BANCA CENTRALA EUROPEANA (BCE)

este succesorul institutional al Institutului Monetar European infiintat in 1994, care timp de patru ani si-a desfasurat activitatea pentru a se transforma in anul 1998 intr-o banca centrala operationala; 

reprezinta cea mai inalta autoritate monetara din zona euro, emitentul si paznicul constitutional al monedei unice;

in calitate de creator al politicii monetare in zona euro, este unicul si cel mai important determinant al stabilitatii si succesului monedei euro

obiectivul cel mai important al acestei institutii este asigurarea stabilitatii preturilor sau controlul inflatiei, prin influentarea nivelului ratelor dobanzilor interbancare;

procesul de adoptare a deciziilor este centralizat prin organele din componenta BCE: Consiliul Guvernator, Consiliul Executiv si Consiliul General.

Subscrierea de capital se face in functie de participarea fiecarui stat membru la PIB-ul comunitar si de numarul populatiei

BCE si-a inceput activitatea cu un capital de 4 miliarde euro. La 1 ianuarie 2001, odata cu intrarea Greciei in Uniunea Monetara Europeana, Banca Greciei a subscris 95% din capitalul aferent, 5% fiind subscris inainte, in calitate de stat din afara zonei euro.

Subscrierile de capital ale bancilor centrale din zona euro la capitalul total al BCE de 5 miliarde euro au ajuns, dupa aderarea Greciei, la 4.049.715.000 euro

Dupa extinderea UE, in mai 2004, subscrierile la capitalul BCE au ajuns la 5.564.669.247 euro.

Functiile BCE

1. Emisiunea de moneda

Banca Centrala Europeana este singura institutie care are dreptul de a autoriza, prin Consiliul Guvernator, emisiunea de moneda in interiorul Uniunii Europene.

BCE este organismul care controleaza si monitorizeaza activitatea privind producerea si circulatia bancnotelor si monedelor euro.

Stabilirea si implementarea politicii monetare unice in zona euro

In cadrul politicii monetare pe care o promoveaza, BCE dispune de un set de instrumente si proceduri specifice:

conduce operatiunile de open-market;

ofera facilitati de creditare permanente;

stabileste regimul rezervelor minime obligatorii pe care bancile trebuie sa le mentina in conturi deschise la aceasta.

Pentru aplicarea operatiunilor de open-market, Eurosistemul dispune de 5 tipuri de instrumente

.cumparari/vanzari reversibile de active eligibile pentru tranzactionare;

.tranzactii complete (outright);

.emitere de certificate de depozit;

.swap valutar;

.atragere de depozite la termen.

Procedurile utilizate pentru realizarea operatiunilor de politica monetara ale Eurosistemului sunt:

licitatii standard (in interval de 24 de ore, participanti fiind bancile care indeplinesc criteriile de eligibilitate);

licitatii rapide (in interval de 1 ora, numar limitat de participanti);

proceduri bilaterale (prin care Eurosistemul isi deruleaza o tranzactie cu una sau mai multe banci fara a apela la licitatie).

Activitatea de refinantare a Bancii Centrale Europene are la baza cateva elemente distincte:

politica monetara a Bancii Centrale Europene este transmisa prin intermediul institutiilor de credit de pe intreg continentul european; 

institutiile financiare nu recurg intotdeauna la Banca Centrala Europeana pentru a se imprumuta pentru nevoile lor de lichiditate, imprumuturile interbancare fiind mai frecvente decat cele de la banca centrala; Banca Centrala Europeana imprumuta numai atunci cand sistemul bancar ca intreg duce lipsa de lichiditati;

necesarul rezervei minime poate fi modificat de BCE in orice moment, nivelul tinta situandu-se intre 1,5% si 2,5% din pasivele bancare relevante (depozite pe termen de o zi, depozite cu o scadenta de pana la 2 ani, titluri de credit emise, titluri de credit cu scadenta de pana la 2 ani si hartii de valoare);

bancile nu trebuie sa indeplineasca necesarul rezervei minime in fiecare zi a saptamanii, Banca Centrala Europeana analizand evolutia acestuia ca medie lunara; 

rezervele detinute la Banca Centrala Europeana aduc un venit mic din dobanda, in prezent la o rata echivalenta cu rata dobanzii pentru operatiunile principale de refinantare

Banca Centrala Europeana isi realizeaza activitatile de refinantare prin intermediul celor 12 banci centrale nationale care formeaza Eurosistemul, fara a se implica in mod direct in tranzactiile de rascumparare

3. Monitorizarea operatiunilor de schimb valutar

deoarece modificarile cursului de schimb al euro pot influenta stabilitatea preturilor in zona, BCE este obligata sa intervina periodic pe pietele valutare;

