Bugetul de stat

1.1. Continutul si caracteristicile bugetului de stat

ugetul de stat este o categorie fundamentala a finantelor publice la definirea careia se aplica o abordare juridica si una economica.

Bugetul de stat privit sub aspect juridic:

reprezinta un act prin care se prevad si se aproba, prin lege, veniturile si cheltuielile anuale ale statului;

este un act prin care executivul este imputernicit de legislativ sa cheltuiasca si sa colecteze venituri in conformitate cu prevederile legale in vigoare;

este un act de previziune a resurselor financiare publice si a modului de utilizare a acestora;

Bugetul de stat privit sub aspect economic:

exprima relatiile economice, in forma baneasca, ce apar in procesul de repartitie a produsului intern brut (PIB), in concordanta cu obiectivele de politica economica, sociala si financiara. Aceste relatii se manifesta in dublu sens: pe de o parte ca, relatii prin intermediul carora se mobilizeaza resurse banesti la dispozitia statului, iar pe de alta parte, ca relatii prin care se repartizeaza aceste resurse.

este un plan financiar ce se elaboreaza la nivel macroeconomic.

In domeniul financiar autoritatea publica este obligata sa intocmeasca un plan anual prin care sa prevada suma veniturilor si cheltuielilor publice. Acest program este supus apoi discutiei si aprobarii puterii legislative. Principala motivatie pentru intocmirea bugetului este una de natura financiara si consta in aceea ca, prin structurarea si dimensionare veniturilor ce urmeaza a se colecta si a cheltuielilor publice, se asigura o gestionare rationala a fondurilor publice si se vizeaza o cheltuire eficienta a acestora.

In conditiile finantelor clasice, bugetul public era considerat, ca act legislativ, doar o lista a cheltuielilor si a veniturilor publice, fara specificare vreunei legaturi cu starea si perspectivele economiei nationale.

In conditiile tot mai complexe ale vietii economico-sociale de astazi, doctrina financiara a completat imaginea despre buget si a legat existenta acestuia de mersul si starea intregii economii nationale. Astfel, in toate tarile dezvoltate notiunea de buget se refera la doua structuri diferite:

bugetul economiei nationale;

bugetul de stat (bugetul propriu-zis al autoritatii publice).

Bugetul economiei nationale este un plan/program ce se intocmeste anual si cuprinde totalitatea veniturilor si a cheltuielilor dintr-o economie nationala, indiferent daca aceste sunt publice sau private. Acest buget cuprinde in fapt, pe langa bugetele autoritatii publice si totalitatea bugetelor private (ale agentilor economici). De regula, este un buget informativ, orientativ si nu este executoriu, in consecinta nu se supune aprobarii legislativului. Bugetul economiei nationale serveste ca baza pentru argumentatia financiar-economica, politica si sociala a guvernului.

Bugetul public (de stat) se elaboreaza pornind de la bugetul economiei nationale, insa cuprinde numai resursele si cheltuielile autoritatii publice. Bugetul public se supune in mod obligatoriu discutiei amanuntite a Parlamentului si aprobarii acestuia. Dupa aprobarea de catre Parlament, bugetul de stat devine lege si astfel, este posibila incasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor publice.

Structura sistemului bugetar este adecvata organizarii administrative a statului. Astfel, intr-un stat unitar (spre exemplu, Romania) bugetul de stat este organizat pe doua paliere: bugetul administratiei centrale de stat si bugetele administratiei locale. Aceasta este o strucurare simplificata a sistemului bugetar care insa, in Romania, asa cum precizeaza legea finantelor publice, este reprezentat de un sistem unitar de bugete: 'resursele financiare publice se constituie si se gestioneaza printr-un sistem unitar de bugete, si anume: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului si bugetele altor instituitii publice cu caracter autonom, in conditiile asigurarii echilibrului financiar'¹.

In statele federale sistemul bugetar este structurat pe trei nivele mari:

bugetul federatiei,

bugetele statelor membre, ale provinciilor sau ale landurilor;

bugetele locale.

