BANCA NATIONALA A ROMANIEI

BANCA NATIONALA A ROMANIEI

1.Statut, structura organizatorica

2.Operatiuni efectuate de BNR

3.Instrumente de politica monetara promovate de Banca Centrala

1.Statut, structura organizatorica

BNR a fost creata in 1880 statul, subscriind cu 1/3 din capitalul sau, 2/3 apartinand unor capitalisti particulari. Capitalul nominal initial era de 30 de milioane de lei, din care efectiv varsat 12 milioane lei.

In 1901, statul si-a vandut partea sa, respectiv cele 8000 actiuni vechilor actionari, pe care si-a reluat-o in (desi 24 de ani a fost banca particulara, BNR a functionat dupa toate atributiile unei banci de stat occidentale).

Prin statutul sau initial de functionare, banca efectua urmatoarele operatiuni:

scontarea de efecte comerciale;

comert cu Aur si Argint

acordarea de imprumuturi in Aur si Argint

primirea in depozit a metalelor pretioase si a sumelor de bani in

cont curent

efectuarea de operatiuni de casa

cumpararea de efecte publice (titluri de credit)

In 1948 este transformata in banca de stat, iar in prezent este situata in centrul sistemului bancar, ca"banca a bancilor".

Pana in 1989, BNR era atat banca de emisiune, cat si banca comerciala, efectua toate operatiunile bancare pentru intreprinderile industriale, din comert si pentru institutiile bugetare.

Dupa 1990, are loc reorganizarea sistemului bancar, incepe concurenta bancara prin atragerea de clienti si mentinerea clientilor viabili.

Legislatia ce sta la baza activitatilor sistemului bancar este reprezentata de:

Legea nr. 312/2004 privind Statutul BNR;

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului;

Legea nr. 227/2007 pentru aprobarea, completarea si modificarea O.G. Nr. 99/2006

Ordonanta de Urgenta nr. 25/2009 pentru modificarea si completarea O.G. nr. 99/2006

Legea nr. 270 /2009 privind aprobarea O.G. Nr. 25/2009 pentru modificarea si completarea O.G. Nr. 99/2006

Conform statutului sau, BNR este organ al statului, are personalitate juridica si este subordonata direct Parlamentului.

Atributiile viceguvernatorilor

Viceguvernator I:

Directia Generala: Politica monetara si valutara

Directia Generala: Autorizare, reglementare si supraveghere prudentiala a societatilor bancare

Directia Generala: Operatiuni cu numerar si metale pretioase

Viceguvernator II:

Directia Generala: Operatiuni monetare, valutare si de credit

Directia Generala: Plati si urmarire a riscurilor bancare

Directia Generala: Organizare si servicii

Directia Generala: Control

Directia Generala: Juridic

Directia Generala: Secretariatul general

Sucursale regionale

Potrivit reglementarilor din statut, BNR , participa in numele statului la:

tratative si negocieri externe in probleme financiare, monetare si de plati

negocierea si incheierea de acorduri privind imprumuturi pe termen scurt de la banci

comerciale si institutii internationale cu conditia rambursarii lor in termen de un an

organizatii internationale cu caracter financiar - bancar si monetar si poate deveni membru al acestora cu imputernicirea Parlamentului

elaborarea de studii si analize privind moneda, creditul si operatiunile sistemului bancar

Resursele BNR

Capitalul social - apartine in totalitate statului

Fondul de rezerva - se constituie prin repartizarea anuala a 20% din profitul brut pana cand fondul de rezerva este egal cu capitalul social, 10% anual din profitul brut pana cand fondul de rezerva este dublul capitalului social, dupa care repartizarea anuala este de doar 5% din profitul net.

2. Operatiunile BNR

a. Emisiunea monetara BNR este unica institutie autorizata sa emita bancnote si monede metalice pe teritoriul tarii.

Administreaza direct rezerva de bancnote si monede metalice, elaboreaza programul de emisiune si asigura emisiunea periodica de bancnote si monede metalice in vederea acoperirii necesarului de numerar al tarii.

Asigura tiparirea bancnotelor si baterea monedelor metalice si ia masuri pentru pastrarea in siguranta a celor ce nu sunt puse in circulatie si distrugerea celor uzate.

