Auditul intern

Auditul intern

Consideratii generale

Cuvantul audit isi are originea in latinescul audio, audire: a asculta, si a cunoscut in decursul vremurilor multiple interpretari, intelesuri care nu au mai avut de a face cu etimologia.

Problematica auditului intern este de data foarte recenta pentru profesia si practicile din Romania. In mod concret, auditul intern, ca unul dintre pilonii pe care se sprijina o buna guvernanta corporativa, are rolul de a asigura managementul unei companii de faptul ca riscurile la care se expune societatea respectiva sunt controlate la un nivel acceptabil prin mecanismele de control intern instituite.

Necesitatea auditului intern a adoptat o evolutie considerabila incepand cu 1999 cand Comunitatea Europeana a impus alinierea sistemului de control, a banilor proveniti atat din interior de la bugetele cunoscute, cat si din exterior (finantare FNI, BIRD, PHARE si BERD).

Pana in anul 2000 la noi in tara nu exista nici o reglementare cu privire la auditul intern, aceasta activitate nefacand parte din cultura organizationala si nici din cerintele proprietarilor de entitati. Deseori se confunda conceptul de audit intern cu ceea ce se practica, adica un control intern, si acela obligatoriu numai pentru entitatile cu capital de stat sau majoritar de stat.

As vrea sa adaug si ca in perioada octombrie 1999 - iulie 2001, printr-un proiect Phare in valoare de 500.000 euro, condus de directia generala de contabilitate publica a Ministerului de Industrie, Economie si Finante francez, a fost adoptat cadrul legislativ si reglementar de creare a structurilor de control financiar intern in cadrul actualului Minister al Economiei si Finantelor.

Dat fiind faptul ca o companie se angreneaza in activitati din ce in ce mai variate si mai numeroase, activitati care comporta o serie de riscuri controlabile sau nu, auditul intern capata valente multidimensionale, nemailimitandu-se doar la sfera financiar-contabila. In aceste circumstante, responsabilitatile si aria de pregatire profesionala a auditorului intern se extinde, devenind mai complexa. O buna organizare a departamentului de audit intern la nivelul societatilor comerciale, realizarea unor misiuni de audit intern (asigurare si consiliere) de calitate si in conformitate cu prevederile nomelor profesionale (inter)nationale, o colaborare si coordonare stransa si constructiva cu auditorii externi reprezinta factorii esentiali in securizarea obiectivelor societatilor comerciale.

Auditul intern este o activitate independenta si obiectiva care da unei organizatii o asigurare in ceea ce priveste gradul de control asupra operatiunilor, o indruma pentru a-i imbunatati operatiunile, si contribuie la adaugarea unui plus de valoare. Auditul intern ajuta aceasta organizatie sa isi atinga obiectivele evaluand, printr-o abordare sistemica si metodica, procesele sale de management al riscurilor, de control, si de guvernare a intreprinderii, si facand propuneri pentru a le consolida eficacitatea.

Spre exemplu, auditul de mediu este considerat un instrument managerial de evaluare sistematica, documentata, periodica si obiectiva a performantei organizatiei, a sistemului de management si a proceselor elaborate pentru protectia mediului, cu scopul de:

(i) a facilita controlul managerial al practicilor cu posibil impact asupra mediului;

(ii) a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor si tintelor de mediu ale organizatiei[1], in vederea participarii voluntare a organizatiilor la aceste scheme.

In conformitate legislatia in vigoare, auditorul de mediu este o persoana sau o echipa apartinand personalului organizatiei sau din afara acesteia, care actioneaza in numele conducerii organizatiei, care are, individual sau colectiv, experienta necesara in domeniile si sectoarele auditate, adica poseda cunostintele relevante si experienta in domeniul mediului, managerial, tehnic si legislativ.

Resursele si timpul alocate auditului sunt in concordanta cu scopul si obiectivele acestuia.

Conducerea organizatiei la cel mai inalt nivel trebuie sa acorde sprijin in procesul de audit. Auditorii trebuie sa fie independenti de activitatile pe care le auditeaza, pentru a realiza o evaluare obiectiva si impartiala.

Auditul intern reprezinta activitatea de examinare obiectiva a ansamblului activitatii entitatii in scopul furnizarii unei evaluari independente a managementului riscului, controlului si proceselor de conducere a acesteia.

Activitatea de audit intern se exercita in cadrul entitatii de catre persoane din interiorul sau exteriorul acesteia. Practicile de audit intern se diferentiaza in functie de scopul, marimea, structura si domeniile de activitate ale entitatii.

Auditul intern este o activitate independenta si obiectiva care da unei organizatii o asigurare in ceea ce priveste gradul de control asupra operatiunilor, o indruma pentru a-i imbunatati operatiunile, si contribuie la adaugarea unui plus de valoare.

