Sa stam de vorba

Scriu pentru tine. Din moment ce tii in mana aceasta carte e putin probabil sa nu fii interesata de continut. Probabilitatea ca tatal tau sau mama ta sa o citeasca nu este totusi exclusa. Ei nu se vor poticni insa de faptul ca nu ma adresez lor.

Si totusi cineva s-ar putea poticni E vorba despre prietenul tau.

De ce scriu doar pentru tine, nu si pentru el?

Precum se va putea vedea din continutul acestei carti, nu exista aproape nici o diferenta intre ceea ce am de spus unei fete si ce as avea de spus unui baiat. Ba chiar incerc din start sa precizez ca nu sunt de acord cu opinia, des intalnita astazi, potrivit careia baietii au dreptul de a incepe viata sexuala inainte de nunta, iar fetele nu. In masura in care baietii ar avea acest drept, l-ar avea si fetele.

Si totusi de ce nu ma adresez cu precadere baietilor? Poate si pentru ca nu i-am vazut prea interesati de criteriile intemeierii unei familii crestine.

Am fost profesor de religie la o scoala sanitara post-liceala. Tema favorita a elevelor, dintre care unele erau mai in varsta decat mine, era viata crestina in familie.

Cred ca in afara de cuvantul Dumnezeu, cel mai des cuvant pe care l-am folosit la ore a fost "familie". Si pentru ele (ca baieti erau de zece ori mai putini), cel mai important era sa le vorbesc despre familie. Cum majoritatea fetelor erau nemaritate, faceam dese referiri la intemeierea unei familii.

Intr-un fel prin aceasta carte le multumesc pentru ca m-au ajutat sa inteleg cat de important este pentru o tanara modul in care se pregateste pentru intemeierea unei familii. Chiar daca de obicei aceasta pregatire consta mai ales in a te modela dupa exigentele lumii acesteia.

Si le multumesc tuturor prietenelor mele care au avut deschiderea de a-mi impartasi framantarile lor legate de casatorie. Dar eu nu scriu acum pentru aceste prietene, mai ales ca majoritatea sunt deja sotii, ci scriu pentru tine. Mi-e greu sa nu stiu cui ma adresez. As vrea sa stiu cine esti, pentru ca mi-ar fi mult mai usor sa ma adresez unei persoane pe care o cunosc. Dar nestiind, intre randurile mele vei gasi cateva care cu siguranta nu ti se potrivesc. De exemplu, presupunerea ca ai deja un prieten. De obicei fetele citesc o astfel de carte la varsta la care se gandesc la maritis. E oarecum firesc ca la aceasta varsta sa ai un prieten. Iti voi scrie si ce ar putea fi nefiresc intr-o astfel de prietenie.

Fiind indragostit de Claudia, la un moment dat mi-a venit sa ii cert pe prietenii mei mai in varsta care nu au fost in stare sa imi spuna cat de minunat este sa iubesti. Le-as fi reprosat ca si din cauza faptului ca nu m-au ajutat sa inteleg cat de mult te infrumuseteaza dragostea, deci si din cauza lor, nu mi-am petrecut studentia alaturi de Claudia.

Dar intelegand ca e prea tarziu ca sa mai fac observatii de acest gen altora, am inteles si ca trebuie sa scriu o asemenea carte. O carte care sa ii ajute pe tineri sa fie mult mai atenti decat am fost eu atunci cand vor sa isi intemeieze o familie. Eram in stare sa ma casatoresc cu oricare dintre celelalte prietene pe care le-am avut de cand m-am apropiat de Biserica. Si Dumnezeu m-a ferit de fiecare data. O data chiar in chip minunat; poate ca iti voi scrie mai tarziu despre asta.

Sa fiu putin mai practic: ce am eu cu tine?

Una si poate cea mai importanta problema este ca esti sora mea in Hristos. Si stii doar ca noi crestinii ne rugam in fiecare zi unii pentru altii, si pentru cei pe care ii cunoastem dar si pentru cei pe care nu ii cunoastem. Din moment ce incerc sa te ajut prin rugaciunile mele, de ce nu as incerca sa te ajut si prin scrisul meu?

Din clipa in care am inceput sa scriu aceasta carte am avut nadejdea ca iti va fi de folos. Imi doresc sa nu ma fi inselat.

Imi doresc atat de mult sa fie cat mai multe familii crestine! In aceste vremuri de cadere si de apostazie fiecare dintre noi avem o mare responsabilitate fata de ceilalti. Cu cat vor fi mai putini crestini, cu atat le va fi mai greu sa reziste. Vor rezista, prin harul lui Dumnezeu, dar crucea le va fi foarte grea.

