INCERCARI DE DEFINIRE-INTERES SI LIMITE ALE EPIDEMIOLOGIEI

INCERCARI DE DEFINIRE-INTERES SI LIMITE ALE EPIDEMIOLOGIEI

O NOTIUNE CONTROVERSATA

Relele tratamente (purtari) si neglijentele fata de copii reprezinta un subiect de actualitate si care ne preocupa pe fata(deschis).pentru a nu cita decat un fapt evaluat,se admite ,de exemplu ,ca decesele succesive ale sugarilor din cauza maltratarilor reprezinta de acum inainte in Franta -si acest lucru este valabil si pentru multe alte tari dezvoltate-a doua cauza a mortalitatii infantile.

In timp ce periodicele si lucrarille medicale,sociale ,psihologice si juridice vorbeau putin despre acest lucru pana spre sfarsitul anilor 5o,se asista acum la o adevarata inflorire(inmultire)a cartilor,tezelor,articolelor si chiar la aparitia unor reviste de specialitate ;astfel incat am fi tentati sa concluzionam ca este vorba de o problema noua.

In realitate,lucrurile nu sunt atat de simple si contrastand cu tacerea specialistilor, s a vazut in primul capitol,ca pentru romancierii secolului al XIX-lea , copilaria nefericita era o realitate cotidiana :imaginatia autorilor a trebuit sa se hraneasca din scene foarte comune(des intalnite).Ramane ca intrebarea ' fenomen nou sau emergenta a practicilor care au existat din totdeauna ? '' sa ceara o analiza mai extinsa.

Daca relele tratamente fata de copii au existat,fara indoiala,tot timpul,ceea ce este nou este luarea in considerare(constientizarea)acestor lucruri sub influenta recunoasterii personalitatii copilului si a drepturilor acestuia.

Intelegerea acestei probleme( a maltratarii copiilor) are loc si in contextul diminuarii semnificative,cel putin in tarile dezvoltate,a unei patologii somatice(afectiune corporala) si pe viitor mai putin importanta ,in favoarea,daca se poate spune asa,unei noi morbiditati in care actele de violenta detin un loc aparte.

Istoria '' medicala'' a copilului maltratat nu dateaza in practica decat din a doua jumatate a secolului al XX-lea.

Cum s a mentionat in primul capitol,scrierile (lucrarile) de pionierat ale lui Ambroise Tardieu s au izbit de indiferenta generala, iar ancheta despre copiii neglijati si maltratati ,lansata in l888 de Ministerul de interne nu a fost nici dusa pana la capat,nici urmata de vreun efect.Remarcabilul raport al celor doi Nanceiens, P Rarisot et L.Caussade-unul jurist si celalalt pediatru-de la al 14 lea congres de medicina legala de la Paris din 1929,ramanea si el fara urmari.Doar incepand cu cel de-al doilea razboi mondial,progrese decisive in constientizarea acestei probleme se inregistreaza sub influenta scolii pediatrice americane.

Neurochirurgul F.D.Ingraham sustine in 1939 natura traumatica a hematoamelor sugarilor.pediatrii J.Caffey si mai ales F.N.Silverman precizeaza in 1942 caracterul leziunilor de tip fractura care pot scoate in evidenta diverse abuzuri(acte de violenta).Dar mai ales lui Jenry Kempse, professor de pediatrie la Denver(Colorado) trebuie sa -i atribuim descoperirea acestei probleme.Articolul sau intitulat'' sindromul copilului batut''publicat in 1962 in colaborare cu F.N. Silverman si cu psihiatrul B.F.Stelle , a vut un rasunet decisiv .Autorii insistau aici pe frecventa cazurilor,precizau elementele clinice ce permiteau stabilirea diagnosticului si aratau importanta majora a anchetelor sociale si a investigatiilor psihologice avand drept tinta personalitatea parintilor.Plecand de la acestea,relele tratamente carora le cad victime atatia copii si tineri de prin lume si au castigat in sfarsit dreptul de a fi semnalate in patologia pediatrica si sociala.In Franta,de exemplu,primul studiu important a fost facut cunoscut ,concomitent la Paris si la Nency intre 1972 si 1975.Prin urmare , lucrarile si publicatiile s au inmultit si intelegerea(constientizarea) acestora a progresat rapid in randul personalului sanitar si social,apoi la puterile publice ,apoi spre marele public,ajutate de un anumit numar de asociatii profesionale sau voluntare si mai ales de mass -media.Este imposibil sa se citeze-chiar si fara pretentii exhaustiva-numeroasele studii care marturisesc (probeaza)aceasta rapida extindere.Semnalam mai degraba un anumit numar de fapte se de evenimente care au jalonat in tara noastr si in cursul ultimelor decenii,emergenta fenomenului numit'' maltratarea copiilor''.

In 1978-publicarea primului studiu francez despre''victime ale maltratarilor''.

In 1979-infiintarea Asociatiei franceze de informare si cercetare a copilului maltratat(AFIREM).Astazi,aceasta asociatie numara 800 de membri repartizati in filiale regionale.

In 1982,Societatea internationala pentru protectia copilului abuzat si neglijat tine la paris al IV-lea congres international.Se pune problema,pentru prima data in mod oficial a infiintarii serviciilor institutionale.

In acelasi an-publicarea cartii COPILUL MALTRATAT la editura Fleurus-prima lucrare franceza care propune o abordare globala a problemei maltratarii si care aduce in atentia publica pentru prima data,problema abuzurilor sexuale.

In 1985 debuteaza,sub -auspiciile Ministerului Afacerilor Sociale, o mare ancheta despre devenirea(transformarea)copiilor victime ale relelor tratamente.

In 1987 se infiinteaza o grupare interministeriala pentru a anima campania de prevenire a abuzurilor sexuale.

In 1988,un grup de lucru creat de secretariatul de stat responsabil cu familia si prezidat de Jacyues Barrot,fost ministru al sanatatii,prezinta un raport despre prevenirea si combaterea relelor tratamante fata de copii si tineri.