O problema esentiala in cadrul procesului bugetar o reprezinta repartizarea veniturilor si cheltuielilor intre diferitele nivele ale sistemului bugetar. Aceasta repartizare se face in raport cu atributiile ce revin la fiecare nivel in realizarea actiunilor publice. Ca regula generala, toate impozitele indirecte sunt venituri ale administratiei centrale de stat, iar impozitul pe avere se face venit la bugetele locale. Impozitele pe venituri se repartizeaza intre organele administratiei centrale si locale, in functie de sarcinile ce revin fiecarui nivel organizatoric al statului.

1.2. Principiile bugetare

Dupa o lupta indelungata, burghezia in ascensiune din tari ca Anglia, Franta si alte tari a izbutit sa se impuna monarhiei asbsolutiste reusind sa impuna o serie de masuri care urmareau limitarea drepturilor suveranului in instituirea si perceperea de impozite, ca si in cheltuirea acestora, organizarea gospodaariei financiare a statului dupa reguli precise si supunerea acesteia controlului parlamentar.

Aceste reguli, avind valoare de principii de drept bugetar,au fost inserate in diverse legi,devenind asfel criterii de baza in alcatuirea si executarea bugetului de stat. Principiile sunt niste reguli privind domeniul bugetar, care definesc modul de reflectare a veniturilor si cheltuielilor publice in domeniul de stat.

In teoria si practica finantelor publice sunt recunoscute si aplicate urmatoarele principii bugetare:

1. universalitatea bugetului;

2. unitatea bugetului;

3. neafectarea veniturilor bugetare;

4. anualitatea bugetului;

5. echilibrul bugetar;

6. specializarea bugetara;

7. realitatea bugetului;

8. publicitatea bugetului;

9. unitatea monetara.

1. Universalitatea bugetului este principiul potrivit caruia veniturile si cheltuielile publice trebuie inscrise in bugetul public in totalitate, in sume brute. Astfel, parlamentul are posibilitatea sa cunoasca veniturile totale ce se vor incasa in perioada considerata, precum si destinatia acestora.

Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu exceptia donatiilor si sponsorizarilor, care au stabilite destinatii precise.

In practica bugetara, cerintele universalitatii bugetului se respecta doar partial, deoarece in locul bugetelor brute s-a trecut la elaborarea unor bugete mixte, in care veniturile si cheltuielile unor institutii publice figureaza cu sumele lor totale in buget, iar altele numai cu soldurile.

In bugetul statului se inscriu numai cu soldul:

veniturile de la firmele publice sau subventiile catre acestea;

varsamintele catre buget sau subventiile primite de la acesta, in relatiile dintre bugetele locale si bugetul statului;

subventiile primite in completarea resurselor financiare proprii a unor institutii publice (universitati, unitati de cercetare stiintifica, scoli, spitale).

Astfel, in stabilirea realizarilor veniturilor bugetare se vor respecta urmatoarele norme:

impozitele, taxele si orice alte venituri se inscriu in bugetul de stat numai daca au fost stabilite prin lege;

legea bugetara anuala aproba pentru fiecare an lista impozitelor, taxelor, precum si a celorlalte venituri ale statului care urmeaza sa se perceapa;

este interzisa perceperea, sub orice titlu si sub orice denumire, de contributii directe sau indirecte, in afara celor stabilite prin lege.

Exista multi adversari ai incalcarii principiului unversalitatii pentru ca astfel pot aparea o multime de disimulari, iar ordinea si claritatea documentelor nu va mai fi respectata.

2. Principiul unitatii bugetare. Veniturile si cheltuielile bugetare se inscriu intr-un singur document, pentru a se asigura utilizarea eficienta si monitorizarea fondurilor publice.

Cuprinderea tuturor veniturilor si cheltuielilor statului inr-un buget unitar reflecta o imagine mai clara a situatie financiare a statului decat in cazul dispersarii acestora intr-o multime de bugete. Principiul unitatii bugetare reprezinta dimensiunea in spatiu pe orizontala a bugetului.

Toate veniturile retinute si utilizate in sistemul extrabugetar, sub diverse forme si denumiri, se introduc in bugetul de stat, urmand regulile si principiile acestui buget, cu exceptia celor pentru constituirea, potrivit legii, a fondurilor de stimulare a personalului.

