BANCA UNIVERSALA (UNIVERSAL BANKING)

BANCA UNIVERSALA (UNIVERSAL BANKING)

Bancile universale sunt institutii financiare care pot oferi intreaga gama de servicii financiare, fie pe piata interna fie - asa cum se intampla de obicei - pe cea internationala. Cu alte cuvinte, bancile universale nu sunt specializate in ceva anume, ci tind sa presteze toate tipurile de servicii bancare.

Activitatile care pot fi executate de o banca multinationala, in afara celor obisnuite in cadrul activitatii de retail si corporate banking, sunt:

vanzarea de asigurari (companiilor, persoanelor fizice, organizatiilor);

subscrierea de titluri (underwriting);

tranzactionarea de titluri in numele altora;

participarea la capital in diverse companii, incluzand cele non-financiare;

participarea in consiliile de administratie ale companiilor

Principalele caracteristici ale bancilor universale, in afara ofertei de servicii mentionata mai sus, sunt:

tind sa fie banci mari;

tind sa opereze pe plan international;

au legaturi stranse cu alte societati, in special in ceea ce priveste rolul lor de a subscrie, si distribui valori mobiliare;

executa adesea tranzactii sintetice, ca de exemplu creditarea companiilor, sperand ca aceste imprumuturi vor fi rambursate prin procesul emisiunilor de actiuni pe care apoi le va subscrie banca;

ofera baze diferite pentru aplicarea reglementarilor la nivel national si international.

Tarile in care s-a dezvoltat in trecut activitatea de universal banking, sunt Germania si Japonia. Au urmat si alte tari europene, pe cand in SUA, aceasta activitate era pusa sub semnul intrebarii.

Germania

Germania este tara care ofera cel mai bun exemplu de activitate de universal banking, nu numai astazi dar si in secolele 19 si 20. Bancile universale germane se ocupa doar de valori mobiliare si de operatiile efectuate de o banca comerciala, in timp ce activitatile legate de asigurari, ipoteci, administrarea de portofolii si servicii de investitii sunt oferite de filiale, care apartin unor holding-uri financiare. Sistemul de universal banking a grabit considerabil dezvoltarea economica rapida a Germaniei in secolul 19, oferind infuziile necesare de capital, intr-un moment al istoriei in care publicul larg nu dorea sa-si asume astfel de riscuri.

Japonia

Desi bancile japoneze au fost foarte deschise in a oferi si alte servicii decat depozite si credite, dupa cel de-al doilea razboi mondial, ele au fost fortate sa-si restranga gama serviciilor. Totusi, incetul cu incetul, ele au redus restrictiile, infiintand filiale cu diverse tipuri de servicii. Sistemul japonez, in care societatile comerciale sunt legate prin detinerea reciproca de actiuni ca si asupra unei banci ce le conduce, se numeste sistemul keiretsu .

Statele Unite ale Americii

SUA este deservita de institutii bancare specializate. De exemplu, bancilor comerciale nu li se permite sa ofere servicii financiare integrale referitoare la tranzactii cu titluri, subscrierea lor, etc. De asemenea, bancilor nu li se permite sa detina capital in companii cu profil non-financiar sau sa faca parte din consiliile de administratie ale acestor societati.

ACTIVITATEA BANCARA UNIVERSALA SI ACTIVITATEA BANCARA INTERNATIONALA (UNIVERSAL BANKING SI INTERNATIONAL BANKING)

In trecut, o banca universala putea opera fara probleme intr-o anumita tara. Astazi, o banca universala trebuie sa aiba caracteristicile unei banci internationale. Din aceste motive, prezentam, unele subiecte care tin atat de activitatea de universal banking cat si de cea de international banking.

Oportunitati noi atat pentru activitatea de universal banking cat si pentru cea de international banking tin de (a) noile tehnologii avansate (b) internationalizarea economiilor, a comertului si a companiilor (c) dereglementarea activitatilor cu caracter financiar sau a celor legate de cele financiare si (d) conversia creditelor in hartii de valoare.

Activitatea bancara internationala moderna acopera o gama larga de activitati care includ:

intermedierea financiara in cadrul constituirii de depozite si acordarii creditelor (in moneda nationala sau in devize, unor clienti interni sau straini);

operarea ca administrator si agent in cazul creditelor sindicalizate .tranzactii cu devize;

transferuri internationale de bani;

proiectarea unor portofolii de investitii in cadrul comertului international si al finantarii proiectelor;

subscrierea si tranzactionarea instrumentelor financiare;

activitati de arbitraj (inclusiv imprumuturile interbancare si tranzactiile valutare). finantarea comertului (evaluarea bonitatii creditului, acordarea, consultanta si confirmarea creditului, rambursarea fondurilor, controlul si administrarea colateralelor).

Asa dupa cum se vede din lista de mai sus, multe din activitatile din cadrul activitatii bancare internationale sunt activitati de investitii bancare. Este de asemenea evident ca lista activitatilor de international banking prezinta cea mai mare parte a activitatilor pe care ar putea sa le efectueze o banca universala.

