PREZENTAREA - POARTA VIETII SOCIALE

PREZENTAREA

PREZENTAREA - POARTA VIETII SOCIALE

Pot sa va prezint? Da, dar corect! Toata lumea doreste sa-si faca noi relatii, sa-si largeasca cercul de cunostinte. Nimeni nu poate s-o faca fara a fi prezentat, chiar daca este o persoana care se bucura de notorietate publica. Daca vreti sa nu faceti gafe pe care societatea le sanctioneaza imediat, incepeti prin a va insusi cateva reguli elementare.

Se prezinta barbatul, femeii; cel mai tanar, celui mai in varsta; inferiorul, superiorului; subordonatul, sefului; intr-un cuvant rangul inferior, celui superior. Prin urmare, este incorect sa-l prezinti pe domnul director unui functionar, sau pe o doamna aceluiasi, cu exceptia catorva cazuri pe care le vom mentiona mai departe. Sa vedem acum cum decurge prezentarea.

Domnul X, un tanar ziarist, in varsta de 30 de ani este invitat undeva, in acelasi timp cu domnul Y, director de editura, filozof bine cunoscut. Dupa cina, domnul X, il roaga pe prietenul sau domnul Z sa- l prezinte cu prima ocazie domnului Y. Sa-l prezinte, deoarece domnul X este si mai tanar si mai putin important decat celebrul scriitor. Momentul asteptat se iveste. Intovarasit de prietenul sau domnul Z, se indreapta catre domnul Y care tocmai a ramas singur si-i spune acestuia: 'Domnule director, imi permiteti sa vi-l prezint pe prietenul meu domnul X? Domnul X, domnul Y'. Formula de prezentare este insotita de o miscare abia schitata a corpului catre persoana nominalizata. Cele doua persoane astfel prezentate, se inclina una spre cealalta, domnul X cu o nuanta de respect mai marcata decat domnul Y. Acesta, aproape in acelasi timp, ii intinde mana domnului X care o strange imediat. Aceste doua persoane au fost prezentate. Ele se cunosc, exista una pentru cealalta si marcheaza nasterea relatiilor lor sociale prin schimbul catorva cuvinte.

Analizand aceasta prezentare, putem sa formulam cateva reguli de baza.

1. Domnul X, tanar scriitor, trebuie prezentat celebrei personalitati care este domnul Y si nu invers, deci dupa regula inferiorul, superiorului.

2. In absenta stapanului casei, un prieten intim poate deveni cel care face prezentarile.

3. O reverenta, o inclinare, insotesc prezentarea, dupa care urmeaza strangerea de mana si numai apoi se incepe o conversatie. Cei doi domni se cunosc acum si prezentarile le-au dat dreptul sa aiba relatii mondene, ceea ce, dupa regulile stricte ale politetii, nu era posibil inainte.

TACT SI TACTICA IN PREZENTARILE CORECTE

Sa incepem prin a aminti prioritatile salutului: tinerii, inferiorii si barbatii ii saluta pe cei mai in varsta, pe superiori si pe femei, care raspund la salut.

Remarcam mai inainte stransa legatura intre aceasta regula si cea a prezentarii. In salut, ca si in prezentare, adica atunci cand se naste viata sociala si de fiecare data cand o consolidezi, initiativa porneste de jos: superiorul este cel salutat, asa cum ii este si prezentat subalternul. Intr-o incapere se afla pentru scurt timp un domn si o doamna.      Gazda intra si il prezinta pe domn doamnei, iar doamna intinde mana daca doreste, daca nu isi spune numai numele. Nici chiar fetele foarte tinere nu-si vor spune numai numele mic - Mimi, Fifi, Bebe, Coca, Anuta, Crenguta - ci vor rosti chiar ambele nume - Laura Ionescu. Aceeasi recomandare o facem si tinerilor domni, nu vor spune - Bogdan, Dan, Gabi, Puiu - ci numele intreg - Serban Iordanescu. Bine inteles, in acest domeniu, ca si in altele, exista unele motive care anuleaza regulile: nimeni nu va fi obligat, de exemplu, sa accepte salutul cuiva care a pierdut stima generala. La fel, ne vom feri, sa prezentam una alteia doua persoane despre care stim ca nu doresc sa se cunoasca.