In vederea respectarii principiilor bugetare, in termen de trei ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, guvernul va propune parlamentului modificarea actelor normative pentru desfiintarea veniturilor si cheltuielilor cu destinatie speciala incluse in bugetul de stat.

Reunirea intr-un singur document a tuturor veniturilor si cheltuielilor publice prezinta urmatoarele avantaje:

permite prezentarea clara a resurselor statului si a destinatiilor acestora;

permite cunoasterea exacta a surselor de provenienta a veniturilor;

permite legislativului sa emita hotarari privind structura si volumul cheltuielilor ce se vor efectua;

asigura cadrul favorabil exercitarii unui control riguros asupra veniturilor publice;

permite realizarea de analize comparative la nivel international;

creeaza posibilitatea determinarii exacte a modului in care a fost realizat bugetul.

De regula, acest principiu nu este riguros respectat deoarece se intocmesc si alte categorii de bugete cum sunt:

bugetele autonome - pentru institutii ale statului cu autonomie financiara deplina;

bugetele anexe - reprezentand anumite resurse financiare alocate intr-un anumit scop;

bugetele extraordinare - pentru inscrierea unor cheltuieli cu caracter extraordinar (cheltuieli destinate calamitatilor naturale sau crizelor economice);

bugetele-program - pentru perioade mai mari de un an;

conturile speciale de trezorerie - evidentiaza anumite incasari ce nu reprezinta un venit la bugetul de stat si plati fara caracter definitiv:

conturi cu afectatie speciala (pentru cheltuieli cu acoperire in resurse special disponibilizate);

conturi de comert (pentru operatiuni cu caracter comercial ale unor institutii ale statului);

conturi de reglementare cu guvernele altor tari (pe baza unor acorduri internationale, alte state contribuie la finantarea unor cheltuieli publice);

conturi de operatiuni monetare (pentru venituri si cheltuieli rezultate din emisiunea monetara sau din operatiunile derulate cu FMI);

conturi de avans (pentru avansuri acordate colectivitatilor locale pana la incasarea impozitelor locale);

conturi de imprumuturi si de consolidare (pentru imprumuturi de trezorerie cu o durata mai mare de timp).

Nici regula principiului unitatii nu este respectata intocmai. Exceptie fac regiile autonome si unitatile prestatoare de servicii publice care isi intocmesc bugete anexe ce ramin in afara bugetului general, iar unitatile cu capital de stat au o larga autonomie financiara si la fel isi intocmesc bugete autonome. In plus, in anumite perioade apar cheltuieli cu carater exceptional, iar reflectarea lor in bugetul unui singur an afecteaza indicatorii bugetari in timp, rezultand de aici inscrierea in bugete extraordinare. Apar venituri si cheltuieli care nu sunt venituri propriu-zise pentru stat si nici cheltuieli definitive si ele trebuiesc evidentiate in mod distinct.

3. Principiul neafectarii veniturilor bugetare se refera la faptul ca veniturile prelevate la buget se depersonalizeaza, servind la acoperirea cheltuielilor publice in ansamblul lor. Prin urmare, veniturile, in totalitatea lor, sunt utilizate pentru acoperirea tuturor cheltuielilor. Nu se admite ca un anumit venit sa fie folosit pentru acoperirea unei anumite cheltuieli, deoarece nu se poate realiza o concordanta deplina intre marimea unui venit si nivelul cheltuielilor ce urmeaza a se efectua pe seama respectivului venit afectat.

Ratiunile ce motiveaza aceast principiu , afirma ca nu exista posibilitatea unei sincronizari intre perioadele de incasare a unui venit si perioada in care trebuie efectuate plati in contul unei anumite cheltuieli.

Cu toate acestea, principiul neafectarii veniturilor nu se aplica cu strictete in practica financiara, fiind admise o serie de derogari:

scoaterea in afara bugetului ordinar a unor venituri, provenite din anumite surse, in vederea finantarii anumitor servicii publice;

lasarea la dispozitia ordonatorilor de credite a unor cote-parti din unele venituri proprii pentru acoperirea cheltuielilor aferente unor actiuni specifice;

intocmirea bugetelor extraordinare, autonome si a conturilor speciale de trezorerie;

garantarea unor imprumuturi publice cu anumite venituri bugetare sigure, precum si folosirea anumitor surse de venit pentru amortizarea unei parti din datoria publica;

stabilirea prin lege a unor impozite sau taxe care capata o destinatie precisa si nu pot fi folosite decat in acest scop.