Caile utilizate de banci (internationale sau universale) pentru a oferi servicii bancare internationale sunt urmatoarele trei:

infiinteaza un departament in cadrul bancii, in tara de origine;

deschide filiale in strainatate;

deschide reprezentante.

Utilizarea bancilor corespondente (pentru a facilita tranzactiile unui client al unei banci cu un alt client al altei banci) este o necesitate iar bancile o prefera de obicei, in loc sa aleaga trecerea la o activitate internationala si universala. Bancile corespondente opereaza fie prin conturi comune (conturi curente de interes reciproc in care bancile participante pot efectua operatiuni) fie prin case de compensatie.

Bancile internationale in general nu au avut succes in a penetra pe pietele interne de retail banking in tarile in care au dorit sa se extinda, in principal din cauza ca pentru a deschide reprezentante sau retele de sucursale in strainatate e nevoie de multi bani.

2. ASPECTE PRIVIND ACTIVITATEA DE UNIVERSAL BANKING

Riscul stabilitatii financiare

Principala problema care trebuie pusa in discutie in cadrul stabilitatii financiare a bancilor este aceea ca, daca una sau mai multe banci universale ar da faliment, acest lucru ar putea conduce la o criza financiara de sistem si cu un grad posibil de risc privind sistemul de plati al economiei. Exista temerea ca bancile universale sunt. mai greu de reglementat decat cele specializate, caci legaturile lor cu lumea afacerilor sunt complexe si de mare anvergura. Atunci cand guvernele reusesc sa reglementeze bancile universale, prin reglementari mai stricte decat cele privind bancile specializate, institutiile specializate isi pot asuma un grad mai mare de risc decat bancile universale.

Teoria si practica ca, riscurile se vor reduce probabil, daca bancilor li se va permite sa faca tranzactii cu titluri de valoare, asigurari si alte servicii care tin de activitatea de universal banking. Principalele puncte care trebuie subliniate aici sunt:

practica, luand in considerare si tarile in care activitatea de universal banking nu se utilizeaza pe scara larga, a demonstrat ca activitatea bancilor specializate da guvernelor mai multa bataie de cap decat cea a bancilor universale. Trebuie subliniat faptul ca mai multe banci americane specializate in economii si neacordarea de credite au dat faliment, in ultimii zece ani, pentru ca activele, pasivele si operatiunile lor nu erau destul de diversificate;

nici teoria si nici practica nu au demonstrat ca limitarea activitatii bancare (ca de exemplu separarea activitatii comerciale de cea de investitii) ar reduce in vreun fel expunerea lor la risc;

cea mai mare parte a activitatilor bancilor universale sunt mai putin riscante decat activitatile obisnuite ale unei banci comerciale.

In consecinta, riscul stabilitatii financiare nu trebuie infruntat restrangand dimensiunile si obiectul de activitate al bancilor ci permitand o mai mare diversificare a serviciilor si nivele mai ridicate ale capitalului.

Rolul bancilor universale in cresterea economica

In efortul lor de a implementa anumite politici ale cresterii economice, de cele mai multe ori, in trecut, guvernele infiintau institutii specializate bugetare ale caror fonduri erau directionale spre anumite scopuri precise, in zone geografice ce trebuiau dezvoltate.

Acest rol in cadrul cresterii economice poate fi jucat si de catre bancile universale, poate chiar mai eficient, luandu-se insa in considerare urmatoarele:

s-a dovedit dificil pentru guverne sa inchida institutii specializate (infiintate cu un scop precis) sau sa le reduca substantial fondurile, atunci cand se hotarasc sa-si schimbe politica;

chiar si in cazul in care guvernul isi directioneaza resursele pentru cresterea economica spre o serie de institutii specializate, ele nu pot fi niciodata sigure ca imprumutatii vor folosi liniile de credit in scopul dorit de guvern.

Cresterea fluxurilor de capital si beneficiarii investitiilor

Argumentul ca bancile universale tind sa descurajeze pietele active de capital, s-a pus in discutie de curand. Acest lucru a reiesit dintr-o comparatie intre sistemul american si cel german. Totusi, mai tarziu, s-a dovedit ca diferentele se datorau de fapt restrictiilor guvernamentale.

Daca unei banci nu i se permite sa acorde doar credite societatilor, ci ea poate cumpara chiar o parte din capitalul social si datoriile respectivelor societati (cu sume substantiale) atunci banca poate avea controlul necesar pentru a reorganiza lucrurile mult mai eficient. Trebuie sa mai remarcam ca, daca cel ce are o creanta este si detinatorul capitalului social, nu vor exista conflicte privind respectarea termenelor de rambursare sau unele reorganizari necesare pentru companie.