Banca Centrala Europeana elaboreaza si aplica politica privind cursul de schimb in zona euro, emite reglementari privind monitorizarea si controlul tranzactiilor valutare si al altor operatiuni specifice;

de la data de 1 ianuarie 1999, zona euro mentine o politica unica a ratei de schimb in relatiile cu terte valute

politicile de interventie ale BCE pe pietele valutare au suferit unele ajustari, prin comparatie cu cele practicate de bancile centrale inainte de unificarea monetara;

Mecanismul Ratelor de Schimb II (ERM II) - marje de fluctuatie de +- 15%

Formele de interventie ale BCE pe piata valutara sunt:

interventie verbala, atunci cand oficialii din cadrul ministerelor de finante sau bancilor centrale coboara/urca moneda in discursurile lor, prin simpla indicare a faptului ca aceasta este supraevaluata sau subevaluata;

interventie operationala, prin vanzare/cumparare de moneda de catre banca centrala;

interventie comuna, atunci cand un grup de state colaboreaza pentru reducerea/cresterea valorii unei monede utilizand rezervele lor valutare;

interventie sterilizata, care este compensata prin actiuni de politica monetara (operatiuni de open-market, tinte de inflatie); banca centrala sterilizeaza interventiile sale pentru a nu compromite politica monetara nationala din dorinta aprecierii/deprecierii monedei nationale.

BCE a intervenit pe piata valutara in urmatoarele momente

22 septembrie 2000 BCE a efectuat prima sa interventie, printr-o actiune conjugata cu bancile centrale din SUA, Canada, Japonia, Germania si Franta (G7). Toate aceste banci au cheltuit in jur de 5-6 miliarde USD in sprijinul monedei unice.

3 noiembrie 2000 BCE a intervenit in doua etape, cheltuind aproximativ 1 miliard USD. Textul interventiei a fost: 'BCE este preocupata de implicatiile globale si nationale ale cursului valutar al euro, incluzand impactul asupra stabilitatii preturilor. BCE confirma ca valoarea euro nu reflecta conditiile favorabile din zona euro."

6 noiembrie 2000 interventie unilaterala implicand doar bancile din cadrul Eurosistemului.

9 noiembrie 200 in timp ce atentia era indreptata spre alegerile prezidentiale din SUA, BCE a anuntat interventia unilaterala pentru a opri caderea monedei unice.

Administrarea rezervelor valutare

BCE mentine si gestioneaza rezervele valutare care ii sunt transferate; valoarea totala a rezervelor transferate BCE a fost de 50 miliarde euro, diminuata cu capitalul subscris de bancile centrale din afara zonei euro; dupa largirea UE in mai 2004, aceasta a crescut proportional cu participarea bancilor centrale noi membre ale SEBC la subscrierea de capital, ajungand la 55,6 miliarde euro

.atata timp cat nu exista transfer de proprietate, activele straine detinute de bancile centrale nationale sub control direct si efectiv sunt considerate active de rezerva ale fiecareia;

.celelalte operatiuni cu active de rezerva raman la bancile centrale nationale iar tranzactiile statelor membre reflectate in balanta de plati trebuie sa faca subiectul aprobarii din partea BCE cu scopul de a asigura corespondenta cu regimul de schimb si politicile monetare in Uniunea Europeana;

.bancile centrale nationale trebuie sa mentina sub control direct si efectiv activele de rezerva ramase, pe care le pot utiliza pentru indeplinirea obligatiilor fata de organismele financiare internationale;

.in timp ce rezervele valutare ale BCE se utilizeaza pentru interventii pe pietele valutare rezervele valutare administrate de bancile centrale ale statelor membre nu mai servesc unor scopuri de politica valutara

Supravegherea sistemelor de plati in zona euro TARGET - Sistemul transeuropean automat de decontare bruta in timp real)

Caracteristicile sistemului TARGET:

are o structura descentralizata, formata din 15 sisteme nationale de decontare bruta in timp real (RTGS) si din mecanismul de plati al Bancii Centrale Europene (EPM), care sunt strans legate pentru a se aplica o politica uniforma in vederea procesarii platilor transfrontaliere in euro; din februarie 2005, TARGET cuprinde si sistemul national de decontare bruta in timp real al Poloniei;

este un sistem de plati in timp real

toate platile transfrontaliere beneficiaza de acelasi tratament indiferent de valoarea lor;

este un sistem de decontare in timp real in care fiecare plata este inregistrata individual

este accesibil unui numar mare de participanti;

opereaza intr-un interval lung de timp; pentru a veni in intampinarea nevoilor clientilor si ale pietei financiare, TARGET opereaza in general 11 ore in fiecare zi lucratoare, de la ora 7.00 pana la ora 18.00, ceea ce permite o mai mare acoperire intre sistemul TARGET si sistemele de plati ale celor mai importante centre financiare ale lumii;

este foarte usor de utilizat; pentru initierea unei plati transfrontaliere prin sistemul TARGET, participantii trimit ordinele lor de plata sistemului national de decontare bruta in timp real (RTGS) in euro la care ei participa.