4. Principiul anualitatii bugetului. La baza acestui principiu stau considerente atat de natura politica, dar si de natura tehnica.

Factorii ce influenteaza data inceperii anului bugetar sunt

structura economiei;

nivelul de dezvoltare;

perioada de lucru a Parlamentului; numarul si durata sesiunilor in care Parlamentul dezbate bugetul public;

traditia;

alti factori specifici fiecarui stat.

Acest principiu s-a impus in prima faza din ratiuni politice, deoarece eficienta controlului parlamentului asupra gestiunii financiare a guvernului este reala doar in conditiile autorizarii efectuarii de cheltuieli publice pentru perioade de timp scurte, dar si din ratiuni de ordin tehnic in vederea asigurarii conditiilor necesare pentru evaluarea alocatiilor bugetare cat mai aproape de realitate.

Bugetul este elaborat si aprobat pentru o perioada de 12 luni. La expirarea acestei perioade este necesara o noua autorizare a parlamentului pentru un nou an bugetar.

Anualitatea bugetului public este coroborata si cu caracterul annual al obligatiilor privind impozitele si taxele instituite de legislatia noastra fiscala (impozitul pe profit, impozitul pe dividente, impozitul pe venitul agricol, impozitul pe venitul global al persoanelor fizice, impozitele pe cladiri si pe terenuri, taxa asupra mijloacelor de trasnport).

Legea finantelor publice a prevazut ca, pentru toti agentii economici, anul financiar are aceeasi durata ca si exercitiul financiar bugetar, adica un an calendaristic.

Anualitatea inseamna:

I. perioada pentru care se intocmeste si se aproba bugetul

Anul bugetar poate coincide sau nu cu cel calendaristic. De exemplu:

coincidenta: Romania, Franta, Germania, Italia;

1.04 - 31.03: Japonia, Marea Britanie, Israel;

1.07 - 30.06: Australia, Suedia;

1.10 - 30.09: SUA.

II. perioada in care se executa bugetul

A. Sisteme de gestiune bugetara (Romania)

la sfarsitul anului se inchide automat bugetul;

in contul de incheiere sunt inscrise doar veniturile incasate si cheltuielile efectuate;

veniturile neincasate si cheltuielile angajate si neefectuate se evidentiaza in bugetul anului urmator;

se interzice reportul veniturilor si cheltuielilor de la un an la altul;

creditele bugetare dupa incheierea anului bugetar sunt anulate de drept.

B. Sisteme de exercitiu bugetar

o perioada de trei-sase luni de la expirarea anului bugetar pana la incheierea contului de exercitiu bugetar;

in aceasta perioada se continua incasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor;

toate operatiunile de incasare a veniturilor si de efectuare a cheltuielilor se reflecta in contul de incheiere a executiei bugetare in anul in care au fost prevazute si autorizate;

veniturile si cheltuielile sunt reflectate integral in bugetul anului respectiv, chiar daca sunt efectuate in anul urmator.

In Romania, exercitiul bugetar este anual si coincide cu anul calendaristic, iar toate operatiunile efectuate in cursul unui an apartin exercitiului corespunzator de executie a bugetului. Prin urmare, anul bugetar coincide cu anul calendaristic, iar executia bugetara se incheie la 31 decembrie. Orice venit neincasat si orice cheltuiala neefectuata pana la 31 decembrie se va incasa sau se va plati in contul bugetului anului urmator.

In ultimele decenii, tot mai multi economisti sustin necesitatea renuntarii la principiul anualitatii si trecerea la adoptarea bugetelor plurianuale.

5. Principiul echilibrului bugetar se refera la faptul ca bugetul public trebuie sa fie echilibrat, adica veniturile publice sa acopere integral cheltuielile publice.

Conform legii, este interzisa acoperirea cheltuielilor bugetului public prin recurgerea la emisiune monetara sau prin finantarea directa de catre banci.