Auditul intern ajuta aceasta organizatie sa isi atinga obiectivele evaluand, printr-o abordare sistemica si metodica, procesele sale de management al riscurilor, de control, si de guvernare a intreprinderii, si facand propuneri pentru a le consolida eficacitatea.

Activitatile de audit intern se desfasoara in diverse medii legale si culturale, in interiorul organizatiilor care variaza in functie de scop, marime, complexitate si structura si de catre persoane din interiorul sau din afara organizatiei. Desi diferentele pot afecta procedurile auditului intern in fiecare mediu, conformitatea cu Standardele internationale pentru procedurile profesionale de audit intern, este esentiala in conditiile in care responsabilitatile auditorilor interni se intrepatrund. Daca auditorilor interni li se interzice prin legi sau regulamente sa se conformeze anumitor parti din Standarde, ar trebui sa se conformeze cu alte parti din Standarde si sa faca prezentari adecvate.

Auditul este adesea confundat si cu componenta sa financiara. Obiectivul general al unui audit financiar este acela de a furniza asigurarea ca situatiile financiare examinate sunt complete si intocmite cu acuratete, iar operatiile economice s-au efectuat in conformitate cu legile si reglementarile relevante in vigoare. Indeplinirea acestui obiectiv in conditii de certitudine absoluta, chiar daca este posibil de realizat, presupune o activitate costisitoare. Pentru a diminua aceste costuri exista insa posibilitatea realizarii auditurilor pe baza de teste. In acest context auditorii, prin rapoartele lor, cauta sa ofere o asigurare rezonabila - nu o asigurare absoluta - ca situatiile financiare examinate sunt complete si intocmite in conformitate cu prevederile legilor si reglementarilor relevante in vigoare. Conform principiului bunei practici in domeniu, Curtea de Conturi si-a conceput procesul de audit - prezentat intr-un manual - in asa fel incat sa obtina un nivel de incredere de 95%, ca situatiile financiare auditate nu contin erori materiale sau neregularitati.

Auditul public intern reprezinta o activitate functional independenta si obiectiva care da asigurari si consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor si cheltuielilor publice, perfectioneaza activitatea entitatii publice. Ajuta entitatea publica sa-si indeplineasca obiectivele printr-o abordare sistematica si metodica, care evalueaza si imbunatateste eficienta si eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor de administrare.

Trebuie adaugat ca auditorii nu sunt responsabili pentru prevenirea si detectarea coruptiei, fraudei si erorilor, chiar daca auditurile anuale pot impiedica savarsirea de greseli si eventualele neglijente. Responsabilitatea pentru prevenirea si detectarea coruptiei, fraudei si erorile, precum si pentru luarea de masuri corespunzatoare, revine managementului entitatilor publice auditate.

Totusi, chiar in aceste conditii auditorii trebuie sa fie in alerta atunci cand constata: slabiciuni ale controlului intern, neconcordante in modul de intocmire a evidentelor financiar contabile, erori, operatiuni economice sau rezultate neobisnuite, care indica existenta fraudei, lipsei de probitate sau coruptiei.

Primul temei legal de organizare si functionare a auditului intern este reprezentat de O.G. 119/1999 cu privite la organizarea auditului intern in institutiile publice publicata in M.O. nr.430/1999.

-O:M:F. 332/2000 "Norme generale de organizare si functionare a auditului intern".

- Legea 301/2002 de modificare si completare a O.G.119/1999 publicat in M.O. 339/2002

-O.M.F. 880/2002 publicat in M.O. 595/2002 intitulat "Codul privind conduita etica a auditului intern " si O.M.F. 252/2004 publicat in monitorul oficial 128/2004

- Legea 672/2002 cu privire la auditul intern si modificarea O.G.119/1999 si legea 301/2002 publicata in M.O. 953/2002

- Legea 84/2003 privind modificarea O.G. 119/1999 si controlul financiar preventiv publicat in M.O195/2003.

Auditul Public intern este activitatea functionala independenta si obiectiva care ofera asigurari si consiliere conducerii entitatilor publice pentru buna administrare a veniturilor si cheltuielilor publice. Acesta ajuta entitatile publice sa-si indeplineasca obiectivele printr-o abordare sistemica si metodologica, care evalueaza si imbunatateste eficienta si eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestionarea riscului, a controlului si procesului de administrare.

Tipuri de audit intern

Auditul intern este o activitate functional independenta si obiectiva care da consiliere si asigurare managementului asupra faptului ca sistemele de control intern exista si functioneaza eficient.

La nivelul institutiilor publice normele legale in vigoare definesc trei tipuri de audit (cel de regularitate, auditul de sistem si cel de performanta), in timp ce in cazul intreprinderilor exista patru tipuri: auditul de regularitate, de eficacitate, de management si de strategie. Fac aceasta comparatie intrucat materialele privind auditul intern al societatilor comerciale abunda ca informatie, in timp ce despre auditul institutiilor publice este dificil de obtinut alte informatii decat cele prevazute de norme legale in vigoare.