Principiile de baza ale viitorului sistem de plati care se asteapta sa devina operational in ianuarie 2007 sunt:

"TARGET 2" va continua sa ramana un sistem multilateral, format din componentele nationale si una comuna, cea a BCE. Deoarece eficienta este greu de obtinut cu o infrastructura fragmentata, in viitor va fi creata o platforma informationala comuna care sa fie utilizata de bancile centrale in mod voluntar;

.ca si sistemul actual, "TARGET 2" va fi utilizat in special pentru platile de mare valoare, fara sa existe restrictii privind orice plata in timp real;

.serviciile oferite de sistemul "TARGET 2" vor avea un grad de armonizare mai ridicat decat in prezent; vor fi definite serviciile de baza si functiile noului sistem, bancile centrale nationale avand posibilitatea de a adauga si alte servicii cu specific national;

pentru serviciile de baza va exista o structura de pret unica pentru tranzactiile TARGET transfrontaliere si nationale, serviciile suplimentare continuand sa fie platite separat;

bancile centrale din tarile noi membre sau candidate la aderarea in Uniunea Europeana au dreptul, dar nu si obligatia, de a se conecta la TARGET din momentul aderarii lor. Cu exceptia Poloniei, celelalte state care au aderat in mai 2004 au preferat ramanerea in afara sistemului, pana la data adoptarii euro.

6. Alte functii si responsabilitati ale BCE

Supravegherea institutiilor de credit

In art. 25.1. din Statut se prevede obligatia ca BCE sa fie consultata ori de cate ori se are in vedere emiterea unor acte juridice care sa aiba legatura cu competentele ei, in special in domeniul legislatiei privind supravegherea prudentiala a institutiilor de credit din zona euro.

Din aceasta perspectiva, BCE are misiunea de a contribui la desfasurarea cu eficienta de catre autoritatile competente din tarile membre a politicilor de supraveghere prudentiala a institutiilor de credit, cu scopul de a asigura stabilitatea sistemului financiar (art. 25.2. din Statut).

Actioneaza ca banca a bancilor centrale nationale

In concordanta cu prevederile art. 19 din Statut, Banca Centrala Europeana solicita institutiilor de credit mentinerea rezervelor minime obligatorii in conturi la bancile centrale nationale in cadrul sistemului de rezerve minime al Eurosistemului. In acelasi timp, exista obligatia bancilor centrale nationale sa depoziteze o anumita suma de bani in conturile BCE, pentru care se plateste o dobanda redusa. Detinerile sub forma rezervelor minime ale institutiilor de credit sunt remunerate la rata operatiunilor principale de refinantare.

Desi necesarul rezervelor minime reprezinta un instrument important de politica monetara, el joaca un rol secundar in operatiunile zilnice ale Bancii Centrale Europene.

Sistemul rezervelor minime se aplica institutiilor de credit din zona euro si are drept scop asigurarea stabilitatii ratelor de dobanda si a lichiditatii structurale.

De asemenea, conform art. 17 din Statut, BCE si bancile centrale nationale pot deschide conturi pentru alte institutii de credit, entitati publice sau alti participanti pe piata si pot accepta active calificate ca eligibile pentru garantare.

Imprumutator de ultima instanta

Institutiile de credit din zona euro pot apela la Banca Centrala Europeana pentru a se imprumuta pentru nevoile lor de lichiditate (art. 18 din Statut). In general, imprumuturile interbancare sunt mai frecvente decat cele de la o banca centrala, iar BCE imprumuta numai atunci cand sistemul bancar ca intreg duce lipsa de lichiditati. Ea isi realizeaza activitatile de refinantare prin intermediul celor 12 banci centrale nationale care formeaza Sistemul European al Bancilor Centrale, fara a se implica de o maniera directa in tranzactiile de rascumparare.

Asigurarea legaturii cu organizatiile financiar-bancare internationale

BCE participa in prezent la intalnirile unor organisme internationale, cum sunt FMI, OECD, BRI, G7 etc.

In aceste relatii, Consiliul European, la propunerea Comisiei Europene si dupa consultarea BCE, hotarand cu majoritate calificata, decide pozitia pe care o ocupa UE la nivel international in ceea ce priveste problemele care prezinta un interes particular pentru Uniunea Economica si Monetara si, hotarand cu unanimitate de voturi, isi decide reprezentarea respectand repartizarea competentelor prevazuta la art. 103 si 105 din Tratat.