Intemeierea unei familii este lucrul de care depinde in mod covarsitor viitorul tau si al celui cu care te vei casatori si al copiilor pe care ii veti avea. Dar nu numai fata de copiii tai si fata de sot vei fi raspunzatoare, ci si fata de cei care vor fi influentati de exemplul vostru. Poate ca pana acum nu te-ai gandit la acest lucru. Ar fi bine totusi sa fii constienta de faptul ca oamenii sunt intr-o legatura foarte vie si se molipsesc unii de la altii si de obiceiuri bune, si de obiceiuri rele.

Am intrebat o eleva care era foarte preocupata sa fie cat mai sexy daca isi da seama ce fel de viitor o asteapta. Mi-a spus ca spera ca un tip cu bani se va indragosti de ea.

"Bun, se indragosteste, te ia de sotie, si apoi?"

"Apoi raman sotia lui, si o sa am parte de o viata fara griji si fara lipsuri"

(Exista astfel de femei si nu putine. Ce bucurii ar putea simti o fata care s-a maritat pentru bani? Putine. Barbatul care a luat-o ca pe o marfa se va satura in cele din urma de ea. Ar fi intr-un fel si vina ei. S-a prezentat ca un produs, va fi tratata ca atare. Ce marturie va da despre casatorie o astfel de femeie? Nu ma refer la marturii scrise; putini oameni scriu carti care vad lumina tiparului. Dar fara sa fie constienti toti oamenii scriu cu cerneala faptelor lor carti prin care propovaduiesc in tacere ce au inteles din viata. Faptele exprima conceptia de viata a omului. Daca vrei, ele sunt filosofia practica a vietii noastre. Cum ar putea spune o astfel de fata ca, prin casatorie, doi tineri se unesc pentru a merge impreuna, pe calea implinirii, in timp ce ea se marita pentru bani? O astfel de afirmatie nu ar fi luata in serios de nimeni.)

"Bine, dar iti dai seama ca vei avea si destule necazuri?"

"Da, nu ma indoiesc. Eu am facut aceasta alegere cunoscandu-mi slabiciunile. Stiu ca nu asta e cea mai buna varianta. Dar asta mi se potriveste."

Refrenul acesta de justificare a greselilor prin invocarea neputintelor nu dovedeste insa cunoastere de sine. Dovedeste o falsa cunoastere de sine care se fundamenteaza pe excluderea lucrarii lui Dumnezeu in viata personala. Toti Sfintii puteau spune: "ne vedem pacatele, vedem ca suntem iubitori de patimi, deci suntem condamnati sa ramanem asa." Dar ei, cu cat isi vedeau mai bine pacatele, cu atat se rugau ca Dumnezeu sa ii lumineze. Si cu cat urcau pe trepte mai inalte, cu atat isi vedeau pacatele mai bine. Si chiar daca pacatele unora dintre ei, cum ar fi furtul unei smochine, noua ni se par neinsemnate, totusi ei le-au vazut ca pe niste ziduri care ii departau de Dumnezeu.

La fel ar trebui sa vedem si noi neputintele pe care le invocam atunci cand vrem sa luam hotarari gresite.

"Dar ai vrea ca fiica pe care o vei avea sa aiba parte de o casnicie ca aceea spre care te indrepti tu?"

"Nu, nu cred. Mi-as dori ca ea sa fie mai puternica decat mine. Sa aiba parte de o iubire adevarata, de o familie adevarata"

Cel putin aceasta afirmatie m-a mai linistit putin. Sufletul fetei nu era zdrobit total de patima lacomiei. Cata vreme intelege ca alegerea ei nu e cea mai buna cred ca Dumnezeu are cum sa o schimbe. Atunci insa cand oamenii sunt mandri de greselile lor, ba chiar ar vrea sa le repete si altii, pacatul s-a fixat in inimile lor si iese cu mult mai greu.

Tu ar trebui sa alegi o familie despre care sa fii sigura ca e cea mai buna alegere. Stai si compara toate tipurile de familie, dar gandeste-te si la faptul ca peste o vreme vom da socoteala pentru toate faptele noastre.

Sunt convins ca si cateva fete care vor sa se marite pentru bani vor deschide aceasta carte. Eu iau acum o piatra si dau in ele: "Nu va e rusine, faceti umbra pamantului O, de ce nu sunteti voi cu mintea intreaga", si aici lista de mustrari ar putea continua.