A. Auditul de regularitate

In cazul intreprinderilor, auditul de regularitate sau de conformitate are ca scop compararea realitatii cu sistemul de referinta propus, indiferent ca unii teoreticieni extremisti in nuante fac diferente intre regularitate si conformitate.

Pentru institutiile publice, auditul de regularitate reprezinta examinarea actiunilor asupra efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectarii ansamblului principiilor, regulilor procedurale si metodologice, care le sunt aplicabile.

Altfel spus, auditorii interni trebuie sa analizeze, in mod permanent, operatiile si activitatile desfasurate sau in curs de desfasurare si sa determine masura in care rezultatele corespund obiectivelor stabilite si daca operatiile/activitatile sunt aplicate sau realizate conform prevederilor, normelor, reglementarilor,conducand spre auditul de regularitate.

B. Auditul de performanta

La nivelul institutiilor publice, prin auditul de performanta se examineaza daca criteriile stabilite pentru implementarea obiectivelor si sarcinilor entitatii publice sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor si se apreciaza daca rezultatele sunt conforme cu obiectivele.

In cazul agentilor economici, auditul de eficacitate, mai complex, se poate numi fara nici o greseala audit de performanta. Situandu-se pe o scara superioara in evolutia auditului intern, acesta tine cont de cultura organizationala pentru ca el se refera la calitate si nu la un sistem de referinta. Se stie ca eficacitatea se refera la calitatea muncii si a rezultatelor obtinute prin respectarea regulilor adoptate de entitate, dar eficacitatea depinde de modul in care s-a desfasurat efectiv activitatea.

Auditul de eficacitate reflecta calitatea masurilor adoptate prin rezultatele inregistrate. Nu intamplator se insista pe sensul celor doi termeni: eficacitatea si eficienta.

- eficacitatea reprezinta atingerea obiectivelor fixate, respective raspunsul entitatii la asteptari

- eficienta inseamna de a face cat mai bine posibil, respectiv de a obtine cea mai buna calitate in ceea ce priveste cunostintele, comportamentele si comunicarea.

Urmare celor expuse mai sus se poate intelege ca auditorii interni mai tineri si neexperimentati vor fi utilizati preponderant in auditul de regularitate, iar cei cu experienta vor aduce aportul cunostintelor lor in auditul de eficacitate, cand este necesar sa se raspunda la intrebari cheie regasite in chestionarele de lucru.

C. Auditul de sistem

In conformitate cu normele legale, auditul de sistem al institutiilor publice reprezinta o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere si control intern, cu scopul de a stabili daca acestea functioneaza economic, eficace si eficient, pentru identificarea deficientelor si formularea de recomandari pentru corectarea acestora.

Practic, auditul de sistem se traduce printr-o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere si control intern in scopul de a stabili daca acesta functioneaza economic, eficace si eficient, pentru identificarea deficientelor si formularea de recomandari pentru corectarea acestora. Auditul public intern trebuie sa sprijine managerii (ordonatorii de credite) in identificarea si evaluarea riscurilor semnificative, contribuind la imbunatatirea sistemelor de management al riscurilor. Auditul public intern trebuie sa evalueze riscurile operatiilor economico financiare prin sistemul contabil in stransa legatura cu sistemele informationale, sistemul de conducere, sistemul decizional, toate acestea sub un sistem de control efectuat sistematic si exigent.

Auditul de sistem vizeaza in principiu evaluarea urmatoarelor sisteme: sistemul contabil, sistemul de control, sistemul decizional si sistemul informatic.

Sistemul contabil - ca sistem specializat de masurare, gestiune si control al patrimoniului unitatii. In cadrul acestui sistem se vor analiza si evalua urmatoarele probleme: organizarea si functionarea compartimentului financiar-contabil, intocmirea si prelucrarea documentelor justificative, programele informatice utilizate pentru evidenta si prelucrarea datelor, circuitul documentelor justificative, registrele de contabilitate, organizarea si functionarea contabilitatii patrimoniului.

Sistemul de control - se va urmari in principal modul de organizare si desfasurare a celor doua forme de control - controlul intern si controlul financiar preventiv - iar pe baza constatarilor rezultate se va face evaluarea acestora.

Privind controlul intern se vor analiza si evalua: constituirea cadrului organizatoric, realizarea cadrului normativ de exercitare, evaluarea controlului.

Privind controlul financiar preventiv se vor analiza si evalua: organizarea controlului financiar-preventiv, exercitarea controlului financiar-preventiv propriu si evaluarea controlului financiar-preventiv propriu.

Sistemul decizional considerat miezul comun al functiei manageriale este legat de functiile:planificare, organizare, motivare-antrenare, coordonare si control.

Sistemul informatic - In cadrul misiunilor de audit se analizeaza: raportarea cadrului normativ specific tehnologiei informatiei, masuri de securitate si cadrul organizatoric de exploatare si intretinere a sistemului.

