Functiile Finantelor Intreprinderii

Functiile Finantelor Intreprinderii

Ca si finantele publice, finantele intreprinderilor indeplinesc functia de repartitie si functia de control.

In conditiile economiei de piata, FUNCTIA DE REPARTITIE a finantelor intreprinderii are cu totul alte valente ce sunt exprimate de formele de proprietate, autonomia intreprinderii, strategii de dezvoltare si alte management (etc) care influenteaza formarea si cresterea fondurilor proprii sau imprumutate, asupra rationamentului cheltuielilor si platilor, asupra intregii activitati. In plan general functia de repartitie consta in promovarea capitalurilor, alocarea si folosirea lor in scopul realizarii obiectivului propus de intreprindere. Pe plan analitic, functia de repartizare reflecta urmatoarele:

• corelarea capitalurilor (K2) initiale din diferite surse, criteriul si destinatia acestora;
• utilizarea si constituirea lor;
• modificarea proportiilor fondurilor prin retinerea de resurse financiare ce se degaja din capacitatea de autofinantare si atragerea unor surse externe (aporturi noi de K si imprumuturi )

In esenta, functia de repartitie se concentreaza in constituirea K-lor proprii si imprumutate, alocarea si folosirea lor potrivit nevoilor, ciclurilor de exploatare si de investitii, formarea si repartizarea profitului, restituirea imprumuturilor si achitarea obligatiilor financiare ale intreprinderii.

Prin functia de repartitie a finantelor intreprinderii se formeaza si utilizeaza o gama variata de fonduri pt. satisfacerea nevoilor proprii ale intreprinderilor, ale asociatilor sau actionarilor, ale salariatilor si ale unor nevoi generale ale societatii.

Spre deosebire de companiile nationale, R.A., intreprinderile cu K majoritar de stat, care pe langa K-uri proprii si imprumutate isi mai creeaza o serie de fonduri din profit ca: fonduri de rezerva, fond de investitii, fond de participare la profit al angajatilor, etc.

SC pe actiuni isi procura K social initial din vanzarea de actiuni sau din aportul asociatilor, iar pe parcursul evolutiei ulterioare acest capital va putea fi majorat si prin autofinantare. Repartizarea rezultatelor financiare intre actionari se face in functie de portofoliul de actiuni detinut de fiecare. Companiile nationale, R.A fiind intreprinderi de stat vor beneficia si de subventii sau alocatii de la bugetul statului. Particularitatea este ca aceste intreprinderi vor varsa la bugetul statului atat impozitul pe profit cat si sumele care raman din profit dupa retinerile ce se fac la dispozitia lor pt. constituirea fondurilor legale.

SC pe actiuni varsa la organele de stat impozitul pe profit, pe dividende, iar o buna parte din profit se repartizeaza actionarilor si nu la bugetul de stat. La SC pe actiuni dezvoltarea capitalului poate sa aiba loc pe calea emiterii de actiuni suplimentare si obligatiuni cu posibilitatea negocierii lor la bursa de valori. Actiunea de negociere realizeaza o redistribuire reala a capitalurilor intre intreprinderi, subramuri ale economiei nationale, in conditii de stricta economicitate si eficienta.

Intr-o societate mixta se formeaza K fix si K imprumutat care pe plan economic le corespunde K fix si K circulant. K fix se formeaza la infiintare din aportul asociatilor sub forma de utilaje, instalatii, cladiri, etc. iar pe parcursul activitatii procurarea lor se face din profit, fondul de amortizare, fond de rezerva si creditele bancare pe termen mediu si lung.

K circulant - se poate constitui din fonduri proprii ca aport in natura si bani, adus, la infiintare de catre asociati din profit si din cel cuvenit asociatilor, fondul de amortizare, fond de rezerva si credite pe termen scurt.

Intreprinderile private isi formeaza si alte fonduri proprii din aportul personal al patronului (profit, alte surse si fonduri imprumutate).