Prezentarea marcheaza stabilirea unei legaturi intre doua persoane care, dintr-o data, inceteaza sa mai fie straine una pentru cealalta. Se cunosc, iar acest verb trebuie luat in sensul lui strict. Eticheta iti permite ca din acel moment sa poti sa-i vorbesti, sa-i faci o invitatie si sa-i adresezi un salut noii tale cunostinte. Este nepermis sa profiti de noua relatie in scopuri personale, sau sa devii familiar imediat. Daca neglijam aceste reguli, vom vedea cu tristete intrerupandu-se o relatie care ar fi putut sa devina utila sau ar fi putut sa se transforme intr-o prietenie.

Sa profitam de imprejurare pentru a clarifica problema familiaritatii, spunand pur si simplu ca ea este opusul politetii. Poti avea cu cineva o legatura de ordin spiritual, o anume afinitate, opinii comune, dar nimic nu-ti permite sa devii familiar cu persoana respectiva. Nu vom intreba de pilda cum o duce cu banii sau in ce relatii se afla cu sotia, subiecte pe care le discuti numai cu familia. De asemenea, ne vom feri sa-i facem confidente, mai ales daca nu ne sunt cerute.

Cand este necesar sa prezinti o persoana alteia? In cercurile restranse, pentru ca este important ca toti membrii sa se cunoasca intre ei, mai ales daca obisnuiesc sa se vada frecvent. In schimb, la receptii sau la baluri nu este necesar si nici nu este posibil ca toti invitatii sa se cunoasca intre ei. Acestia insa trebuie sa-l cunoasca pe stapanul casei, pe sotia acestuia, pe invitatul de onoare si pe vecinii sai de masa. Este important deci sa fie prezentati. Sarcina aceasta ii revine gazdei sau persoanei desemnate sa faca prezentarile. In lipsa acesteia invitatii se vor prezenta unii altora, asa cum veti afla intr-un capitol ulterior. Daca sunteti gazda si prezentarea cuiva vi se pare inoportuna, trebuie sa evitati aceasta situatie, procedand cu mult tact. Cand sunteti invitat iar gazda nu are timp sa va prezinte, faceti-o singur.

CATEVA EXCEPTII:

O foarte tanara domnisoara este prezentata unui domn in varsta si nu invers cu toate ca regula spune: barbatul este prezentat femeii. Dar in acest caz a trecut pe primul plan varsta. Inca o data tactul si bunele maniere hotarasc persoana care trebuie sa fie onorata.

Daca prezentam o personalitate politica sau publica, putem, in general, sa-i anuntam titlul si sa nu-i spunem numele. Se va spune de exemplu: 'Domnul director al fundatiei ', 'Domnule director, vi-l prezint pe doctorul X' Daca e vorba despre o ceremonie in care se impune un protocol, va fi pronuntat numai numele persoanei pe care o prezentam. Intr-o societate se va pronunta mai intai numele persoanei care intra si apoi numele persoanelor prezentate.

Cand imprejurarile o cer, aceasta ordine este inversata: daca in casa se afla o persoana care merita un respect deosebit, atunci ea va fi cea prezentata unor noi veniti. In

acest caz ne vom exprima astfel: 'Va rog sa-mi permiteti, domnule X, sa v-o prezint pe doamna Y '.

Exceptand situatia in care un grup de oameni este prezentat unei persoane marcante sau invitatului de onoare, persoanele singure sunt prezentate cuplurilor si niciodata invers. Daca trebuie sa prezentam o persoana singura unui grup, renuntam la prezentarea membrilor acestuia. In prezenta unui bolnav, toate prioritatile se sterg si toate persoanele, oricare ar fi situatia si varsta lor, ii sunt prezentate.

Repetam, pentru a fi retinut, este prezentata, de regula, persoana care soseste: 'Mama, acesta este Horia, colegul despre care ti-am vorbit!' Construiti-va singuri situatii posibile, plecand de la acest model si aplicati cele invatate.