Aceasta forma de audit cuprinde celelalte doua forme de audit intern practicate pentru intreprinderi, auditul de management si cel de strategie.

Auditul de management sau auditul de conducere se poate aprecia din mai multe perspective, acceptiuni drept pentru care putem utiliza trei abordari:

- practica dominata, ceea ce inseamna ca responsabilul sectorului auditat ii prezinta auditorului intern politica pe care trebuie sa o aplice; auditorul intern se va asigura ca exista o politica si in ce masura aceasta este exprimata cu claritate de cel care o are in responsabilitate si va analiza modul in care politica sectoriala corespunde strategiei intreprinderii sau politicilor cuprinse si rezultate din strategie;

- aplicarea politicii in cadrul entitatii, iar auditorul intern se va asigura ca pe teren, politica este cunoscuta, inteleasa si, evident, aplicata, auditorul intern avand rolul de apreciator al controlului intern;

- elaborarea strategiei, care trebuie sa fie un proces formalizat prin care sa se realizeze armonizarea propunerilor si aprobarea de catre directia generala, avand ca efect existenta unei strategii definite si aprobate si care se aplica.

Auditul de strategie reprezinta o confruntare intre toate politicile si strategiile entitatii cu mediul in care aceasta se afla pentru verificarea coerentei globale.

Rolul auditorului intern se va limita la semnalarea incoerentelor directiei generale, responsabila cu modificarea partiala sau fundamentala a unor puncte pentru a asigura coerenta globala. Este evident ca pentru acest audit este nevoie de auditori cu inalta calificare, cu competente profesionale serioase.

D. Concluzie

Orice functie a entitatii va putea fi supusa nivelurilor deja enumerate si explicate:

Pentru agentii economici:

- nivelul 1 - auditul de regularitate/conformitate

- nivelul 2 - auditul de eficacitate

- nivelul 3 - auditul de management

- nivelul 4 - auditul de strategie

Care sunt nivelurile in cazul institutiilor publice?

Normele de audit intern al unei entitati patrimoniale

Normele de audit constituie cadrul general pentru organizarea auditului intern si sunt obligatorii in exercitarea acestuia.

Scopul normelor este urmatorul:

- definirea principiilor de baza privind modul in care trebuie sa se exercite auditul intern;

- furnizarea cadrului de lucru pentru exercitarea si promovarea activitatilor de audit intern;

- stabilirea bazelor pentru evaluarea exercitarii auditului intern;

- supravegherea proceselor structurilor organizatorice si a managementului organizatoric, precum si a operatiunilor entitatii.

Normele sunt alcatuite din:

- reguli de organizare - se refera la caracteristicile entitatilor si persoanelor care exercita activitati de audit intern.;

- reguli de exercitare - descriu natura activitatilor de audit intern si furnizeaza criterii de calitate pe baza carora exercitarea acestor servicii poate fi evaluata;

- reguli de implementare - se elaboreaza in functie de tipurile specifice de angajamente (de exemplu: un audit de conformitate, investigarea unei fraude sau un proiect de control pentru propria evaluare).

Regulile de organizare si de exercitare se aplica serviciilor de audit intern in general.

Regulile de organizare si de exercitare reprezinta un singur set de reguli, insa vor fi mai multe seturi de reguli de implementare, un set pentru fiecare tip de activitate semnificativa.

Regulile utilizeaza termenii care au primit semnificatii specifice si care sunt inclusi in dictionarul de termeni.

Auditorii interni trebuie sa aiba calitatea de expert contabil sau de auditor financiar.

Normele de audit se aplica incepand cu data de 1 ianuarie 2001 si sunt obligatorii pentru urmatoarele entitati supuse auditului financiar:

- companii si societati nationale;

- regii autonome;

- societati comerciale;

- banci;

- societati de asigurare si reasigurare;

- societati de valori mobiliare;

- alte societati care opereaza pe piata de capital.

Cadrul general cuprinde:

1) Codul de etica. Un cod de etica este necesar pentru profesia de auditor intern, bazata, asa cum este in realitate, pe incredere in asigurarea obiectivitatii sale referitoare la managementul riscului, control si conducere.

Codul etic merge dincolo de definitia auditului intern, incluzand doua componente esentiale:

1. principiile care sunt relevante pentru profesia si practica de audit intern;

2. regulile de conducere care descriu normele de comportament pentru auditorii interni. Aceste reguli sunt un ajutor pentru auditorii interni, dar sunt si un ajutor pentru interpretarea principiilor si aplicarea lor practica avand rolul sa indrume din punct de vedere etic auditorii interni.

Codul etic reprezinta un indrumar pentru auditorii interni care ofera servicii in acest domeniu. Aplicabilitatea si intrarea in vigoare: 1 ianuarie 2001. Acest cod de etica se aplica persoanelor fizice si entitatilor care furnizeaza servicii de audit intern.

a) Auditorii interni trebuie sa respecte urmatoarele principii:

- Integritatea auditorilor interni asigura increderea in rationamentul profesional al acestora.