BNR formeaza impreuna cu bancile centrale ale Statelor Membre, Sistemul European de Banci Centrale (S.E.B.C.). In interiorul acestui sistem, Banca Centrala Europeana (1998) si bancile centrale ale tarilor din zona Euro formeaza "Eurosistemul" care ca obiectiv principal mentinerea stabilitatii preturilor.

Banca Centrala Europeana autorizeaza emiterea de bancnote si hotaraste volumul de monede Euro emise de catre statele din zona Euro.

b. Operatiuni curente cu societatile bancare Societatile bancare si celelalte institutii de credit isi deschid la BNR conturi curente prin intermediul carora deruleaza operatiuni de incasari si plati intre acestea, dar si intre ele si BNR. De asemenea, BNR acorda bancilor credite de nu pot depasi termenul de 90 de zile, stabileste conditiile de creditare si nivelul maxim al ratei dobanzii.

c. Administrarea rezervelor valutare BNR stabileste zilnic cursurile valutare pentru piata valutara. In cazul valutelor convertibile, in functie de acest curs, bancile comerciale isi stabilesc propriile cursuri, acestea incadrandu-se in anumite abateri admise, cursuri ce vor fi folosite ulterior la licitatiile valutare.

BNR pastreaza rezervele in aur, valuta convertibila si alte active de rezerva stabilite pe plan international. Aceste rezerve sunt in patrimoniul tarii si sunt folosite pentru a interveni pe piata valutara in vederea echilibrarii cursului de schimb. In dimeniul politicii valutare, BNR aproba constituirea de sucursale in strainatate ale bancilor romanesti, achita datoria externa a statului si elaboreaza balanta de plati externe.

d. Supravegherea functionarii institutiilor financiar - bancare BNR autorizeaza functionarea bancilor comerciale in Romania. Se constituie ca un monitor al activitatii bancilor, solicitand rapoarte financiare si statistice cu privire la circulatia baneasca si valutara.

In situatia in care unele banci au dificultati financiare, BNR instituie supravegherea speciala, urmarind fie salvarea lor, fie declararea falimentului acestora. Conform normelor legale in vigoare, BNR efectueaza doua tipuri de controale:

A.Controlul de tip "off-site" - se realizeaza la sediul BNR si consta in raportarile periodice pe care bancile comerciale le fac catre aceasta. Aceste raportari au in vedere: situatii financiare (B.C., contul de profit si pierdere), date referitoare la solvabilitate, lichiditate, credite acordate, riscuri valutare asumate. Pe baza raportarilor primite, BNR recurge la analize, comparatie intre indicatorii inregistrati de aceste banci, pentru a putea diagnostica potentialele riscuri care pot apare.

B.Controlul de tip "on-site" - se efectueaza la sediile bancilor comerciale din sistem, prin deplasarea la acestea a controlorilor din cadrul BNR, verificandu-se fie o problema cu caracter special, fie intreaga activitate a bancii. In timpul acestor controale se urmareste legalitatea operatiunilor bancii, incadrarea acestora in normele legale, corectitudinea evidentelor si raportarilor.

e. Constituirea rezervelor minime obligatorii (RMO) de catre bancile comerciale

Sistemul rezervelor minime obligatorii consta in obligatia bancii care primeste depozite sa consemneze in conturile sale deschise la banca de emisiune o suma dimensionata, de regula, prin aplicarea unei cote procentuale asupra depozitelor si surselor asimilate.

Bancile comerciale au obligatia de a pastra la BNR rezervele minime obligatorii care sunt stabilite de catre acestea in functie de politica monetara pe care o promoveaza.

Astfel, o rata inalta a RMO se va reflecta asupra bancilor comerciale si economiei, acestea dispunand de posibilitati mai reduse de creditare a economiei. In caz contrar, daca banca de emisiune reduce nivelul RMO, cresc posibilitatile bancilor comerciale de a credita economia.

3. Instrumente de politica monetara

A. Operatiunile de piata monetara (open market)

Operatiunile de piata monetara (operatiuni open market) reprezinta cel mai important instrument de politica monetara al BNR. Acestea se realizeaza la initiativa bancii centrale, avand urmatoarele functii: ghidarea ratelor de dobanda, gestionarea conditiilor lichiditatii de pe piata monetara si semnalizarea orientarii politicii monetare.