Cand apar goluri de casa, temporare, acestea pot fi acoperite, pana la incasarea veniturilor, pe baza resurselor aflate in conturile de trezorerie ale statului, stabilite de Ministerul Economiei si  Finantelor .

De asemenea, prin legea bugetului, Ministerul Economiei si Finantelor poate fi autorizat ca, pe parcursul executiei bugetare, sa emita bonuri de tezaur, purtatoare de dobanda, cu scadenta de rambursare pana la sfarsitul anului financiar, pentru a face fata cheltuielilor statului pana la incasarea veniturilor.

Mijloacele de restabilire a echilibrului bugetar sunt

disponibilitati banesti existente in contul trezoreriei statului;

imprumuturile pe termen scurt contractate prin emisiunea de titluri de stat, a caror valoare se incadreaza in prevederile legale ca proportie in volumul bugetului annual;

imprumuturile pe termen scurt acordate de BNR, rambursabile in cel mult sase luni, fara dobanda, fie din incasarile cuvenite, fie pe seama unui imprumut de stat lansat prin titluri de credit pe piata capitalului de imprumut.

Echilibrul anual al bugetului presupune egalitatea dintre nivelul incasarii veniturilor obligatorii ale statului (R) si nivelul cheltuielilor totale (C).

Putem avea una din urmatoarele situatii:

R = C, pentru echilibru bugetar anual;

R < C, pentru deficit bugetar anual;

R > C, pentru excedent bugetar anual.

6. Specializarea bugetara presupune inscrierea in bugetele anuale de stat a veniturilor bugetare pe categorii stabilite in raport cu specificul surselor si al cheltuielilor pe categorii care exprima destinatia lor reala.

Prin urmare, conform acestui principiu, veniturile si cheltuielile se inscriu si se aproba in buget pe surse de provenienta si, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate dupa natura lor economica si destinatia acestora, potrivit clasificatiei bugetare.

Aceasta trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

sa grupeze veniturile dupa provenienta si cheltuielile pe destinatia lor efectiva si in functie de continutul economic;

sa fie simpla si concisa pentru a fi inteleasa cu usurinta de toti contribuabilii.

Prin legea bugetara, se stabilesc impozitele, taxele si cotele acestora, precum si celelalte venituri ale statului, care urmeaza sa se perceapa. Este interzisa perceperea de contributii directe sau indirecte, in afara celor stabilite prin lege.

7. Realitatea bugetului reprezinta principiul potrivit caruia veniturile si cheltuielile inscrise in buget trebuie sa fie stabilite pe baze reale, adica sa corespunda situatiei economico-financiare a anului bugetar, astfel ca statul sa nu aiba dificultati financiare in cursul executiei bugetare.

in bugetul de stat, cheltuielile si veniturile, se cuprind atat in suma globala, cat si defalcat;

veniturile bugetare se inscriu pe surse de provenienta, iar creditele bugetare, pe categorii de cheltuieli, dupa natura lor economica si destinatia acestora, potrivit clasificatiei bugetare tip elaborate de Ministerul Economiei si Finantelor..

8. Publicitatea bugetului este principiul potrivit caruia dupa ce a fost supus dezbaterii si aprobarii parlamentului, bugetul trebuie adus la cunostinta opiniei publice.

Sistemul bugetar este deschis si transparent, aceasta realizandu-se prin:

dezbaterea publica a proiectelor de buget, cu prilejul aprobarii acestora;

dezbaterea publica a conturilor generale anuale de executie a bugetelor, cu prilejul aprobarii acestora;

publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei a actelor normative de aprobare a bugetelor si conturilor anuale de executie ale acestora;

mijloacele de informare in masa, pentru difuzarea informatiilor asupra continutului bugetului, exceptand informatiile si documentele nepublicabile, prevazute de lege.

Dupa adoptarea de catre parlament a legii bugetului si promulgarea ei, aceasta lege se publica in Monitorul Oficial.

9. Principiul unitatii monetare. Toate operatiunile bugetare se exprima in moneda nationala.

1.3. Procesul bugetar

Procesul bugetar reprezinta ansamblul actiunilor si masurilor intreprinse de institutiile competente ale statului in scopul concretizarii politicii financiare aplicate de autoritatea guvernamentala.[1] Indeplinirea functiilor statului presupune, intre altele, asigurarea unor servicii publice indispensabile unei societati cum ar fi: educatie, ingrijirea sanatatii, cultura, aparare, ordine publica.