- Obiectivitatea - Auditorii interni manifesta un inalt nivel profesional de obiectivitate in culegerea, evaluarea si comunicarea informatiilor despre activitatea si procesele supuse examinarii.

Auditorii interni fac o evaluare echilibrata a tuturor circumstantelor relevante si nu sunt influentate de propriile interese sau de alte persoane in exercitarea rationamentului profesional.

- Confidentialitatea - Auditorii interni respecta valoarea si proprietatea informatiilor pe care le primesc si nu dezvaluie informatia fara o autorizare a celor in drept, cu exceptia cazurilor care reprezinta o obligatie profesionala sau legala.

- Competenta - Auditorii interni aplica cunostintele, aptitudinile si experienta necesare in exercitarea serviciilor de audit intern.

b) Reguli de conduita:

1. Integritatea - Auditorii interni:

- vor exercita profesia cu onestitate, buna-credinta si responsabilitate;

- vor respecta legea si vor actiona in conformitate cu prevederile legale si cu cerintele profesiei;

- nu vor lua parte, cu buna stiinta, la nici o activitate ilegala si nu se vor angaja in acte care sa discrediteze profesia de auditor intern sau entitatea;

- vor respecta si vor contribui la obiectivele etice legitime ale entitatii.

2. Obiectivitatea - Auditorii interni:

- nu vor fi implicati in nici o activitate sau relatii care sa afecteze o evaluare obiectiva. Aceasta implicare include acele activitati sau relatii care ar putea fi in conflict cu interesele entitatii;

- nu vor accepta nici un fel de avantaje care ar putea afecta rationamentul lor profesional;

- vor dezvalui orice document sau fapt cunoscut de ei, care, daca nu este dezvaluit, poate denatura raporturile activitatii pe care o verifica.

3. Confidentialitatea - Auditorii interni:

- vor fi prudenti in folosirea si protejarea informatiilor acumulate in cursul activitatii lor;

- nu vor folosi informatiile pentru nici un scop personal sau intr-o maniera care poate fi contrara legii sau in detrimentul obiectivelor legitime si etice ale entitatii.

4. Competenta - Auditorii interni:

- se vor angaja numai in acele servicii pentru care au cunostintele si experienta necesare;

- vor exercita servicii de audit intern in conformitate cu Normele minimale de audit intern (cadrul general);

- vor continua sa isi imbunatateasca cunostintele, eficienta si calitatea serviciilor lor.

Auditul public al institutiilor publice

Auditul public al institutiilor publice se organizeaza pentru institutii bugetare si se dovedeste a fi un instrument operativ la indemana ordonatorilor de credite in conducerea corespunzatoare a institutiei, in utilizarea rationala a creditelor bugetare alocate in realizarea finalitatii pentru care a fost infiintata institutia publica.

Auditul intern se constituie ca un control expost si respectiv, concomitent asupra intregii activitati a sistemului auditat si indeosebi asupra controlului intern al sistemului respectiv. Deci, controlul intern al institutiei publice face el insusi obiectul auditului intern. Auditul intern, fiind tot un control de tip endogen, este un control de tip evaluare si, mai ales, este un control final, ultimul din seria controalelor efectuate de structurile proprii ale institutiei publice in cauza.

Obiectivele auditului public intern (API) in sinteza pot fi urmatoarele:

a. asigurarea obiectiva si consilierea, destinate sa imbunatateasca sistemele si activitatea entitatii publice;

b. sprijinirea indeplinirii obiectivelor entitatii publice printr-o abordare sistematica si metodica prin care se evalueaza si se imbunatateste eficacitatea sistemul de conducere si gestionare a riscului din cadrul entitatii publice(EP).

Sfera auditului public cuprinde:

1. activitatile financiare sau cu implicatii financiare in momentul constituirii angajamentelor pana la utilizarea corespunzatoare a fondurilor - creditelor de catre beneficiarii acestora;

2. constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea si stabilirea titlurilor de creanta precum si a facilitatilor acordate la incasarea acestora;

3. administrarea patrimoniului public al entitatii publice, respectiv vanzarea, gajarea, concesionarea sau inchirierea de bunuri din acest patrimoniu;

4. sistemul de management, respectiv tipurile de control organizate si desfasurate in cadrul EP, precum si rezultatele obtinute in urma acestor controale.