Potrivit reglementarilor in vigoare, principalele categorii de operatiuni de piata monetara aflate la dispozitia BNR sunt:

operatiuni repo - tranzactii reversibile, destinate injectarii de lichiditate, in cadrul carora BNR cumpara de la institutiile de credit active eligibile pentru tranzactionare, cu angajamentul acestora de a rascumpara activele respective la o data ulterioara si la un pret stabilit la data tranzactiei;

atragere de depozite - tranzactii cu scadenta prestabilita, destinate absorbtiei de lichiditate, in cadrul carora BNR atrage depozite de la institutiile de credit;

emitere de certificate de depozit - tranzactii destinate absorbtiei de lichiditate, in cadrul carora BNR vinde institutiilor de credit certificate de depozit;

operatiuni reverse repo - tranzactii reversibile, destinate absorbtiei de lichiditate, in cadrul carora BNR vinde institutiilor de credit active eligibile pentru tranzactionare, angajandu-se sa rascumpere activele respective la o data ulterioara si la un pret stabilit la data tranzactiei;

acordare de credite colateralizat (credite de refinantare) - cu active eligibile pentru garantare - tranzactii reversibile destinate injectarii de lichiditate, in cadrul carora BNR acorda credite institutiilor de credit, acestea pastrand proprietatea asupra activelor eligibile aduse in garantie;

Tipologia creditelor de refinantare:

a. Creditul structural - are la baza mecanismul scontului. Respectiv, o banca care este beneficiara a unui astfel de credit este autorizata sa utilizeze fonduri dintr-un cont deschis la BNR, pana la limita unui plafon si pana la o scadenta determinata. Acest credit este garantat cu efecte de comert (cambii, bilete la ordin).

b. Creditul de licitatie - termenul de acordare este de 15 zile si este garantat cu titluri de stat. Se acorda in cadrul unor sedinte de licitatie, dobanda pornind de la un nivel minim stabilit de BNR. Creditul se angajeaza din ziua urmatoare celei in care are loc licitatia, iar rambursarea se face integral la scadenta.

c. Creditul special - are un caracter exceptional, termenul de acordare fiind de 30 de zile. Dobanda se stabileste de catre BNR si se calculeaza la soldul angajamentului, achitandu-se la scadenta.

B. Facilitati permanente

Facilitatile permanente oferite de BNR (Regulamentul 1/2000 privind operatiunile de piata monetara efectuate de BNR si facilitatile permanente acordate de aceasta participantilor eligibili) institutiilor de credit au drept scop: (i) absorbirea, respectiv, furnizarea de lichiditate pe termen foarte scurt (o zi); (ii) semnalizarea orientarii generale a politicii monetare.

Institutiile de credit pot accesa din proprie initiativa cele doua facilitati permanente oferite de BNR:

facilitatea de creditare, care permite obtinerea unui credit cu scadenta de o zi de la banca centrala, contra colateral, la o rata de dobanda predeterminata; aceasta rata de dobanda constituie, in mod normal, un plafon al ratei dobanzii overnight a pietei monetare;

facilitatea de depozit, care permite plasarea unui depozit cu scadenta de o zi la banca centrala, la o rata de dobanda predeterminata; rata dobanzii facilitatii de depozit reprezinta, in mod normal, pragul ratei dobanzii overnight a pietei monetare.

C. Rezervele minime obligatorii

In scopul protejarii depunerilor clientilor (persoane fizice sau juridice) la bancile comerciale, acestea sunt obligate ca oparte din resursele atrase sa le depoziteze la banca centrala. Exista o relatie directa intre depozitele unei banci la cea centrala si volumul creditelor acordate de ea, primele formand baza creditelor. Este evident ca o rata inalta a rezervelor obligatorii se va reflecta asupra bancilor comerciale si economiei, acestea dispunand de posibilitati mai reduse de creditare a economiei. In cazul in care banca de emisiune reduce rezervele cresc posibilitatile bancilor comerciale de a credita economia.

