CATEGORII DOCUMENTE |
Analiza si managementul riscului de credit
Riscul de credit este cel mai semnificativ, avand in vedere ca activitatea bancara este focalizata pe operatiunile de creditare si este principala generatoare de profit, dar si falimentele inregistrate de institutiile de credit in decursul timpului. Acordarea unui numar semnificativ de credite partilor afiliate, actionarilor, compromiterea principiilor de creditare, dorinta institutiilor de credit de a obtine venituri spectaculoase, evaluarea superficiala a bonitatii clientilor, lipsa de supraveghere a clientilor vechi, insuficienta supraveghere a clientilor pe toata durata creditarii, incompetenta tehnica, insuficienta selectie a riscurilor, sunt numai cateva din cauzele care au generat pierderi institutiilor de credit. Tocmai de aceea, managementul riscului de credit este sine-qua-non pentru supravietuirea acestora.
Riscul de credit reprezinta probabilitatea ca debitorul sau emitentul instrumentului financiar sa nu poata rambursa capitalul imprumutat si achita dobanda, conform prevederilor contractuale.
Managementul riscului de credit are ca scop limitarea pierderilor in cazul deprecierii performantei financiare a debitorului, dar si evitarea ca o astfel de situatie sa afecteze institutia de credit. Un management sanatos implica identificarea riscurilor existente si potentiale inerente activitatii de creditare.
Politicile privind managementul riscului de credit sunt reprezentate de masuri prudentiale stabilite de institutiile de credit, dar si de banca centrala.
Masurile prudentiale stabilite de institutiile de credit constau in analiza bonitatii clientilor pentru creditele acordate si solicitarea de garantii.
Prin analiza dosarului de creditare, institutia de credit trebuie sa decida daca va finanta sau nu clientul, tipul de finantare corespunzator acestuia si valoarea finantarii. Asadar, institutia de credit analizeaza bonitatea clientului pe baza performantei financiare a acestuia.
Analiza performantei financiare a clientilor persoane juridice are la baza factori cantitativi, dar si calitativi.
Factorii cantitativi sunt reprezentati de indicatorii economico-financiari calculati pe baza situatiilor financiare ( bilant, cont de profit si pierdere, situatia modificarii capitalurilor proprii, situatia fluxurilor de numerar, note explicative) aferente de regula ultimelor trei exercitii financiare, ultima balanta de verificare, bugetul de venituri si cheltuieli. Dintre indicatorii economico- financiari mentionam:
rata curenta (active circulante/datorii curente) reflecta capacitatea activelor curente de a se tranforma in lichiditati pentru achitarea datoriilor curente.
Rata rapida ( [active circulante-stocuri /datorii curente) reflecta capacitatea activelor cu lichiditate mare, de a acoperi datoriile curente.
Lichiditatea imediata ( trezorerie/datorii curente x100) evidentiaza posibilitatea achitarii datoriilor curente din trezoreria existenta.
Stoc de incredere (datorii curente-[active circulante -stocuri] /stocurix100) reflecta cat din valoarea stocurilor existente trebuie vanduta pentru a se acoperi datoriile curente neacoperite de activele cu lichiditate mare.
Gradul de indatorare (datorii totale/capitaluri proprii ), evidentiaza gradul de indatorare al entitatii.
Rata datoriilor pe termen mediu si lung (datorii pe termen lung si mediu /capitaluri proprii ) reflecta masura in care capitalurile proprii pot constitui garantie pentru achitarea datoriilor pe termen mediu si lung.
Rata acoperirii dobanzilor ( profit din exploatare/cheltuieli cu dobanzile) evidentiaza capacitate entitatii de a-si achita dobanzile.
Cuantum plati restante in cifra de afaceri( plati restante/cifra de afaceri x100) reflecta ponderea platilor restante raportat la cifra de afaceri.
Rentabilitatea financiara ( profit net /capitaluri proprii x100) exprima eficienta cu care este investit capitalul in entitatea economica.
Rata marjei brute ( profit brut /cifra de afaceri x100) evidentiaza ce procent din cifra de afaceri revine entitatii dupa deducerea tuturor cheltuielilor.
Eficienta activelor totale (profit net /active totale x100) reflecta eficienta cu care sunt utilizate activele entitatii economice.
Rentabilitatea activitatii de baza (profit din exploatare /cheltuieli de exploatare) reflecta eficienta activitatii desfasurate de entitatea economica.
Viteza de rotatie a activelor circulante (cifra de afaceri /active circulante) reflecta numarul de rotatii a activelor circulante in perioada analizata.
Durata medie de stocare ( stocuri /[cheltuieli de exploatare/ cheltuieli cu salarii/cheltuieli cu amortizarea] x nr.zile ) evidentiaza numarul mediu de zile in care stocurile sunt depozitate inainte de productie sau vanzare.