La 14 iulie 1989 apare in ''Monitorul oficial'' legea privitoare la prevenirea maltratarilor fata de minori si la protectia copilului.

In 1992 primul raport national deespre copilul maltratat este prezentat Parlamentului conform dispozitiilor legii.

EVOLUTIA NOTIUNII DE MALTRATARE

Toate echipele,si ele sunt numeroase, care s au interesat de problema,violentei fata de copii au urmat practic aceeasi cale.Ele au inceput prin a recunoaste existenta abuzurilor de natura psihica si este adevarat ca trebuie timp pentru a admite realitatea unor asemenea fapte.Ele au cautat apoi sa descrie ,sa claseze,sa catalogheze faptele observate datorita unei descrieri clinice din ce in ce mai exacte si cu ajutorul unor investigatii complementare,radiologice in special.Gasind din ce in ce mai multe cazuri,ele au incercat sa evalueze amploarea fenomenului ,utilizand o apropiere de tip epidemiologic.Atunci ,ele(echipele interesate de problema violentei fata de copii) s au lovit de doua dificultati(obstacole) majore.Mai intai,imprecizia ce exista in definitia relelor tratamente fata de copii.(de unde incep relele tratamente ?) este vorba de o problema de caracter ,fire de severitate sau e doar o chestiune de intentionalitate ?)al doilea obstacol consta in imposibilitatea de a defini populatia de refrinta.Descurajati de aceasta dificultate de a furniza cifre exacte despre un fenomen caruia i se sesizeaza totusi importanta sociala,cercetatorii si clinicienii au incercat apoi sa schiteze profilul copilului maltratat si al parintilor care il maltrateaza,utilizand pentru acest lucru o abordare psihosociologica ea insasi dificila caci problema este complexa.Intradevar nu exista un portret -robot al copilului maltratat sau al adultilor care il maltrateaza si nu exista nosografie(termen medical)psihologica sau psihiatrica care ar permite caracterizarea cu precizie(exacta)a familiilor cu potentialitati spre maltratare(spre abuz).Se observa repede ca familiile defavorizate,familiile cu probleme multiple se regasesc frecvent in toate studiile,dar probabil ca acesta este un mijloc indirect de selectare,aceste familii fiind pe viitor expuse controalelor sociale, administrative,judiciare sau ale politiei.Ne dam seama ca numerosi parinti violenti apartin(fac parte din.)unor cupluri normale in sensul sociologic al termenului ,dar motivatia comportamentului lor violent trebuie cautata in traumele psihologice care nu sunt intotdeauna usor de identificat(tulburarile).In sfarsit ,se observa ca tinerii agresati pot sa devina ,in urma unui proces reactional interactiv,instabili,dificili,hiperexcitabili,provocatori,adica toate caracteristicile care persista in cazul maltratarilor.

Urmatoarea etapa aduce cu sine extinderea conceptului de maltratare incorporand aici,alaturi de violentele fizice evidente,altele care sunt mai putin vizibile cum ar fi neglijentele grave,carentele de ingrijire(se vorbeste adesea la adresa lor ca maltratari prin omitere),carentele afective ,maltratarile psihologice si morale,cunoscute de mult timp sub numele de cruzime mentala in problematica divortului

Fiecare(orice)profesionist simtindu-se dezarmat in fata unei asemenea acumulari de fapte dificile ce trebuie inventariate si clasate,intelege ca o apropiere monodisciplinara ,oricat de aprofundata ar fi ea,este obligatoriu limitata si ca ,alaturi de aspectele clinice,psihologice si sociale,cunostintele in materie administrativa si juridica sunt indispensabile pentru a administra cat mai bine interesele diverselor parti.Necesitatea unei pluridisciplinaritati este astfel inteleasa :ramane sa fie pusa in practica.

Urmeaza, dupa aceasta ,problema delicata a asumarii unui asemenea concept cand te afli fata in fata cu o situatie ce te depaseste.In acest caz,oricine realizeaza(isi da seama de.) necesitatea unei interventii mai aprofundate.Echipa se intereseaza apoi de modalitatile de prevenire,fie la nivelul interactiunii precoce cu depistarea tulburarilor in relatia mama-copil,fie la nivelul perioadelor de risc(dificile)din ciclul vietii familiale,notiune cu siguranta mai operationala si mai putin periculoasa decat etichetarea''periculos'' a indivizilor sau a grupurilor.

Mai recent,echipele confruntate cu aceasta problematica a maltratarilor si au largit interesul spre abuzurile sexuale,mult mai bine studiate in tarile cu traditie protestanta decat in tara noastra sau in Europa sudica,si spre violentele institutionale a caror existenta este recunoscuta dar dificil de interpretat(studiat).Intr-adevar,alaturi de violentele considerate ''legale''(permise,ingaduite) de anumite structuri si institutii-incluse aici fiind si cele ce au drept obiectiv-protectia copilului-,exista si o violenta anormala,totusi uneori admisa sau cel putin tolerata de adultii din care aceste institutii si de unii specialisti in ciuda caracterului sau ilegal(nepermis)

In mod general,maltratarile (relelee tratamente ,actele de violenta) pot fi definite ca fiind tot atatea raspunsuri inadaptate(inadecvate) sau abseenta raspunsurilor la nevoile copiilor in vederea deezvoltarii lor armonioase.

