BURSA DE VALORI

BURSA DE VALORI

1 Prezentare generala

Bursa de valori este una din cele mai importante institutii ale economiei de piata, un segment al pietei financiare, o piata secundara organizata, transparenta si supravegheata pe care se incheie tranzactii referitoare la valori mobiliare, derivate ale acestora, bani.

Valorile mobiliare (titlurile financiare) care constituie obiectul principal al contractelor ce se incheie la bursa de valori reprezinta economii financiare, disponibilitati neutilizate ce sunt redirijate in procesul negocierilor catre cele mai productive activitati economice. In acest fel, bursa de valori apare ca un regulator al fluxurilor financiare, un stimulator si diversificator al productiei rentabile, precum si un detector al productiei nerentabile.

Indiferent de forma ei juridica, care poate fi de drept public sau de drept privat, bursa de valori functioneaza sun controlul si supravegherea guvernului. Pe plan international, in prezent, in cele mai multe state functioneaza burse de drept privat ca societati pe actiuni. Bursele de drept public sunt administratii ale statului cu caracter nelucrativ. Bursa de valori infiintata in Romania in 1994 este o institutie de drept public, Legea romana 52/1994 mentionand fara echivoc bursa de valori ca fiind "o institutie cu personalitate juridica, asigurand publicului, prin activitatea intermediarilor autorizati, sisteme, mecanisme si proceduri adecvate pentru efectuarea continua, ordonata, transparenta si echitabila a tranzactiilor cu valori mobiliare care constituie piata oficiala si organizata pentru negocierea valorilor mobiliare admise la cota, oferind economiilor investite in ele garantie morala si securitate financiara prin masurarea continua a lichiditatii respectivelor valori mobiliare."

2 Obiectul bursei de valori

In cadrul bursei de valori se negociaza:

1. valori mobiliare (titluri financiare):

actiuni;

obligatiuni;

bonuri si bilete de tezaur;

titluri de renta etc.

2. valute selective;

produse bursiere derivate:

contracte futures;

optiuni pe marfa;

optiuni pe titluri financiare;

optiuni pe valute;

optiuni pe indici de bursa;

optiuni pe rata dobanzii etc.

De mentionat faptul ca denumirea de "valori mobiliare" (valeurs mobilieres) este folosita in Franta si in tarile din zona francofona, iar cea de "titluri financiare" (securities) in SUA si tarile din sistemul anglo-saxon.

Exista burse la care obiectul principal al negocierilor il constituie actiunile. Aceste burse se mai numesc si burse de actiuni.

Unele burse de valori au ca obiect de activitate tranzactionarea valorilor mobiliare pe plan local acestea fiind burse locale, necaracteristice in comertul bursier international, altele au un obiect extins la un numar mare de valori mobiliare admise la cotare, indiferent de tara emitenta.

Acestea sunt burse caracteristice, de reputatie internationala, detinand un rol conducator in tranzactiile bursiere generale.

1 Conditiile generale pentru infiintarea bursei de valori

In general, pentru fondarea unei burse de valori sunt necesare 3 conditii:

1. existenta in zona respectiva sau in apropiere a unor societati anonime de mare anvergura;

2. difuzarea actiunilor si a obligatiunilor emise de societatile anonime respective la un numar mare de actionari;

reglementarea judicioasa a activitatii tranzactionale prin norme legislative imperative cu privire la codul de conduita, limita participarilor, modul de desfasurare a negocierilor etc.

Nu trebuie uitat faptul ca existenta actiunilor numai in mainile statului sau in mainile unui numar mic de actionari face inutil comertul la bursa de valori pentru vanzarea si cumpararea acestora. Reglementarile legislative au menirea sa ocroteasca libera concurenta in comertul de bursa sanctionand practicile speculative bazate pe zvonuri, santaj, amenintare, etc. cu efecte sociale daunatoare.

4 Scopul esential al bursei de valori

Bursa de valori are rolul principal de a facilita acumularea fondurilor necesare finantarii activitatii economice si de a dirija fluxul fondurilor acumulate spre ramurile economice cele mai rentabile. Bursa de valori isi indeplineste acest rol mai ales prin operatiunile de vanzare si cumparare de actiuni emise de societatile pe actiuni. Astazi, marile societati comerciale din tarile cu economie de piata sunt organizate de asa maniera incat pot sa imprumute sume imense de bani de la mii si mii de persoane, pe calea emiterii unor tipuri adecvate de efecte financiare, corespunzator preferintelor detinatorilor de fonduri banesti. Astfel, se creeaza posibilitatea ca aceste efecte financiare sa poata fi vandute si cumparate la bursele de valori la preturi mai mari sau mai mici decat valoarea lor nominala. Cei care doresc sa devina proprietari si sa participe nelimitat la riscuri si beneficii cumpara actiuni simple; cei care doresc sa-si asume riscuri si beneficii nelimitate cumpara actiuni preferentiale cu un venit fix si cu un risc minimal, iar cei care nu doresc sa devina proprietari ci numai creditori, micsorandu-si riscul la maximum, cumpara obligatiuni cu un venit fix exprimat procentual si denumit cupon.

Este important de stiut si ordinea in care societatea distribuie beneficiile. Mai intai, banii rezultati din vanzarea celor 3 feluri de efecte financiare sunt utilizati de societatea emitenta pentru investitii productive, cumparari de materii prime si materiale, angajarea fortei de munca, plata gestiunii economice etc. In conditiile in care activitatea economica se desfasoara normal, rezulta venituri totale care se diminueaza cu costurile de lucru (in care intra si rambursarea datoriilor) si se obtine profitul de lucru. Distribuirea profitului de lucru se inscrie in urmatoarea ordine de prioritati:

- se platesc cupoanele la obligatiuni;

- din ce ramane se platesc impozitele pe venit sau cifra de afaceri;

- profitul ramas se numeste net si se imparte intre coproprietari, respectiv intre detinatorii de actiuni.