Perioada medie de incasare a creantelor (clienti/cifra de afaceri x nr.zile ) evidentiaza durata medie pe care entitatea economica beneficiaza de credit comercial de la partenerii sai.
Perioada medie de plata a furnizorilor ( furnizori/cifra de afaceri x nr.zile) evidentiaza durata medie pe care entitatea economica acorda credit comercial partenerilor sai.
Factorii calitativi au la baza aprecieri privind: calitatea actionariatului, managementul, strategia, conditii de piata in care isi desfasoara activitatea, etc.
Analiza performantei financiare a clientilor persoane fizice are la baza bugetul de venituri (toate veniturile lunare justificabile) si cheltuieli ( toate cheltuielile lunare ) al familiei, dar si alte criterii, cum sunt: criteriul unde locuieste clientul, durata rezidentei la aceeasi adresa, profesia practicata, durata lucrata in acelasi loc de munca, telefon, referinte bancare, situatia familiala, numar de persoane in intretinere, garantii.
Fiecarui criteriu mentionat ii corespunde un numar de puncte care se pondereaza cu coeficientul sau de importanta. Pe baza punctajului obtinut, clientul este incadrat intr-o anumita categorie de risc, astfel:
Categoria A- performanta financiara este foarte bune, cu tendinta de mentinere si in perioadele urmatoare, permitand achitarea la scadenta a ratei creditului si a dobanzii.
Categoria B- performanta financiara este buna sau foarte buna, cu tendinta de diminuare in perioadele urmatoare.
Categoria C -performanta financiara este satisfacatoare, cu tendinta de diminuare in perioadele urmatoare
Categoria D-performanta financiara este scazuta cu tendinta de reluare la perioade scurte de timp.
Categoria E- performanta financiara este inexistenta, creditul si dobanda neputand fi achitate niciodata.
In functie de performanta financiara a clientilor, serviciul datoriei (capacitatea debitorului de a-si achita datoriile la scadenta, exprimata ca numar de zile de intarziere la plata de la data scadentei) si initierea de proceduri judiciare, creditul acordat va fi clasificat in una din urmatoarele categorii, conform matricei creditelor:
Performanta financiara/ Serviciul datoriei |
A |
B |
C |
D |
E | |
0-15 zile |
Standard Pierdere |
In observatie Pierdere |
Substandard Pierdere |
Indoielnic Pierdere |
Pierdere Pierdere |
Nu s-au initiat proceduri judiciare |
16-30 zile |
In observatie Pierdere |
Substandard Pierdere |
Indoielnic Pierdere |
Pierdere Pierdere |
Pierdere Pierdere | |
31-60 zile |
Substandard Pierdere |
Indoielnic Pierdere |
Pierdere Pierdere |
Pierdere Pierdere |
Pierdere Pierdere | |
61-90 zile |
Indoielnic Pierdere |
Pierdere Pierdere |
Pierdere Pierdere |
Pierdere Pierdere |
Pierdere Pierdere | |
Minimum 91 zile |
Pierdere Pierdere |
Pierdere Pierdere |
Pierdere Pierdere |
Pierdere Pierdere |
Pierdere Pierdere |
S-au initiat proceduri judiciare |
Pentru diminuarea pierderilor determinate de riscul de creditare, institutiile de credit solicita garantii pentru creditele acordate. Garantiile pot imbraca urmatoarele forme: reale (bunuri corporale sau necorporale) si personale (furnizate de terti).
Clauzele contractuale pot contribui si ele la o protectie suplimentara a institutiei de credit prin stabilirea de limite pentru anumiti indicatori (de exemplu rata de indatorare). In general, clientul este monitorizat pe toata durata acordarii creditului, prin solicitarea periodica a balantei de verificare si a situatiilor financiare.
Masurile prudentiale stabilite de banca centrala constau in:
Constituirea de provizioane specifice pentru riscul de credit prin deducerea din expunerea institutiilor de credit a garantiilor. Fiecarei categorii de credite prezentate, A, B, C, D, E, ii corespunde un coeficient de provizionare. Nerambursarea creditului la scadenta prevazuta reprezinta un risc mai mare pentru institutie si implicit incadrarea creditului intr-o alta categorie, precum si majorarea provizionului de risc. Achitarea datorie la scadenta implica diminuarea riscului si diminuarea provizionului.
Limitarea expunerilor institutiei de credit fata de un singur client sau un grup de clienti. Reglementarile bancare prudentiale stabilesc valori maxime calculate ca procentaj din fondurile proprii ale institutiei, in expunerea acesteia fata de un singur debitor. In practica de specialitate internationala, conceptul un singur debitor reprezinta persoana fizica sau juridica sau o parte afiliata fata de care institutia de credit este expusa.