Cutremur in bancile americane

Mijlocul lunii septembrie va fi consemnat in istorie ca una dintre cele mai negre perioade din economia americana si cea globala. Doua dintre cele mai reputate institutii financiare de pe Wall Street, Lehman Brothers si Merrill Lynch, au capitulat in fata crizei suprime.

Lehman Brothers a inaintat autoritatilor americane cererea pentru a fi inclusa in procedurile de faliment, iar Merrill Lynch a acceptat sa fie achizitionata de Bank of America. Acestea nu sunt singurele exemple de institutii financiare care sunt prinse in tavalugul crizei creditelor ipotecare. AIG Inc., cel mai mare asigurator din lume, a fost afectat, de asemenea, de aceasta criza, iar actiunile au scazut cu peste 50% pe bursa de la New York. In acest sens, asiguratorul a cerut bancii .Impactul financiar negativ a fost resimtit de toate bursele din lume si de toate marile companii. Nici Bursa de la Bucuresti (BVB) nu a scapat de criza suprimelor, indicele BET (arata evolutia celor mai lichide 10 titluri listate la bursa) a scazut cu 3,34% la 16 septembrie , in conditiile in care unele dintre cele mai tranzactionate actiuni, cele ale BRD Socit Gnrale , au scazut cu peste 7%.

In plus, leul a inregistrat cea mai ridicata cotatie fata de euro din ultimele luni, Banca Nationala afisand un curs oficial de 3,6494 lei pentru un euro. Si chiar daca acum suntem in plin apogeu al crizei creditelor ipotecare, semnalele acestei crize au inceput sa se intrevada inca de pe acum mai bine de un an. CNN Money a realizat o cronologie a evenimentelor care prefigureaza acest impas negativ profund.

La 7 februarie 2007, concernul financiar britanic HSBC a anuntat ca va inregistra pierderi mai mari decat cele mai anuntate oficial din cauza cresterii ratelor standard ale creditelor suprime din Statele Unite. Banca britanica a fost prima institutie financiara care a facut un anunt in acest sens. In timp ce prognozele facute de HSBC au trezit putina atentie la acel moment, in curand creditele suprime aveau sa devina tema centrala de discutie pe Wall Street si in rubricele economice. Doua luni mai tarziu, la 2 aprilie 2007, New Century Financiar, una dintre cele mai mari institutii creditoare americane care acorda credite suprime, a cerut protectie sub legea falimentului, dand afara 3.200 de angajati, adica 54% din forta de munca activa.

La 18 septembrie 2007, Banca Centrala a Statelor Unite incepe sa reduca din dobanda de referinta, pentru a impulsiona economia. Reducerea dobanzii constituie subiectul principal din urmatoarele sapte sedinte, inclusiv una de urgenta. O alta decizie care a stat pe agenda consiliului bancii centrale americane a fost imprumutul de bani direct catre companiile financiare si nu numai bancilor comerciale, cum se facea pana atunci, si acceptarea valorilor mobiliare a creditelor ipotecare cu probleme ca garantii colaterale.

La 11 iulie 2008, Agentia de Garantare a Depozitelor din Statele Unite prieia IndyMac, unul dintre cei mai mari creditori, care acorda imprumuturi persoanelor fizice chiar daca nu faceau dovada veniturilor castigate. Falimentul s-a dovedit a fi cel mai scump din istoria Statelor Unite, insa Agentia de Garantare avertizeaza asupra altor falimentare in industria bancara.

La 6 septembrie 2008, secretarul de stat Henry Paulson anunta oficial preluarea a doi giganti din industria de creditare, Fannie Mae si Freddie Mac, prin nationalizarea lor de catre guvern. Cele doua institutii financiare detin sau garanteaza credite ipotecare de peste 5 trilioane de dolari. Trezoreria SUA a fost de acord sa faca imprumuturi de 200 de miliarde de dolari catre cele doua companii care sunt la randul lor surse de finantare ipotecara pentru banci si alte institutii ce acorda credite ipotecare.

La 6 septembrie 2008, secretarul de stat Henry Paulson anunta oficial preluarea a doi giganti din industria de creditare, Fannie Mae si Freddie Mac, prin nationalizarea lor de catre guvern. Cele doua institutii financiare detin sau garanteaza credite ipotecare de peste 5 trilioane de dolari. Trezoreria SUA a fost de acord sa faca imprumuturi de 200 de miliarde de dolari catre cele doua companii care sunt la randul lor surse de finantare ipotecara pentru banci si alte institutii ce acorda credite ipotecare.

