BANCA DE EMISIUNE SI REGLEMENTAREA CIRCULATIEI MONETARE

BANCA DE EMISIUNE SI REGLEMENTAREA CIRCULATIEI MONETARE

1. Functia de emisiune

Infiintarea unor banci de emisiune, de regula prin desprinderea lor de bancile comerciale, a fost un prim pas al automatizarii si dezvoltarii emisiunii, care a avut loc la date diferite in tarile avansate ( Banca Angliei 1964, Banca Frantei 1800).

Romania, avand modelele adoptate anterior a infiintat in 1890 Banca Nationala ca banca de emisiune.

Activitatea bancii de emisiune se desfasoara sub reglementarea si girul statului, dar avand autonomie si independenta.

In stransa legatura cu exercitarea privilegiului de emisiune, banca devine patrimonial detinatoarea stocului de aur monetar si titulara rezervelor valutare ale tarii.

Prin functia de emisiune Banca Nationala raspunde si de calitatea circulatiei monetare, de dimensiunile acesteia in functie de care depinde dezvoltarea normala a economiei.

2. Moneda

Moneda se defineste, prin functiile sale, mai mult decat prin aspectele sale extrem de diverse. Indiferent de acceptiunea data monedei si anume moneda-marfa sau moneda-semn, exista o acceptiune generala potrivit careia, ea indeplineste mai multe functii:

a)     moneda este un instrument mic al tranzactiilor;

b)     moneda este un etalon al valorii ( arata valoarea fiecarui bun );

c)      moneda este o rezerva a valorii.

Odata cu dezvlotarea schimbului nevoile de moneda-marfa respectiv de metal pretios cresc, in timp ce producerea lor ramane limitata. Apare astfel un dezechilibru intre oferta si cererea de moneda-marfa, ceea ce a condus la necesitatea gasirii altor forme de moneda.

Apare, astfel moneda ( bancnota ) de hartie ( denumita feduciara ) sub forma biletelor de banca, iar ulterior apare si moneda de cont ( scriptuala ).

Noile forme ale monedei scriptuale sunt cec-urile sau viramentele.

3. Convertibilitatea si evolutia ei

La inceput convertibilitatea a constituit un mecanism intern al economiei realizand legatura si echilibrul necesar intre moneda marfa si cantitatea de moneda de hartie si pusa in circulatie in sistemele monetare nationale.

Astazi, convertibilitatea este o veriga, o filiera obligatorie in calea patrunderii unei monede nationale pe piata altei tari, respectiv in circuitul international.

In evolutia sa convertibilitatea a cunoscut transformari succesive si trasaturi specifice in functie de natura etalonului monetar care a stat la baza sistemului monetar, astfel:

a) convertibilitatea in conditiile etalonului aur.

Trasaturi:

era libera si nelimitata;

se realiza relativ automat;

reprezenta un mijloc prin care detinatorii de bancnote puteau verifica in orice moment capacitatea bancii emitente de a face dovada echivalentei lor cu metalul monetar;

se asigura echilibrul necesar intre cantitatea de bancnote din circulatie si nevoile de moneda ale economiei.

b) convertibilitatea in conditiile etalonului aur-devize.

Trasaturi:

eliminarea legaturii dintre bancnotele aflate in circulatie si metalul monetar detinut de banca centrala;

dreptul detinatorului de moneda nationala de a solicita bancii centrale emitente, moneda altei tari ( valuta ) la cursul oficial si de a dispune liber de sumele obtinute;

aurul, in care avea loc eventual, convertirea finala, nu apartinea bancii emitente, ci bancii straine care a emis valuta.

c) convertibilitatea actuala a monedelor nationale.

Trasaturi:

se bazeaza pe puterea de cumparare cu care fiecare economie garanteaza emisiunea si circulatia monedei sale nationale;

pentru ca moneda sa fie convertibila economia in cauza trebuie sa asigure un nivel relativ stabil al puterii de cumaprare a monedei nationale, competitivitate calitativa si de pret pentru bunurile exportate si o balanta de plati externe echilibrate.