NEVOILE COPILULUI

Nevoile copilului au facut obiectul ,in ultimii 3o de ani,a numeroase studii si publicatii.Dupa M Kellmer-Pringle,acum directoare la Centrul britanic de protectie a copilului,orice copil are nevoie pentru o dezvoltare armonioasa de :

-dragoste si stabilitate ;

-incurajari si aprobare ;

-noi experiente;

-responsabilitati pe masura sa

Autoarea completeaza aceasta enumeratie printr-un studiu a diferitelor modalitati prin care aceste nevoi pot fi satisfacute in diverse conditii si precizeaza ce se intampla (ce poate surveni) cand aceste nevoi nu sunt satisfacute.Reluarea acestor nevoi esentiale aduce cu sine intelegerea faptului ca acestor copii,victime ale maltratarilor,le a lipsit unul,mai multe sau uneori toate aceste elementee necesare dezvoltarii lor armonioase.Asa s ar explica si distorsiunea legaturilor lor afective cu parintii sau cu adultii care se ocupa de ei si care le cer mult atunci cand ei nu pot oferi decat foarte putin.

Alti autori au incercat cu un oarecare succes, sa defineeasca conditiile care pentru majoritatea oamenilor ,sunt necesare pentru bunastarea psihica si sociala,conditii prezentate uneori conform unei ierarhii destul de suple(permisiva,inexacta).De exemplu primele modelee de clasificare ale lui A Maslow confirma parerile anterioare ale psihologilor,educatorilor si pedagogilor,precum si ale psihologilor pentru copii .

A.Maslow propune o lista de itemi care nu si au gasit astazi vreo continuare.Conform parerii acestuia,nevoile fundamentale ale copilului sunt urmatoarele :

- nevoi fiziologice ;

-securitate ;

-apartenenta si dragoste ;

-stima ;

-realizarea de sine ;

-stiinta si intelegere ;

-nevoi de descoperire ;(cunoastere) ;

- nevoi estetice.

Aceste nevoi nu sunt intotdeauna clar definite in constiinta(nu sunt constientizate).trebuie sa adaugam acestei liste,tinand cont de impactul acesteia asupra dezvoltarii personalitatii copilului ,un criteriu important pus in lumina de E.Erikson :nevoia dee identitate.Majoritatea acestor nevoi raman aplicabile o viata intreaga,poate mai mult in perioada adolescentei.Totusi nevoia de securitate(siguranta)capata o importanta deosebita in timpul primelor luni si primelor ani de viata.A Maslow detaliaza cateva aspecte :

-(securitate)stabilitate,dependenta,protectie,libertate fata de(in raport cu) teama,anxietatea,haosul ;

-nevoia de a resimti si de a verifica forta protectorului etc.

Autorul adauga aici si o componenta de mare interees practic pentru ca se poate aplica in organizarea vietii cotidiene din familie sau din mediul institutional :''Un alt indiciu al nevoii de securitate a copilului apare sub forma unor rutine,obisnuinte sau a unor ritmuri(activitati) neintrerupte(.).Astfel ,de exemplu,nedreptatea,inechitatea,lipsa de logica a parintilor par sa provoace copilului sentimente de anxietate si de insecuritate''.

Aceste pareri corespund experientei celor care traiesc alaturi de copiii,celor care stiu ca acestia prefera o permisivitate adaptata unor limite,decat o libertate fara restrictii.De fapt,este vorba despre o nevoie reala.Trebuie sa evitam totusi sa vedeem in acestea o pledoarie pentru un sistem educativ rigid.Dimpotriva,autorul subliniaza cu insistenta nevoile de dezvoltare si de ''realizare de sine ale copilului.Complexitatea unor pareri ,contradictorii in aparenta,corespund complexitatii vietii sociale si a vietii in totalitate.

Ceea ce apare aici,e o nevoie de alternare a perioadelor''puternice'' urmate de perioade''slabe'' a caror realizare  reprezinta baza(temelia)succesului in invenstigarea progresiva a mediului geografic si social.

D.W.Winnicott aduce o concluzie atragatoare acestor reflectii asupra nevoilor copilului,largind notiunea de dragoste a carui sens se schimba pe masura ce copilul se deezvolta :

Dragostea inseamna a exista ,a respira,afi viu si a fi iubit(.).

Dragostea(iubirea) inseamna tandrete a legaturilor traite cu mama.

Iubirea inseamna(din partea copilului)largirea si integrarea obiectului de experienta libidinala in persoana mamei ;''a da'' intra in rezonanta cu ''a lua de la(.)''

Iubirea inseamna (pentru copil)a veghea asupra mamei(sau asupra unui inlocuitor)asa cum mama a vegheat asupra sugarului-punct de vedere anticipat de atitudinilee si comportamentele adultului.

Dar,asa cum s a mentionat mai sus,majoritatea acestor nevoi(trebuinte)se pierd (dispar) pe parcursul vietii,si studiul nevoilor parintilor si al familiei confirma clar ca este fortat(artificial)sa le comparam cu cele ale copilului.Totusi acest lucru se intampla in numeroasee ocazii sau anumite situatii in care nevoile copilului si cele ale parintilor sunt divergente,chiar conflictuale :in absenta unor medieri,a unui refugiu exterior,a unei sustineri sociale,conflictul astfel creat poate duce la crize acute,la tratarea la fapte caci copilul este considerat atunci ca un obstacol in fata satisfacerii nevoilor adultului .In viata moderna ,in familiile nucleare uneori si in familiile monoparentale''multe motive zdruncina (tulbura) armonia intre nevoile parintilor si cele ale copiilor.in special nevoile cuplului sunt adesea contradictorii cu exigentele cerintele vietii de familie.In ciuda(contrar) valorizarii sociale a conditiei de parinti,sotul si sotia isi fac adesea reprosuri pe aceasta tema si mai mult sau mai putin constient vor raul(sunt parinti impotriva) copiilor lor'',scrie Serge Lebovici,care continua :''Copilul se inscrie intr-o succesiune a generatiilor.El reprezinta uneori un parinte cum o arata anumite traditii legate de alegerea prenumelui.Alteori el inlocuieste un mort ,in special un alt copil :in acest caz,lui nu i mai ramane loc pentru ca propriile sale nevoi sa fie satisfacute.La acest nivel,exigentele familiei il  fac pe copil purtatorul unei grele succesiuni,a unui''secret de familie'' si nevoile copilului nu pot fi respectate. Locul copilului este determinat in sistemul familial fara sa se tina cont de nevoile sale,el nu este acolo decat pentru a mentine o homeostaza a relatiilor in interiorul unei familii fragile''

