RAPORTUL JURIDIC FISCAL

RAPORTUL JURIDIC FISCAL

1. Subiectele raportului juridic fiscal

2. Continutul raportului juridic fiscal

3. Creantele si obligatiile fiscale

4. Participanti in raporturile de drept material fiscal

Raportul juridic este, in fapt, un raport social, reglementat de norme de drept, in cadrul caruia participantii (subiectele raportului) se manifesta ca titulari de drepturi si obligatii, ce pot fi realizate, la nevoie, prin forta de constrangere a statului.

Prin urmare, raportul juridic de drept fiscal cuprinde totalitatea drepturilor si obligatiilor ce revin partilor in aplicarea prevederilor legislatiei fiscale.

Continutul acestui raport este dat de relatiile financiare care se formeaza in procesul de instituire si percepere a impozitelor, taxelor si a altor contributii datorate bugetului general consolidat al statului. Natura acestui raport este una obligationala, in continutul sau intrand:

Ø       dreptul de creanta ce apartine subiectului activ, care este creditorul;

Ø       corelativul acestuia, adica latura pasiva a raportului reprezentand obligatia fiscala ce apartine subiectului pasiv, care este debitorul.

1. Subiectele raportului juridic fiscal

Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt:

û        statul si unitatile administrativ-teritoriale, in calitate de subiecte active carora le revine dreptul de a controla, a calcula, a incasa si a urmari incasarea obligatiilor fiscale;

û        contribuabilul, ca subiect pasiv ce are in principal indatorirea de a plati la termen obligatiile fiscale ce-i incumba.

Statul este reprezentat de Ministerul Economiei si Finantelor, prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile sale teritoriale care, la randul lor, sunt reprezentate de autoritatile administratiei publice locale, precum si de compartimentele de specialitate ale acestora, in limita atributiilor delegate de catre autoritatile respective.

Calitate de contribuabil are orice persoana fizica ori juridica sau orice alta entitate fara personalitate juridica ce datoreaza impozite, taxe, contributii si alte sume bugetului general consolidat al statului.

In relatiile generate de raportul juridic fiscal, contribuabilul poate participa fie in mod direct, fie printr-un reprezentant. Daca contribuabilul nu are domiciliul fiscal in Romania, acesta are obligatia de a depune declaratii la organele fiscale si de a-si desemna un imputernicit cu domiciliul fiscal in Romania, care sa indeplineasca obligatiile acestuia fata de organele fiscale. In lipsa unui imputernicit, organul fiscal va solicita instantei judecatoresti competente numirea unui curator fiscal pentru contribuabilul absent, al carui domiciliu fiscal este necunoscut ori care, din cauza bolii, unei infirmitati, batranetii sau unui handicap de orice fel, nu poate sa isi exercite si sa isi indeplineasca personal drepturile si obligatiile ce ii revin potrivit legii.

2. Continutul raportului juridic fiscal

Ansamblul drepturilor si obligatiilor subiectelor prevazute de norma juridica, ce reglementeaza raportul juridic, formeaza continutul acestuia.

In privinta continutului raportului de drept procedural fiscal, principala obligatie ce revine contribuabililor o constituie declararea si plata impozitelor, taxelor si contributiilor sociale pe care acestia le datoreaza bugetului general consolidat. De asemenea, contribuabilii au obligatia de a conduce evidenta fiscala, potrivit legii, pentru stabilirea starii de fapt fiscale si a obligatiilor fiscale de plata datorate. In acest context, contribuabililor le revin urmatoarele obligatii:

û        sa evidentieze veniturile realizate si cheltuielile efectuate, aferente activitatilor desfasurate, prin intocmirea registrelor sau a oricaror alte documente prevazute de lege;

û        sa utilizeze pentru activitatea desfasurata documente primare si de evidenta contabila stabilite prin lege;

û        sa completeze integral rubricile formularelor utilizate, corespunzator operatiunilor inregistrate.

Sunt considerate evidente fiscale registrele, situatiile, precum si orice alte inscrisuri care, potrivit legislatiei fiscale, trebuie intocmite in mod obligatoriu in scopul stabilirii starii de fapt fiscale si a creantelor si obligatiilor fiscale.

