^{LICHIDITATEA BANCARA}

Trezoreria bancara

^{Activitatea de trezorerie reprezinta centrul de comanda si de control al fluxurilor financiare si monetare ale bancii. In cadrul trezoreriei se monitorizeaza miscarile de resurse si de plasamente ale bancii, se stabilesc dobanzile active si pasive, se asigura intrarile si iesirile de numerar ale bancii, se urmareste in cadrarea bancii in limitele rezervei minime obligatorii. Activitatea de trezorerie se concretizeaza intr-un ansamblu coerent si interdependent de operatiuni, delimitate in trei categorii, si anume operatiuni active, operatiuni pasive si monitorizarea riscurilor.}

^{Operatiunile active reprezinta in general procesul de plasare a fondurilor in diferite active purtatoare de dobanda pentru optimizarea profitului si pentru a reduce marja de risc. In cadrul acestei categorii se includ:}

^{-operatiunile pe piata monetara, avand ca obiect plasarea si atragerea de fonduri pe termen scurt, pe urmatoarele segmente ale pietei: piata scontului, piata interbancara, piata certificatelor de depozit, piata efectelor de comert, piata eurovalutelor.}

^{-operatiunile pe piata de capital, avand ca obiect investitiile in titluri pe termen mediu si lung, precum: obligatiunile guvernamentale, instrumentele quasiguvernamentale (garantate de guvern), actiuni si obligatiuni publice sau private.}

^{-plasamentele pe piata interbancara, avand ca obiect plasarea pe termen scurt a excedentului de resurse in depozite la Banca Centrala, depozite interbancare, imprumuturi acordate bancilor.}

^{Operatiunile pasive reprezinta pentru banca operatiuni de atragere si constituire a resurselor sub urmatoarele forme:}

^{-imprumuturi pe piata interbancara, avand ca obiect acoperirea deficitului temporar de resurse prin: imprumuturi de refinantare acordate de Banca Centrala, imprumuturi de la banci, depozite pe termen scurt primite de la banci.}

^{-atragerea de depozite, avand ca obiect dezvoltarea activitatii bancii prin depozite la vedere (cont curent si cont disponibil), depozite la termen (cu diverse scadente si forme), imprumuturi de la clientela nebancara (prin diverse tipuri de certificate de depozit).}

^{Monitorizarea riscurilor cuprinzand: controlul resurselor si plasamentelor, controlul nivelului si marjei dobanzii, analiza GAP-ului, supravegherea pozitiei valutare. Esenta activitatilor de trezorerie este reprezentata de asigurarea lichiditatii bancare, adica de a acoperirea nevoilor de lichiditati ale bancii prin surse ieftine si cu riscuri minime.}

^{Lichiditatea este o proprietate generala a activelor care exprima capacitatea acestora de a fi transformate rapid si la costuri minime in moneda lichida (numerar sau disponibil in cont curent). Lichiditatea bancara exprima capacitatea unei banci de a-si finanta operatiunile curente, fiind o problema de gestiune a activelor si pasivelor care au grade diferite de lichiditate.}

^{Una din probleme majore ale bancii consta in estimarea si acoperirea adecvata a nevoilor de lichiditate, gestiunea lichiditatii reprezentand un arbitraj continuu intre rentabilitatea bancii si riscurile de lichiditate, chiar riscul de faliment.}

Pozitia monetara a bancii

^{Pozitia monetara a unei banci reprezinta valoarea la un moment dat a tuturor activelor sale lichide, gestiunea acestora constituind elementul principal al gestiunii lichiditatii. Activele care formeaza pozitia monetara a bancii sunt:}

^{-Numerarul, format din monedele metalice si bancnotele aflate in posesia bancii la ghisee si in tezaur, estimarea necesarului de numerar realizandu-se prin graficul de incasari si plati in numerar. Surplusul de numerar este depus la Banca Centrala, iar deficitul este transferat in contul de disponibil.}

^{-Disponibilul in contul de rezerva la Banca Centrala este format din moneda scripturala, soldul creditor minim ala acestui cont fiind normat de banca Centrala sub forma rezervelor minime obligatorii.}

^{-Disponibilul in conturi curente la alte banci imbraca de regula forma depozitelor la vedere la bancile corespondente.}

^{-Sumele de incasat de la alte banci sunt sume in tranzit in sistemul bancar, reprezentate de instrumentele de plata (cecuri) depuse, dar pentru care nu s-a primit credit.}

^{Exceptand rezervele minime, nici unul din activele pozitiei monetare nu aduce venituri bancii. Daca obiectivul gestiunii bancare este maximizarea rentabilitatii, valoarea elementelor pozitiei monetare a bancii trebuie minimizata, minimizarea realizandu-se in urmatoarea ordine: sumele de tranzit, depozite la vedere la alte banci, numerar, rezervele minime. Rezervele sunt determinate de normele bancare si de structura depozitelor, fiind stabilite ca procent din fiecare tip de depozit bancar.}