Trei remarci pentru a termina :

-repararea(remedierea) relelor tratamente implica si acest lucru este logic,un proces de compensare ce necesita un raspuns adaptat nevoilor nesatisfacute ale copilului ;

-'' opozitia nevoilor fizice,fiziologice sociale si psihologice nu corespunde unei perspective globale a studiului problemelor de sanatate''

-in lucrarea lor intitulata''In interesul copilului'' autorii amintesc ca pruncul nu are aceeasi perceptie asupra timpului ca un adult si ca orice masura dilatorie, orice amanare,orice intarziere a unei decizii ii aduc prejudiciu.Din aceasta rezulta necesitatea de a interveni rapid pentru a l sustrage pericolului si de a intocmi in favoarea sa ,un proiect de aparare(de ocrotire) si de reparatie pentru a i oferi ,la el acasa sau eventual intr un spatiu exterior,noi conditii de viata si de dezvoltare.

Dar urgenta nu inseamna repezeala(precipitare).

A PUNE IN PRACTICA (A APLICA)

Iata deci,oarecum schematizat,progresul mental dar si practic al specialistilor care izolati si uneori in echipa,incearca sa elucideze dificila problema a maltratarii copiilor.

Aceasta schema regrupeaza evolutia recenta a ideilor,a conceptiilor ,dar si incercarile de prevenire,de constientizare si de evaluare care au loc in Franta si in numeroase alte tari dezvoltate de aproape 30de ani.

Aceasta reprezinta insasi esenta acestei munci si dincolo de perspectiva istorica,starea actuala a gandirii si a practicilor noastre in acest domeniu.In mod sigur acest progres nu este terminat :evolutia rolului copilului intr o societate in care se manifesta o scadere a natalitatii,dar care devine din ce in ce mai exigenta cu performantele si calitatile tinerei generatii,curentul de idei si de actiuni provocat de proclamatia ,in 1989,a Conventiei Natiunilor Unite asupra drepturilor copilului arata ca intelegerea colectiva progreseaza.Inportant ,in acest context evolutiv,este sa preccizam exact definitia de studiu utilizata atunci cand se vorbeste de relele tratamente fata de copii,definitie ce merge de la simpla maltratare fizica-apropiere careia noi i am vazut caracterul reductor-pana la inglobarea,poate excesiva si descurajanta,a tuturor violentelor facute copiilor in societatea si in lumea de astazi, se regasesc aici alaturi de maltratari sexuale,violentele ce au drept nume foamea,razboiul,deportarea.

Chiard aca anumite probleme ne intereseaza pe toti,este permis sa ne intrebam daca este logic si rezonabil sa le amestecam cu maltratarile fata de copii.le pastram in memorie ,dar incercam in aceasta lucrare sa ne limitam la fapte mai usor de conturat si care privesc responsabilitatile specialistilor (medicii,sociologi,juristi)

INCERCARI DE DEFINIRE

Din consideratiile precedente ,reiese clar ca extinderea abuziva a definitiei ingreuneaza perceperea concreta a problemelor de depistare, de semnalare,de obligatia si de prevenire. De aceea,in tarile occcidentale atentia oragnizatiilor de protectie a copilului se indreapta prioritar asupra cazului copiilor si adolesccentilor victime ale maltratatilor,ale neglijentelor grave sau asupra celor abuzati sexual de parinti, de persoane care ii au in ingrijire sau de institutii. Deci ne vom orienta spre o definitie restrictiva si pragmatica.

In primul rand, chiar daca copii maltratati sau cei care prezinta riscul de a fi maltratati apartin categoriei mai vaste a copilului aflat in pericol,trebuie evitat un amestec (un amalgam)ce se regaseste in numeroase texte reglementare sau chiar legislative.De exemplu, legea din 10 iulie 1989 nu defineste termenul de 'maltratare'.Conventia Natiunilor Unite asupra derepturilor copilului vorbeste in articolul 19 despre protec tia copilului fata de orice forma violenta, de lovitura sau brutralitae' fizica sau mentala, de abandon sau de nerglijenta, de rele tratamente sau de explotare, fiind inclusa aici si violenta xexuala , in timpul c at copilul este in grija ambilor parinti sau a unuia dintre ei, in grija reprezentantilor sau reprezentantului sau lergal sau in grija altei persoane careia ii este incredintat ,fara a da definitii exacte acestor termeni diferiti.Alte articole(32-36) se refera la protectia copilului fata de orice forme de explotare.

Nu exista deci, pana astazi,nici-o definitie oficiala, nici chiar oficioasa, despre'rele tratamente'.Chiar si vocabularul este pus in incurcatura si diferite vocabule(termeni) din care neologismul 'maltratare'utilizate fara distinctie ca sinonime, nu sunt pentru ca fiecare termen are o semnificatie specifica.

Termenul de abuz, careia unui ii reproseaza conotatia anglo-saxona, in timp ce originea sa latina este bime cunoscuta,evoca cu justete notiunile de abuz de incredere, abuz de putere si folosit mai ales in domeniul sexual, este preferabil cuvintelor cum ar fi violenta sau-acte de violenta caci exista abuzuri fara violenta fizica.

Pe alta parte, relele tratamente (purtari) nu constituie un obiect fix de observatie : se stie ca nivelul(gradul) de formare al specialistilor creste acuitatea repararii situatiilor, ca gradul de torelanta a opiniei publice modific a fenomenul insusi ca evolutia cunostintelor lageste si complica aceasta definitie.

Cateva definitii(dupa dictionarul Petit Robert) +Dex Acte de violenta(services) ;relei purtati corporale exercitate asupra cuiva pe care il ai in grija(din lat. saevitia 'violenta).

A pedepsi(sevir) :a exercita o represiune cu rigurozitate.