Auditul public intern (API) este organizat astfel:

- Comitetul pentru auditul public intern (CAPI);

- Unitatea centrala de armonizare pentru auditul public intern (UCA API);

- Compartimentele de API din cadrul EP (COAPI API)

A. Principalele atributii ale structurilor de audit intern

1. Atributiile principale ale C.A.P.I.

C.A.P.I. are urmatoarele atributii:

a) dezbate planurile strategice de dezvoltare in domeniul auditului public intern si emite o opinie asupra directiilor de dezvoltare a acestuia;

b) dezbate si emite o opinie asupra actului normativ elaborat de UCAAPI in domeniul auditului public intern;

c) dezbate si avizeaza raportul anual privind activitatea de audit public intern si il prezinta Guvernului;

d) avizeaza planul misiunilor de audit public intern de interes national cu implicatii multisectoriale;

e) dezbate si emite o opinie asupra rapoartelor de audit public intern de interes national cu implicatii multisectoriale;

f) analizeaza importanta recomandarilor formulate de auditorii interni in cazul divergentelor de opinii dintre conducatorul entitatii publice si auditorii interni, emitand o opinie asupra consecintelor neimplementarii recomandarilor formulate de acestia;

g) analizeaza acordurile de cooperare intre auditul intern si cel extern referitor la definirea conceptelor si la utilizarea standardelor in domeniu, schimbul de rezultate din activitatea propriu-zisa de audit, precum si pregatirea profesionala comuna a auditorilor;

h) avizeaza numirea si revocarea directorului general al UCAAPI.

2. Atributiile principale ale U.C.A.P.I.

Atributiile principale ale UCAAPI sunt urmatoarele :

a) elaboreaza, conduce si aplica o strategie unitara in domeniul auditului public intern si monitorizeaza la nivel national aceasta activitate;

b) dezvolta cadrul normativ in domeniul auditului public intern;

c) dezvolta si implementeaza proceduri si metodologii uniforme, bazate pe standardele internationale, inclusiv manualele de audit intern;

d) dezvolta metodologiile in domeniul riscului managerial;

e) elaboreaza Codul privind conduita etica a auditorului intern;

f) avizeaza normele metodologice specifice diferitelor sectoare de activitate in domeniul auditului public intern;

g) dezvolta sistemul de raportare a rezultatelor activitatii de audit public intern si elaboreaza raportul anual, precum si sinteze, pe baza rapoartelor primite;

h) efectueaza misiuni de audit public intern de interes national cu implicatii multisectoriale;

i) verifica respectarea normelor, instructiunilor, precum si a Codului privind conduita etica a auditorului intern de catre compartimentele de audit public intern si poate initia masurile corective necesare, in cooperare cu conducatorul entitatii publice in cauza;

j) coordoneaza sistemul de recrutare si de pregatire profesionala in domeniul auditului public intern;

k) avizeaza numirea/destituirea sefilor compartimentelor de audit public intern din entitatile publice;

l) coopereaza cu Curtea de Conturi si cu alte institutii si autoritati publice din Romania;

m) coopereaza cu autoritatile si organizatiile de control financiar public din alte state, inclusiv din Comisia Europeana.

3. Atributiile compartimentului de audit public intern

Compartimentul de audit public intern are urmatoarele atributii:

a) elaboreaza norme metodologice specifice entitatii publice in care isi desfasoara activitatea, cu avizul UCAAPI sau al organului ierarhic superior, in cazul entitatilor publice subordonate;

b) elaboreaza proiectul planului anual de audit public intern;

c) efectueaza activitati de audit public intern pentru a evalua daca sistemele de management financiar si control ale entitatii publice sunt transparente si sunt conforme cu normele de legalitate, regularitate, economicitate, eficienta si eficacitate;

d) informeaza UCAAPI despre recomandarile neinsusite de catre conducatorul entitatii publice auditate, precum si despre consecintele acestora;

e) raporteaza periodic asupra constatarilor, concluziilor si recomandarilor rezultate din activitatile sale de audit;

f) elaboreaza raportul anual al activitatii de audit public intern;

g) in cazul identificarii unor iregularitati sau posibile prejudicii, raporteaza imediat conducatorului entitatii publice si structurii de control intern abilitate.

B. Desfasurarea auditului public intern

Auditul public intern se exercita asupra tuturor activitatilor desfasurate intr-o entitate publica, inclusiv asupra activitatilor entitatilor subordonate, cu privire la formarea si utilizarea fondurilor publice, precum si la administrarea patrimoniului public.

Compartimentul de audit public intern auditeaza, cel putin o data la 3 ani, fara a se limita la acestea, urmatoarele:

a) angajamentele bugetare si legale din care deriva direct sau indirect obligatii de plata, inclusiv din fondurile comunitare;

b) platile asumate prin angajamente bugetare si legale, inclusiv din fondurile comunitare;

c) vanzarea, gajarea, concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul privat al statului ori al unitatilor administrativ-teritoriale;

d) concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul public al statului ori al unitatilor administrativ-teritoriale;

e) constituirea veniturilor publice, respectiv modul de autorizare si stabilire a titlurilor de creanta, precum si a facilitatilor acordate la incasarea acestora;

f) alocarea creditelor bugetare;

g) sistemul contabil si fiabilitatea acestuia;

h) sistemul de luare a deciziilor;

i) sistemele de conducere si control, precum si riscurile asociate unor astfel de sisteme;

j) sistemele informatice.