Acum sa ne uitam pestre drum la vecinul lui, John Thain de la Merrill Lynch. Se stie, firma lui Thain statea mult mai bine - desi Merrill Lynch avea si ea miliarde investite in instrumente financiare toxice, principalul sau business este divizia de brokeraj. In mod fundamental, aceasta companie este un colector de active, nu un trader de obligatiuni. Dar mai este o diferenta mare intre cele doua firme. Spre deosebire de Fuld, care conducea Lehman din 1993 si a fost arhitectul modernizarii companiei, Thain era la Merrill Lynch doar din decembrie anul trecut, cand a fost adus sa opreasca hemoragia. El nu avea la Merrill acceasi mandrie de proprietar pe care o avea Fuld la Lehman. Din acest motiv a fost dispus la sfarsitul lui iulie sa vanda instrumente derivate care aveau la baza ipoteci - in total active de 31 de miliarde de dolari - la 22% din valoarea lor, cu mult mai putin decat isi evaluau alte firme portofoliile similare la vremea respectiva.

Si tot din acest motiv, vazand ce s-a intamplat cu Bear Stearns Brothers, Thain a luat masura preventiva de a vinde Merrill Lynch catre Bank of America. Astfel a obtinut 50 de miliarde de dolari pentru actionarii Merrill Lynch. E drept, jumatate din cat valora Merrill in urma cu un an, nemaipunand la socoteala faptul ca un grup financiar cu asemenea renume e inghitit de o banca comerciala. Dar Thain a adus pentru actionarii sai cu 50 de miliarde de dolari mai mult decat a adus Fuld pentru cei de la Lehman.

E putin probabil ca tot ce-a fost mai rau a trecut. La 15 septembrie, indicele Bursei din New York a scazut cu peste 500 de puncte si guvernul a cautat sa impiedice AIG sa pateasca ce a patit Lehman Brothers, punand la bataie 85 de miliarde de dolari pentru gigantul de asigurari aflat in corzi. Si mai apoi e Washington Mutual, cea mai mare casa de economisire si creditare din tara.

Evident guvernul nu mai pare dispus sa puna la bataie banii contribuabililor ca sa salveze companii care si-au asumat prea multe riscuri cumparand instrumente financiare pe care nu le intelegeau. Desi e dureros sa-i vezi pe angajatii de la Lehman Brothers ca raman pe drumuri, probabil ca e un lucru bun. De fapt aceasta e ultima asemanare dintre piata imobiliara si Wall Street: problema hazardului moral.

POLITICA ROMANIEI DE ADOPTARE A MONEDEI EURO

In conformitate cu Tratatul de la Amsterdam (1997), care este parte integranta din Tratatul Uniunii Europene, toate tarile care devin membre ale Uniunii trebuie sa adopte euro ca moneda de circulatie, dupa o perioada care poate fi mai mult sau mai putin extinsa.

Pentru a adopta moneda euro tarile candidate trebuie sa indeplineasca criteriile de convergenta nominala - criteriile de la Maastricht, care reflecta evolutia macroeconomica ireversibila, necesara pentru participarea la Uniunea Monetara Europeana. Aceste criterii constau in anumite limite maxime, impuse pentru o serie de indicatori monetari si financiari importanti, cum ar fi: rata inflatiei, rata dobanzii pe termen lung, deficitul bugetar, datoria publica, cursul de schimb.

Stabilitatea preturilor: conform articolului 1 din Protocolul privind criteriile de convergenta acest "criteriu de stabilitate a preturilor[] inseamna ca un stat membru are o stabilitate durabila a nivelului preturilor si o rata medie a inflatiei, in cursul unei perioade de un an inaintea examinarii, care nu poate depasi cu mai mult de 1,5% rata inflatiei a cel mult trei state membre care au inregistrat cele mai bune rezultate in domeniul stabilitatii preturilor". Conditia privind durabilitatea presupune ca rezultatele satisfacatoare in materie de inflatie sa fie atribuite in mod esential evolutiei costurilor de productie si a altor factori care influenteaza evolutia preturilor din punct de vedere structural, si nu influentei factorilor temporali. Prin urmare, examinarea exigentei include o evaluare a factorilor determinanti ai inflatiei si a perspectivelor pe termen mediu.