4. Sistemul monetar de la Bretton-Woods si importanta sa in epoca postbelica

Scopul principal al sistemului monetar international creat in 1944 l-a constituit asigurarea prin intermediul mecanismelor sale de functionare a unei largi cooperari monetare si pe aceasta baza cresterea echilibrata comertului international, ca o conditie a dezvoltarii economice a fiecarei tari si a economiei mondiale in ansamblul ei.

Pentru infaptuirea acestui deziderat la baza mecanismelor sale de functionare au fost puse o serie de principii dintre care cele mai importante vizau:

alegerea etalonului monetar;

mentinerea stabilitatii partilor si cursurilor de schimb al monedelor nationale;

asigurarea convertibilitatii internationale a monedelor;

creearea rezervelor monetare oficiale si asigurarea lichiditatii internationale;

asigurarea unor balante de plati echilibrate.

5. Sistemul monetar european si rolul sau in cooperarea europeana

In 1979 CEE ( cu exceptia Marii Britanii ) au creat un spatiu monetar denumit sistemul monetar european bazat pe o unitate de cont denumita ECU. Sistemul apartine categoriei sistemelor monetare cu flexibilitate limitata fiind o combinatie intre cursurile fixe si cele fluctuante.

Incepand cu 2002 s-a trecut la moneda unica europeana EURO ceea ce presupune atat avantaje cat si dezavantaje.

6. Rolul bancii de emisiune in aplicarea politicilor valutare ale tarii

Banca de emisiune are ca si sarcina urmarirea echilibrarii balantei de plati, iar pentru indeplinirea acestei mandat ii sunt incredintate atributii autoritare in domeniul aplicarii politicii valutare.

Banca de emisiune are un rol deosebit in ceea ce priveste reprezentarea legitima a statului in relatiile internationale, interstatale si cu institutiile financiare internationale.

7. Inflatia - ca expresie a dezechilibrelor economice si monetare

Inflatia se defineste ca un proces complex prin care se afirma multiple dezechilibre din economie cu un caracter general si in continua evolutie.

Formele inflationiste atunci cand sunt minore se mai numesc tensiuni inflationiste. Inflatia reprezinta 2 fenomene in relatie directa pe masura ce preturile cresc puterea de cumparare scade.

Inflatia poate fi:

a)     taratoare - exprimata si prin termenul de eroziune monetara intre 1-5%;

b)     declerata - cand cresterile de preturi se exprima intre 2 cifre, intre 10-99%;

c)      galopanta sau hiperinflatie cand este exprimata > 100%.

Forme de manifestare a inflatiei:

Inflatia prin cerere - isi are geneza intr-un dezechilibru ce se produce pe piata bunurile si serviciile. Cresterea preturilor se datoreaza cresterii generale globale de bunuri si servicii in raport de o oferta globala lipsita de elasticitate;

Inflatia prin costuri - este o expresie a dezechilibrului pe piata factorilor de productie, astfel salariul prin cresterea lui, ca principal factor al pretului de cost creeaza premiza cresterii preturilor.

inflatia importata - se realizeaza pe urmatoarele cai:

presiunea preturilor de import duce la cresterea costurilor de productie

variatia cursurilor de schimb, respectiv degradarea cursului de schimb pentru importatori;

circulatia libera a capitalului intre tari.

inflatia structurala - este determinata de disparitia mecanismelor obiective si exterioare omului cum ar fi in domeniul monetar etalonului aur.

8. Politici monetare antiinflationiste

Cai:

in conditiile in care se apreciaza ca inflatia este un rezultat al majorarii cererii globale masurile vor fi indreptate catre reglarea acesteia fie prin politici monetare fie prin politici financiare;

in situatia in care se considera ca inflatia este primordiala, o inflatie prin venituri se actioneaza asupra marimii veniturilor, actiune care trebuie sa aibe consimtamantul partilor afectate, care de fapt sunt divizate prin interese diferite