Ce am rezolvat cu asta? Nimic. Ele tot pentru bani s-ar marita. Cred ca a face alegeri de genul acesta inseamna a fi bolnav sufleteste. Nu pe bolnavi i-as acuza eu. Incerc sa ii inteleg si spun ca intr-o lume atat de indepartata de Dumnezeu cum este lumea de astazi nu este de mirare ca au cedat. Traim o lume in care anormalul este privit ca normal. Am citit de atatea ori aceasta afirmatie, incat m-am cam plictisit de ea. Cred ca ai mai citit-o si tu.

Eu consider ca mai important decat a constata aceasta este a incerca sa propui o alternativa. Traim intr-o lume din care normalul este aproape exclus. Nu lipsesc nici soriceii de biblioteca ce rasfoiesc tomurile de literatura religioasa cu pasiunea unui filatelist, facandu-si din acest studiu straniu un hobby. Dar ei se informeaza asupra normalului din interes pur carturaresc. Nu au de gand sa il traiasca. E destul de incomod.

Imi dau seama ca incercarea mea de a prezenta criteriile de intemeiere ale unei familii pot starni ironia unor cititori si cititoare, care ar parcurge randurile mele numai ca sa se delecteze. Le multumesc si acestora pentru atitudinea lor. Pentru ca prin ea imi confirma cat de diferita e optiunea lor si cat de firesc este ca alternativa pe care o prezint eu sa fie cunoscuta si de altii.

Aceasta alternativa nu este o creatie proprie. Nu e originala. E ceea ce am primit de la alti prieteni mai in varsta, oameni cu experienta in problemele familiei. Nu expun aici in detaliu pozitia crestina privitoare la aceasta problema, desi am incercat sa identific aceasta pozitie. Sunt si lucruri care ar putea fi reprosate. Unul dintre ele este ca poate voi vorbi prea deschis despre viata sexuala a tinerilor de astazi. Dar cum tu nu traiesti acum o suta de ani, mi se pare necesar sa fac referire si la mediul care te inconjoara.

"Sunt sexy, sexy, stiu ca ma vrei" e un refren pe care nu cu mult timp in urma l-ai auzit si tu pe strada, la metrou, in autobuz. Exista o mie de refrene de acest gen, fiecare aratandu-ne un alt mod de a ne abate de la intelegerea traditionala a casatoriei.

Lumea aceasta isi canta cu putere refrenul ei. La randul meu, incerc sa iti cant si eu. Daca ai vazut filmul istoric "Inima neinfricata", poate iti aduci aminte replica din secventa inmormantarii tatalui lui William Wallace, eroul Scotiei. "Canta cantece proscrise din cimpoaiele lor proscrise" Asta era una dintre formele de rezistenta a scotienilor in fata invadatorilor englezi. In fata invadatorilor spirituali, care incearca sa ne indeparteze de tot ceea ce e curat si bineplacut lui Dumnezeu, mi-as dori sa iti cant si eu un cantec despre frumusetea intemeierii unei familii. Numai ca invadatorii de astazi nu ne dau nici macar dreptul de a fi proscrisi. Adica ne lasa sa ne spunem cantecele fara oprelisti, fiind convinsi ca muzica noastra va fi acoperita de a lor. Eu totusi cred ca nu e de ajuns sa protestam fata de faptul ca ei incearca sa ne modeleze dupa criteriile lor. Cred ca e cazul sa cantam cantecele noastre. Sa nu ne poticnim ca suntem putini. Pentru ca, daca vom sti sa cantam cum trebuie, unii dintre ei se vor lasa vrajiti de muzica noastra. Chiar daca deocamdata stau departe, vor veni la noi. Si pentru a-i atrage nu este de ajuns sa le spunem ce nu ne place la muzica lor. Asa nu vom rezolva nimic. Ci trebuie sa le dam sansa sa asculte si muzica noastra.

Te rog, citeste cu atentie cele scrise in aceasta carte. Imi dau seama ca daca ai pune pe un cantar tonele de minciuni despre familie pe care vrea sa ti le inoculeze lumea aceasta si kilogramele de invataturi curate pe care le-ai primit despre acest subiect nu e greu sa deducem incotro s-ar inclina balanta.

Dar nadejdea mea este la Dumnezeu. El iti vrea binele. El vrea sa ai o viata cu adevarat implinita. Si El te poate convinge de faptul ca numai familia crestina te poate bucura cu adevarat, oricat de grea ar fi crucea pe care o ai de purtat.

