Analiza gap-ului si a duratei

Analiza gap-ului si a duratei

Sensibilitatea profiturilor bancii la schimbarile in ratele dobanzii poate fi masurata mai direct prin utilizarea analizei gap, g, prin care suma valorilor pasivelor sensibile la rata este dedusa (scazuta) din suma valorilor activelor sensibile la rata.

Determinarea lui g se face astfel:

(22)

In exemplul de mai sus aceasta diferenta, numita gap, este de -30 mil. euro ( 20 - 50 ). Prin multiplicarea marimii gap-ului cu modificarea procentuala a ratei dobanzii, se obtine efectul asupra profitului bancii, care este in acest caz de -1,5 mil. euro ( 5% x -30 mil. euro), asa cum deja se calculase mai sus. Analiza prezentata este cunoscuta ca fiind analiza gap-ului de baza, analiza ce poate fi rafinata pe doua cai, ambele luand in considerare diferentierea maturitatilor activelor si pasivelor cu rata fixa.

o                abordarea pe grupe de maturitate, reprezinta masurarea gap-ului pe subintervale de maturitate, astfel ca pot fi calculate efectele modificarii ratei dobanzii pe o perioada multianuala;

o                abordarea standardizata a gap-ului, reprezinta calcularea pentru diferite pasive si active avand sensibilitati diferite la modificarea ratei dobanzii.

O metoda alternativa pentru masurarea riscului ratei dobanzii, numita analiza duratei, examineaza sensibilitatea valorii de piata a pasivelor si activelor totale ale bancii la schimbarile ratelor dobanzii, luand in considerare relatia inversa dintre modificarea ratei dobanzii si modificarea valorii de piata a activelor si pasivelor bancii. Acesta analiza se bazeza pe conceptul duratei, care masoara timpul mediu de viata al fluxurilor de plati ale titlurilor de valoare.

Algebric, durata medie este determinata astfel:

(23)

unde:

t = momentul (timpul) efectuarii platii ;

CP = valoarea platii ( dobanda + principalul);

I = rata dobanzii;

N = perioada de maturitate a titlului.

Utilizand variabila duratei medii pentru active si pasive, determinarea, prin analiza duratei, d, a sensibilitatii valorii de piata a activelor si pasivelor la modificarea ratei dobinzii se face astfel:

(24)

unde, DA si DP reprezinta duratele medii ale activelor si pasivelor.

Durata este un concept folositor, deoarece ofera o aproximatie buna a sensibilitatii valorii de piata a titlului de valoare la schimbarea ratei dobanzii acestuia.

Procentul schimbarii valorii de piata a titlului (- schimbarea in puncte procentuale a ratei dobanzii ) ( durata in ani ).

Analiza duratei implica utilizarea duratei medii a activelor si a pasivelor firmei financiare pentru a constata modul cum valoarea medie raspunde la schimbarea in rata dobanzii.

Reluand exemplul de mai sus, presupunem ca durata medie a activelor bancii este de 3 ani (adica durata timpului de viata a fluxului de plati este de 2 ani ), in timp ce durata medie a pasivelor este de de 2 ani. In plus, banca are 100 mil. euro active si 90 mil. euro pasive, capitalul sau fiind deci de 10% din active. Cu 5 puncte procentuale crestere a ratei dobanzii valoarea de piata a activelor bancii scade cu 15% (-5% x 3 ani), o scadere de 15 mil. euro din 100 mil. euro active, in timp ce valoarea de piata a pasivelor scade cu 10 % (-5% x 2 ani ), o scadere de 9 mil. euro din 90 mil. euro pasive totale, rezultatul net fiind o diminuare neta de 6 mil. euro a activelor [- 15 - (-) 9 = -6 ], deci -6 % din valoarea totala initiala. In mod similar, o scadere cu 5 puncte procentuale a ratei dobanzii determina cresterea neta a activelor bancii cu 6%.

Dupa cum a rezultat din exemplele date, analizele gap-ului si a duratei indica faptul ca banca, firma financiara va pierde daca gap-ul si durata cresc, si va castiga daca acestea scad, aceste analize fiind instrumente utile managerului firmei financiare pentru a cunoaste gradul de expunere la riscul ratei dobanzii.