Perspectiva nucleara - terorism

Perspectiva nucleara - terorism

Terorismul are diferite forme de evolutie: cea mai ingrijoratoare, si nu neaparat cea mai improbabila, este reprezentata de recurgerea la armele de distrugere in masa - chimice, biologice sau nucleare.

Amenintarea unui atentat prin arme de distrugere in masa nu poate fi ignorata. Riscul exista deja - sensibil in crestere - de vreo 20 de ani. In 1984, catastrofa de la Bhopal face 2 500 de morti ca urmare a unei defectiuni survenite intr-o uzina de pesticide. Explozia unor rezervoare de gaz lichefiat face 4 248 morti in Mexic in acelasi an. Desi nu terorismul a fost la originea lor, aceste evenimente arata in ce masura societatile poseda tinte vulnerabile . Ceea ce astazi este accident, maine poate sa se intample in mod voluntar. Acum o suta de ani trebuia sa intri in fiecare casa pentru a arunca in intuneric un sat. Astazi e suficient sa distrugi un generator electric. Devenind mai complexa si mai sofisticata, lumea noastra este cu atat mai vulnerabila la sabotaj. Un act terorist intr-un punct precis - o deturnare de avion - poate avea o serie de consecinte in cascada in lumea intreaga - anulari sau intarzieri de zboruri generalizate. Acest caracter, din ce in ce mai distructiv al armelor moderne este o constanta. Din 1945 pana in 1970, puterea focului unui simplu batalion a crescut de 25 de ori. Exista o tendinta structurala spre un grad cat mai mare de periculozitate a armelor .

Armele de tip nuclear pot fi utilizate in cantitati variabile cu folosinte multiple - dupa cum este urmarit un grad redus de alertare a autoritatilor sau, dimpotriva, asasinate in masa. Asemenea explozivilor, dar cu efecte incomparabil mai puternice, ele permit o gradare a efectului si deci a mesajului transmis.

Un avantaj este acela ca nu sunt detectabile decat cu mare greutate. Detectoarele de metale sau radiografice disting cu greutate un volum mic de substante continand un agent chimic sau biologic. Acesti agenti ar putea fi deci transportati cu usurinta cu avionul.

Aspectul mediatic ar fi, in sfarsit, primordial. Anumite grupari le-ar putea folosi pentru un potential mediatic cat mai mare, pentru a impresiona populatia, pentru a induce efecte mediatice transnationale prin efectul noutatii si al socului .

Fabricarea unei arme nucleare de prima generatie, tip Hirosima, nu pare sa ridice mari probleme teoretice pentru un stat sau pentru anumite grupari teroriste. Numerosi fizicieni din intreaga lume cunosc principiile de baza ale acestei arme nucleare simple: literatura care poate fi gasita pe acest subiect o defineste ca pe o arma cilindrica de 1 m lungime si 30 cm diametru, de 300 kg, si cu o capacitate distructiva imprevizibila. In orice caz, producerea materialelor fisionabile ca plutoniu sau uraniu-235 este mult mai dificila . Este probabil ca gruparile teroriste fara sustinere in acest domeniu nu pot decat sa incerce sa fure astfel de materiale.

Cand un stat este tentat sa fabrice arme nucleare, se aplica masurile impotriva proliferarii: Irakul este zdrobit din punct de vedere militar, Coreea de Nord suporta presiuni politico-economice.

Mai exista si alte limitari, pe langa cele tehnice, in utilizarea armei atomice de catre teroristi: mai intai, statele care au deja arma nucleara inieleg sa-si pastreze acest avantaj, preferand ca aceste arme sa ramana foarte rare. Pentru ce ar accepta asadar un stat sa cedeze o arma nucleara pentru scopuri teroriste? Odata identificat, si-ar asuma riscul de a se vedea la randul sau amenintat cu represalii atomice. In acest caz, terorismul ar fi depasit. Sa omori 200 de persoane violent, brutal, chiar sub privirile mass-media este ceva. Sa ameninti un stat cu un santaj nuclear, e altceva. E o diferenta de natura. In sfarsit, exista o ultima limitare: gruparile teroriste nu au decat foarte rar intentia de a face un numar cat mai mare de morti. Doar un terorism nihilist ar avea acest obiectiv. Gruparile teroriste dau dovada, dimpotriva, de multa ingeniozitate in a vorbi despre ele insele, in a-si difuza ideile si interesele care le anima. Din acest motiv, ele cauta mai degraba spectaculosul actiunii decat marirea numarului de victime . Cel mai probabil, in cazul terorismului nuclear, nu pare sa fie folosirea unei arme nucleare. Ar fi mult mai usor pentru un grup terorist sa fure materiale fisionabile si sa ameninte cu propagarea lor intr-un oras, sau sa atace o centrala nucleara.

In martie 1998, o reuniune intre experti la Manila, sub egida ONU, estima ca riscul recurgerii la terorismul nuclear este real. Un precedent exista de altfel: in decembrie 1995, activisti ceceni amenintau cu explozia la Moscova a unei arme radiologice, adica a unei bombe continand reziduuri radioactive risipite in explozivi clasici. Pentru a dovedi seriozitatea amenintarii, ei au abandonat o cantitate de cesium-137 intr-o gradina publica a orasului .