Proiectul planului de audit public intern se elaboreaza de catre compartimentul de audit public intern, pe baza evaluarii riscului asociat diferitelor structuri, activitati, programe/proiecte sau operatiuni, precum si prin preluarea sugestiilor conducatorului entitatii publice, prin consultare cu entitatile publice ierarhic superioare, tinand seama de recomandarile Curtii de Conturi.

Conducatorul entitatii publice aproba anual proiectul planului de audit public intern.

Auditorul intern desfasoara audituri ad-hoc, respectiv misiuni de audit public intern cu caracter exceptional, necuprinse in planul anual de audit public intern, in conditiile prevazute de normele legale[2] privind auditul public intern.

In realizarea misiunilor de audit auditorii interni isi desfasoara activitatea pe baza de ordin de serviciu, emis de seful compartimentului de audit public intern, care prevede in mod explicit scopul, obiectivele, tipul si durata auditului public intern, precum si nominalizarea echipei de auditare.

Compartimentul de audit public intern notifica structura care va fi auditata, cu 15 zile inainte de declansarea misiunii de audit; in notificare se precizeaza scopul, principalele obiective si durata misiunii de audit.

Compartimentul de audit public intern notifica, de asemenea, tematica in detaliu, programul comun de cooperare, precum si perioadele in care se realizeaza interventiile la fata locului, conform normelor metodologice.

Auditorii interni au acces la toate datele si informatiile, inclusiv la cele existente in format electronic, pe care le considera relevante pentru scopul si obiectivele precizate in ordinul de serviciu.

Personalul de conducere si de executie din structura auditata are obligatia sa ofere documentele si informatiile solicitate, in termenele stabilite, precum si tot sprijinul necesar desfasurarii in bune conditii a auditului public intern.

Auditorii interni pot solicita date, informatii, precum si copii ale documentelor, certificate pentru conformitate, de la persoanele fizice si juridice aflate in legatura cu structura auditata, iar acestea au obligatia de a le pune la dispozitie la data solicitata. Totodata auditorii interni pot efectua la aceste persoane fizice si juridice orice fel de reverificari financiare si contabile legate de activitatile de control intern la care acestea au fost supuse, care vor fi utilizate pentru constatarea legalitatii si a regularitatii activitatii respective.

Reprezentantilor autorizati ai Comisiei Europene si ai Curtii de Conturi Europene li se asigura drepturi similare celor prevazute pentru auditorii interni, cu scopul protejarii intereselor financiare ale Uniunii Europene; acestia trebuie sa fie imputerniciti in acest sens printr-o autorizatie scrisa, care sa le ateste identitatea si pozitia, precum si printr-un document care sa indice obiectul si scopul controlului sau al inspectiei la fata locului.

Ori de cate ori in efectuarea auditului public intern sunt necesare cunostinte de stricta specialitate, conducatorul compartimentului de audit public intern poate decide asupra oportunitatii contractarii de servicii de expertiza/consultanta din afara entitatii publice.

Auditorii interni elaboreaza un proiect de raport de audit public intern la sfarsitul fiecarei misiuni de audit public intern; proiectul de raport de audit public intern reflecta cadrul general, obiectivele, constatarile, concluziile si recomandarile. Raportul de audit public intern este insotit de documente justificative.

Proiectul de raport de audit public intern se transmite la structura auditata; aceasta poate trimite, in maximum 15 zile de la primirea raportului, punctele sale de vedere, care vor fi analizate de auditorii interni.

In termen de 10 zile de la primirea punctelor de vedere compartimentul de audit public intern organizeaza reuniunea de conciliere cu structura auditata, in cadrul careia se analizeaza constatarile si concluziile, in vederea acceptarii recomandarilor formulate.

Seful compartimentului de audit public intern trimite raportul de audit public intern finalizat, impreuna cu rezultatele concilierii, conducatorului entitatii publice care a aprobat misiunea, pentru analiza si avizare; pentru institutia publica mica, raportul de audit public intern este transmis spre avizare conducatorului acesteia. Dupa avizare recomandarile cuprinse in raportul de audit public intern vor fi comunicate structurii auditate.

Structura auditata informeaza compartimentul de audit public intern asupra modului de implementare a recomandarilor, incluzand un calendar al acestora. Seful compartimentului de audit public intern informeaza UCAAPI sau organul ierarhic superior, dupa caz, despre recomandarile care nu au fost avizate; aceste recomandari vor fi insotite de documentatia de sustinere.

Compartimentul de audit public intern verifica si raporteaza UCAAPI sau organului ierarhic superior, dupa caz, asupra progreselor inregistrate in implementarea recomandarilor.