CE TREBUIE SA SPUNEM SI SA FACEM,

CE TREBUIE SA EVITAM

Se intampla adesea ca prezentarile sa fie facute in graba de catre persoane neatente. In continuare trebuie sa ne descurcam singuri. Daca ii excludem pe cei blazati si pe mizantropi, fiecare om este fericit sa cunoasca persoane interesante. Cand ne este prezentat cineva, nu stim altceva despre el decat numele, daca acesta este pronuntat clar. Va trebui sa ne supunem atunci unui joc de societate, nu neaparat amuzant, care va consta in a ghici cine sunt noii parteneri de discutie. Este o situatie care mai tarziu poate deveni o amintire placuta, dar care ridica la inceput anumite probleme. Este foarte greu sa incepi o conversatie, dar momentul dificil poate fi depasit daca descoperiti relatii sau interese comune. In celelalte cazuri, gazda sau cel care face prezentarea trebuie sa o completeze prin cateva cuvinte amabil despre cele doua persoane care se intalnesc pentru prima data. Este mai mult decat un compliment, este un lucru care va facilita primul lor contact. Fie ca este vorba despre precizarea unor relatii comune, a profesiei acestora sau a unei calatorii facute de unul din ei de curand, se va gasi in aceasta precizare embrionul unei conversatii placute. In nici un caz nu vom faca aluzii la situatia lor financiara.

Nu se face, sa spunem: 'Domnul X este un om cu bani ' sau 'Domnul Y este, din pacate, somer'. De asemenea, este de prost gust sa vorbim despre viata particulara a celor prezenti sau sa discutam, la nesfarsit, despre meseria acestora.

Cand facem prezentarile, trebuie sa avem o atitudine naturala. Sa evitam orice exagerare: Nu vom afisa politetea exagerata sau atitudinea servila. Trebuie sa ne respectam si sa-i respectam pe ceilalti. Doar asa vom gasi firul Ariadnei, care ne va scoate din labirintul conventiilor sociale.

CAPCANE

Cu ocazia unei prezentari, pe necunoscatori ii pandesc intotdeauna cateva capcane. Vrand sa fie deosebit de politicosi, acestia insira toate titlurile onorifice ale persoanei prezentate. Greseala! Numele acestuia poate fi insotit de acel titlu care il reprezinta cel mai bine in functie de conjunctura.

De pilda, daca domnul X este in acelasi timp doctor, profesor universitar si ministru la spital, in intalnirile particulare va fi prezentat ca medic sau ca profesor, iar in public va fi prezentat cu functia cea mai importanta, cea de ministru. Dar, sa tinem seama cand este cazul, si de faptul ca multe persoane doresc sa fie prezentate doar cu numele lor, fara titlurile pe care le detin.

Si prezentarea rudelor creeaza uneori dificultati. Se intampla sa intalniti pe cineva care vrea sa v-o prezinte pe sotia sa si care spune: 'Imi permiteti sa v-o prezint pe doamna Popescu?', iar sotia acestuia va spune la randul ei: 'Imi permiteti sa vi-l prezint pe domnul Popescu?' Aceste formule sunt nu numai caraghioase ci si gresite. Nu exista decat una corecta: 'Sotia mea' sau 'Sotul meu', cu varianta 'Sotia mea, Ana', de exemplu, pentru intalnirile cu prietenii. De prost gust este si sa vorbesti despre sotul tau sau sotia ta spunandu-le numele de familie: 'Azi face piata Popescu ', spune sotia. 'Popeasca n-o sa fie de acord', spune sotul. Putem crede ca s-a plecat de la o gluma, dar, in mediile mai putin cultivate, aceste formule sunt luate in serios. Dar, in nici un caz 'Doamna mea' sau 'Domnul meu', cum spune omul din popor cand vrea sa fie politicos cu tot dinadinsul.