^{Adesea, rezervele obligatorii sunt folosite de catre Banca Centrala ca instrument de politica monetara, constituind un factor de risc pentru banci. Rezervele nu sunt active lichide desi sunt incluse in pozitia monetara, insa prin intermediul lor se soldeaza pozitia lichiditatii, ele constituind un amortizor pentru pozitia monetara.}

^{Gestiunea pozitiei monetare implica incadrarea in nivelul minim al rezervelor obligatorii, actualizarea permanenta a pozitiei monetare fiind esentiala. In acest sens, banca trebuie sa asigure identificarea si luarea in considerare a tranzactiilor acre afecteaza disponibilul de cont curent la Banca Centrala, luand masuri operationale pentru contracararea influentei acestor tranzactii asupra pozitiei monetare a bancii cu riscuri si costuri adesea nefavorabile. Diferentiata ca volum in functie de dimensiunea bancii, gestiunea pozitiei monetare este aceeasi in continut, implicand urmatoarele pozitii operatii:}

^{-operatii zilnice, odata pe zi, avand drept scop determinarea excedentul sau deficitului estimat al contului de rezerva si corectarea acestora prin operatiuni certe, pe piata rezervelor bancare sau a titlurilor datoriei publice si in final calcularea soldului estimat simplu si cumulat.}

^{-operatiuni permanente, de actualizare, care se deruleaza pe parcursul zilei, prin care se corecteaza abaterile soldului contului curent.}

^{Majorarea debitelor sau creditelor care afecteaza pozitia monetara rezulta din soldul net al participarii bancii la sistemul de plati sau din tranzactii cu titluri initiate de banca, facil de urmarit si operationalizat. Principala cauza de incertitudine este volatilitatea depozitelor bancare, indeosebi a celor mari, expunerea potentiala fiind egala cu produsul dintre valoarea acestor depozite si volatilitatea lor.}

^{Protectia se poate realiza printr-o planificare si o actualizare riguroasa a incasarilor si platilor prin listarea zilnica a operatiunilor de valoare mare, a surselor de fonduri disponibile imediat si a depozitelor corespondente plus instrumentele lichide. Trezorierul colecteaza datele necesare, cautand o solutie pentru adecvarea pozitiei monetare efective la necesarul normat de rezerve, intocmind in acest sens periodic planul de incasari si de plati. Daca planul intocmit evidentiaza o incertitudine semnificativa, trezorierul adopta o atitudine colectiva, prin operatiuni de imprumuturi la Banca Centrala sau prin cumpararea de fonduri de pe piata in avans, care pot diminua rentabilitatea trezoreriei, insa asigura incadrarea in normele legale referitoare la rezerve.}

^{Nevoile de lichiditate sunt obligatii imediate carora banca trebuie sa le faca fata pentru a fi in continuare recunoscuta ca intermediar financiar. Estimarea acestor nevoi se face in functie de termenul de exigibilitate al obligatiunilor bancii, nevoile fiind grupate in urmatoarele categorii: imediate, pe termen scurt, pe termen lung, ciclice si neprevazute.}

^{a)Nevoile pe termen scurt}

^{Identificarea, evaluarea si finantarea acestor nevoi se fac pentru orizonturi anuale, ele putand fi generate de factori sezonieri, de operatiunile marilor clienti, de volatilitatea depozitelor si a creditelor. Factorii sezonieri afecteaza in general bancile specializate, insa cele mai multe fluctuatii pot fi anticipate si in timp corect gestionate. Clientii mari sunt cei cu potential de risc ridicat, indeosebi daca deciziile acestora sunt conjuncturale. Creditele si depozitele volatile pot fi estimate prin programe specifice, utilizand indicii dinamici sau ponderile in ansamblul depozitelor si creditelor.}

^{b)Nevoile ciclice}

^{Acestea sunt mai dificil de estimat si greu de anticipat, asigurarea lichiditatii necesare fiind costisitoare. Gestionarea lor presupune plasarea fondurilor in active slab remunerate, pentru perioade nedeterminate si lichidarea acestor plasamente la curs mic sau apelarea la imprumuturi de pe piata interbancara cu dobanzi mari (in conditii de piata aglomerata).}

^{Pentru estimarea marimii acestor nevoi se pot folosi urmatoarele metode de analiza si calcul: analiza comportamentului liniilor de credit, corelarea dinamicii depozitelor cu dinamica ratelor dobanzii, evaluarea vulnerabilitatii bazei de depozite (prin analiza diversificarii); pachetele de programe de analiza statistica (indeosebi pentru analiza sezonalitatii).}

^{c)Nevoile pe termen lung}

^{Acestea sunt corelate cu tendintele evolutive ale comunitatilor de clienti si ale pietelor pe care opereaza banca, in functie de caracteristicile acestora. Determinarea tendintelor presupune gruparea prealabila a activelor (lichide si solide) si a pasivelor (volatile si stabile) si apoi determinarea pozitiei lichiditatii ca diferenta intre activele lichide si pasivele volatile. Pe baza cresterii anticipate a creditelor si a depozitelor, pentru perioada viitoare se pot deduce nevoia suplimentara de lichiditate pe termen lung sau surplusul de lichiditate, pentru care trezorierul va trebui sa stabileasca modalitati de gestiune (de acoperire sau de plasament).}