Uita-te la marii actori sau la oamenii politici. Vezi ce viata de familie au! Vezi cate divorturi, cate subiecte fierbinti pentru articole de scandal! Vezi cata durere e in inimile lor! Dar ce iti scriu despre ei, vezi cata durere e in inimile celor care nu au familii crestine!

Si tu imi poti raspunde acum: "nu vad durere in inimile lor."

Adultii sunt niste fiinte foarte ciudate. Pentru mine a fost un soc sa imi dau seama cat de diferita fata de realitate este imaginea pe care o aveam despre unii dintre ei. Se lupta cu toate puterile sa isi ascunda esecurile si sa lase o impresie buna. E atata teatru!

Nu e placut sa auzi cum o femeie isi lauda sotul ca e bun, desi sotul o inseala sau face alte pacate. Atatea minciuni sufoca. O astfel de femeie minte pentru a-si acoperi sotul, dar mai ales pentru a nu fi nevoita sa recunoasca ca a gresit cand s-a maritat. Oamenii nu vor sa recunoasca cat de triste sunt familiile din care lipseste Hristos. Iar cand o fac, o fac numai pentru a face apologia concubinajului, nu pentru a marturisi ca regreta ca nu au fost in stare sa isi intemeieze o familie crestina.

Poate ca tu nu crezi ceea ce iti spun. Poate ca tu cunosti familii care nu merg la Biserica, dar in ele domneste linistea. Dar in astfel de familii diavolul insusi e cel care vegheaza la pastrarea linistii. Daca intre soti ar aparea tensiuni, atunci poate ca unul dintre ei si-ar ridica privirea spre Dumnezeu. Or, de acest lucru se teme cel mai tare ingerul intunericului. Si el face tot ce ii sta in putere ca sa nu se ajunga la tensiuni. Oricum, aceste cazuri sunt destul de rare. Diavolul ii tine pe multi in brate si fara sa le ofere o viata linistita.

Stiu ca sunt fete care zic: "nu stim ce va fi dupa moarte, macar sa ne fie bine pe lumea asta." Fete care ar fi gata sa aleaga o viata de familie ca cea despre care tocmai ti-am vorbit. Fete carora daca le-ar vorbi cineva despre suferintele vesnice ale celor care traiesc departe de Dumnezeu ar raspunde: "Nu ne sperie chinurile iadului. Nu ne intereseaza decat sa ne fie bine in lumea aceasta."

Acestor fete cartea mea li s-ar parea plicticoasa. Dar nu puteam scrie o carte despre familia binecuvantata de Dumnezeu care sa fie inteleasa de catre persoane care nu cred in El. Nu ar fi avut nici un sens. E ca si cum le-as fi cantat la pian surzilor. Surzii ar fi putut aprecia hainele si frizura mea, si poate si aspectul pianului, dar in privinta muzicii nu ar fi avut prea multe de spus.

La baza tuturor explicatiilor mele sta convingerea ca prima instanta in fata caruia trebuie sa raspundem daca suntem de parere ca e bine sa ne casatorim cu cineva e Dumnezeu. Pe cativa cunoscuti de-ai mei i-a mirat cand, atunci cand mi-au prezentat fata cu care voiau sa se casatoreasca, i-am intrebat, putin ironic:

"Si Dumnezeu ce parere are despre planurile voastre?"

"Nu stiu, de unde vrei sa stiu?"

"Crezi ca Ii este bineplacut lui Dumnezeu faptul ca ai ales-o pe ea?"

"Nu mi-am pus problema.", au raspuns cei mai multi.

Ar fi bine ca tu sa iti pui aceasta problema in clipa in care te hotarasti sa iti legi viata de cineva. Pentru ca daca nu tii cont de Dumnezeu sunt convins ca vei regreta.

Stiu ca Dumnezeu nu are un telefon public, la care sa sunam imediat si sa primim repede raspunsurile de care avem nevoie. Dar mai stiu si ca Dumnezeu nu ne lasa singuri. Daca mergem pe calea mantuirii pe care ne-a aratat-o Hristos, la fiecare pas El ne va calauzi. Si ne va vorbi ori prin duhovnic, ori prin gandurile pe care le insufla in inimile noastre, ori prin parinti, ori prin prieteni, ori prin diferite intamplari prin care trecem din randuiala Sa.

Ar fi fost mai simplu ca singura problema dintre cei doi tineri sa fie armonia fizica. Atunci cartea aceasta ar fi avut un sigur capitol. Problemele sunt mai multe, si eu nu ma voi opri aici decat asupra celor mai importante.

Ei, dar introducerea e cam lunga. Sa trecem la "fapte"