Aceeasi remarca este valabila pentru ceilalti membri ai familiei. Vom spune: 'Fratele meu, Daniel' sau 'Sora mea, Dana'. Daca aceasta este casatorita vom spune 'Sora mea, Dana X' sau se va spune de asemeni 'Cumnatul meu, Bogdan Y' sau 'Cumnata mea, doamna Maria Z'. Copiii sunt prezentati la fel. Despre ai nostri, vom spune 'Fiul meu, Daniel' sau 'Fiica mea, Maria'. Daca sunt ai altcuiva, vom spune 'Paul, fiul familiei X'. Vom prezenta un cuplu spunand: ' Domnul si doamna Z '.

In general, vom evita formulele care au intrat in limbajul oamenilor simpli, si care tind sa contamineze pe toata lumea. Auzim frecvent - cuscrul, cuscra, nasicul, nasica. In mediul rural poate suna bine, in mediul urban, nu. Asadar, se va spune: 'D-na Luca, mama sotului Ioanei, fiica mea' sau 'D-na dr. Graur nasa copiilor mei. 'Chiar daca formularea este mai complicata, este preferabila celor de mai sus. Prezentarea ca si salutul urmat de strangerea mainii pot crea incurcaturi daca o persoana dintr-un grup sau tot grupul nu cunoaste exact regulile ce sunt impuse in aceste situatii. Ca sa simplificam lucrurile ne vom opri asupra unui caz luat la intamplare. O tanara insotita de sotul ei e invitata la aniversarea socrului, in locuinta acestuia (sau la un restaurant, nu asta este important). De fata se mai afla o pereche in varsta, o doamna tot in varsta si un cuplu tanar. Ordinea saluturilor sau a prezentarilor, daca tanara nu cunoaste pe nimeni sau o parte din invitati este urmatoarea: primul pe care il saluta (iar acesta ii da mana) este socrul, persoana sarbatorita. Urmeaza cele doua doamne in varsta (ele intind mana in timp ce gazda rosteste numele nurorii sale dar si al doamnelor), urmeaza domnul in varsta (acum tanara intinde mana) si, in sfarsit, tanara invitata (mainile se intind simultan), iar tanarului care o insoteste si a ramas ultimul i se spune numele, iar tanara doamna ii intinde mana. Am retinut deci ca initiativa de a intinde mana prima i-a fost permisa doar de trei ori: domnului in varsta, tinerei domnisoare si tanarului domn. Pentru a va amuza incercati sa deduceti de cate ori are voie sa aiba initiativa intinderii maini sotul ei. Se pot crea incurcaturi in situatia in care prezentam persoane de aceeasi varsta sau de acelasi rang. Se va spune atunci: 'Pot sa vi-l prezint pe domnul Popa, domnule Ivanceanu?', alegand pe unul dintre ei, la intamplare. Daca celalalt se va simti ofensat este desigur un snob. Prin analogie, formula se aplica si doamnelor de varste apropiate. Uzanta cere insa sa prezentam domnisoara doamnei.

Cand va este prezentat cineva, se poate intampla sa nu-i intelegeti sau sa nu-i retineti numele. Ivanescu se tine minte mai usor decat Ivanceanu. In acest caz, cereti pur si simplu sa vi se repete numele. Este mai bine asa decat sa i-l stalciti, lucru penibil atat pentru interlocutor cat si pentru dumneavoastra. Daca preferati o cale mai discreta, asteptati ca persoana care v-a facut prezentarile sa ramana singura si rugati-o sa va mai spuna o data numele cu pricina. Formulele 'sunt incantat sa va cunosc', 'imi pare bine', 'imi face placere' sunt inca de o mare actualitate. Uneori, dupa ce se face o prezentare se instaleaza o tacere adanca si stanjenitoare. Este rolul celui care a facut prezentarea sa inceapa o conversatie la care va lua si el parte.

PREZENTAREA IN SITUATIA IN CARE

OASPETII STAU PE SCAUNE

Cine se va ridica si cine va sta jos?

Prima regula: un barbat se ridica intotdeauna cand ii este prezentata o persoana. Singura exceptie o constituie infirmii sau bolnavii.