Drepturile si obligatiile contribuabilului, se manifesta mai cu seama in timpul controlului efectuat de catre organele fiscale, realizat prin inspectia fiscala, aceasta avand ca scop verificarea bazelor de impunere, a legalitatii si conformitatii declaratiilor fiscale, corectitudinii si exactitatii indeplinirii obligatiilor de catre contribuabili, respectarii prevederilor legislatiei fiscale si contabile, precum si stabilirea diferentelor obligatiilor de plata si a accesoriilor aferente acestora.

Contribuabilul are dreptul de a fi verificat numai pentru impozitele, taxele si contributiile sociale aflate in cadrul termenului de prescriptie.

La inceperea inspectiei fiscale, organul fiscal este obligat sa prezinte contribuabilului legitimatia de inspectie fiscala si ordinul de serviciu semnat de conducatorul activitatii de inspectie fiscala, contribuabilul avand dreptul, in caz contrar, sa solicite legitimarea acestora.

Corelativ acestui drept, exista pentru contribuabil obligatia de a permite accesul organului de inspectie fiscala in incintele de afaceri. Indiferent de locul unde se desfasoara inspectia fiscala, organul de inspectie fiscala are dreptul sa inspecteze orice incinta de afaceri a contribuabilului sau orice alte incinte ori locuri in care exista bunuri impozabile sau se desfasoara activitati producatoare de venituri, dar numai in prezenta acestuia ori a unei persoane desemnate de catre acesta.

Contribuabilul are obligatia de a asigura un spatiu adecvat si logistica necesara desfasurarii inspectiei fiscale.

Pe tot parcursul desfasurarii inspectiei fiscale, organul de control are obligatia legala de a informa contribuabilul despre constatarile rezultate din inspectia fiscala.

In vederea stabilirii starii de fapt fiscale, contribuabilul are obligatia de a pune la dispozitie organului de inspectie fiscala registrele de evidenta contabila, documentele de afaceri si orice alte inscrisuri relevante pentru inspectia fiscala.

Organul de inspectie fiscala are dreptul de a solicita si altor persoane inscrisuri, daca starea de fapt fiscala nu a fost clarificata pe baza inscrisurilor puse la dispozitie. De asemenea, contribuabilul are obligatia de a da informatii si a prezenta la locul de desfasurarii inspectiei fiscale toate documentele, precum si orice alte date necesare clarificarii situatiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal, iar la finalizarea inspectiei fiscale - obligatia de a da o declaratie scrisa, pe propria raspundere, din care sa rezulte ca au fost puse la dispozitie toate documentele si informatiile relevante pentru inspectia fiscala.

Pe toata durata exercitarii inspectiei fiscale, contribuabilul are dreptul sa beneficieze de asistenta de specialitate sau juridica.

Orice contribuabil are dreptul sa fie protejat pe linia secretului fiscal. Informatiile pe care le furnizeaza organelor de inspectie fiscala, precum si cele pe care acestea le obtin pe timpul desfasurarii inspectiei fiscale sunt protejate pe linia secretului fiscal. In acest sens, functionarii publici din cadrul organului fiscal, inclusiv persoanele care nu mai detin aceasta calitate, sunt obligati sa pastreze secretul asupra informatiilor pe care le detin ca urmare a exercitarii atributiilor de serviciu.

Contribuabilul are dreptul sa prezinte in scris punctul sau de vedere cu privire la constatarile inspectiei fiscale dar si obligatia legala de a indeplini masurile prevazute in actul intocmit cu ocazia inspectiei fiscale, in termenele si in conditiile stabilite de organele de inspectie fiscala. De asemenea, acesta are obligatia de a plati diferentele de impozite, taxe, contributii sociale stabilite cu ocazia inspectiei fiscale, precum si dobanzile si penalitatile de intarziere aferente acestora.

In cazul in care contribuabilul nu este de acord cu rezultatul inspectiei fiscale, are dreptul sa conteste decizia de impunere emisa cu aceasta ocazie de organul de inspectie fiscala.

