea permanenta rolului important pe care il are activitatea sa in angrenajul complex al identificarii infractorilor.

Pregatirea examinatorilor de amprente papilare presupune serioase cunostinte teoretice in domeniul dactiloscopiei, care nu pot fi acumulate prin exercitiile de la locul de munca prin observarea colegilor cu experienta. Numai absolvirea unor cursuri organizate, imbinate cu studiul individual aprofundat al bibliografiei de specialitate pot asigura pregatirea teoretica a unui bun examinator de urme papilare.

Pregatirea teoretica ajuta numai la descoperirea regulilor si principiilor de baza in domeniu. Dezlegarea complicatelor structuri ale amprentelor papilare sau a imaginilor pe care acestea le ascund, presupun in egala masura o practica indelungata (de ordinul anilor) a examinarilor separate sau comparative a urmelor si amprentelor digitale, palmare si plantare.

Nerespectarea standardelor de pregatire si a celor de selectie a tehnicienilor din domeniul amprentelor papilare, poate constitui sursa unor erori regretabile soldate de regula cu lungirea timpului de descoperire a autorilor infractiunilor, cu neidentificarea ori cu imposibilitatea dovedirii vinovatiei acestora.

In anii 1990-1995, cand s-a realizat innoirea cadrelor Politiei, s-au intalnit erori datorate cunostintelor insuficiente in dactiloscopie, experientei precare, lipsei acuitatii vizuale, dar si dorintei tehnicianului dactiloscop de a obtine identificarii cu orice pret pentru a dovedi, astfel ca este competent.

Cand asemenea "specialisti" se intalnesc cu sefi exagerat de exigenti, posibilitatile de eroare cresc instantaneu.

b) Organizarea activitatii de ridicare si prelucrare a urmelor papilare.

Cand metodologia de lucrul in domeniul ridicarii, prelucrarii, examinarii si valorificarii urmelor papilare nu este respectata, pot aparea rezultate eronate in cadrul activitatii de comparare dactiloscopica, sau perioade indelungate nu se inregistreaza identificari dactiloscopice, consumandu-se in zadar eforturi uriase.

Situatii generatoare de erori:

- Nerespectarea operatiilor de fixare a urmelor papilare sau fixare incorecta a urmelor poate genera ulterior erori in procesul comparatiilor dactiloscopice.

- Prelucrarea gresita a imaginii fotografice a urmei. Daca la executarea macrofotografiilor urmelor papilare nu se respecta regula concordantei intre imaginea pozitiva si aspectul real al urmei pe obiectul de pe care a fost fotografiata, atunci fotogramele realizate pot genera erori in comparatiile ulterioare.

- Etichetarea gresita a urmelor papilare ridicate. Daca tehnicianul criminalist care a efectuat mai multe cercetari la fata locului in aceeasi zi, si-a adunat foliile cu urme neetichetate in acelasi plic ori in plicuri diferite pe care nu a scris locul de unde au fost ridicate, este posibila o amestecare a urmelor de la un caz la altul. Din acest moment chiar daca toate operatiunile tehnice ulterioare au fost corecte, rezultatul comparatiilor si chiar al expertizei dactiloscopice va fi eronat.

- Comparatiile de excludere incomplete. Dupa efectuarea cercetarii la fata locului nu sunt amprentate toate persoanele care locuiesc sau lucreaza acolo precum si membrii echipei de cercetare la fata locului pentru ca pe baza comparatiilor dactiloscopice urmele acestora sa fie excluse. Daca tehnicianul dactiloscop nu manifesta perseverenta in obtinerea amprentelor persoanelor mentionate, urmele acestora ramase la dosarul cauzei vor fi comparate cu sute de fise dactiloscopice ridicate de la persoanele incluse in cercul de suspecti, iar rezultatul va fi negativ. Aceasta este o eroare generala de excludere incompleta a urmelor ridicate de la fata locului. Cauzele acestei erori pot fi bineinteles subiective: comoditatea, superficialitatea, dar si obiective; persoanele neamprentate au plecat in strainatate, au disparut, au decedat, etc.

c) Cartarea necorespunzatoare a fiselor in cartoteca monodactilara poate genera erori repetate in procesul efectuarii comparatiilor dactiloscopice.

Cu ocazia intocmirii formulelor este posibil sa existe unele erori sau confuzii care sa duca la inscrierea unei formule gresite fie la dactilograma urmei, fie la fisa monodactilara clasata in cartoteca, ceea ce duce implicit la imposibilitatea intalnirii lor la aceeasi formula.