^{d)Nevoile neprevazute}

^{Generate de evenimente neprevazute, aceste nevoi sunt greu de anticipat, avand un potential mare de risc, banca trebuind sa dispuna de un plan al surselor de urgenta care sa acopere partial baza de calcul.}

Indicatorii de lichiditate

^{Lichiditatea unui activ financiar are o exprimare calitativa, deoarece se raporteaza la posibilitatea de transformare in moneda, in timp ce lichiditatea bancara poate fi masurata printr-un ansamblu de indicatori, care ofera o evolutie a gradului de lichiditate si a calitatii gestiunii lichiditatii bancare. Calculul indicatorilor de lichiditate presupune in prealabil clasificarea activelor, pasivelor si a elementelor extrabilantiere in functie de scadenta si ulterior, actualizarea periodica a structurii scadentelor.}

^{a)Pozitia lichiditatii}

^{Este un indicator derivat din practica gestiunii de trezorerie si este folosit ca indicator de fundamentare al acesteia si al acoperirii nevoilor de lichiditate pe termen scurt. Pozitia lichiditatii se calculeaza in zile, in saptamani, in luni, marimea ei fiind determinata ca diferenta dintre activele lichide si pasivele volatile (imediate).}

Optimizarea pozitiei presupune echilibrarea celor doua elemente, deci obtinerea unei pozitii nule, impuse atat de gestiunea riscului, cat si de maximizarea rentabilitatii bancare. Daca pozitia este negativa, atunci activele lichide sunt insuficiente pentru onorarea integrala a obligatiunilor imediate. Daca pozitia este pozitiva, marimea excedentului admisibil poate constitui o norma interna de gestiune, dincolo de care plasamentul trebuie realizat in functie de perioadele in care pozitia lichiditatii este negativa.

^{b)Pasivele nete}

^{Aceasta grupa de indicatori are trei componente, calculate pe baza clasificarii activelor si pasivelor la un moment dat, in functie de scadenta. Pasivele nete simple se calculeaza pentru fiecare perioada ca diferenta intre pasivele si activele cu aceeasi scadenta, oferind informatii asupra transformarii scadentelor, folosita de catre banca. Intotdeauna, insa, suma absoluta a pasivelor nete simple este egala cu zero.}

Pasivele nete cumulate se calculeaza ca diferenta intre activele si pasivele cumulate, corespunzatoare fiecarei perioade, in mod secvential. Acest indicator semnaleaza perioada de maxima nevoie de lichiditate si de minima lichiditate. Indicele lichiditatii se calculeaza pe baza acelorasi date, dar nu ca diferenta, ci ca raport intre activele si pasivele ponderate. Ponderarea se face fie cu numarul mediu de zile al fiecarei perioade, fie cu numarul curent al grupei de scadenta. Valoarea supraunitara a indicatorului este favorabila, deoarece activele isi ating scadenta (devin lichide) inaintea surselor care le-au finantat.

^{c)Transformarea medie a scadentelor}

Indicatorul exprima in numar de zile sau luni diferenta dintre scadenta medie ponderata a activelor bancare si cea a pasivelor bancare sugerand mai bine ritmul de lichiditate prin exprimarea concreta in unitati de timp.

^{d)Rata lichiditatii}

Acest indicator relativ exprima in procente evolutia gradului de indatorare a bancii pe piata monetara. Se calculeaza periodic in functie de scadenta operatiunilor de imprumut prin raportarea imprumuturilor nou contractate la imprumuturile scadente in aceeasi perioada. Valorile superioare ale indicatorului evidentiaza cresterea lichiditatii bancii si invers.

^{e)Raportul credite depozite}

Calculat pe baza datelor bilantiere, indicatorul evalueaza, in general, tendinta de evolutie a lichiditatii bancii, de fapt potentialul bancii de a acoperi nevoia de lichiditate.

^{f)Raportul active lichide - depozite la vedere}

^{Usor de calculat, nivelul acestui indicator variaza in functie de gradul de dezvoltare a pietelor financiare secundare si de volatilizarea depozitelor la vedere. Semnificatia lui depinde de conceptia manageriala a bancii, variind de la risc de lichiditate, in cazul conceptiei conservatoare, la pozitia de risc normal, in cazul conceptiei agresive.}

^{g)Rata bresei}

^{Indicatorul se calculeaza ca raport intre diferenta dobanzii incasate fata de dobanda platita, pe de o parte, si diferenta active - pasive, pe de alta parte. La numarator se pot lua in considerare si costul si profitul bancar. Indicatorul exprima de fapt marimea maxima absoluta sau relativa a ratei dobanzii pe care banca o poate plati pentru finantarea unui spor de active relativ la resursele de care dispune.}