A doua regula: o femeie ramane pe scaun. Aceasta regula poate avea insa derogari. Daca este vorba despre o tanara, ea trebuie sa se ridice cand e prezentata unei doamne sau unui domn cu mult mai in varsta. In general, cand se fac prezentarile sau in cadrul unor discutii, tinerii nu vor sta jos in prezenta persoanelor mai in varsta. Daca este vorba despre un batran este politicos, dar nu indispensabil, ca si femeile sa se ridice. Daca este vorba despre o doamna in varsta, se va ridica in picioare toata asistenta. Si aici este vorba de tact. Este mai bine sa te ridici in picioare decat sa uiti sa o faci atunci cand situatia o cere.

CUM SA TE PREZINTI SINGUR?

Multa vreme unica modalitate corecta de a face prezentarile in societate a fost aceea in care intervenea o terta persoana. Astazi, a te prezenta singur - in viata sociala, particulara sau profesionala - nu mai e o indrazneala sau o impertinenta. Autoprezentarea se face de obicei cand numarul de musafiri e prea mare sau, pur si simplu, cand cineva a uitat sa va prezinte. De asemenea, un delegat la un congres trebuie sa se prezinte el insusi vecinilor sai de masa sau de reuniune. Preocuparile comune sunt un motiv in plus pentru a se recurge la o astfel de prezentare.

In acest context, bunele maniere cer ca intr-o societate un domn mai in varsta sa se autoprezinte unuia mai tanar. In schimb, o doamna va evita sa se prezinte singura unui barbat, se va prezenta acesta. Ca sa evite o situatie penibila - o tacere prelungita - se poate prezenta si un tanar unui domn mai in varsta sau unei doamne cu conditia sa nu intinda el primul mana.

In viata profesionala ca si in cea publica autoprezentarea se impune intr-o multime de situatii. Cand intri intr-un birou unde esti necunoscut, cand intri intr-o intreprindere ca reprezentant al unei firme trebuie sa te prezinti directorului sau celui cu care urmeaza sa discuti.

Daca o antecamera - secretariat va desparte de persoana pe care urmeaza sa o intalniti, ii puteti transmite o carte de vizita dupa ce v-ati prezentat secretarei.

Alta situatie tipica: Chiar daca persoana care se autoprezinta nu este prea agreabila, nu aveti dreptul sa-i intoarceti spatele. Femeile au mai multa libertate de alegere. Asa ca nu trebuie sa va surprinda faptul ca - aparent fara nici un motiv - o femeie va evita sa raspunda incercarii dumneavoastra de a o contacta. In nici un caz nu vom refuza sa ne prezentam, si nici nu ne vom da un nume fals. Lumea e mica si o intalnire ulterioara este oricand posibila! Desi nu trebuie sa va autointitulati 'doamna', exista situatii cand prezentandu-va - la telefon, de pilda - acest lucru este necesar. Asa ca veti spune: 'Va telefoneaza doamna X, din partea doamnei Z'.

Cum ne autoprezentam? Aproape ca in prezentarea facuta de un tert. Un barbat va spune: 'Permiteti-mi sa ma prezint, Mihai Grigorovici'. Daca este deosebit de curtenitor va adauga o fraza de genul: 'Ma scuzati ca trebuie sa ma prezint dar, acum gazda este foarte ocupata imi permit sa o fac singur' sau altceva asemanator, in functie de imprejurari. Daca intram intr-un birou vom spune: 'Sunt inginerul Horia Nicolaescu si doresc sa vorbesc cu domnul '. In rest, regulile cunoscute raman valabile: cel mai tanar se prezinta celui mai in varsta, inferiorul - superiorului, domnul - doamnei. In viata publica exista si exceptii - un vizitator mai in varsta se prezinta directorului care este uneori mai tanar.

Cand te prezinti singur trebuie sa fii foarte atent la enuntarea titlurilor si sa te hotarasti la unul dintre ele: un grad universitar, un grad militar, o profesie - si atat. Va castiga enorm in ochii tuturor cel care se prezinta simplu - 'inginerul X' sau 'profesorul Y' si despre care aflam ulterior ca a sustinut un doctorat stralucit si ca este membru corespondent al Academiei Romane. Cel mai elegant mod de prezentare ramane totusi cel in care iti spui doar numele. Dar atentie: intai prenumele - Maria Popescu si nu Popescu Maria ca la scoala.