Terorismul antebelic si interbelic

Terorismul antebelic si interbelic

Ca etapa distincta in delimitarea istorica a fenomenului terorist, inainte de izbucnirea Primului Razboi Mondial, in Europa devenea vizibil un mod de actiune politica, care mai tarziu va primii numele de terorism de stat. Niciun atentat terorist nu a avut consecinte atat de grave ca asasinarea arhiducelui Frantz Ferdinand, mostenitorul tronului Imperiului Austro-Ungar, la Sarajevo, capitala turbulentei provincii Bosnia-Hertegovina, la 28 iunie 1914 de catre Tinerii Bosniaci (grupare care milita impotriva colonialismului austriac), armata sarba era implicata in sprijinirea, antrenarea si inarmarea unor grupari care promovau doctrina ultranationalismului . Uciderea arhiducelui a reprezentat punctul culminant al unei adevarate campanii de lichidare a reprezentantilor monarhiei bicefale, numai intre 1910 si 1914 inregistrandu-se sase atentate la viata demnitarilor din familia de Hasburg. Cei mai activi dusmani ai Habsburgilor erau bosniacii care invidiau independenta sarbilor si admirau eficienta organizatiilor secrete sarbesti.

Atentatul de la Sarajevo a reprezentat ultima manifestare de amploare a partizanilor folosirii terorismului simbolic ca panaceu a rezolvarii problemelor sociale, economice, politice sau nationale . Cei care au participat la asasinarea arhiducelui au inchis suita anarhistilor solitari care credeau ca pot schimba ordinea sociala cu ajutorul unei bombe sau a unui revolver. Atentatul a constituit punctul de tranzitie spre noi forme de manifestare a terorismului si anume terorismul sponsorizat, terorismul mutual acceptat si terorismul de stat, forme definitorii pentru perioada interbelica si postbelica, terorismul individual ramanand, treptat, doar unor dezechilibrati psihic .

Terorismul incepe sistematic in a doua jumatate a secolului al XIX-lea si la inceputul secolului XX prin lupta revolutionarilor rusi impotriva unui regim autocratic .

De-a lungul timpului, efectele inclestarilor militare au costat viata a milioane de oameni. Primul razboi mondial a fost dus cu incalcarea tuturor regulilor de pana atunci.

In primele zile dupa declansarea razboiului, Wilhelm I, fostul imparat al Germaniei, scria lui Frantz Iosif - imparatul Austriei, printre altele, urmatoarele: Totul trebuie trecut prin foc si prin sabie (.) nu trebuie lasata in picioare nicio casa, niciun pom, (.). Prin aceste metode, singurele in stare sa infricoseze un popor degenerat cum sunt francezii, razboiul va fi terminat in mai putin de 2 luni, in timp ce, daca ma voi ghida dupa considerente umanitare, razboiul va dura cativa ani. .

Executand un astfel de program care a durat, dupa cum se stie, nu doua luni ci peste 4 ani, armatele germane si aliatele ei, au distrus orase si sate, au ucis si maltratat populatia pasnica, au jefuit in masa, au folosit gloante si gaze asfixiante. Pe de alta parte, trupe otomane au ocupat teritorii din Armenia si Caucaz, distrugand totul in calea lor, masacrand populatia civila, iar armatele americane, engleze si franceze incalcau si ele regulile razboiului in timp ce ocupau teritorii (foste colonii), exterminand in mod sistematic, in scop de infricosare, populatia de culoare care se impotrivea.

Daca in epoca moderna, teroristii proveneau, in majoritate, din randul nemultumitilor dintr-o anumita tara, in perioada interbelica, terorismul va deveni un mijloc de coercitie interna si o forma de agresiune. Promoterii terorismului de stat nu s-au limitat numai la folosirea terorii ca mijloc de coercitie ci, prin intermediul propriului aparat de propaganda, au incitat deschis la ura si asasinat. Astfel, intr-un articol aparut in presa fascista italiana, in septembrie 1934 se afirma: Va veni o zi in care un student va expedia un glont, incheind arogantele ministrului Afacerilor Straine al Romaniei si vom termina astfel cu Titulescu.

Un plan de atentate teroriste a fost elaborat si de Partidul National Socialist Muncitoresc din Germania si prevedea asasinarea lui Carol al II-lea, a lui Nicolae Titulescu, Engelbert Dolfuss, cancelarul Austriei, Alexandru I Karagheorghevici, Louis Barthou, ministrul de Externe al Frantei, precum si Albert I, regele Belgiei .

Instalarea, incepand din anul 1922, a regimurilor dictatorial-fasciste in unele tari europene (Germania nazista, Italia fascista si Rusia stalinista), introducand un monopol politic absolut si nelimitat avea sa conduca la formarea in aceste state a unor miscari si organizatii extremist-teroriste pentru suprimarea oricaror libertati democratice si impotriviri. Revolutia rusa din 1917 si nasterea primului stat socialist din lume, precum si amplificarea miscarilor muncitoresti si democratice din tarile capitaliste si intensificarea luptei de eliberare nationala in colonii, avea sa constituie un puternic semnal de alarma pentru cercurile imperialiste si ultrareactionare din Occident, care vor fabrica si arunca in lupta o noua arma, fascismul . Ca ideologie, miscare sociala si forma de organizare politica, fascismul este expresia clara a neputintei claselor exploatatoare de a-si exercita si mentine dominatia politica, astfel incat a fost necesar sa fie creat un stat de tip dictatorial, militarist, razboinic si antidemocratic a carui principala actiune a constituit-o dictatura terorista deschisa si represiunea declarata asupra oricarui adversar politic.

In tara noastra si-a gasit expresia prin intermediul miscarii legionare si a principalei ei organizatii extremiste Garda de Fier, raspunzatoare pentru numeroase crime politice, jafuri, asasinate, atentate cu bombe si incendieri, carora le-au cazut victime numeroase personalitati ale vietii politice si culturale, militanti ideologici si alti opozanti ai nazismului, cetateni pasnici, evrei etc.

Daca Europa in perioada interbelica a parcurs una dintre perioadele cele mai dramatice si sumbre ale istoriei sale, nici America nu a cunoscut decat o liniste relativa. In aceasta perioada, America s-a confruntat cu terorismul tacit acceptat de stat, asa cum a fost cazul Ku-Klux-Klanului sau cel al campaniilor de terorizare a liderilor si activistilor sindicali sau antisegregationisti si cu terorismul criminal sustinut de capii retelelor de crima organizata si terorismul psihopat.

Teroarea ramanea un simplu instrument in sensul de escaladare a unui razboi psihologic declansat impotriva tuturor - inclusiv contra propriului popor . Astfel, desi teoretic, trebuie sa facem intotdeauna distinctie intre teroare ca fenomen psiho-social destructiv si terorism ca metode si procedee de actiune pentru a genera teroarea in perioada interbelica, cele doua notiuni raman insa strans legate.