Cele mai frecvente erori sunt posibile cand se numara crestele pe linia delto-centrala sau cand se situeaza un detaliu pe spatiul cercurilor de pe reticul.

d) Mecanismul de creare a urmelor papilare si modul de amprentare a persoanelor pot deveni surse de eroare in comparatiile dactiloscopice.

e) Mijloace tehnice folosite la relevarea, ridicarea si examinarea urmelor, pot genera la randul lor erori sau dimpotriva, pot evita producerea acestora.

Relevarea prin procedee mecanice, presupune folosirea pensulelor si a pulberilor care adera la substantele incolore din componenta urmei. Daca pensula folosita nu este imbacsita, ori are fibrele lipsite de elasticitate, aspre, poate produce modificarea detaliilor caracteristice ale desenului papilar.

Tehnologia moderna de prelevare, examinare si comparare a amprentelor, respectiv sistemele AFIS-2000, sunt proiectate special sa evite producerea erorilor intalnite in activitatea manuala. Toate sunt prevazute cu dispozitive electronooptice de amprentare, au posibilitatea aproximativ instantanee de vizualizare a imaginii negative si pozitive a urmei examinate, de inversare a pozitiei deltelor, de marire a unor detalii pana la clarificarea modificarilor survenite in desenul papilar al urmei, precum si facilitatii de corectare a acestora.

Capacitatea mare de stocare a informatiilor si viteza rapida de lucru, permit compararea urmei sau amprentei cautate cu toate imaginile din banca de date, astfel fiind evitate erorile de codificare, clasificare si cautare intalnite la cartoteca manuala.

Totusi sistemele automate genereaza la randul lor noi tipuri de erori care nu au fost inca studiate suficient datorita timpului scurt de cand au devenit operationale.

CAPITOLUL VII. Sisteme automate de examinare si identificare a amprentelor si urmelor digitale.

Examinarea amprentelor papilare in cadrul politiei are in general un dublu scop: stabilirea adevaratei identitati a persoanelor suspecte de a folosi mai multe identitati si identificarea infractorilor pe baza urmelor papilare lasate la locul savarsirii infractiunilor.

De-a lungul anilor, fisierele (cartotecile) politiei din toate tarile lumii au acumulat un numar mare de fise deca si monodactilare. In aceste conditii a devenit fireasca preocuparea pentru aplicarea ultimelor descoperiri tehnice din domeniul calculatoarelor electronice la examinarea amprentelor papilare.

In tarile dezvoltate ale lumii, ca Japonia, S.U.A., Franta, Germania, Anglia etc., au fost puse la punct mai multe sisteme de prelucrare automata a amprentelor bazate pe tehnica recunoasterii formelor cu ajutorul computerului.

Sistemele folosite difera de la o tara la alta. Se observa insa o tendinta de generalizare a 2-3 sisteme de mare eficienta ce satisfac pretentiile tuturor specialistilor in dactiloscopie.

Sectiunea 1: Sistemul AFIS-2000-PRINTRAK de procesare a amprentelor si urmelor papilare.

Cresterea volumului de date privind impresiunile si urmele supuse examinarii au facut ca operativitatea si precizia cartotecilor monodactilare si decadactilare sa fie considerabil diminuata. La aceasta trebuie adaugate cheltuielile mare de timp si de materiale impuse de amprentarea monodactilara si completarea fiselor.

Prin urmare, utilizarea tehnicilor moderne in dactiloscopie s-a impus ca o necesitate obiectiva. Stadiul actual al tehnologiei informatice si rezultatele obtinute in domeniul tratarii matematice a analizei imaginilor au permis punerea la punct si implementarea in activitatea practica a unor sisteme automate de identificare a amprentelor "AFIS - Automated Fingerprint Identification System".

Acest sistem poate rezolva problemele reale ale utilizatorilor, fiind rodul mai multor ani de colaborare cu F.B.I. pentru dezvoltarea standardelor procesarii automate a urmelor papilare.

In prezent cele mai cunoscute si raspandite sisteme AFIS sunt cele produse de firma Japoneza Nipon Electronic Corporation, de firma americana PRINTRAK si firma franceza MORPHO. Conceptia si arhitectura acestora este aproximativ asemanatoare, diferentele constand in viteza de lucru, precizia, numarul statilor si al specialistilor care le deservesc. PRINTRAK are peste 100 de agentii in toata lumea, care utilizeaza echipamentele sale.