Criteriul de convergenta care se refera la situatia finantelor publice este definit conform tratatului ca reprezentand " caracterul solid al finantelor publice; acesta rezulta dintr-o situatie bugetara care nu cunoaste deficit public excesiv[].In plus, articolul 2 din Protocolul privind criteriile de convergenta prevede ca acest criteriu inseamna ca "in momentul examinarii, un stat membru nu face obiectul unei decizii a Consiliului privind existenta unui deficit excesiv".

Criteriul ratei de schimb "inseamna respectarea limitelor normale de fluctuatie prevazute de mecanismul ratei de schimb al Sistemului Monetar European, timp de cel putin doi ani, fara devalorizarea monedei in raport cu cea a altui stat membru". Conform art. 3 din Protocolul privind criteriile de convergenta, "criteriul de participare la mecanismul ratei de schimb al Sistemului Monetar European( ) presupune ca un stat membru a respectat marjele normale de fluctuatie prevazute de mecanismul ratei de schimb al Sistemului Monetar European, fara sa cunoasca tensiuni grave cel putin pe parcursul ultimilor doi ani dinaintea examinarii".

Conform Tratatului, art.121, alin 1- "caracterul durabil al convergentei atinse de statul membru si al participarii sale la mecanismul ratei de schimb din Sistemul Monetar European, se reflecta in nivelul ratelor dobanzilor pe termen lung". Art.4 din Protocolul privind criteriile de convergenta prevede ca acest " criteriu de convergenta a ratelor dobanzilor () inseamna ca un stat membru a avut o rata a dobanzii nominala medie pe termen lung care nu poate depasi cu mai mult de 2 % pe aceea a cel mult trei state membre care au inregistrat cele mai bune rezultate in domeniul stabilitatii preturilor".

Criteriile de convergenta nominala sunt completate de "convergenta reala" care este evaluata printr-o serie de indicatori economici, dintre care cei mai importanti sunt urmatorii: PIB/cap de locuitor, structura economiei (exprimata prin ponderea diverselor ramuri si sectoare economice la formarea PIB), gradul de deschidere a economiei (masurat prin ponderea comertului exterior in PIB), ponderea comertului bilateral cu tarile UE in total comert exterior.

Dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana in 2007, autoritatile romane si-au propus ca obiectiv strategic de politica economica indeplinirea tuturor conditiilor de convergenta care sa permita adoptarea euro ca moneda nationala in 2014 - 2015. Acesta este un obiectiv ambitios, realizabil, cu conditia adoptarii si mentinerii unui mix coerent de politici economice, de natura sa sprijine atat convergenta nominala, cat si convergenta reala cu tarile din zona euro. Crearea conditiilor pentru o crestere economica rapida, sanatoasa si durabila ar sustine reducerea decalajelor mari dintre performanta economiei romanesti si cele ale tarilor Uniunii Europene.

Un criteriu prioritar de convergenta il reprezinta cel al stabilitatii preturilor, care conform Tratatului presupune reducerea ratei inflatiei la un nivel compatibil cu statutul de membru al Sistemului Monetar European. De multe ori, reducerea ratei inflatiei este asociata cu incetinirea cresterii economice si chiar cu recesiunea. Acest lucru se intampla insa numai daca exista o contradictie in mixul de politici economice, daca reducerea ratei inflatiei nu este si obiectivul central al altor politici ale autoritatilor, in mod special politica fiscala si cea de venituri. Daca exista un mix echilibrat de politici, se poate asigura scaderea ratei inflatiei concomitent cu mentinerea cresterii sustinute. O asemenea evolutie se realizeaza, de regula, pe seama aportului investitiilor directe straine, care maresc capacitatea productiva a economiei si finanteaza sustenabil un deficit extern relativ ridicat. In cazul tarii noastre, expertii Bancii Nationale, precum si analisti independenti, apreciau cu ceva vreme in urma, ca economia romaneasca isi poate mentine cresterea accelerata in conditii de scadere a presiunilor inflationiste chiar cu un deficit de cont curent de 8-10% din produsul intern brut. Pentru a putea atrage capitalul strain, economia romaneasca trebuie sa ofere conditii atragatoare, cum ar fi un regim fiscal mai suplu, o piata a fortei de munca mai elastica. Astfel, sarcina principala a Bancii Nationale, aceea de asigurare a stabilitatii preturilor, este in stransa legatura cu ansamblul politicilor promovate de autoritatile romane.