Maltratare :-este un neologism. : A trata pe cineva cu asprime, a-i provoca dureri fizice sau morale,a chinui a brutaliza(conform DEX).

Cf. DEX.

Abuz :1.Incalcare a legislatiei ;fapta ilegala.

2.Intrebuintare fara masura a unui lucru,exces(din lat. Abusus).

A abuza:1. A uza de ceva in mod exagerat.

2.A comite ilegalitati, nedreptati,profitand de o situatie de un titlu sau de putere.

A explota :-Atrage folos din ceva, a profita de ceva.

Dupa aceste remarci diverse, se cuvine totusiu sa se propuna o definitie, ca sa puna acelasi cuvinte in situatii identice.

Un grup de lucru al QDAS(observatorul national al actiunilor sociale descentralizate) a propus urmatoarea definitie :

'Copilul maltratat este cel ce cade victima violentelor fizice, cruzimi mentale, abuzurilor sexuale, neglijentelor grave avand consecinte grave asupra dezvoltarii sale fiozice si psihologice.'

Aceasta definitie-care imbina distractia facuta de autorii anglo-saxoni in patru categorii :abuz fizic, neglijenta, abuz emotional, abuz sexual(l7)-nu retine decat descrierea copilului victima fara a cerceta daca agresorul sare sau nu autoritate asupra copilului sau daca este vorba sau nu de un adult. La fel notiunea de intentionalitate nu a fost retinuta si nu se precizeaza violentele instutionale, calitatea agresorului fiind reparata in datele minimale stranse.

'Termenul de rele tratamente psihologice a fost preferat celui de cruzime mentala, voit mai puternic si care nu retine decat violenta psihologica grava. Cu cat violentele fizice pot fi diagnosticate mai usor :echoimoize, hematoame, plagi, arsuri, fracturi,alopicie, cu cat violenta sexuala este calificabila de lege, cu atat violenta psihologica este aleatorie(mai greu de depistat).

Cruzimea mentala si neglijena grava pot fi calificate atat prin trasatura(caracteristica) lor de gravitate, prin comportamentele extreme per care aldultul sau adultii le exercita asupra copilului, cat si prin gravitatea consecintelor asupra dezvoltarii sale ulterioare.Se stie ca evaluarea naturii acestor comportamente si a consecintelor lor v-a depinde , in acelasi timp de referintele personale si profesionale ale evaluatorului si de cunoasterea sistemelor educative din mediul social sau cultural in care el intervine.

Cruzimea mentala consta ion expunerea repetata a unui copiul la situatii al caror impact emotional depaseste capacitatile sale de integrare psihologica :umiliri verbale sau non verbale, amenintarii verbale repetate, marginalizarii sistematice, devalorizarii sistematice, exigentei excesive sasu disproportionate cu varsta copilului, ordine sau injonctiuni educative contracdictorii sau imposibil de respectat. Efectele sale principale se evakluiaza cele mai adesea in termeni de tulburari de c onduita sociala sau comportament, dar si in sentimente de autopedepsire.

Neglijenta grava prezinta aceleasi dificultati de calificare si de evaluare.Raportata mai ales la copilasi, ea este semnalata la stadii(etape,faze,evolutie) diferite de evolutie prin denutritie, prin hipotrofie staturoponderala ?? si prinnasism psihosocial, ??.

Trebuie subliniat ca in practica observatia curenta aduce la constatarea ca acelasi copil poate fi simultan sau succesiv suspus la mai multe feluri de rele tratamente sler caror mecanisme si consecinte starnesc curozitatea(intriga).

Alaturi de aceasta definitie a copiilor maltratati, se cuvine sa precizam ce se intelege prin copil cu risc.*

*Factorii si indicatori de risc : se vorbeste teoretic de factor de risc cand exista o relatie de calzalitate dovedita intre elementul observat sisurvenirea(aparitia) riscului se vorbeste de indicator de risc cand acesta a suportat o crestere, fara cauzalitate dovedita.

Acestia sunt, conform unei terminologii mai mult administrativa decatdiscriptiva, copiii ale caror situatii sunt foarte diverse si care cunosc ' conditiile de existenta ce risca sa ler puna in pericol sanatatea, securitatea,moralitatea sau educatia.'Este vorba aici despre aprecieri foarte aleatorii si care marcheaza(asumand) situatii destul de diverse cum ar fi neglijenta, abandonul scolar, ingrijiri necorerspunzatoare,parasirea(abandonul0,etc.

Copii care traiesc in aceste situatii(conditii) precare neconforme cu nortmele unei societati dezvoltate care are un sistem de ingrijiri si de educatie la un nivel inaltr, sunt poate in pericol dar sunt maltratati :ei sunt adesea chiar iubiti.

Aceasta categorie trebuie diferentiata de cea pe care am putea sa o numim a 'copiilor aflati in suferinta',categorie pe care nu o descoprim in niciuna din dificultatile precedente si care nu poate fi nconfundata cu dea a copiilor maltratati, desi tendinta actuala inclina in acest sens :aacestia sunt copii la urma urmelor iubitiu, ingrijiti, dar care suporta(indura) conditiile uneio vieti urbane sau a unor modele vehiculate de viata moderna,copii inchisi in casa(incuiati), copii mutati(care nu au un domiciliu stabil), copii grabiti,fortati, prefacuti, etc.

Pe scurt este vorba despre toti acei copii carora nu li se respecta nici mritmurile (de evolutie nici nevoiele care sunt in functrie de modul de viata al parintilor sau in functie de obligatiile(constrangerile)vietii moderne.

Se pot include in acest grup copii aflati in suferinta din cauza unei probleme ce a capatat astazi dimensiuni majore : divortul.