Facilitatile oferite de AFIS 2000:

AFIS 2000 se poate adapta la cerintele oricarui tip de utilizator (de la cel mai mic la cel mai mare), pentru procesarea urmelor papilare, capacitatea sa putand fi marita la cerere.

Firma poate pune la dispozitie echipamente pentru introducerea impresiunilor prin scanare.

Fata de sistemele "clasice", sistemele "AFIS" prezinta avantaje considerabile, concretizate in:

• automatizarea aproape completa a celor mai anevoioase operatiuni de valorificare a amprentelor, incepand cu selectionarea datelor si terminand cu compararea impresiunilor sau urmelor;
• fiabilitate si precizie, permitand analizarea mai multor milioane de urme si impresiuni in cateva minute;
• arhitectura modulara si flexibila, implicit, exploatarea relativ simpla;
• abordarea si tratarea automata a oricarei amprente si a urmelor, chiar si a celor imprimate fragmentar, care nu pot fi exploatate prin metodele clasice, traditionale;
• citirea directa a amprentei de pe degetul persoanei, eliminand astfel amprentarea clasica;
• posibilitatea ameliorarii imaginii si completarea de catre operator a eventualelor puncte caracteristice, marirea acestora, imbunatatirea contrastului si inversarea video etc.

Tara noastra a introdus sistemul AFIS 2000 in anul 1996[28], cu urmatoarele caracteristici principale:

baza de date initiala-impresiunile a 300000 persoane;

baza de date optima - impresiunile a 600000 persoane;

posibilitati de extensie a memoriei - fara modificarea actualei arhitecturi - impresiunile a 1000000 persoane;

viteza de lucru - introducerea si verificarea in baza de date a impresiunilor prelevate de la 200 persoane si a unui numar de 150 de urme papilare;

sistemul este operational 24 de ore.

Sistemul de lucru AFIS 2000 este format din (fig.15):

• O statie de introducere I.S. 2000, formata din:
• Birou asamblare;
• Monitor, tastatura si mouse;
• Scaun ergonomic;
• Un scanner pentru fisele decadactilare;
• Un scanner pentru urme papilare;
• Un convertor de imagini;
• Un procesor pentru codificarea automata a urmelor papilare;
• Un computer.

Fig. 15 - Statie de introducere I.S. 2000

• Doua statii pentru examinarea urmelor, fiecare fiind compusa din (fig.16):
• Birou de asamblare;
• Monitor, tastatura si mouse;
• Un scanner pentru urme papilare;
• Un convertor de imagini;
• Scaun ergonomic;
• Un computer.

Fig. 16 - Statie pentru examinarea urmelor

• Statia de verificare

Aceasta componenta lucrativa a sistemului are aceeasi arhitectura ca si statiile pentru urme si convertorul de imagini. La aceasta statie pot fi verificate rezultatul cautarilor atat pentru urme, cat si pentru impresiuni.

• Statia de amprentare si fotografiere directa, formata din (fig.17):
• Cabinet de asamblare;
• Computer;
• Monitor cu tastatura, ecran tactil si mouse;
• Camera de luat vederi;
• Dispozitiv de amprentare;
• Imprimanta.

Fig. 17 - Statie de amprentare si fotografiere directa.

• Statia de prelucrare a imaginilor (fig.18)

Aceasta statie este destinata pentru inregistrarea imaginii figurii fetei umane dupa fotografie. Prin tastatura se asociaza un numar de identificare, precum si datele referitoare la varsta, sex, inaltime, caracteristici fizionomice.

Fig. 18 - Statie de prelucrare a imaginilor

Cu privire la terminologia utilizata, clasificarea simbolurilor, timpuri de simboluri folosite la reprezentarea amprentelor si utilizarea bancii de date (structura, tipuri de fisiere, modul de verificare a detaliilor, cautari, filtrarea descriptorului, filtrarea clasificarii etc.) facem trimitere la instructiuni de utilizare a statiei de lucru AFIS 2000.

Sectiunea 2: Sistemul automat de identificare pentu amprente LSS 2000

LSS 200 - este desemnat stocarii datelor demografice si a imaginilor amprentelor.Acesta comunica cu Sistemul Exterior de Identificare Automata a Amprentelor (AFIS), un echipament via Ethernet sau prin alt modem.Pe plan intern Procesorul Amprentelor (FP) 2000 (S) realizeaza o verificare de calitate AFIS,extragand imaginea fiecarei amprente, lucrand alaturi de imprimare laser de inalta tehnicitate.