Asigurarea stabilitatii preturilor si implicit scaderea ratei inflatiei pot fi sustinute si de un proces de economisire interna si externa, dovada fiind tarile cu rata ridicata de convergenta care au si rate relativ mari de economisire.

Investitiile pot fi finantate atat prin economisire interna, cat si externa, dar utilizarea excesiva a finantarii externe nu este sustenabila pe termen lung. Pe termen mediu-lung, convergenta depinde de un echilibru bun intre economisirea interna si cea externa. Acest echilibru poate fi alterat de multi factori, printre acestia s-ar regasi si intrarile masive de capitaluri externe (sunt esentiale deoarece pot descuraja economisirile interne). Experienta Romaniei este mixta. In perioada intrarilor masive de capitaluri, rata economisirii a crescut de la 15,3 procente din PIB in 2004 la 19,1 procente din PIB in 2008. Totusi, ratele de economisire au fost relativ mici daca le comparam cu rata medie a economisirii globale, care a oscilat intre 21 si 25 procente din PIB mondial din 1980 pana in prezent.

Analiza tarilor cu cele mai ridicate rate de convergenta arata ca procesul de crestere accelerata al economisirii este precedat de o perioada investitionala puternica finantata cu economisiri externe. Cresterea ratelor dobanzilor la depozite reprezinta o componenta a politicii monetare actuale in Romania. Intrucat conturile de depozit sunt purtatoare de impozit pe venit, iar conturile curente nu, bancile s-au orientat catre forme care sa atraga clientii, si anume: conturi curente cu dobanzi mai mari decat cele practicate pentru depozite. In acest context, capacitatea economiei romanesti de a trece de la utilizarea economisirii externe la cea interna este determinanta pentru dezvoltarea viitoare.

Un alt obiectiv nominal esential pentru aderarea la zona euro este stabilitatea cursului de schimb. Regimul valutar adoptat de Romania, acela de curs flexibil, cu interventii tot mai rare ale Bancii Nationale pe piata valutara, a sustinut economia romaneasca. Chiar momentul de supraapreciere din prima parte a anului 2007, datorat intrarilor masive de capital strain dupa aderarea la Uniunea Europeana, a fost corectat prin miscarile autonome ale pietei valutare. Putem aprecia ca nu exista factori de presiune semnificativa pentru cursul valutar in directia aprecierii sau deprecierii acestuia, chiar daca criza de pe piata financiara mondiala genereaza temporar miscari intr-o directie sau alta.

Totusi, echilibrul de pe piata valutara s-a realizat in conditiile unui mix de politici caracterizat printr-o politica monetara restrictiva, cu rate inalte ale dobanzilor, o politica fiscala insuficient de stricta. Pe termen lung nu se poate vorbi despre un echilibru valutar in conditiile descrise chiar daca pe termen foarte scurt nivelul ridicat al dobanzilor poate compensa efectele celorlalte politici. Stabilitatea cursului in conditiile deteriorarii competitivitatii produselor romanesti, ca urmare a cresterii mai rapide a salariilor decat a productivitatii, atrage inevitabil deteriorarea balantei comerciale si in final deprecierea cursului valutar.

Asadar, atat reducerea ratei inflatiei, cat si stabilitatea cursului valutar sunt indisolubil legate de coerenta mixului de politici adoptate de autoritatile romane.

In concluzie, obiectivul adoptarii euro in 2014 - 2015 de catre Romania, poate fi realizabil, avandu-se in vedere atat reluarea dezinflatiei si aducerea cresterii preturilor in apropierea standardelor europene, dar si atenuarea dezechilibrelor - cu precadere reducerea treptata a deficitului extern - pentru a da durabilitate procesului de reducere a inflatiei.