Deoarece partile afiliate institutiei de credit exercita un control sau o influenta semnificativa in deciziile acesteia, creditarea lor este susceptibila a compromite principiile de creditare, cu consecinte negative asupra performantei financiare a institutiei. Pentru a preveni astfel de situatii, autoritatile de supraveghere prudentiale limiteaza expunerea institutiei de credit si fata de partile afiliate la un anumit procent din fondurile proprii.
Limitarea si raportarea Bancii Centrale a expunerilor mari fata de un singur debitor, determinate ca procentaj din fondurile lor proprii.
Limitarea creditelor acordate de institutiile de credit personalului propriu, familiilor acestora la un anumit procent din fondurile proprii ale institutiei.
Recomandarile Basel II privind riscul de credit sunt:
Evaluarea riscului de credit poate fi efectuat prin una din urmatoarele metode:
Abordarea standardizata, conform careia expunerea la risc se pondereaza cu grade de risc standard determinate de rating-urile acordate institutiilor de credit si entitatilor economice respective.
Pentru a imbunatati senzitivitatea riscului de credit, gradele de risc aferente expunerilor institutiilor de credit catre entitati suverane (guverne, banci centrale, entitati din sectorul public/bugetar), institutii de credit, companii, au la baza evaluarile efectuate de agentiile internationale de rating si de alte institutii de profil ( gradul de risc de credit difera in functie de categoria imprumutatului). Astfel, institutia de credit acorda un grad de risc fiecarui activ si elementelor extrabilantiere si insumeaza activele in functie de gradele de risc respective.
De exemplu, gradele de risc pentru creantele aferente debitorilor persoane juridice stabilite de agentiile de rating sunt:
Rating |
AAA pana la AA- |
A pana la A- |
BBB pana la BB- |
Sub BB- |
Fara rating |
Grad de risc |
Abordarea pe baza de modele interne(IRB) presupune ca institutiile de credit sa utilizeze propriile modele de evaluare a credibilitatii debitorului, prin metode analitice specifice tipurilor de expunere la risc. Pentru a estima valoarea pierderii asteptate, institutia de credit trebuie sa determine probabilitatea ca un debitor sa nu isi achite obligatiile de plata (probabilitatea de nerambursare), cat urmeaza sa piarda institutia din creanta cuvenita( pierderea datorata nerambursarii) , valoarea creantei pe care institutia de credit urmeaza sa nu o recupereze (expunerea la riscul de nerambursare ). Acesti indicatori constituie si fundamentul cerintelor de adecvare a capitalului asociat riscului de credit.
Abordarea pe baza de modele interne are doua variante: de baza (IRB de baza)si avansata (IRB avansat).
Abordarea bazata pe modele interne de baza (IRB de baza) estimeaza probabilitatea de nerambursare a fiecarui debitor (pentru calculul acestui indicator sunt necesare informatii pe o perioada de cinci ani) , ceilalti indicatori, pierderea datorata nerambursarii si expunerea la riscul de nerambursare fiind stabiliti de banca centrala.
Abordarea avansata bazata pe modele interne (IRB avansat) estimeaza indicatorii probabilitatea de nerambursare, pierderea datorata nerambursarii si expunere la riscul de nerambursare. Determinarea ultimilor doi indicatori necesita informatii pe o perioada de sapte ani.
Estimarea riscului de credit prin cele trei metode
Valoarea pierderii asteptate |
Probabilitatea de nerambursare (PD) |
x |
Pierderea datorata nerambursarii (LGD) |
x |
Expunere la riscul de nerambursare (EAD) |
|
Abordare standardizata |
Rating extern Agentii de rating |
Prevazuta prin reglementari conform Basel II |
Prevazuta prin reglementari conform Basel II |
|||
IRB abordarea de baza |
Ratin intern (Scoring intern) |
Prevazuta prin reglementari |
Prevazuta prin reglementari |
|||
IRB abordarea avansata |
Ratin intern (Scoring intern) |
Conform modelului intern |
Conform modelului intern |
Exemplu de estimare a valorii pierderii asteptate pentru un credit ipotecar in valoare de 120.000 RON prin metoda bazata pe modele interne- de baza:
Pierderea asteptata (%) = PD x LGD = 4% x 25% = 1%
PD este estimat pe baza datelor istorice privind nerambursarea creditelor ipotecare.
LGD este stabilit de autoritatea de supraveghere (de baza) sau estimat pe baza datelor istorice privind nerambursarea creditelor ipotecare (avansata).
Valoarea pierderii asteptate = 120.000 x 1% =1200 RON
Cerinta de capital = valoarea pierderii asteptate x 8% = 1200 x 8% = 96 RON
Extinde gama ponderilor de risc de credit la opt categorii , astfel: 0
Diversifica instrumentele de diminuare a riscului de credit, prin recunoasterea garantiilor oferite de administratiile locale si regionale, entitati din sectorul public, alte entitati cu rating ridicat.
Utilizeaza rating-urile pentru evaluarea clientilor.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1732
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved