ANALIZA PORTOFOLIULUI

ANALIZA PORTOFOLIULUI

Scopul capitolului il constituie intelegerea importantei riscului in actvitatea bancara si explicarea metodelor de analiza a riscului portofoliului utilizind tehnicile si instrumentele statistice ale analizei dispersionale.

Dupa parcurgerea capitolului vor fi realizate urmatoarele obiective:

Prezentarea criteriilor importante pentru adoptarea deciziei de cumparare de active;

Explicarea continutului indicatorilor analizei dispersionale utilizati in masurarea riscului portofoliului:  devianta standard, coeficientul de variatie, covarianta, coeficientul de corelatie, dominanta;

Explicarea principiilor teoriei alegerii portofolilui pe baza analizei dispersionale, cu referire la portofoliu din doua active, precum si a configurarii portofolilui din mai multe active, prin utilizarea matricei de covarianta, evidentiind avantajele diversificarii portofolilui;

Analiza riscului portofoliului prin delimitarea riscurilor sistematic si nesistematic si prezentarea importantei coeficientului beta in masurarea primei pentru risc;

Explicarea metodelor principale de masurare a riscului portofoliului centrate pe delimitarea celor 2 tipuri de riscuri: metoda determinarii valorii capitalului (CAPM) si metoda evaluarii prin arbitraj(APT).

Intelegerea importantei riscului in analiza portofoliului de credite, prin prezentarea modelelor portofolilui de credite centrate pe risc si a marimilor care exprima performantele portofoliului ajustate cu riscul.

Calitatea portofolilui bancii exprima calitatea activitatii acesteia, structura actvelor si pasivelor in functie de scadente, rate ale dobanzii sau randamente, riscuri, lichiditate si armonizarea celor doua componente structurale reprezinta elementul principal care fundamenteaza si orienteaza deciziile bancii in scopul relizarii performantei competitive si adaptative.

Teoria alegerii portofolilui ofera criterii importante pentru adoptarea deciziilor referitoare la achizitionarea activelor, explicand si de ce este necesara diversificarea portofolilui, jucand un rol de pivot in intelegerera problemelor vizand moneda, activitatea bancara si pietele financiare.

Analiza portofoliului este necesara pentru a configura structura de active care sa permita obtinerea maximului de venituri viitoare, in conditii de incertitudine si de risc, avand in vedere ca oportunitatile de investitii cele mai profitabile sunt, de regula, cele mai riscante.

Investitorii sunt preocupati de cresterea veniturilor si evitarea riscurilor, si in acest sens ei isi diversifica portofoliulul, prin detinerea de active diferite, cu riscuri si venituri asteptate diferite. Covarianta si corelatia veniturilor, ambele masurand tendinta a doua active, credite, de a se misca impreuna, sunt cruciale pentru determinarea riscului portofoliului, aceasta tendinta fiind cel mai imortant determinant al riscului portofoliului de credite. Investitorii individuali pot alege portofolii cu riscuri diferite, conform atitudinilor lor fata de risc, investitorii toleranti la risc alegand portofolii mai riscante, dar care ofera venituri mai mari, investitorii mai conservatori alegand portofolii mai sigure, dar cu venituri asteptate mai reduse.

Teoria alegerii portofoliului afirma ca cererea unui activ este corelata: a). pozitiv cu averea, bogatia; b). pozitiv cu venitul asteptat din activul considerat in raport cu active alternative; c). negativ cu risul unui activ in raport activele alternative; d). pozitiv cu lichiditatea in raport cu active alternative.

Analiza portofoliului de credite este centrata pe riscuri, indeosebi pe riscul de piata, dezvoltarea tehnicilor si instrumentelor de analiza fiind influentata de constrangerile reglementative, alocarea si calcularea capitalului economic, realizarea evaluarii creditelor si managementul fondurilor.

Diversificarea, detinerea mai multor active, este in avantajul investitorilor, deoarece el reduce riscul cu care acestia se confrunta, si avantajele sunt cu atat mai mari cu cat veniturile titlurilor care se misca similar sunt mai mici.

Riscul unui activ are doua componente: riscul sistematic, care nu poate fi diversificat in continuare, si riscul nesistematic, care poate fi diversificat. Riscul sistematic al unui activ se masoara prin beta, cu cat mai mare este beta, deci riscul sistematic, cu atat activul este mai putin dezirabil.

Atat modelul de determinare a valorii capitalului, cat si teoria evaluarii prin arbitraj ofera o explicatie pentru prima de risc a activelor, ca diferenta dintre venitul asteptat al activului si rata dobanzii fara risc. Modelul de determinare a valorii capitalului idica faptul ca prima de risc a activului este pozitiv corelata cu beta activului, sensibilitatea la venitul de piata, teoria evaluarii prin arbitraj indica faptul ca prima de risc a activului este pozitiv corelata cu sensibilitatea activului la mai multi factori, care reprezinta surse ale riscului nediversificabil in economie.

Teoria si practica managementului portofoliului de credit au dezvoltat modele de analiza a portofoliului, delimitate in modele analitice si de simulare, statice sau dinamice, toate utilizand innstrumentele analizei dispersionale a pierderilor estimate, asteptate, determinate de riscurile atasate portofoliului.

Impactul riscurilor asupra portofoliului este exprimat prin marimi sintetice, care releva valoarea veniturilor, a performantelor, obtinute din detinerea portofoliului, ajustate cu riscul, cele mai utilizate marimi fiind: pierderea asteptata, pierderea neprevazuta, valoarea de risc, capitalul economic si csderea scurta asteptata.