LIBERTATEA CA ABSENTA A CONSTRANGERII SI COERCITIEI

LIBERTATEA CA ABSENTA A CONSTRANGERII SI COERCITIEI

Desi conceptul de libertate cunoaste acceptiuni multiple si asupra lui exista o diversitate de puncte de vedere in filosofia politica, totusi una s-a impus in mod unanim, si anume aceea ca libertatea consta in absenta coercitiei, a constrangerii, ca ea este opusa lor .

Unul dintre adeptii ferventi ai acestei acceptiuni este filosoful austriac F. August von Hayek ( 1899 - 1992 ) care considera ca desi libertatea interioara, sau metafizica, de natura subiectiva si libertatea morala sunt considerate cele mai autentice forme concrete de manifestare a libertatii, este un sofism sa credem ca suntem liberi numai in aceste cazuri .Aceasta este acceptiunea pe care o da libertatii filosofia clasica, libertate

" superioara ", metafizica .

Desi dupa acesti ganditori ( v. Stoicii, I.Kant, J.J.Rousseau , filosofia orientala ) cunoasterea, intelegerea, intelepciunea, comportamentul moral liber asumat te elibereaza, te fac liber in mod autentic, este foarte periculoasa identificarea libertatii individuale cu aceste forme concrete si limitate de libertate a individului, pentru ca ele pot conduce la idei periculoase si anume : fac numai ce doreste eul meu, sau imi satisfac aspiratiile proprii stabilite de forul meu interior fara a tine seama de imprejurarile si conditiile exterioare .

Hayek crede ca acest fel de libertate individuala este in visele multora sub forma ideii ca putem invinge oricand prin vointa proprie, ceea ce nu e intocmai cu datele realitatii, sau ca pot schimba mediul ambiant numai dupa scopurile mele fara a tine seama de datele acelui mediu . El crede ca libertatea interioara si cea morala sunt exemple de utilizare metaforica a libertatii, neconforme cu ceea ce este libertatea in acceptiunea ei reala , sociala .

Hayek crede ca filosofii au o predilectie pentru sensurile metaforice ale libertatii individuale, ca o capacitate specific umana de a-si impune omul propria vointa si ratiune asupra mediului , a lucrurilor, de a-l modela in functie de vointa si ratiunea sa , in functie de trebuintele eului individualizat sau de ale eului interior .

Acest eu personalizat , individualizat se poate transforma in unul despotic, samavolnic care le impune celorlalti prin instrumentele puterii politice, renuntarea la propria lor libertate individuala in favoarea unui eu care le stie si le gandeste pe toate .

Se produce acest lucru in sistemele sociale dictatoriale, in care dictatorul (tiranul) sacrifica, paradoxal, libertatea individuala a fiecarui om in numele libertatii insasi, pe care o reprezinta si o exprima el pentru " binele " tuturor .

Hayek este adeptul ideii ca putine idei au contribuit mai mult la discreditarea idealului uman de libertate, decat convingerea eronata ca determinismul stiintific, si determinismul in general ar fi distrus acest ideal .

Daca vom fi fideli teoriei determinismului vom intelege foarte clar continutul conceptelor de constrangere, lege, coercitie si le vom deosebi de notiuni ca : abuz, amestec, ( ingerinta ) si mai ales vom intelege ca libertatea cere cu necesitate o societate in care sa domneasca legea si nu bunul plac al oamenilor, fie ei si guvernantii alesi de popor .

Sensul originar, dar si cel mai corect al libertatii crede Fr. Hayek este acela ce se naste din raportarea ei la determinism si anume ca libertatea consta in absenta coercitiei, a constrangerii .

Acest sens se confrunta uneori cu absenta obstacolelor in calea a ceea ce dorim , sau cu absenta unor impedimente externe, de unde apare intelesul libertatii ca putere efectiva a eului nostru de a face ceea ce doreste, caz nefericit si chiar amenintator , de a intelege libertatea . Mai mult, Hayek nu se sfieste sa sustina ca in S.U.A. acest fel de conceptie asupra libertatii individuale este intalnit in filosofia politica dominanta in cercurile liberale .

In aceasta acceptiune , a fi liber inseamna puterea efectiva de a face anumite lucruri, iar nevoia de libertate este nevoia de putere, in timp ce absenta coercitiei este doar latura negativa a libertatii .

Confuzia libertatii cu puterea duce la identificarea libertatii individuale cu averea, cu banul . Se afirma in general ca omul este liber atunci cand nici un individ sau grup de indivizi nu intervin in sfera de activitate a acestuia .

Libertatea devine spatiul in interiorul caruia un om poate actiona si gandi, fara ca altul sa-l impiedice . Daca acest spatiu este restrans sub o anumita masura, limita, se poate spune ca sunt constrans, ba chiar aservit .

Termenul de constrangere, de coercitie nu acopera orice fel de actiune ce-l influenteaza intr-un fel sau altul pe individ in faptele sale .

Omul este un univers de influente multiple de ordin natural, psihologic, ereditar, social , educational, in afara carora nici nu poate exista . De aceea aceste influente conditionante si cauzale, necesare sau intamplatoare, permanente sau intermitente, pe parcursul vietii si formarii omului nu sunt constrangeri sau coercitii .

Termenul de constrangere implica interventia deliberata, ingerinta ( amestecul ) altor fiinte umane in interiorul spatiului, in care in conditii normale am fi liberi sa actionam in functie de vointa proprie .

Nu se poate afirma ca daca nu inteleg anumite pasaje din I.Kant , sau nu pot face alpinism de performanta sunt constrans , adica lipsit de libertate .

Esti lipsit de libertate numai atunci cand esti impiedicat, sau constrans in mod deliberat sa nu-ti realizezi un scop pe care ti l-ai propus . Simpla incapacitate de a nu realiza un obiectiv propus nu constituie o lipsa de libertate . Am tot dreptul sa ma consider o victima a constrangerii , a coercitiei atunci cand incapacitatea mea de a

obtine un lucru se datoreaza faptului ca anumiti oameni au facut acele interventii, ingerinte incat sa nu-mi pot realiza scopurile sau interesele propuse .

De exemplu, daca starea de saracie economico-materiala a unui individ se datoreaza lenei, aceasta nu rezulta dintr-o constrangere, dar daca aceasta stare se datoreaza coruptiei, ilegalitatii perpetuate in stat, atunci omul ca individ este aservit, oprimat, deci constrans .

In acest sens J.J.Rousseau afirma ca : " Nu natura lucrurilor ne scoate din minti, ci rautatea oamenilor " . Daca ne referim la constrangere ca opusul libertatii, atunci Helvetius exprima foarte clar acest lucru atunci cand afirma ca : " Omul liber este acela care nu este in lanturi, nici incarcerat, nici terorizat ca sclav de teama pedepselor si nu este vorba de lipsa libertatii daca nu putem zbura ca un vultur sau inota ca o balena ".

Criteriul constrangerii, coercitiei sau al opresiunii este dat de rolul oamenilor, al legilor nedrepte, al abuzurilor individuale, de grup, sau al guvernantilor, de actiunile acestora pentru zadarnicirea realizarii intereselor si scopurilor proprii ale unui om la un moment dat .

Atunci, a fi liber inseamna a fi scutit de asemenea constrangeri, de abuzuri, de imixtiuni exterioare in actiunile proprii unui individ . Cu cat aria de asemenea fapte este mai mica cu atat libertatea individuala este mai mare .

J.St.Mill credea cu fermitate in libertatea individuala atunci cand afirma, ca este absolut legitima limitarea stricta a dreptului de constrangere, pentru ca oamenii sa beneficieze de un spatiu minim de existenta in care oricare ingerinta sa fie interzisa, de un spatiu personal, inviolabil .

In ceea ce priveste raportul dintre determinism si constrangere, dintre acesta si libertatea omului vom incerca a expune doua dintre pozitiile opuse ale unor ganditori asupra acestei probleme, Fr. Hayek si I. Berlin ( ambii ganditori contemporani asupra problemei libertatii ).

