Internationalizarea bancara

Internationalizarea bancara

Operatiunile financiare internationale sunt parte integranta a activitatii marilor banci, inca din anii saizeci fenomenul internationalizarii luand forme agresive, pentru a continua in acelasi ritm si in deceniile urmatoare, in prezent  capatand importanta fireasca fenomenul globalizarii bancare.

Aceleasi operatii bancare, specifice si spatiului national, devin ceva mai complexe in spatiul international, din urmatoarele cauze principale:

Complicarea configuratiei reglementative, operatiunile confruntandu-se cu doua legislatii, cea autohtona si cea straina, din tara in care se desfasoara operatiile;

Diversificarea conditiilor generatoare de riscuri, standardele si rigorile raportarii financiare fiind diferite de la tara la tara, ingreunand evaluarea concreta a riscului;

Bancile dispun de mai multe optiuni organizatorice pentru furnizarea propriilor servicii in spatiul international, complicandu-se insa evaluarea.

Cresterea a zonei internationale a activitatii bancare, zona care ramane totusi privilegiul marilor banci si centrelor de moneda, ce-si mentin totodata o parte tot mai importanta din propriile afaceri pe relatiile externe.

In ultimii ani, internationalizarea bancara cuprindea si latura defensiva, a securizarii fondurilor bacare si protectiei pozitionale pe piata, bancile extinse in spatiul international intalnind si replica ofensiva a celor locale.

1. Internationalizarea furnizarii serviciilor bancare

A fost mentionata varietatea optiunilor organizatorice pentru bancile ce se extind in spatiul intrnational, forma de organizare depinzand in principial de natura serviciilor ce urmeaza sa fie oferite, de volumul lor, ca si de talia bancii si capitalul angajat in structura formei organizatorice alese, cerintele de personal si fara indoiala exigentele legale.

In cazul marilor banci-centre de moneda, formele sunt multiple, precum oficii de reprezentanta, sucursala cu servicii complete, subsidiari si oficii specializate, aceasta pe fondul unei necesitati reale, corespunzatoare varietatii de produs pe care aceste mari companii sunt capabile sa le ofere. Dimpotriva, bancile mici pot opta, in acelasi spatiu international, pentru servicii limitate, posibil de oferit si printr-o singura forma organizatorica.

O optiune de organizare internationala, limitata in privinta serviciilor bancare oferite, este aceea de banci corespondente, care nu promoveaza o intrnationalizare agresiva, ci va urma indeaproape nevoile clientilor, tipurile de servicii oferite constand in schimburi valutare, onorarea scrisorilor de credit si acreditivelor, informatii asupra creditarii.

Avantajul organizarii prin corespondenti bancari este acela al eliminarii propriului personal in furnizarea serviciului, avand loc de fapt un schimb de servicii intre bancile corespondente in beneficiul clientilor proprii ambelor bancii.de o parte si cealalta.

Forme organizatorice generalizate

Oficiul de reprezentanta constituie un punct de dezvoltare a afacerilor centrului si se localizeaza de obicei in mari orase, reprezentand o forma prealabila ramificarii, oficiul neputand opera nici imprumuturi si nici depozite;

Ghiseul de sucursala este folosit ca birou de inregistrare pentru accesul pe piata eurodevizelor, nedispunind de personal operational, activitatea corespunzatoare revenind oficiului central al bancii, localizarea acestuia fiind de regula in tari cu fiscalitate avantajoasa centrului.

Sucursala cu servicii complete constituie, poate, cea mai flexibila forma organizatorica, fara autonomie decizionala, in ceea ce priveste  serviciile bancare internationale, pentru-ca poate oferi toate serviciile permise de cele doua legislatii implicate, atat ca serviciu complet cat si in detaliu, cerintele de personal fiind sensibil extinse.

Subsidiarul sau filiala constituie practic o societate bancara separata si autonoma din puunct dr vedere financiar si decizional, cu capacitate proprie de operare in tara gazda, fiind constituita sub doua forme: banca afiliata si banca autonoma.

Banca afiliata se constituie cand banca mama detine o parte minoritara a capitalului subsidiarului, existand doua probleme, a capitalizarii si a aprobarilor legale specifice tarii gazda. Comparativ cu ramificarea, portofoliul de activitati este mai larg, care totusi poate fi rstrictionat de reglementarile locale.

Banca autonoma functioneaza tot intr-un cadru limitativ, lipsind si in acest caz sustinerea integrala a bancii mame, forta subsidiarului fiind evaluata separat de aceea a bancii mame, angajarea capitalului propriu subsidiarului este evident vizibil mai importanta decat in cazul ramurii.

Consortiul bancar reprezinta o societate bancara separata, fondata in regim de joint venture de catre mai multe banci mama, la randul lor situate in tari diferite, fiind accesibile consortiului si operatii de sindicalizare bancara si de investitii.