CPU - Unitatea Centrala de Procesare.

Unitatea Centrala (Corpul Control al Aparatului) reprezinta calculatorul "gazda" sau calculatorul "principal". Este localizat pe un suport in partea de jos a sistemului,in dreapta imprimantei,cu doi indicatori luminosi (LED sau Light Emilting Diodes, dioade luminoase) situate in partea frontala a CPU. Prima lumina se aprinde cand sistemul este sub tensiune.Al doilea indicator luminos (localizat direct dedesubtul LED) se aprinde sub LED cand sistemul lucreaza datele.

Procesorul amprentelor digitale (FP - Fingerprint Processor 2000 (S) - este inclus ca instalatie de constructie in CPU. FP-ul indeplineste rolul de MARIRE A IMAGINII SI DE FOCALIZARE PE UNELE DETALII.

SISTEMUL DE ACHIZITIE PENTRU AMPRENTE DIGITALE (FAS)

FAS-ul se afla situat intr-un locas sub partea superioara, fiind utilizat pentru captarea amprentelor.

Singura parte vizibila a FAS-ului este geamul de cercetare pentru amprente digitale, unde subiectul pune degetele.O lumina rosie constanta - straluceste de dedesubtul acestui ecran pentru amprent digitale, numai cand aparatul este sub tensiune.Deasupra acestui ecran al amprentelor digitale se afla indicatorul care are un rand de diode emitatoare de lumina (LED).

OPERATIUNI DE BAZA

Desi aparatul LSS 2000 este un calculator destul de sofisticat, este destinat si celor care sunt incepatori in utilizarea calculatorului.Instalatiile speciale ale aparatului reduc situatia de a selcta o informatie incorecta.Posibilitatile multiple de selectare fac intrarile infotmatiilor rapid si corect.

Se pot efectua astfel :

- miscarea pe ecran cu mause-ul, atingerea ecranului si apasari pe taste;

selectarea meniurilor (liste de date, imagini, etc.);

protejarea ecranului de deteriorari.

Atingerea ecranului este de fapt o metoda a calculatorului de

recunoastere a localizarii atingerii pe suprafata sa.Se utilizeaza pentru activarea unei optiuni sau pentru a face o selectare.

Tastatura este utilizata pentru introducerea informatiilor care nu se realizeaza numai prin atingerea ecranului.

Dupa examinarea unei amprente, apare descrierea imaginii (calitate slaba, buna, corecta, "Image generality is good Select Accept sau Rescon - imaginea este corecta.)

Echipamentul utilizat pentru examinarea amprentelor digitale :

FAS - Fingerprint Aequisition System - este utilizat la captarea imaginilor amprentelor digitale.Singura zona vizibila a FAS-ului este sticla pastrata de amprentare localizata deasupra pupitrului aparatului (cu lumina rosie).Sticla ecranului amprentelor digitale emite o lumina rosie cand aparatul este sub tensiune.Deasupra ecranului amprentelor digitale se afla indicatorul care contine diode emitatoare de lumina (LED).

Aceste LED asista procesarea amprentelor si captarea imaginilor amprentelor de inalta calitate.Pentru claritatea amprentelor, ecranul de sticla se va pastra foarte curat.

Plasarea optima pentru degete.Daca degetul individului nu e plasat in pozitie corecta, LSS 2000 (echipamentul) poate interpreta gresit amprentele.

Cand este examinata o amprenta si imaginea este "good", exista butonul Auto Accept, care porneste in mod automat sistemul pentru examinarea degetului urmator.

Daca calitatea imaginii este "poir" (slaba) sau "foir" (corect) sistemul asteapta ca utilizatorul sa selecteze "rescon" (pentru rescanarea unei amprente digitale)sau "accept"(pentru a salva imaginea si a etala din nou fereastra ecran).

Sectiunea 3: Aplicatii civile ale sistemului de identificare a persoanelor cu ajutorul amprentelor papilare.