In concluzie, functia de repartizare a finantelor intreprinderii uzeaza toate fluxurile financiare din intreprindere, intrari si iesiri de fonduri determinate de investitiile ce au loc in patrimoniul intreprinderii, de procesele si fenomenele economice ce au loc in cadrul circuitului economic.

FUNCTIA DE CONTROL - consta in aceea ca in economia de piata controlul se deplaseaza la nivelul firmelor, intreprinderilor. Ea are 2 laturi: una constatativa si alta corectiva. Aceste 2 laturi se impletesc organic, agentiile economice avand competenta nelimitata in procedurile manageriale, luarea masurilor corective de prevenire si inlaturarea aspectelor negative ale activitatii economice.

Functia de control nu trebuie sa se rezume doar la latura constatativa, de fotografiere a elementelor negative, rolul ei fiind in special de a interveni cu actiuni de corectie care sa contribuie la optimizarea activitatilor. Controlul prin intermediul finantelor intreprinderii presupune un cadru organizat si masuri in vederea prevenirii abaterilor de la disciplina financiara pentru cresterea eficientei si rentabilitatii, apararea integritatii si utilizarea rationala a K, respectarea legislatiei economico-financiare si fiscale, a regulilor si protectiei financiare.

Functia de control are o sfera larga de actiune, imbratiseaza toate fazele si laturile economice si financiare ale circuitului economic al intreprinderii, toti indirect prevazuti si efectivi din programele economice si din bugetele de venituri si cheltuieli ceea ce impune, organizarea unei evidente corecte si reale, tehnico-operativa, statistica si contabila precum si a unei previziuni fundamentale.

Controlul trebuie sa asigure incasarea la timp a tuturor drepturilor banesti ale intreprinderii si achitarea obligatiilor financiare fata de stat, finantarea oportuna si rationala a elementelor, identificarea si imobilizarea tuturor rezervelor interne, asigurarea echilibrului financiar, cresterea veniturilor si eficientei. Controlul se executa prin diferite parghii economico-financiare cum sunt costurile, preturile, profitul, impozitul si taxele, credite bancare, etc.

Controlul poate fi preventiv, concomitent si post-operativ (postum)

Functia de control a finantelor intreprinderii se executa prin anumite organisme care difera de la o intreprindere la alta in functie de forma de proprietate.

Astfel exista:

un control financiar propriu (autocontrol) fiind un control de gestiune care se face de contabilul sef.

control intern - revizari de gestiune, comisiile de cenzori care vizeaza urmatoarele obiective:

respectarea regulilor financiare, contabile si fiscale

asigura utilizarea eficienta a K economic si a fondurilor banesti ale intreprinderii, urmarirea si asigurarea eficientei in fundamentarea programului de productie (Q), investitii si finantarii

prevenirea, descoperirea si recuperarea pagubelor

tragerea la raspundere a celor vinovati de incalcarea disciplinei economico-financiare.

Intreprinderile pot alege in executarea actului de control si unele organe specializate din afara intreprinderii care pot analiza si expertiza anumite domenii ale activitatii sau intreaga activitate economico-financiara. Sub anumite aspecte, activitatea intreprinderilor poate fi analizata si de banci in ceea ce priveste aportul de lichiditate, solvabilitate si rentabilitate in vederea acordarii creditelor:

respectarea regimului documentelor, a formelor si instrumentelor de plata

volumul creditelor solicitate, destinatia si garantia acestora, plata dobanzilor, rambursarea la timp a K imprumutat.

Activitatea intreprinderilor este controlata si de organisme financiare centrale si locale cum sunt : Ministerul Finantelor Publice prin Garda Financiara, directii generale ale controlului judetene si a mun. Bucuresti, directiile centrale ale Finantelor Publice si Curtea de Conturi. Aceste organisme verifica in special aplicarea legilor la timp a impozitelor, taxelor si altor obligatii financiare ale intreprinderilor.