Creantele si obligatiile fiscale

Creantele fiscale reprezinta acele drepturi patrimoniale rezultate din raporturile de drept material fiscal, ele grupandu-se in:

Ø      creante fiscale principale, rezultate din dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume, care constituie venituri ale bugetului general consolidat, din dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adaugata, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat;

Ø      creantele fiscale accesorii, asa cum le arata si denumirea, depind de creantele fiscale principale, acestea reprezentand in fapt sanctiuni fiscale ce se aplica pentru nerespectarea obligatiei de plata a creantelor fiscale principale, fara a se stabili o legatura directa cu o pierdere concreta suferita de buget.

Corelative acestor creante fiscale sunt obligatiile fiscale, pe care legea le caracterizeaza ca fiind orice obligatii ce revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, in aplicarea legilor fiscale. Printre cele mai importante obligatii fiscale amintim:

û       obligatia de a dec1ara bunurile si veniturile impozabile sau, dupa caz, impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;

û       obligatia de a calcula si de a inregistra in evidentele contabile si fiscale impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;

û       obligatia de a plati la termenele legale impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;

û       obligatia de a plati majorari de intarziere aferente impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligatii de plata accesorii;

û       obligatia de a calcula, de a retine si de a inregistra in evidentele contabile si de plata, la termenele legale, impozitele si contributiile care se realizeaza prin stopaj la sursa.

Dreptul de creanta fiscala si obligatia fiscala corelativa se nasc in momentul in care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le genereaza.

4. Participanti in raporturile de drept material fiscal

Cu privire la participantii in raporturile de drept material fiscal, acestia sunt:

persoanele titulare ale unor drepturi de creanta, respectiv creditorii;

persoanele care sunt obligate sa plateasca aceste creante, respectiv debitorii.

Codul de procedura fiscala , in varianta actuala, prevede ca organul fiscal este indreptatit sa solicite stingerea obligatiei fiscale de catre cel indatorat sa execute acea obligatie in locul debitorului principal, creand prin aceasta o noua categorie de debitori fiscali care, desi nu sunt cei obligati in mod direct la plata creantelor, sunt asimilati acestora, avand o raspundere subsidiara fata de debitorii principali.

De altfel, regula generala a stingerii oricarei datorii este aceea ca oricine poate face plata.

Obligatiile debitorilor subsidiari devin actuale doar in cazul in care obligatia de plata nu a fost indeplinita de debitorul principal. Astfel, daca obligatia nu a fost indeplinita de debitorul principal, dobandesc calitate de debitori:

Ø       mostenitorul care a acceptat succesiunea contribuabilului debitor;

Ø       cel care preia, in tot sau in parte, drepturile si obligatiile debitorului supus divizarii, fuziunii ori reorganizarii judiciare, dupa caz;

Ø       persoana careia i s-a stabilit raspunderea in conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment;

Ø       persoana care isi asuma obligatia de plata a debitorului, printr-un angajament de plata sau printr-un alt act incheiat in forma autentica, cu asigurarea unei garantii reale la nivelul obligatiei de plata;

Ø       persoana juridica, pentru obligatiile fiscale datorate de sediile secundare ale acesteia;

Obligatia acestora de a plati in locul debitorului-contribuabil intervine datorita faptului ca acestia au dobandit, in tot sau in parte, patrimoniul acestuia.

Trecerea obligatiilor asupra succesorilor suporta totusi o exceptie si anume in cazul obligatiei de plata a amenzilor aplicate potrivit legii persoanelor fizice, intrucat pentru aceste obligatii fiscale mostenitorii nu devin debitori si nu sunt tinuti sa le plateasca, avand in vedere probabil tocmai caracterul intuitu personae al acestor obligatii.

Privitor la persoana care isi asuma obligatia de plata a debitorului, avem de a face cu o fidejusiune conventionala, care trebuie incheiata intre debitor, creditor si fidejusorul care garanteaza ca va executa obligatia debitorului.

Atunci cand fidejusiunea priveste o obligatie principala, obligatia de garantie se intinde si la toate accesoriile acestei obligatii, respectiv la majorarile de intarziere.

Spre deosebire de calitatea de debitor, calitatea de platitor al obligatiei fiscale este mult mai larga, aceasta putand cuprinde si alte categorii. Astfel, platitor al obligatiei fiscale poate fi atat debitorul, cat si persoana care, in numele debitorului, conform legii, are obligatia de a plati sau de a retine si de a plati, dupa caz, impozite, taxe, contributii, amenzi si alte sume datorate bugetului general consolidat.