Posesiunea simultana a capitalului si a unor pasive inseamna de fapt ca, bancile universale pot oferi companiilor o asistenta mai eficienta decat bancile specializate, in vremuri de criza financiara. Acest lucru s-a dovedit adevarat, in trecut, in Germania si in Japonia, unde bancile universale au primit responsabilitatea speciala de a salva companiile cu probleme financiare, prin acordarea unor credite, participarea la capitalul social si reorganizarea conducerii acestora. Comparativ cu sistemul pietelor de capital, bancile universale au anumite avantaje in restructurarea companiilor. Principala cauza este faptul ca, costurile tranzactiilor de preluari, fuziuni si achizitii este mai mare pe pietele de capital decat prin sistemul bancar.

Istoria a aratat ca, in Germania, implicarea bancilor universale in companii a fost asociata cu un grad mai inalt de profitabilitate a acestora din urma. Ca motive am putea mentiona (a) abilitatea bancilor universale de a monitoriza si sprijini firmele si (b) companiile afiliate bancilor universale sunt cele cu o mai mare flexibilitate investitionala.

Efectele asupra numarului de institutii financiare

Un subiect controversat care a fost mult discutat este efectul expansiunii bancilor universale asupra numarului total de institutii financiare.

Principalul factor care le afecteaza il constituie economiile pe scara mare. Astfel de economii exista in cadrul activitatii de universal banking si ofera bancilor universale un avantaj in fata bancilor specializate.

Studiul practicilor internationale nu a demonstrat nici o diferenta relevanta intre bancile specializate si cele universale referitoare la eficienta, aceste diferente datorandu-se mai degraba practicilor contabile care difera de la o tara la alta. Totusi, eficienta nu se masoara doar in cifre. Institutii de dimensiuni diferite concureaza intre ele si supravietuiesc. Acest lucru inseamna ca, aparent, institutiile mai mici si mai scumpe ofera clientilor lor produsele si serviciile dorite (poate la un pret mai mare).

Luand in considerare cele de mai sus, se pare ca expansiunea bancilor universale va afecta numarul institutiilor financiare, mai ales pentru ca o parte a expansiunii bancilor universale se face prin fuziuni si achizitii de banci. Totusi, dupa cum a aratat experienta de pana acum, vor continua sa existe pe piata institutii specializate.

Merita mentionat faptul ca, bancile specializate se ocupa de obicei mai mult de investitii: preluari, achizitii pentru obtinerea unui pachet majoritar de actiuni, fuziuni, desfacerea unor societati mari in mai multe societati mici (spin off).

Efectul asupra alegerii consumatorilor

Un alt subiect mentionat de criticii activitatii de universal banking este temerea ca, daca bancile universale se extind considerabil, vor exista mai putine institutii independente si consumatorii vor avea o gama mai restransa de alegere. Doua argumente contrare acestor pareri sunt:

experienta germana indica faptul ca activitatea de universal banking nu duce la dominarea pietei de catre un numar restrans de banci;

chiar daca bancile universale ar domina piata, consumatorul va putea alege o banca pentru un anume serviciu, o alta pentru un altul, etc. Nu putem totusi ignora argumentul ca bancile universale tind sa-si ofere serviciile prin portofoliu de servicii pentru persoanele fizice sau companii asa incat clientii nu vor putea avea alternativa de a primi asistenta si oferte de la alte banci, desi legile anti-trust interzic de obicei, astfel de vanzari conditionate ale serviciilor.

Pe de alta parte, se argumenteaza ca pretul unor produse colective va ajunge la nivele competitive.

Efectul asupra consultantei privind investitiile

O alta problema este temerea ca bancile universale nu ofera o consultanta obiectiva referitoare la valorile mobiliare.

O astfel de temere, totusi, exista si in afara activitatii de universal banking. De exemplu, o banca specializata poate recomanda clientilor ei sa utilizeze pentru a investi un anume bancher din afara bancii. In acelasi timp, acest bancher poate avea depozite nepurtatoare de dobanda la aceasta banca si deci sa recomande clientilor sai banca respectiva.

In general, activitatea de universal banking nu este confruntata cu mai multe conflicte de interese decat bancile specializate sau alte institutii financiare. De exemplu, bancile de investitii isi sfatuiesc clientii referitor la posibilitati de fuzionare, metode de a atrage capital (datorie contra capital), toate aducand profituri de nivele diferite bancilor de investitii.

Bancile universale sunt in faza de expansiune in toata lumea. Aproape toate problemele prezentate in acest capitol nu pledeaza pentru ideea ca existenta si functionarea bancilor universale ar fi contrara cerintelor de calitate si pret pentru serviciile oferite clientilor sau contrara intereselor clientilor bancilor in general.

Dereglementarea si internationalizarea, impreuna cu tehnologiile avansate din informatica, ca si fuziunile si achizitiile din sectorul bancar, constituie factori care ajuta expansiunea activitatii de universal banking.

Multe din serviciile ce pot fi oferite de o banca universala, in multe tari, se fac prin subsidiare ale bancii. Chiar daca intreaga gama a serviciilor se ofera doar prin banca si sucursalele, sale, banca poate fi considerata o banca universala.

Pe plan international, multe banci isi schimba organigramele astfel incat au departamente separate pentru (a) retail banking (b) corporate banking(c) subscrierea de titluri (d) comercializarea titlurilor, etc.