Multe din tarile dezvoltate ale lumii se confrunta cu fraude de identificare constand in aceea ca pentru a beneficia de unele drepturi si avantaje materiale, o persoana se inscrie la institutele publice abilitate sub mai multe identitati. Avantajele urmaririi se refera la obtinerea permiselor de munca si ajutor financiar de catre refugiatii care solicita azil politic, dreptul de a primi asistenta sociala de catre persoanele fara ocupatie sau posibilitatile de a obtine mai multe permise de conducere in mai multe state ale unei federatii de catre conducatorii auto care incalca regulile de circulatie.

Vom prezenta cateva exemple:

a)      Departamentul pentru servicii publice al districtului Los Angeles a incheiat un contract cu corporatia EDS-AFIS pentru folosirea sistemului in vederea identificarii cu ajutorul urmelor papilare a persoanelor care incearca sa obtina ajutor social dublu inscriindu-se sub nume diferite. Se folosesc degetele aratatoare de la mana, stanga si dreapta, amprentele fiind introduse fara tus, prin scanare. Folosirea scanerului are rolul de a evita asocierile cu folosirea traditionala a tusului la amprentarea infractorilor. Amprentarea "pe viu" face citirea mai usoara si evita intimidarea celor amprentati.

Districtul Los Angeles a editat brosuri pentru educarea populatiei si asigurarea acesteia ca amprentarea nu are nici o legatura cu munca politieneasca.

b)      In Statele Unite ale Americii exista posibilitatea ca un sofer sa obtina cu usurinta mai mute permise de conducere prezentandu-se in mai multe state sub diferite nume. Conform Legii privind securitatea autovehiculelor, din 1986, in S.U.A., o persoana nu poate avea mai mult de un permis de conducere. Aceasta lege stabileste un sistem de identificare a posesorilor de permise de conducere (CDLIS) in care fiecare stat va continua sa-si inregistreze cetatenii proprii posesori de permise, dar va trimite concomitent o copie a amprentelor papilare si a datelor de identificare la un oficiu de control. Cand se solicita un permis, se verifica amprentele in CDLIS pentru a se asigura ca nu s-a emis deja un altul aceleiasi persoana. Cand se identifica un solicitant care mai are un permis, se indica statul care l-a eliberat.

CDLIS a fost proiectat sa permita verificarea rapida, prin reteaua nationala de comunicatii, a faptului ca o persoana are permise de conducere eliberate in mai multe state. Din august 1984 pana in mai 1990, au fost testate doua tehnologii biometrice: amprentele papilare si desenul retinei implementate de firmele MORPHO Sistems Ins si Eye Dentifi Inc. s-a folosit o baza de date cuprinzand 62000 soferi din 4 state (California, Illinois, Carolina de Nord si Texas), in plus au fost verificati 10000 californieni, folosind amprentele papilare in domeniul identificarii posesorilor de permise de conducere.

Rezultatul testului in privinta corectitudinii indicatorilor au fost de 92% pentru amprentele papilare si 69% pentru desenul retinei. Acest rezultat a condus la alegerea sistemului AFIS.

Studiul a testat si gradul de acceptare din partea publicului a tehnologiei biometrice de identificare, stabilind ca publicul a acceptat in proportie de 98% amprentele papilare si 93% pe cele ale retinei. Aproximativ 80% au gasit ambele tehnologii interesante, compatibile, sigure, usor de aplicat si importante.

CONCLUZII

Dactiloscopia este o parte a stiintei criminalistice care are ca obiect examinarea amprentelor digitale, palmare si plantare in scopul identificarii persoanei. Totodata dactiloscopia, ca ramura distincta a traseologiei judiciare, este de data relativ recenta.

Cresterea fenomenului infractional si diversificarea modurilor de operare au impus elaborarea unor metode eficiente de identificare a autorilor, avand o fundamentare stiintifica. Totodata, a devenit de stricta necesitate inregistrarea infractorilor si tinerea unei evidente a recidivistilor.

Fara indoiala, urmele de maini sunt, de regula, cel mai frecvent intalnite in campul infractiunii. Potrivit opiniilor de specialitate, este extrem de greu sa se evite atingerea obiectelor cu mana. Ca urmare, pe acestea se depun diferite substante - aflate pe ea - , substante naturale - transpiratie, grasime -,substante aflate pe obiectele cu care faptuitorul a venit in contact - vopsea, praf s.a. -, ori se impune forma desenului degetului in substanta atinsa.

