Sociologia si stiintele sociale particulare

Sociologia si stiintele sociale particulare

Daca deosebirea dintre sociologie si stiintele naturale este una de obiect al investigatiei, deosebirea sociologiei de stiintele sociale numite particulare este una de perspectiva de abordare a obiectului general comun de studiu - societatea.

Dupa cum aprecia Tr. Herseni, unele stiinte sociale se deosebesc usor de sociologie intrucat ele nu studiaza societatea ca atare si nici vreo forma oarecare de "socialitate" (comunitati, grupuri sociale etc.) si doar domenii ale vietii sociale, paliere ale societatii (cum ar spune Gurvitch) sau activitati si procese sociale particulare (economice, politice, culturale, educationale etc.).

Dintre aceste stiinte sociale particulare, sociologia se afla intr-o relatie oarecum privilegiata in special cu doua: psihologia sociala si dreptul.

Relatia speciala cu psihologia deriva din faptul ca societatea umana, fiind alcatuita din oameni, fiinte constiente, care-si desfasoara activitatea conform unor scopuri, chiar daca nu totdeauna foarte clar cristalizate, reprezinta o impletire sui-generis a obiectivului cu subiectivul, a materialului cu spiritualul. Psihologia sociala studiaza viata psihica colectiva a oamenilor, relatiile psihologice dintre acestia, prezente in absolut toate domeniile vietii sociale.

Sociologia, ca stiinta a totalitatii sociale, nu poate ignora dimensiunea psihologica a vietii sociale si nu poate sa nu tina cont de datele, cunostintele furnizate de psihologia sociala. Se impune, aici, a se evita doua tendinte reductioniste, absolutizante (intalnite in istoria sociologiei): a) tendinta psihologizanta (reprezentata, printre altii, de Gabriel Tarde) care reduce intreaga viata sociala la dimensiunea psihologica a acesteia si complexitatea relatiilor dintre oameni la relatiile psihologice, ignorand sau negand expres substratul, fundamentul material, obiectiv al acestora: b) tendinta sociologizanta, de "reificare" a realitatii sociale constand in ignorarea dimensiunii psihologice a realitatii sociale, in negarea legitimitatii studierii de catre sociologie a acestei dimensiuni.

Relatia privilegiata dintre sociologie si drept are ca temei rolul specific al subsistemului juridic, cu tot ce implica acesta (institutii, norme etc.), in societate, respectiv functia reglatorie a lui atat in raport cu sistemul social general, cat si in raport cu fiecare subsistem particular al acestuia. Intr-adevar, toate relatiile interumane, intre individ si institutii, intre institutii sau organizatii, indiferent care este natura acestora, ca si toate activitatile umane au o anumita reglementare juridica, explicita sau implicita, mai mult sau mai putin evidenta.

In consecinta, sociologia, ca stiinta despre totalitatea sociala si despre relatiile acesteia cu partile sale componente este obligata, daca vrea sa inteleaga realitatea studiata, sa ia in consideratie rezultatele stiintei care investigheaza acest subsistem cu functie reglatorie. Nu intamplator D. Gusti sublinia rolul si importanta manifestarilor juridice care, alaturi de cele politice, indeplinesc o functie prospectiva, de reglementare a relatiilor dintre oameni, de asigurare a respectarii normelor, a ordinii sociale, accentuand necesitatea investigarii temeinice a acestora in cadrul cercetarilor sociologice cu un caracter monografic.

La randul sau, stiinta dreptului nu-si poate intelege deplin obiectul propriu de studiu, daca nu-l considera ca subsistem al sistemului social global, avand roluri si functii specifice in societate.

Nu intamplator un jurist de talia lui Maurice Haurion scria ca: "putina sociologie te indeparteaza de drept, iar multa sociologie te readuce la el", in timp ce marele sociolog Georges Gurvitch afirma ca: "putin drept te indeparteaza de sociologie, iar mult drept te readuce la ea".