ANGAJARI SI DEGAJARI INTRE TVA SI CONTABILITATE

ANGAJARI SI DEGAJARI INTRE TVA SI CONTABILITATE

Adoptarea taxei pe valoare adaugata in practica financiara a Romaniei poate fi considerata o premisa pentru stimularea exporturilor si diminuarea importurilor, pentru accelerarea circuitelor economice din intreprinderi, pentru stimularea investitiilor si, in general, pentru imbunatatirea activitatii economico-financiare.

Cuantumul final al taxei pe valoare adaugata stabilit in ultima faza a circuitului economic pe care il parcurge un produs reprezinta practic TVA cumulata de la toti agentii economici participanti la realizarea produsului respectiv, iaz perceperea acesteia se realizeaza fragmentar in fiecare faza a circuitelor economice corespunzator valorii adaugate.

In acest fel, producatorul care a achizitionat materii prime, materiale, semifabricate de la furnizori, desi odata cu achizitia lor si TVA in cota aferenta, in fapt el nu sufera nici o pierdere baneasca deoarece, la vanzarea produsului realizat, va incasa suma respectiva fiind creditat de catre stat la nivelul TVA platita furnizorilor sai.

Consumatorul final suporta intreaga taxa pe valoare adaugata aferenta produsului final. Din acest motiv TVA este considerata un impozit pe consum.

Intreprinderea este obligata la plata taxei pe valoare adaugata pentru cumpararile aferente, precum si de a solicita prin facturare, clientilor sai, TVA conform legislatiei. Astfel, intreprinderea intervine ca un colector de impozit pentru TVA. Pentru agentul economic platitor de TVA care efectueaza operatii impozabile, TVA reprezinta o degajare de cheltuieli lasand contul de rezultate nemodificat. Aceasta este si motivatia pentru care TVA, din punct de vedere contabil, este plasat in planul de conturi in clasa a - 4 - a .

Se apreciaza ca intre contabilitate si fiscalitate se creeaza un raport neutru, dar nu putine sunt situatiile cand TVA determina un raport integrat sau de angajare a cheltuielii, determinat dintre intersectia dintre interesul contabil si cel fiscal. TVA determina un cost legat de majoritatea anumitor cheltuieli atunci cand TVA nu este deductibila in totalitate, partea nedeductibila fiind cuprinsa in costul de achizitie al bunului respectiv. Aceasta este situatia cand societatea este supusa operatiilor impozabile prin fiscalitate sau prin insasi optiunea sa de platitor. Mai mult, daca agentul economic este scutit de TVA si nici nu a facut optiunea pentru a fi platitor de TVA si se aprovizioneaza cu materii prime sau servicii de la terti care au valoare relativ mare, incarca costul bunului respectiv si cu valoarea TVA, riscand sa fie exclusa de pe piata prin concurenta furnizorilor.

Pentru a-si lua in calcul dimensiunea fiscala a afacerilor, societatea trebuie sa-si analizeze foarte bine obiectul de activitate prin consumurile intermediare, ca participant al valorii adaugate, iar in cazul in care acestea sunt mari poate aprecia ca eficienta optiunea pentru a deveni platitor de TVA.

Din contra, un agent economic al carui obiect de activitate il constituie prestarile de servicii: analize, consultante, evaluare, proiectare, si in general exploatarea inteligentei, nu va opta pentru plata TVA. Decizia se bazeaza pe faptul ca consumurile intermediare sunt mici, iar TVA va fi suportata de clienti care, in conditii de concurenta, vor renunta la serviciile agentului economic devenind platitor de TVA chiar daca calitatea lucrarilor prestate este de cel mai inalt nivel.

Daca agentul economic platitor de TVA efectueaza atat operatii impozabile, cat si scutite de TVA, atunci el este obligat sa calculeze pro-rata TVA.

Cresterea costului de achizitie prin includerea taxei pe valoare adaugata deductibile, conduce implicit la cresterea cheltuielilor de exploatare (contul 635 "Cheltuieli cu alte impozite, taxe si varsaminte asimilate") si micsorarea rezultatului contabil.

TVA angajeaza cheltuieli datorita pro-ratei  si implica indirect un cost de gestiune deoarece elaborarea declaratiilor si tinerea unei evidente contabile detaliate necesita forta de munca de loc neglijabila.

De asemenea TVA angajeaza si un cost legat de gestiunea trezoreriei pentru avansurile incasate de la furnizori.

Trebuie specificat faptul ca un agent economic care utilizeaza capital fix avansat din punct de vedere tehnologic, cu o productivitate sporita, va apela foarte putin la serviciile tertilor. In asemenea situatie, agentul economic se situeaza in pozitia de " colector d impozit si de virat la buget" , deoarece valoarea consumurilor intermediare este nesemnificativa (TVA deductibila este nesemnificativa).

Intrebarea care apare este daca o intreprindere automatizata este penalizata prin calculul TVA si virarea la buget. Raspunsul trebuie cautat in decizia manageriala fiscala a agentului economic. Producerea unui bun cu o tehnica avansata, presupune rapiditatea ciclului de exploatare, costuri de productie minime, iar livrarea produsului la valoarea neta, cu evidentierea distincta a TVA, nu afecteaza cumparatorul.

Deci, in conditii de eficienta maxima, prin cunoasterea si aplicarea corecta a regulilor fiscale si contabile, este evident ca TVA reprezinta un venit la bugetul de stat justificat, fara ca intreprinderea sa sufoce datorita consumurilor din afara nesemnificative.

In concluzie, TVA angajeaza cheltuieli, micsorand profitul contabil, in situatii bine determinate si speciale, dar marele avantaj este cel de degajare, eliminare a impozitului efectiv datorita deductibilitatii TVA.

Neutralitatea in raport cu circuitele comerciale si in raport de schimburile internationale (export), reprezinta unul din principalele merite, deoarece TVA introduce nici o distorsiune in regulile concurentei.

Optimizarea costului fiscal al intreprinderii presupune cunoasterea intelegerea si aplicarea corecta a principiilor si regulilor fiscale, astfel incat societatea sa-si atinga scopul propus : acela de a produce mai mult, mai bine si mai eficient.