C. Codul etic al auditorului public

Prin aparitia Ordonantei Guvernului nr. 110/1999 calitatea de auditori interni se atribuie in urma unui examen; numai aceste persoane puteau sa efectueze auditul intern la institutiile publice reprezentate de consiliile locale care aveau un numar mediu de personal mai mic de 25 de persoane.

Auditorii interni sunt functionari publici selectati cu drepturi, obligatii si incompatibilitati prevazute de statutul functionarilor publici. Numirea sau revocarea auditorilor interni se face de conducerea EP cu avizul conducerii compartimentului de API.

Auditorii au un salariu mai mare decat salariul unei functii similare din Ministerul Economiei si Finantelor Publice cu 20%.

Auditorii interni trebuie:

- sa respecte prevederile codului privind conduita etica a AI;

- sa-si perfectioneze in permanenta cunostintele profesionale.

Persoanele care sunt sotii, rude sau afini pana la al IV-lea grad cu conducerea EP nu pot fi auditori interni in cadrul aceleiasi entitati. Nu pot fi desemnati sa efectueze misiuni de audit la o alta EP sau structura a EP daca sunt soti, sotii, afini, rude pana la gradul patru.

La auditul intern se intalnesc functiile de incompatibilitate in sensul ca daca au participat la intocmirea actului rezultat in urma activitatii de audit, sau sunt martori intr-un proces in legatura

cu EP sau se gasesc in relatii de dusmanie cu conducerea EP ori a structurii acesteia nu pot fi desemnati sa mai participe la un eventual audit sau la o expertiza judiciara in legatura cu entitatea respectiva.

Auditorul intern pentru neindeplinirea atributiilor de serviciu sau indeplinirea cu vinovatie pot fi sanctionati contraventional cu amenda intr-un cuantum de la 30-50 milioane lei.

Codul de conduita etica a auditorului intern (CCEAI) este aprobat prin ordin al ministrului economiei si finantelor . Codul reprezinta un ansamblu de principii si reguli de conduita care trebuie sa guverneze activitatea auditului intern.

Se aplica persoanelor care sunt angajate in functia de auditor intern, respectiv au promovat examenul pentru accesul la profesia de auditor intern.

Scopul codului e acela de a crea un cadru necesar desfasurarii profesiei de auditor intern in asa fel incat acesta sa-si indeplineasca cu profesionalism, loialitate, corectitudine si in mod constiincios indatoririle de serviciu , sa se abtina de la orice fapta care ar putea sa conduca la prejudicii materiale si morale pentru EP.

Pentru realizarea acestui scop este necesar ca auditorii sa indeplineasca urmatoarele obiective:

a. Performanta presupune indeplinirea de catre auditor a unei activitati la parametrii cei mai ridicati, respectiv sa fie atinse criteriile de economicitate, eficacitate si eficienta.

b. Profesionalismul presupune existenta unor capacitati intelectuale si experiente dobandite prin pregatire si conduita fara repros.

c. Calitatea serviciilor presupune indeplinirea de catre auditor a serviciilor ce ii revin,cu responsabilitate, sarguinta, onestitate si obiectivitate.

d. Increderea presupune instituirea unor relatii de serviciu, de cooperare profesionala, echilibrata si corecta intre toti auditorii interni, colaborare dublata si de respectul reciproc.

e. Conduita presupune un comportament atat pe plan profesional cat si personal.

f. Credibilitatea presupune intocmirea raportului de audit cu concluzii proprii auditorului, reale, certe si fara patima mai ales .

Principiile fundamentale sunt:

integritatea;

independenta si obiectivitatea;

confidentialitatea.

Integritatea presupune ca auditorul sa fie corect, onest si incoruptibil.

Independenta presupune o oarecare siguranta din partea auditorului in desfasurarea activitatii. Auditorul trebuie sa fie independent si impartial teoretic si practic. Sa nu fie animat si afectat de interese personale si sa nu se implice in acele activitati care i-ar crea o imagine necorespunzatoare.

Obiectivitatea presupune din partea auditorului o impartialitate in intocmirea rapoartelor de audit inscrierea datelor reale, sa aiba la baza documente, sa se raporteze in permanenta la standarde, la norme, la instructiuni. Punctele de vedere inscrise in rapoarte trebuiesc tratate cu obiectivitate, sa fie proprii auditului, sa se finalizeze cu masuri concrete.

Confidentialitatea presupune obligativitatea expresa pentru auditor de a nu difuza informatii despre persoanele cu care ia contact,informatiile sa nu le utilizeze in interes personal, ci numai in interes de serviciu.

In cazuri exceptionale si la solicitarea organelor in drept pot furniza anumite informatii in legatura cu munca desfasurata.

La cele trei principii fundamentale mai putem adauga:

Competenta profesionala reprezentata prin indeplinirea atributiilor de servici cu profesionalism, impartialitate si la standardele internationale aplicand cunostintele, aptitudinile si experienta dobandita.

Codul mai prevede si o anumita "neutralitate politica".

Regulile de conduita sunt norme de comportament si vizeaza: