Premise istorice ale excluziunii sociale la populatia de rromi

PREMISE ISTORICE ALE EXCLUZIUNII SOCIALE LA POPULATIA DE RROMI

Etnonimul 'rrom' defineste o comunitate etnica transfrontaliera, cu limba si cultura distincta. In ultimii ani, in majoritatea tarilor lumii, organizatiile etnice au reusit sa impuna denumirea de 'rrom', lucru acceptat si de autoritatile statelor respective.

Despre locul de origine al rromilor exista mai multe teorii. Unii specialisti considera ca acestia ar proveni din Egipt, in timp ce altii avanseaza ipoteza nord-vestului Indiei, in provincia Punjab. Este sigur ca migratia Rromilor catre Europa - alaturi de alte grupuri etnice orientale - s-a facut treptat cu opriri prin Bulgaria, Grecia, Serbia, Tara Romaneasca, Moldova, Transilvania, dar si in vestul continentului.

De-a lungul timpului, au aparut o multime de documente care atesta prezenta romilor pe teritoriul Tarilor Romane. Primul document care atesta existenta acestora pe teritoriul tarii noastre a fost emis in timpul domniei lui Dan Voda in anul 1385. Potrivit acestuia, domnitorul dona manastirilor 40 de salase de tigani.

Romii au fost intotdeauna, inca de la inceput, robii. Inrobirea acestora a fost act, un proces masiv de marginalizare si discriminare, cu consecinte extrem de grave. Incepand cu anul 1831, printr-o succesiune de legi, a avut loc dezrobirea acestora. Acest proces a durat doua decenii si jumatate incepand cu Regulamentul Organic si terminandu-se cu legile din 1855-1856. Eliberarea Rromilor din robie a reprezentat, insa, un moment de rascruce pentru acestia, intrucat a urmat o perioada nefasta in istoria rromilor caracterizata prin excluziune, discriminare si chiar persecutare ( 1942-1944).

La scurta vreme dupa rasturnarea regimului comunist, rromi au fost recunoscuti ca minoritate nationala. Desi acest lucru a presupus castigarea unor drepturi politice si civile, deteriorarea situatiei economice si sociale a rromilor a continuat. Acest lucru s-a datorat atat neglijarii institutionale, cat si, in unele situatii, unei legislatii discriminatorii sau interventionismului institutiilor statului in procesul de cristalizare a miscarii rromilor. Astfel ca, dupa revolutia din decembrie 1989, problema rromilor a aparut in societatea romaneasca intr-o perspectiva cu totul noua. Cinci mari tendinte au devenit tot mai evidente:

Aparitia unei miscari deosebit de active de afirmare etnica a rromilor; Revendicarea respectarii unor drepturi fundamentale de tip etnic si general uman referitoare la populatia de rromi, sustinuta si de noile procese si tendinte care s-au conturat pe plan european;

Aparitia pentru un anumit segment al populatiei de rromi a unor posibilitati economice, legale si mai putin legale, deosebit de atractive;

Un proces de saracire mult mai accentuata in cazul majoritatii populatiei de rromi, decat la nivelul restului populatiei. O parte importanta a populatiei de rromi infrunta o criza economica extrem de adanca, cu sperante foarte scazute de a iesi din ea;

Tendinte de amplificare a delincventei in cadrul populatiei de rromi; aparitia unor manifestari de delincventa violenta, netipica traditional pentru populatia de rromi. Tendinta de organizare criminala nu sunt specifice numai rromilor, dar prin ridicata lor vizibilitate a socat colectivitatea.

Aparitia unor conflicte intre grupuri apartinand populatiei majoritare si grupuri de rromi care se pot amplifica luand proportiile unor conflicte interetnice.

Primul recensamant dupa revolutia din 1989, cel din 1992, consemneaza existenta a 409 723 persoane apartinand acestei etnii. In schimb, organizatiile de rromi avanseaza cifra chiar la 1,5-2 milioane.

Locul rromilor in societatea romaneasca a inceput sa se schimbe. Pe de o parte, pentru o minoritate dintre rromi au aparut posibilitati economice cu totul deosebite, aparand cazuri de imbogatire 'peste noapte' si manifestari ostentative ale bogatiei, iar pe de alta parte pentru cei mai multi dintre ei situatia lor economica s-a inrautatit dramatic:

somajul in randul acestei populatii a crescut surprinzator, lipsa de hrana si lipsa unei locuinte sunt tot mai acute.

Aceasta adancire a saraciei, insotita de cresterea delincventei si a violentei poate duce la rabufnirea unor conflicte interetnice. Pe langa acest lucru, ignorarea problemelor rromilor ( ' lasa ca se descurca ei' ), caracteristica mentalitatii traditionale a populatiei majoritate, devine un factor care poate genera, de asemenea, procese negative: saracia si disperarea, complementata de noile posibilitati si de cadrul democratic mult mai permisiv pot fi cauzatoare ale unor procese explosive extrem de periculoase pentru societatea romaneasca.