In timp ce I. Berlin pleaca de la premisa ca este o contradictie intre determinism si libertate, intre a afirma ca toate evenimentele sunt determinate in esenta lor de alte evenimente pe deoparte, iar pe de alta parte ca oamenii sunt liberi sa aleaga cum sa actioneze si sa gandeasca, Fr. Hayek sustine ca nu exista nici o contradictie intre determinismul sustinut de stiinte si libertatea omului .

Constrangerile sub forma de ingerinte, abuzuri, opresiuni, servituti nu vin dinspre determinism asupra omului, ci din alte zone ale existentei, mai ales de natura social-politica .

J.J.Mill, aparator constant al libertatii individuale cat mai largi, considera ca reducerea la tacere, discriminarea, persecutia pe baza de prejudecati sau de mediocritate, inseamna in realitate privarea oamenilor de cele mai elementare si firesti drepturi, si aceasta situatie ii provoca starea de protest fata de asemenea forme concrete ale constrangerii, coercitiei .

Daca raportul obligatoriu dintre nevoia omului de libertate individuala si traiul sau in comunitatea sociala nu ar exista, atunci problema constrangerilor, a coercitiilor ar disparea si ea . O societate cu adevarat umana este aceea in care individul are dreptul imprescriptibil la respectul vietii sale private si pe acela de a lupta pentru acest drept, daca nu il are .

In raport cu acest drept orice forma de despotism, chiar si aceea sub forma unei democratii bazate pe dominatia unei majoritati needucate, ii aparea ca fiind total neavenita , lui J.St.Mill .

Intoleranta si opresiunea, mult mai larg raspandite in istoria umana decat libertatea cu toate formele sale individuale si civile, au reprezentat intotdeauna forme de manifestare a constrangerii si coercitiei, opuse libertatii . Dar cum am precizat deja, nu orice forma de exprimare a constrangerii reprezinta in mod obligatoriu opusul libertatii, obstacol in calea realizarii sale .

Constrangerile exprimate de existenta determinismului , mai ales de cel formulat de stiinta nu inseamna nicidecum ingerinte, abuzuri, opresiuni, reprimari, servituti, ilegalitati, nedreptati etc.

In raport cu aceste constrangeri continute de fenomenul complex al determinismului macro si microcosmic, natural sau social, descoperit de om prin cunoasterea stiintifica a mediului sau de viata, libertatea se manifesta nu prin opozitie, ci prin concordanta cu ele, sau oricum prin a tine seama de ele .

Omul nu este deloc liber atunci cand nu cunoaste, sau cand cunoaste, dar sfideaza legile naturii si pe cele drepte, ale statului in care traieste .

In acest context libertate rezulta din convietuirea omului cu omul in acord cu aceste legi, din respectul acestora . Despre acest acord dintre libertatea individului si acest fel de determinism stiintific vorbeste Fr. Hayek in lucrarea sa " Constitutia libertatii ".

Intre libertatea individului si un asemenea determinism nu exista contradictie . Nu devenim liberi in planul vietii individuale sfidand determinismul natural si social , ci respectandu-l , tinand seama de el in actiunile, scopurile si interesele noastre .

A fi liber nu inseamna a nu respecta determinismul stiintific, ci a fi reusit sa iesi din servitute, care este cel mai fidel mod de concretizare a coercitiei opuse libertatii .

Iesit din servitute, adica liber inseamna a fi un membru cu statut juridic bine precizat intr-un stat, care sa te protejeze prin legile sale .

A fi liber inseamna a avea o imunitate asigurata fata de o arestare arbitrara, de a avea dreptul sa muncesti unde doresti, de a avea dreptul sa te misti potrivit vointei proprii .

Aceste drepturi te feresc de acele constrangeri opuse libertatii. Un sclav, spune Hayek nu este mai putin aservit daca are doar libertate morala, interioara sau politica . El poate avea dreptul de a vota, dar asta nu inseamna ca este mai putin sclav, ca este liber .

