inegalitate sociala

V. conflict, educatie, egalitate, etichetare sociala, ierarhie, mobilitate sociala, prestigiu, stratificare sociala

Notiune ce evidentiaza deosebirile intre pozitiile ocupate de indivizi sau grupuri sociale pe o scara ierarhica, atasata unei caracteristici (variabile) sociale, l.s. poate fi privita ca un aspect particular de diferentiere sociala, specificul sau constind in aceea ca presupune o comparatie intre elemente ierarhizabile. Expresia de i.s. se foloseste, cu precadere, atunci cind pozitiile pe scala se pot interpreta in termeni apreciativi de tipul favorabil/nefavorabil, dezirabil/nondizerabil etc., deci cind exista posibilitatea unei aprecieri valorizante socialmente instituita. Caracteristicile indivizilor umani, in raport cu care este posibil sa se vorbeasca despre i., sint extrem de numeroase si diverse ca natura. De regula, se face distinctia intre ierarhiile naturale si cele sociale. Primele rezulta pe baza unor factori innascuti, conducind deci la i. de natura fizica, psihica etc.; ceielafte sint instituite si consacrate de catre societate, prin institutii, norme (morale si juridice), valori etc. Doar in raport cu acestea din urma se poate vorbi de i.s., numai ca distinctia dintre cele doua categorii de i. nu este atit de neta cum poate parea la prima vedere: o serie de ierarhii si i. "naturale' sint, cel putin partial, determinate de factori sociali.

♦ Problematica i.s. este una clasica pentru sociologie, ea gasindu-si un loc de tratare privilegiat in sociologia stratificarii si mobilitatii sociale, in sociologia educatiei, a culturii, a modului de trai etc. Teoretizarile referitoare la aparitia, existenta, amploarea si rolul i.s. sint si ele foarte variate, mergind de la pozitia care accentueaza rolul lor destabilizator, generator de transformari sociale (legata mai ales de traditia marxista, care pune pe prim plan i. -generatoare de conflicte - intre clasele antagoniste) si pina la cea care atribuie i.s. un rol stabilizator, considerindu-le necesare pentru functionarea oricarui sistem social (legata, in special, de traditia functional ista). O serie de aspecte privind i.s. au fost si sint amplu dezbatute si in literatura filozofica, etica, politica etc., motiv pentru care abordarea lor de catre sociologie este ingreunata de transferul de idei si metode din aceste discipline. Pentru tratarea lor stiintifica sint deci necesare multe precautiuni, dintre care, desigur, cea mai elementara este aceea a definirii exacte si operationalizarii factorului de ierarhizare, urmata de stabilirea indicilor de masurare a i.s..

♦ In general, o I.s. poate fi exprimata fie in termeni calitativi, fie cantitativi. In primul caz, caracteristica ce serveste drept criteriu de comparatie este evaluata pe o scala ordinala, ceea ce face ca insasi exprimarea existentei sau gradului de i. sa se faca sub forma calitativa. In al doilea, evaluarea i.s. se poate realiza prin diferente de valori (pentru scalele de intervale) sau prin raportarea celor doua valori una la alta (pentru scalele de rapoarte). Deseori se pune problema constructiei unui indice care sa masoare nivelul global de i. ce caracterizeaza o populatie, in ansamblul sau, in raport cu un factor de ierarhizare. Cel mai simplu procedeu, in acest caz, consta in a compara valoarea minima in populatie cu cea maxima sau, daca se considera ca acestea nu sint suficient de expresive, valoarea medie a primilor 10% dintre indivizii repartizati in ordine pe scala cu valoarea medie a ultimilor 10% dintre ei. In viata sociala, factorii generatori de i. sint, de regula, legati unul de altul sau legati de alti factori sociali de structura. Din acest motiv, interesul sociologului se indreapta nu atit spre descrierea si masurarea unor i. in sine, ci spre descifrarea raporturilor dintre asemenea factori. Mai exact, daca X este un factor ierarhizant si A un factor pe baza caruia o populatie se clasifica in m grupuri: A₁ A₂,, A_m problema care se pune este aceea de a estima nivelul de i. intre clasele lui A, in raport cu factorul X. De exemplu, daca A_i sint grupuri socio-profesionale, ne putem intreba in ce masura exista, intre ele, o I. in raport cu retributia (factorul X). Metodologic, problema se poate rezolva fie transformind variabila X de asa maniera incit sa ia o singura valoare' la nivelul unui grup A( (de exemplu, procentul indivizilor cu retributie sub sau peste un prag), fie luind in considerare valorile indivizilor mijlocii din grupurile comparate. Este limpede ca daca si caracteristica A este una ierarhizanta, atunci este foarte probabil ca intre A si X sa se gaseasca o corelatie statistica, ceea ce ilustreaza legatura dintre cele doua tipuri de i. Se poate usor intelege ca, in vreme ce i. dintre indivizi trezesc mai putin interesul sociologului, cele dintre grupuri - si mai ales cele care apar in sistemele de dubla sau multipla clasificare - sint mult mai relevante pentru preocuparile lui.

Un exemplu clasic de astfel de i.s., asiduu studiate de sociologia educatiei, este cel al i. de sanse in fata scolii. Aici factorul care genereaza elementele de comparat este, de regula, "originea sociala' a copiilor, adica un sistem de categorii sociale ierarhizate: A₁<A₂< < A_m iar cel de i., "nivelul scolar' atins de indivizi: X₁<X₂<<X_n. Se spune ca exista o i. de sanse intre doua categorii oarecare (A_i A_j), in raport cu un nivel scolar X_k, atunci cind proportiile copiilor proveniti din cele doua clase care ating nivelul X_k sint diferite. Evident ca cea mai expresiva i. de acest tip este cea dintre categoriile extreme, A₁ si A_m, vizavi de nivelul scolar maxim, X_n.  T.R.