In anul 1965, 10% din casatorii au sfarsit printr-un divort  % in 1985. Un sfert din apelurile la telefonul verde national dezvaluie aceste situatii care traumatizeaza copilul si raman patogene mult timp dupa ce divortul a fost pronuntat, divort a carei miza este,de mai multe ori copilul Aceste situatii (cazuri) sunt imposibil de clasat(ingrodus) in cadrul relelor tratamente :acesata problema importanta preleva existenta unor structuri de mediere cum ar fi consukltatiile psihiatrice si in specuial terapia familiala,dar si pregatirea unoir avocati specializati in dovorturi.

In acest caz, se poate vorbi despre 'copilarie amenintata'

In definitiv , numai o definitie exacta permite clarificarea conceptului de 'copil maltratat'.Pe parcursul acestei lucrari.,noi vom lua in considerare definitia propusa in acest capitol,fara a renunta la raportarera,atatcat este necesar,la alte parreri mentionate mai sus.

DACA TREBUIE DATE CIFRE .

Chiar daca abordarea acestei probleme este dificila, si deci indoelnica,un demers de tip epidemiologic este util in incercarea de a raspunde cu o anumita precizie la o intrebare pe care o pun sistematic nu numai specialistii in media ci si administratorii,serviciile de protectia copiulului,responsabilii politici :'Care este amploarea acestei probleme ?'

In lipsa unor cifre absolut convingatoare,o estimare este posibila,sub rezerva de a preciza despre ce este vorba : Includerea aici a unei definitii ce are criterii stricte este absolut indinspensabila. Noi am remarcat ca orice definitie poate fi criticata, dar nimic nu e mai criticabil decat absenta unei definitii dintr-un studiu, dintr-o cercetare sau dintr-o publicatie.

Din pacate ,diagnosticul''rele tratamente'',sub orice forma ar fi acestea nu apare in statistici.Nici clasificarea internationala a bolilor a organizatiei mondiale pentruu Sanatate,nici statisticile INSERM a cauzelor medicale a deceesurilor nu ii consacra rubrici speciale.In statisticile franceze ale mortalitatii copiilor de mai putin de un an(sub varsta de un an),accidentele reprezinta 5,7% din deceesele cauzate ,cu o cifra de 316 deceesee in 199o si un procent de 49,2 din 100 000 la baieti si de 34,7 la fete.In mod curios aceste cifre scad la 419 deceese(aproximativ 105 pe an) si la un procent anual de 18% din 100 000 baieti si 10,8% din 100 000 fete din categoria dee varsta 1-4 ani unde mortalitatea accidentala reprezinta 37,9% din mortalitatea globala.Pentru a nu compara decat procentele acest contrast este paradoxal,intrucat se stie ca micutul(copilul mic) este putin expus accidentelor domestice sau stradale atat cat timp este pus sub protectia adultilor care il au in ingrijire,chiar daca riscurile cresc considerabil incepand cu perioada cand copilul invata sa mearga,cu castigarea progresiva a unei oarecaree independente.Acest paradox se explica ,cel putin partial,prin greselile dee interpretare si /sau la declarare a unui anumit numar de decese ale copiilor sub un an,inregistrate pe nedrept ca accidentale chiar daca ele scot in evidenta cauze diferite :moartea subita si neasteptata a sugarului si ''traumatismele non accidentale''pentru a folosi terminologia,foarte evocatoare a anglo-saxonilor.Chiar din primul an de viata,atunci cand copilul este dependent de adultii care il au in grija si care sunt responsabili in totalitate de siguranta lui,absenta supravegherii si ingrijirii(maltratari prin omitere) sau comportamentele violente (maltratari prin comitere)cauzeaza aceste decese adesea neexplicate,dar nu inexplicabile.

Nu este exagerat de vazut ca,in Franta ,mai multe zeci de decese ale sugarilor pe an au survenit din aceasta cauza.de altfel,se regaseste adesea,in antecedentele colaterale ale copiilor maltratati,notiunea de deces anterior al unor frati sau al unor surorimorti la o varsta frageda din cauze neelucidate.O mai mare rigoare referitoare la diagnostic,bazata pe autopsia sistematica a sugarilor decedati fara un motiv aparent ,ar lamuri fara nici o indoiala aceasta problema si ar permite sa estimam mai bine amploarea mortalitatii cauzata de relele tratamente ,a se intelege pruncucideri.

M.A.Belsey propune,pentru a accentua mai tare consecintele unei diversitati de rele tratamente impletirea datelor furnizate de registrele comunitare(care exista in mai multe tari anglo saxone)semnalmentele facute de institutiile responsabile si numarul de mortalitati presupuse a fi cauzate de maltratari si de neglijente(17).Deci informatiile culese astfel nu sunt nici exhaustive,nici concordante intotdeauna-abuzurile sexuale nu antreneaza practici niciodata desesul-acest autor crede ca se poate ajunge astfel ,in anumite conditii,la estimari relativ precise(exacte) care sa permita comparatii intre tari, intre regiuni ,precum si studierea tendintelor evolutive.

IN FRANTA

Elementele statistice oficiale privesc doar cazurile care dezvaluie o procedura judiciara cu sanctiuni penale(cateva sute pe an) ;ele (aceste cazuri) nu reprezinta decat o mica parte.Se numara aproximativ 15 pruncucideri pe an,dar majoritatea nou-nascutilor gasiti morti sunt cazuri clasate''fara urmare'',mama nefiind identificata.Se inventariaza in fiecare an cateva zeci de ucideri (omoruri) ale sugarilor,dar cifra reala este cu siguranta mai mare :importanta ''legii tacerii''care inconjoara aceste cazuri este bine cunoscuta .Tabelul 1 arata slabiciunea si echilibrul acestor cifre,cu exceptia violurilor asupra minorilor sub 15 ani care au trecuut de la 46 condamnari in 1984 la 235 in 1990,acest fapt datorandu- se ridicarii tabuurilor privitoare la aceasta categorie de infractiuni.

Tabel I : Crime ,delicte si condamnari in Franta

Drept penal

Condamnarile

Sursa : Ministerul Justitiei 1992.