Dar si repartizarea profitului net urmeaza o ordine de prioritati:

- se platesc mai intai veniturile la actiunile preferentiale;

- restul se imparte in doua; pentru plata dividendelor la actiunile simple si pentru constituirea de rezerva in vederea noilor investitii (sau conform Statutului).

Clasificarea burselor de valori

Din punct de vedere juridic se disting:

1. bursa de valori oficiala (in limba franceza bourse iar in limba engleza stock exchange) este piata la care se negociaza valorile mobiliare admise la cotare. Operatiunile se desfasoara intr-un spatiu special amenajat conform unui regulament de functionare. Tranzactiile sunt centralizate si accesibile informarii continue a clientilor. Operatiunile se desfasoara cu exclusivitate in cadrul unui mecanism, folosindu-se un personal specializat in negocierea tranzactiilor si un personal tehnic care se ocupa de pregatirea negocierilor, evidenta contractelor si urmarirea realizarii lor. Accesul in bursa este restrictiv.

Bursa de valori oficiala poate fi :

a. clasica - in cadrul careia se formeaza un curs unic centralizat, intrucat procesul negocierilor este supus regulamentului de functionare, adica este dirijat si supravegheat, preturile formandu-se pe baza de licitatie publica;

b. moderna - unde procesele de negociere sunt automatizate, pe baza de mijloace electronice si computere, in exclusivitate sau in combinatie cu mijloacele clasice. Se da ca referinta bursa de valori din Londra, dupa 1986 (London Stock Exchange).

2. bursa de valori neoficiala - este o bursa cu un acces mai putin restrictiv. Se remarca, in Franta "Second Marche" si Hors Cotes', iar in Anglia "Unlisted Securities Market".

Pe aceasta piata se negociaza valorile mobiliare neinscrise la cotarea oficiala. Este vorba de societati mici si mijlocii care doresc sa obtina fonduri pentru dezvoltare dar nu pot indeplini conditiile severe de admitere la piata oficiala.

Pe langa acestea, la bursa neoficiala mai apar:

- societatile radiate de la cotatia oficiala;

- societatile in dificultate, cum sunt cele in curs de dizolvare si lichidare etc.

piata la ghiseu (OTC - Over The Counter).

Piata OTC este piata organizata direct intre operatori, in afara burselor organizate si care se deruleaza printr-o retea de telecomunicatii.

Pe aceasta piata se pot vinde si cumpara valori mobiliare in cantitati oricat de mici si nu numai pachete de actiuni care sa aiba la baza o unitate de masura. Preturile, desi se formeaza pe baza cursurilor cotate la bursa oficiala, sunt diferite, variind de la o firma la alta.

Din punct de vedere al modului de negociere se disting:

1. piata cu amanuntul (retail market). La aceasta se incheie tranzactii de valori mobiliare exprimate in una sau mai multe unitati de masura, stabilite prin regulament;

2. piata en-gros sau cu toptanul (wholesale market). Obiectul il constituie marile tranzactii, negocierile de blocuri de valori mobiliare, care presupun intermediari puternici, detinatori de importante stocuri de valori mobiliare, in lipsa de cumparatori semnificativi.

Din punct de vedere al termenelor de livrare a valorilor se disting:

1. piata la disponibil (la vedere) denumita si piata "spot"(in engleza) sau "au comptant" (in franceza). Este piata pe care se incheie tranzactii cu livrarea imediata (tehnic, in cateva zile de la incheiere), cu reglarea imediata, dupa caz.

2. piata la termen - este cunoscuta si sub denumirea de piata "futures" (termen englezesc cu semnificatia " la termen"). Pe aceasta piata se incheie contracte cu livrarea sau reglarea la termen, dupa caz. Ca forma speciala a pietei la termen este si piata cu reglementare lunara (a reglement mensuel), care a luat un mare avant in Franta si in alte tari europene.

Intre bursele de valori de insemnatate internationala sunt de mentionat (la nivelul anului 1992) urmatoarele:

Supravegherea si controlul negocierilor la bursa de valori

Se are in vedere controlul si supravegherea pietei bursiere in scopul ocrotirii intereselor investitorilor. Aceasta se realizeaza prin impunerea de catre puterea de guvernamant a unor norme de informare a publicului sau a unor norme care sa stea la baza activitatii profesionale a agentiilor de brokeraj si a societatilor financiare.

Printre institutiile guvernamentale abilitate cu supravegherea si controlul pietei bursiere de valori mobiliare sunt de mentionat in diferite tari , urmatoarele :

- SEC (Securities Exchange Commission - Comisia de supraveghere a schimbului de titluri) intalnita in SUA fiind alcatuita din 5 comisari numiti de presedintele SUA, cu acordul Senatului;

- SIB (Securities and Investment Board - Consiliul pentru titluri si investitii), intalnit in Anglia fiind abilitat de Departamentul Comertului si Industriei, pa baza unor pachete de legi;

- COB (Commission des Oprations de Bourse - Comisia de operatiuni de bursa) abilitata de guvernul francez.

Sunt de remarcat urmatoarele atributii ale controlului guvernamental:

- inregistrarea agentilor bursieri si autorizarea lor;

- limitarea volumului de tranzactii pe agent si unitate de timp;

- controlul sumelor constituite in depozit;

- asigurarea concurentei loiale printr-o permanenta supraveghere;

- emiterea de autorizatii pentru dobandirea calitatii de membru al bursei sau al Casei de compensatie.