Corporatia de tip 'edges', este o forma de organizare specifica bancilor din SUA, importanta lor tine de talia mare, care le pune sub o reglementare speciala. Angajate in tranzactii bancare internationale, companiile de tip 'edges' accepta depozite la cerere si la termen, pot oferi o diversitate de servicii, inclusiv schimb valutar si imprumut, activitatea de investitii dispunand de un regim foarte permisiv, corporatia 'edges' functionand in regim de  holding bancar pentru subsidiarii bancilor straine

Facilitati bancare internationale constituie tot o emanatie a legislatiei SUA, in sprijinul furnizarii serviciilor, beneficiarul acestor servicii dispunand de posibilitatea de a efectua operatii de imprumut-depozite in spatiul international, fara limitari in privinta rezervelor, ratelor dobanzii etc

Din cele prezentate reiese ca marile banci-centre de moneda pot oferi servicii de specialitate complete in spatiul international, in vreme ce bancile regionale si de talie mai mica pot avansa in acelasi spatiu international cu servicii limitate, precum schimb valutar, acreditiv si scrisori de credit.

3. Tipuri de servicii si tranzactii

Varietatea serviciilor bancare internationale se extind intre transferuri si plati internationale, pe de o parte, si imprumuturi in regim de eurodevize, de cealalta, diferentiindu-se dupa gradul de complexitate.

Serviciile bancare internationale vizeza urmatoarele categorii de operatii: transferuri banesti, acoperirea riscurilor, tranzactii comerciale, schimburi valutare. Precizati care dintre categoriile de operatii enumerate nu reprezinta servicii bancare.

Transferuri banesti se opereaza in folosul si la cererea detailistilor si angrosistilor, daca instrumentul de plata va fi cecul, apare necesitatea unei a doua banci, localizata in strainatate, cu care banca autohtona sa intre in relatie directa de plati;

Tranzactiile comerciale, de comert exterior, care implica bancile internationale in finantarea comertului exterior, serviciile majore se refera la operatiile banesti asociate titlurilor banesti, scrisorilor de credit si titlurilor de acceptare bancara, componenta esentiala a activitatii priveste emiterea scrisorii de credit;

Daca exportatorul doreste, astfel, plata imediata, se va emite un document de plata la vedere, utilizandu-se insa creditarea comertului international prin utilizarea acreditivului. Documentul de plata la termen functioneaza drept titlu de valoare universal acceptat, securizabil si negociabil, in sensul posibilitatii de a fi scontat cel putin la banca proprie titularului sau in interiorul propriului termen de scadenta.

Acceptarea bancara decurge din situatia in care banca isi asuma plata pentru marfa exportatorului extern, cu sau fara prezenta importatorului direct;

Investitii financiare si imprumuturi bancare, care implica servicii bancare diverse, de consultanta, transfer, garantare etc.

Schimburile valutare sunt de importanta esentiala comertului international, datorita nevoii de moneda straina cel putin uneia dintre parti, important fiind raportul de schimb inter-monede convenit intre parti.

Bancile implicate ofera doua feluri de servicii, serviciile curente si serviciile la termen. In cazul serviciilor curente exista doua alternative: fie banca poseda resursele de devize necesare, putand opera cu usurinta o ajustare a portofoliului valutar propriu; fie, nedispunand de valuta necesara, este nevoita sa faca apel la piata, la cursul curent, expunandu-se riscului diminuarii disponibilitatilor valutare la finele operatiei. Pe langa serviciile curente, banca realizeaza servicii la termen, de la o luna la un an si chiar la cativa ani, fireste ca serviciile la termen, forward, ale bancii urmaresc satisfacerea nevoilor clientilor, in ceea ce priveste acoperirea riscului, fiind insa nevoie de o asigurare reciproca client-banca pentru acoperirea intregii arii a riscurilor.

Principalele tranzactii internationale sunt:

Operatiile pe pietele euro-devizelor sunt conduse de marile banci-centre de moneda, aceste piete realizand tranzactii en-gros si fiind lipsite de reguli specifice, cresterea pietei eurodolarilor datorandu-se unor factori multipli, de la incercarile de a evita legile nationale la aversiunea fata de depozitele ale unei tari detinute in alte tari.

Depozite si rate de depozit: scadenta depozitelor la termen este de la o zi la cativa ani, depozitele curente si biletele procurandu-se pe piata interbancara, acestea putand fi comercializate pe piata secundara. Ratele de depozit sunt similare ratelor la depozitele in eurodolari la termenele cele mai reduse, similitudinea regasindu-se indeosebi in cazul depozitelor curente, cauza fiind practicarea arbitrajului, atras de presupusele diferentialuri ale ratelor dobanzii. Apropiere exista si intre ratele depozitelor curente si ale altor instrumente cu rata flotanta in eurodolari si respectiv LIBOR.