Ce importanta se acorda estimarilor calculate de care fac caz atat mass-media cat si documentele oficiale si potrivit carora un copil sub 6 ani din 200 ar fi spitalizat in urma relelor tratamente ,50 000 de copii sub 6 ani ar fi in fiecare an victime ale violentelor sau ale neglijentelor mai mult sau mai putin grave ? In mod curios,nu se vorbeste despre copii mai mari sau despre adolescenti care nu sunt scutiti de aceasta problema.Aceste cifre sunt extrase dintr un studiu efectuat in 1974 in regiunea pariziana .Avand in vedere spitalizarile,cercetatorii propuneau sigure cifrele de la l la 2oo ,dar adaugau :''Daca diagnosticul de leziuni traumatice este usor de stabilit,nu se intampla acelasi lucru in cazul relelor tratamente lucru cu atat mai delicat cu cat copilul este mai mic''.Mai mult,in acea perioada ,se acorda putina atentie simptomelor mai subtile(hipotrofie,intarziere psihomotorie,tulburari de comportament..)despre care se stie ca pot dezvalui rele tratamente psihologice.

C.ifra de 5o ooo de copii maltratati in fiecare an provine de asemenea dintr-o cercetare(investigare) cu scop epidemiologic efectuata de aceasi echipa in doua comune de la periferia pariziana cu ajutorul interviurilor luate de la structuri medicosociale sau scolare. Extrapolarea pe plan national a cifrei obtinute trecea bine de 50 000,dar autorii precizauin raportul lor :''pornind de la acest studiu foarte exact si de la dedductiille pe caree le eputem lansa cu multa prudenta,se poate deduce ca mii de copii sunt,in fiecare an victime alee relelor tratamente mai mult sau mai putin severee,care au repercursiuni asupra starii lor generale sau asupra dezvoltarii psiho-afective''.De altfel ,o ancheta cu caracter multifocal efectuata in 1979 in regiunea Meurthe-et Moselle pe o populatie mai echilibrata din punct de vedere demografic atingea prin extrapolare,cifra nationala de 30 000,dar era obiectul aceleeasi autocritiei din partea autorilor.Aceasta prudenta in interpretarea faptelor observate nu este din pacate intotdeauna o regula .Se citeste ,de exemplu ,intr-un document de lucru oficial''Cifrele care oscileaza intre 5o ooo si 150 000 ne obliga la o reflexie asupra tipului de populatie minora considerata ca maltratata.''Aceste divergente se explica in parte prin diferenta definitiilor si a criteriilor de includere utilizate.Dar ele au uneori din partea unor asociatii a unor dosare de senzatie cauze mai putin recunoscute :justificarea apelului la mila publica criticarea serviciilor oficiale care nu isi fac datoria ..''Aceasta nu este o chestiune de credibilitate,ci de dezinformare care poate,la sfarsit sa denatureze politicile pe care noi le avem,de un secol, in domeniul protec tiei copilului'',scrie J.P.Rosenczneig care continua :''In realitate,nimeni nu stie cu adevarat..Noi nu dispunem de niciun instrumjent statistic sigur,''Vom vedea mai departe daca aceasta situatie se poate ameliora.

IN ALTE TARI OCCIDENTALE

Situatia se prezinta intr-un mod la fel de imprecis.''Numarul de copii maltratati nu va fi probabil niciodata cunoscut,''a scris C.H.Kempse.Cifrele obtinute variaza 'dupa definitia restrictiva sau extinctiva data relelor tratamente dupa vizibilitatea lor sociala si gradul de rezistenta a structurilor ce trebuie sa le semnaleze ,''(23).Sute de studii inegale ca valoare au fost publicate in lumea intreaga de 2o ani.Daca aceste studii nu au reusit sa precizeze int-o maniera convingatoare amploarea problemei pe care pretind ca o studiaza ,au contribuit macar la o mai buna cunoastere a fenomenului maltratarii si deci la o recunoastere a manifestatiilor acestuia in societatea noastra.Asa s-ar explica cel putin partial ,cresterea aparenta(vizibila) a cazurilor de rele tratamente care rezulta (reies) din numeroasele anchete.

IN ANGLIA SI IN TARA GALILOR

Statisticile NSPCC(Societatea Nationala de Prevenire a maltratarii copiilor) si registrele Ministerului Sanatatii dau ,in cazul copiilor sub 4 ani,procente de incidenta de la 1 ,5 dintr-o mie din 1980 pana in 1990.Cu aproximativ 1 deces din 200 de cazuri mortalitatea se apropie de la 0,5 la o,75 de cazuri din 100 000de copii.In Irlanda se estimeaza ca in 1977 un copil din 7oo este spitalizat din cauza relelor tratamente.

IN STATELE UNITE

R Krugman se bazase,in anul 1985,pe un total de l.700.000 de cazuri de copii maltratati,adica pe o crestere de aproape 600% in zece ani.In mai mult de jumatate din cazuri era vorba de lipsuri si de neglijente de care parintii se faceau vinovati in 92% din cazuri.pe drept cuvant,autorul sublinia rolul saraciei,izolarii sociale,somajului,alcoolismului.un studiu mai recent facut in diverse comunitati urbane se pronunta pentru un procent de incidenta de 9,19 traumatisme din cauza violentei din 1000 de copii sub 5 ani,si pentru 3,28 din 1000 de copii sub 19 ani :astfel,se confirma predominanta violentelor mai ales la varste fragede.

IN TARILE SCANDINAVE

Aceste tari,in care simpla corectie parentala este interzisa,prezinta procente de incidenta extrem de scazute,desi garantia oferita de servicii sociale de calitate lasa sa se intrevada cateva cazuri :0,035 dintr-o mie in Copenhaga si in imprejurimile sale,0,026 dintr-o mie in Suedia.

