c

Structura sociala reprezinta ansamblul relatiilor relativ stabile ce caracterizeaza sistemul social al unei societati, alcatuit din comunitatile, colectivitatile, clasele, categoriile si grupurile sociale existente la un moment dat.

Structura sociala poate fi definita si ca ansamblul interactiunilor din cadrul sistemului social global, precum si intre sistemele (subsistemele) sociale componente si in interiorul acestora intre persoanele care convietuiesc si desfasoara activitati specifice.

De-a lungul timpului, s-au constituit diverse forme de convietuire sociala pe baza relatiilor de rudenie, casatorie, origine etnica, apartenenta nationala, locuire etc. in functie de aceste relatii, principalele tipuri de convietuire sociala sunt: familia, grupul etnic, poporul, natiunea, colectivitatile teritoriale, comunitatea statala, omenirea ca atare.

Daca analizam diferentiat, pe elemente componente modul in care se instituie structurile caracteristice, succint ar fi de retinut:

• Comunitatile umane - natiunea, familia, colectivitatile teritoriale - isi au intemeierea pe nevoia omului de a trai impreuna cu semenii sai, ceea ce ii determina sa dezvolte forme specifice de viata colectiva;
• Clasele si categoriile sociale - partial sistemul de stratificare reflecta caracteristicile formelor de productie;
• Categoriile ocupationale si profesionale- apar si evolueaza in baza diviziunii sociale a muncii.

Structura sociala existenta la un moment dat se modifica in functie de actiunea unor factori de natura demografica, economica, sociala, culturala si chiar politica. Astfel, cresterea sau descresterea populatiei, aparitia de noi ocupatii, constituirea de noi stiluri de viata si modele de consum, formarea de noi norme si valori sociale, dezvoltarile de ordin educational si cultural, schimbarea regimului politic sunt tot atatia factori in masura sa conduca la modificari in structura sociala.

Clasele si stratificarea sociala

Stratificarea sociala presupune dispunerea ierarhica a unui set de grupuri, categorii, straturi sociale pe o scala constituita pe baza unuia sau mai multor criterii care se refera la tipurile de activitate, nivelul de instructie si de cultura, conditiile de viata, veniturile si averea, puterea pe care o detin oamenii in societate, prestigiul social etc.

a) Diferentierea grupurilor sociale

Toate societatile umane sunt ierarhizate. Chiar si societatile primitive cunosc o diviziune a sarcinilor in functie de varsta si sex. Aceasta diferentiere sociala este un fenomen universal, dar formele particulare pe care le imbraca sunt, intr-o mare masura, produsul istoriei societatilor. Diferentierea se datoreaza unor factori:

• Naturali (innascuti) - care conduc la o deosebire a indivizilor din punct de vedere al starii de sanatate, inteligentei, al fortei;
• Sociali - care genereaza un anumit mod de a se comporta, a consuma, a munci, a se instrui.

Cei doi factori se intrepatrund, si nu se poate spune cu exactitate cat reprezinta factor innascut si cat dobandit prin instructie, de exemplu, in realizarea profesionala a unui individ.

Diferentierile produc la nivelul societatii ierarhii, care introduc o relatie de ordine intre diferitele pozitii sociale. De exemplu, exista o ierarhie verticala dupa nivelul scolaritatii si o diferentiere orizontala, cum ar fi: gruparea populatiei in barbati si femei care nu genereaza o ierarhie.

b) Criterii de stratificare

Societatile traditionale sunt in general caracterizate prin forme de diferentiere rigide, in caste si ordine. Acestea sunt grupuri inchise si separate, caracterizate prin aceea ca toate evenimentele importante ale vietii (nasterea, casatoria, moartea) se petrec in interiorul castei. De ex. in societatea indiana traditionala exista patru mari caste: preotii, razboinicii, producatorii si negustorii.

Diviziunea in ordine a caracterizat societatile Europei medievale prin existenta celor trei stari: nobilimea, clerul si a treia stare. In acest tip de societate, transmiterea status-urilor sociale era ereditara, mobilitatea fiind redusa.

Utilizarea termenului de clasa sociala in sensul pe care i-l atribuim astazi este asociata cu inceputul revolutiei industriale in sec al XVIII-lea.

Clasele sociale din societatile moderne sunt de fapt ierarhii.

Clasa sociala este o forma de stratificare in care apartenenta la diferite grupuri sociale si relatiile dintre acestea sunt determinate in primul rand de criterii economice (proprietate, functii indeplinite in societate). In acelasi timp in interiorul claselor se inregistreaza diferentieri si inegalitati sociale importante intre oameni.

Straturile sociale sunt grupuri de oameni constituite in functie de conditiile de viata si comportamentele (stilurile de viata) ale populatiei. In una si aceeasi clasa sociala se pot identifica mai multe straturi sociale, dupa cum acestea din urma pot grupa persoane apartinand unor clase diferite.

Clasele sociale au relevanta mai ales pentru populatia ocupata, iar stratificarea sociala priveste ansamblul populatiei.

In definirea claselor sociale se urmeaza mai multe directii de abordare:

a-      dupa criteriul economic al proprietatii

b-     dupa specificul ocupatiei sau natura muncii

a-      prima directie de definire a claselor sociale este ilustrata de K. Marx si M. Weber.

Pentru Marx clasele sunt grupuri mari de oameni care se deosebesc dupa raportul fata de mijloacele de productie: daca sunt sau nu proprietari ai mijloacelor de productie (in functie de oranduirile sociale vorbim despre stapani de sclavi sau sclavi, nobili si tarani aserviti, capitalisti si proletari).

Max Weber defineste clasele sociale ca posibilitate a unor persoane de a fi in aceeasi clasa sociala prin modul in care isi procura bunurile si obtin o anumita pozitie in societate. Pentru Weber, clasele din societatea capitalista sunt: proprietarii, muncitorii, mica burghezie, intelectualii si specialistii lipsiti de proprietate, cei privilegiati prin proprietate si educatie.

b-      A doua directie de definire a claselor sociale porneste de la ocupatie. Diferentierile se fac pe categorii socio-ocupationale in functie de natura si complexitatea ocupatiei, gradul de calificare cerut, prestigiul social atribuit diferitelor ocupatii. De ex. dupa natura muncii sistemul claselor sociale este alcatuit din intelectuali, persoane care desfasoara activitate preponderent manuala (cls. muncitoare), fermierii (taranii) si diferite subclase (persoane marginalizate, excluse social)

c-      Alte abordari ale claselor sociale le ierarhizeaza astfel: clasa de sus, clasa de mijloc, clasa de jos.

Specificul cercetarii stratificarii sociale se constituie din incercarile de a se obtine o dispunere ierarhizata a grupurilor sociale in functie de pozitiile sociale pe care le detin oamenii in societate, caracterizate dupa mai multe criterii.

Pozitia sociala a unei persoane (grup) se constituie prin luarea in considerare a uni set de criterii cu relevanta pentru determinarea situatiei concrete in care se afla persoana (grupul): ocupatia, pregatirea scolara, veniturile (averea), puterea politica, modelele de consum si stilurile de viata, prestigiul social etc.

Totalitatea pozitiilor existente in societate la un moment dat alcatuiesc spatiul social al acestei societati. Spatiul social se constituie prin activitatile care se desfasoara in societate, sistemul de recompense materiale si morale, asociat diverselor activitati, reglementarile si controlul asupra practicarii unor ocupatii si a accesului la pozitii de putere.