Imprumutul international constituie o categorie complexa, specificul regasindu-se in zona riscului, unde este preluata totalitatea riscurilor specifice imprumutului intern, la care se adauga alte riscuri specifice.

Imprumuturile pot fi pe termen scurt si pe termen lung, garantate sau nu, putand fi acordate la o suma fixa sau pe linii de credit, adesea  fiind sindicalizate, ca si cele autohtone.

Unele tipuri de imprumuturi se practica mai mult in relatiile internationale decat in cele interne, precum imprumuturile pentru joint venture si proprietati fundamentate pe proiectele de sporire a activelor.

Clientii specific internationali sunt indivizi, intreprinderi, banci corespondente si guvernele tarilor in care sunt localizati de obicei subsidiarii, indivizii constituind categoria cea mai rar intalnita, ponderea detinand-o guvernele si imprumuturile cu caracter comercial. Imprumuturile catre firme se regasesc in finantarea intreprinderilor mici si mijlocii, capitalizarea marilor complexe industriale si in sprijin pentru joint ventures.

O componenta importanta a imprumuturilor internationale vizeza guvernele, bancile centrale si marile firme de stat, cele catre guvern finantand de regula deficitele de balanta externa si alte datorii guvernamentale externe, fiind considerate cele mai sigure dintre toate imprumuturile internationale.

Riscurile specifice sunt determinate de gradul de stabilitate al partenerului guvernamental extern, de impactul virtualului imprumut asupra cursului de schimb al monedei autohtone, de implicatiile economice internationale ale afectarii capacitatii de plata a imprumutului de catre acelasi guvern.

Componentele riscului la imprumutul international sunt:

riscul cursului de schimb, survine atunci cand imprumutul se exprima in moneda proprie debitorului si lipseste hedging-ul prealabil;

riscul de suveranitate, se refera la masuri si schimbari politice in tara beneficiara inaintea scadentei de plata a imprumutului;

riscul de transfer, vizeaza capacitatea debitorului de a obtine valuta cu care sa isi plateasca datoria in intregime si la timp;

riscul de insolvabilitate, se refera la imprumuturile pe termen lung finantate prin alte imprumuturi pe termen scurt de pe piata eurodevizelor, piata pe care cursurile si ratele la depozite pot flota periculos;

riscul legislativ, este determinat de schimbari legislative in tara debitoare dupa contractarea si acordarea imprumutului, masura de prevedere constand in impunerea prealabila a clauzei de rezerva

4. Reglementarea serviciilor bancare internationale

Cu cat de complexa este operarea bancilor in spatiul extra-frontalier, cu atat  mai complexa se dovedeste reglementarea specifica activitatilor bancare internationale, determinata in principal de diferentierea legislatiilor de la stat la stat, cu toare ca s-au cristalizat cateva sisteme de reglementare bancara internationala, la care oricare banca este obligata sa adere in relatiile financiare externe.

Daca legislatia bancara a unei tari este mai restrictiva decat a altor tari, atunci bancile straine pot percepe mediul local drept mai putin atractiv, diminuand astfel caracteristicile concurentiale, dar si competitivitatea bancilor autohtone, inclusiv pe plan extern, in privinta accesului lor pe pietele internationale. Daca dimpotriva, legiuitorul acorda bancilor straine mai multa libertate decat celor autohtone apare problema avantajului comparativ al bancilor straine, singurul beneficiu posibil al unei astfel de filozofii legislative constand in libertatea mai mare a bancilor autohtone de a opera pe spatiul extern, buninteles, in conditii de reciprocitate.

Sistemele bancare nationale cunosc astazi un grad mai inalt de libertate, care se regaseste si in interconectarea cu marile banci internationale, bancile aderand la sisteme de reguli si control comune, prin aceasta problemele zonale ale activitatilor bancare atenuandu-se, autonomia nationala a sistemelor bancare ramanand totusi o resursa a diversitatii benefice adecvarii serviciilor bancare.

Diversitatea de tranzactii si servicii bancare si financiare internationale sunt realizate sub supravegherea agentiilor nationale, regionale si internationale, care reprezinta institutii guvernamentale si non-guvernamentale, varietatea serviciilor oferite intinzandu-se intre imprumutul direct si asigurarea (garantarea) imprumuturilor private.

Cele mai importante agentii de imprumut internationale sunt Fondul Monetar International (FMI) si Banca Mondiala (BM), ambele acordand imprumuturi particularizate.

Pe langa aceste mari agentii de imprumut internationale, la scara mai mica au fost infiintate bancile regionale de dezvoltare, un specific aparte avandul agentiile nationale .