Amprentele papilare sunt considerate pe drept cuvant una dintre cele mai bune metode de identificare a persoanelor. Fiecare amprenta estre unica, se formeaza inainte de a ne naste si ramane neschimbata toata viata. Deseori, amprentele seamana intre ele dar, in urma unei analiza amanuntite se demonstreaza ca apartin unor degete diferite. De asemenea,este posibil ca amprentele aceluiasi deget sa para diferite, in functie de forta sau de forta sau de suprafata pe care s-a realizat amprentarea. In urma examinarii calificate se dovedeste ca ele apartin aceluiasi deget.

La crearea urmelor papilare au concurat de mai multe ori si alte substante deoarece varfurile degetelor au fost murdarite cu o larga varietate de substante invizibile ,susceptibile transferului,cum sunt:grasimile,unsorile de pe piesele metalice,produse petroliere,creme si vaseline incolore.

Pentru descoperirea acestei categorii de urme este necesara o atentie sporita pentru ca acestea sunt de dimensiuni mici ,uneori reproducand doar fragmente ale desenelor papilare care abia se pot observa cu ochiul liber. La cautarea urmelor papilare, calitatea materialelor folosite pentru evidentierea si prelevarea acestora trebuie completata cu o gandire meticuloasa a criminalistului, care sa intuiasca modul de patrundere acel "iter criminis" al infractorului, sa descopere ce l-ar fi putut tenta si chiar mijloacele folosite la infaptuirea actului infractional. Totusi, este necesara o precautie deosebita pentru a nu se lasa propriile urme si a nu fi sterse,din neatentie, pe cele care apartin faptuitorului.

Identificarea sigura sau eliminarea amprentelor se pot realiza numai de catre examinatori specializati si calificati, care intreprind comparatii calitative si comparative ale geometriei diferitelor amprente.

BIBLIOGRAFIE

AIONITOAIE C-tin, BERCHESAN V, BUTOI T., MARCU I, PALACEANU E., PLETEA C-tin, SANDU I.E., STANCU Em - Tratat practic de criminalistica, ed a-II-a, Editura Carpati, Craiova, 1992;

BERANEK S. - O noua metoda de amprentare a cadavrelor, Problemy Kriminalistyk, nr. 40, Varsovia, 1962;

BERCHESAN V, RUIU M, Tratat de Tehnica criminalistica, Editura Little Star, Bucuresti, 2004

BERCHESAN V - Valorificarea stiintifica a urmelor infractiunii, Editura Little Star, Bucuresti, 2002, Vol. I;

BUTA I - Amprentarea pe cale chimica a persoanelor, Suplimentul "In slujba patriei", Bucuresti, septembrie 1965;

CONSTANTIN R.I., PASESCU Gh. - Secretele amprentelor papilare, Editura National - 1996;

CONSTATIN R.I. si RADULESCU M - Dactiloscopia, Editura Ministerului Administratiei si Internelor, Bucuresti, 1975;

DUMITRESCU C-tin, GACEA E. - Elemente de antropologie judiciara, Editura Ministerului Administratiei si Internelor, Bucuresti, 1993;

IONESCU L, SANDU D - Identificarea criminalistica, Editura Bucuresti, 1990;

M. RUIU - Valorificarea stiintifica a urmelor infractiunii, Editura Little Star, Bucuresti, 2003, vol II;

MIRCEA I. - Criminalistica, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998;

MITRICEV V.S., SALAMANOV M.P. - Kriminalistika, Izdatelstva juridiceskaia literatura, Moscova, 1963;

ROSELLO J.P., "Techniques de revelation d'ampreintes papillares";

SAVA V - Manual de dactiloscopie, imprimeria penitenciarului "Vacaresti", Bucuresti, 1943;

STANCU Em - Tratat de criminalistica, editura Actami, Bucuresti, 2001;

STANCU Em - Tratat de criminalistica, editura Universul Juridic, Bucuresti, 2002;

SUCIU C - Criminalistica, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1963 si 1972;

THOMAS F.W. - Raport privind folosirea sistemelor de identificare automata a amprentelor papilare (AFIS) in domeniul civil, redactat in baza lucrarilor Conferintei Tehnologice Guvernamentale organizata in Albany, New-York, 1990;

TURAI C., LEONIDA C. - Amprentele papilare, Editura medicala, 1979;

Revista criminalistica nr.5/2002

Colectiv - Scoala romaneasca de criminalistica, Editura Ministerului Administratiei si Internelor, Bucuresti, 1975;

Colectiv - Tratat practic de criminalistica, vol I-IV, Editura Ministerului Administratiei si Internelor, Bucuresti, 1976-1984;