IN TURCIA

O ancheta desfasurata intre1980 si 1982 in opt provinciipe 16.000 de copii cu varste cuprinse intre 4 si 12 ani,furnizeaza procente de pedepsire corporala care sunt opusul procentelor din tarile scandinave :41%din copii intre 4-6 ani ;33% din copii intre 7-10 ani ;26%din copii intre 11-12 ani.Chiar daca aceste date trebuie interpretate cu rezerva,tinand cont de imprecizia definitiei,ele arata importanta contextului socio cultural ;incidenta crescuta la copii mai mici(41%-4-6 ani este ingrijoratoare intrucat acestea sunt mai vulnerabili,mai putin capabili de a se apara sau eschiva. In majoritatea tarilor dezvoltate,procentul de mortalitate cauzata de violente sau neglijente ar fi,dupa M.A.Belsey, de 6 sau 7 decese la copii sub un an din 100 000 de nasteri,fie vreo cincizeci pe an in Franta !Pentru Marea Britanie K.Browne avanseaza cifra de 2 decese pe zi la copii sub 5 ani.

IN EUROPA DE EST

Putine date provin din aceste tari ce si-au cucerit de curand independenta.Insa daca e sa credem marturiile autoritatilor,si in aceste tari problema maltratarilor se pune cu acuitate.Contrariul ar fi uluitor,tinand cont de exemplu de frecventa ingrijoratoare a alcoolismului,a saraciei si a anumitor factori de risc.

IN TARILE IN CURS DE DEZVOLTARE

Situatia tarilor din lumea a treia este dificil de vazut clar,caci acestea nu pot fi considerate in bloc pentru acest gen de analiza.Dar problema relelor tratamente fata de copii nu apar clar printre alte nenorociri ce ameninta sanatatea si viata copiilor,iar diferentele culturale complica orice incercare de definitii.''Trebuie mentionat ca,in aceste tari,urbanizarea crescanda,dezmembrarea familiilor,izolarea si tensiunile accentuate ce rezulta din acestea ,risca sa provoace o crestere a maltratarilor psihice''.D.S.Obikeze propune un model analitic care ar putea permite o foarte buna abordare a conceptului de maltratare si a incidentei acestuia in contextul acestor tari.Ni s- a parut util sa prezentam acest model(tabelul II),in masura in care inglobeaza alte forme de exploatare a copiilor ,refuzul de a accepta drepturile,drepturi care au starnit interesul pe plan international cum o dovedesc rapoartele Biroului internationalde munca,Organizatiei mondiale a Sanatatii si ale Consiliului economic si social al Statelor Unite privitoare la munca copiilor.

TABELUL (II) :RELELE TRATAMENTE FATA DE COPII

( Model analitic propus de D,S.Obikeze pentru tarile in curs de dezvoltare).

Deja dificil de judecat in contextul lor cultural anumite practici devin cu adevarat''indispensabile''cand se manifesta in cadrul unei transculturalitati reprezentata de fenomenul migratiei .Notiuunea de corectie parentala nu area aceeasi semnificatie in Islam si in Occident :cum sa le apreciem atunci limitele ? problema exciziilor in familiile migrante este exemplara din acest punct de vedere.

Ce trebuie retinut din aceste cifre disparate,adesea contradictorii ? daca nu la faptul ca trebuie folosite mijloace de observatie si evaluare serioase in care metodele epidemiologioce sa aiba un loc sigur,dar sub rezerva definitiiloir de lucru precise(exacte),pe cat posibil unanime.de exemplu,frecventa abuzurilor sexuale este putin cunoscuta din cauza unei subestimari quasi-generale si a diverselor definitii utilizate in unele anchete si in unele tari.

Ar trebui in egala masura ,sa se distinga in statisticile de orice natura cele patru mari categorii de rele tratamente mentionate in acest capitol.

In sfarsit ,dupa exemplul a ceea ce s-a intamplat in cazul handicapurilor din copilarie,cand s-a pierdut mult timp pentru(in vederea) identificarea handicapurilor multiple si pentru precizarea frecventei acestora ,se cuvine sa cercetam sistematic si sa mentionam in orice recensamant formele asociate relelor tratamente ;fara indoiala mai multor mai intalnite decat s-ar crede :violente fizice si psihologice ,rele tratamente corporale si abuzuri sexuale etc.

Acest efort de clarificare ,esential ,trece de la cercetari specifice riguroase si de la o observatie permanenta la nivele de practica descentralizate.Se vor vedea exemple in acest sens ,in special in partea a patra a acestei lucrari .

SE POATE MERGE MAI DEPARTE ?

Legea din 10 iulie 1989 prevede organizarea''strangerii de informatii privitoare la copiii

(minorii) maltratati''ca si prezentarea periodica in parlament a unui raport despre rezultatele cercetarilor pe tema copilariei maltratate ''

Este posibil sa masori ,in continuu,amploarea si evolutia fenomenului de maltratare a copiilor ? Poate ,dar sub rezerva unui procedeu riguros si progresiv.

Conform raportului unui grup de lucru infiinntat de Institutul Copilului si al Familiei,ar trebui ,in primul rand ,stimulate dispozitivele si competentele existente ''pentru ridicarea faptelor(datelor stiintifice) spre un loc de centralizare de armonizare si de analiza unde vor fi mai bine coordonate''Ar urma apoi lansarea cercetarilor specifice si ,in final punerea in functiune la nivel national ,a unui ''observator''permanent al fenomenului maltratarii.Dar este indispensabil ,pentru acest lucru,stabilirea unei definitii consensuale minimala.''Vast program la care acest capitol ar vrea sa fi contribuit..

Tabelul II : Relele trattamente fata de copii(Model analitic propus de D.I. Obikeze pentru tarile in curs de dezvoltare)

REFERINTE BIBLIOGRAFICE

1.Tardieu(a).,''Studiu medico-legal despre violentele si relele tratamente asupra copiilor''.

2.Parisot (P),Caussade (L) , ''Violentele fata de copii''

7.Straus (p), Manciaux (M), Deschamps (G) ''Copiii victime ale maltratarii''

Nivelul 1

(global

Nivelul 2

(cultural)