Un om este liber daca are drepturile exprimate mai sus, oriunde s-ar afla el in lume, acestea formeaza libertatea autentica a cetateanului traitor intr-un stat, sustine

F. A. von Hayek .

Aceste drepturi, observam ca sunt de natura juridica, iar autorul citat, sustine ca libertatea nu e niciodata o stare naturala, innascuta a omului, ci numai una dobandita de om in societate, deci conditionata de esenta si structura politico-economica a statului si de legile sale .

Coercitia opusa libertatii consta in controlul mediului sau al circumstantelor unui individ de catre altcineva, atunci cand un individ este fortat sa actioneze nu pe baza unui plan propriu, ci prin a servi interesele altcuiva .

Coercitia este un rau atunci cand elimina individul ca persoana care gandeste, actioneaza si valorizeaza, facand din el un simplu instrument de realizare a scopurilor altcuiva .Coercitia nu poate insa sa fie eliminata din viata omului. Societatea libera este aceea care a acordat monopolul coercitiei statului, si i-a limitat-o prin legi .

Intr-o asemenea situatie, coercitia este redusa la minimum si facuta cat mai inofensiva, restransa si exprimata prin cateva reguli generale, cunoscute, astfel incat individul sa nu fie supus ei decat atunci cand pune in pericol existenta sau libertatea altuia .

Coercitia in conformitate cu reguli cunoscute devine un instrument ce-i ajuta pe oameni sa-si fixeze si realizeze propriile planuri si scopuri fara a leza existenta si libertatea celorlalti .

Coercitia are un dublu sens :

a)     a fi constrans de circumstante sa faci un lucru;

b)    a fi supus unui agent uman .

Doar in situatia ( b) coercitia este opusa libertatii, numai in aceasta situatie a fi

liber inseamna lipsa coercitiei . In situatia (a) este vorba de determinism, care nu este in conceptia lui Hayek opusul libertatii .

Nu toate influentele sau actiunile altora asupra individului il priveaza de libertate, chiar daca sunt coercitive, ci numai acelea care sunt o amenintare cu promovarea unui rau prin care sa determine un comportament silit individului .

Puterea care intotdeauna este coercitiva sub toate formele ei de manifestare nu e rea in sine, rea este puterea de coercitie care forteaza pe altii sa actioneze in afara scopurilor lor firesti, prin amenintare sau santaj .

Coercitia devine violenta atunci cand cuprinde amenintari si supuneri silite, abuzuri asupra oamenilor, in afara vointei lor .

Opresiunea de orice fel, in familie, in societate, la locul de munca, in profesie etc. este o forma concreta de coercitie, opusa libertatii autentice a individului .

In societate trebuie mereu limitata puterea statului pentru ca ea sa nu devina coercitiva. Intr-o societate concurentiala, prospera economic, o serie de coercitii isi diminueaza puterea sau chiar pot disparea .

Intr-un stat in care guvernul este unicul proprietar al tuturor instrumentelor de productie exista puteri nelimitate de coercitie asupra cetatenilor . Aici libertatea individuala este grav afectata .

Unui popor lipsit de dreptul proprietatii private si de institutiile de a-l proteja ii lipseste libertatea , spune F. A. von Hayek .

Adevarata coercitie, opusa libertatii este atunci cand esti supus prin forta sa faci ceva pentru a sluji interesele altcuiva sau cand statul te ameninta cu pedepse si forta pentru a-i respecta comenzile .

Exista mai multe grade de coercitie, de la dominatia stapanului asupra sclavului pana la amenintarea cu facerea unui rau . Intr-o anumita masura, spune Hayek toate relatiile stranse dintre oameni ofera oportunitati pentru coercitia opusa libertatii, si mai ales relatiile cu un grad mare de intimitate .

In aceste cazuri crede Hayek nicaieri in lume, statul nu poate face prea multe lucruri pentru inlaturarea coercitiei, pentru ca aceste relatii sunt voluntare , deliberate .