Procesul bugetar presupune existenta unor resurse financiare, precum si alocarea lor in scopul furnizarii catre cetateni a bunurilor si serviciilor publice.

Instrumentul in care isi gasesc reflectarea toate resursele financiare publice il constituie bugetul general consolidat. El cuprinde ansamblul bugetelor care reflecta fluxurile de venituri si cheltuieli ale sectorului public, si anume:

bugetul de stat;  bugetul public

bugetul asigurarilor sociale de stat; national

bugetele locale;

bugetele fondurilor speciale (extrabugetare);

bugetul Trezoreriei statului;

bugetul altor institutii publice cu caracter national.

Pentru ca acest complex sistem de bugete sa devina operational, este necesara elaborarea politicii financiare a guvernului pe o anumita perioada. Concret, ea presupune stabilirea cadrului juridic care sa reglementeze, pe de o parte, categoriile si nivelurile impozitelor, taxelor si altor contributii percepute de la persoanele fizice si juridice, iar pe de alta parte, structura si nivelul cheltuielilor pentru furnizarea de bunuri si servicii publice.

Cadrul legislativ trebuie sa fie in concordanta cu obiectivele programului de guvernare aprobat de parlament.

1.4. Etapele procesului bugetar

1. Elaborarea proiectului de buget;

2. Aprobarea bugetului;

3. Executia bugetului;

4. Incheierea executiei bugetului;

5. Controlul executiei bugetului;

6. Aprobarea executiei bugetului.

Trasaturile procesului bugetar:

caracter decizional - bugetul presupune alocarea unor resurse bugetare limitate in raport cu nevoile societatii pentru bunuri si servicii publice;

caracter democratic - pe parcursul derularii etapelor procesului bugetar se manifesta atat atributele statului de drept, cat si interesele economico-sociale ale diferitelor grupuri de cetateni care detin majoritatea politica de decizie;

caracter preponderent politic - optiunea pentru un anumit tip de politica economica, politica financiara si monetara se reflecta in continutul bugetului. Elaborarea si aprobarea bugetului sunt acte de optiune politica a fortelor majoritare in parlament;

caracter de continuitate ciclica - etapele procesului bugetar sunt stabilite prin legile specifice, cu precizarea termenelor concrete de derulare si finalizare;

caracter public, cu implicatii la nivel macro- si microeconomic, care se manifesta in plan economic si social. Atat pe linia mobilizarii resurselor, cat si pe cea a destinatiei cheltuielilor, prin procesul bugetar este influentata dezvoltarea sau, din contra, stagnarea economica, nivelul preturilor, evolutia somajului, evolutia ratei dobanzii si soldul contului curent al balantei de plati.

Realizarea sistemului bugetar se infaptuieste prin sistemul institutiilor publice specifice statului de drept.

Caracteristica fundamentala a acestui sistem este, pe de o parte, separarea pe orizontala a subsistemelor institutionale ale celor trei puteri in stat: legislativa, executiva si judecatoreasca, iar pe de alta parte, subordonarea, pe verticala, a institutiilor in cadrul fiecaruia dintre aceste subsisteme.

Astfel, fundamentarea bugetului se face de catre guvern, iar aprobarea lui, de catre parlament.

La elaborarea proiectului si executia bugetului participa organele centrale si locale ale administratiei de stat, ordonatorii de credite si alte institutii publice (Trezoreria). Controlul financiar privind executia concreta in practica a bugetului revine unei institutii specializate - Curtea de Conturi - care este subordonata direct parlamentului.

1.4.1. Elaborarea proiectului de buget

Este o activitate complexa la care participa guvernul prin Ministerul Economiei si Finantelor ca institutie cu responsabilitatii esentiale in procesul bugetar, ordonatorii de credite, organele locale ale puterii si ale administratiei de stat.

Procesul de elaborare a bugetului are la baza programe privind principalii parametri macroeconomici care conditioneaza fundamentarea proiectului de buget in corelatie cu evolutiile din economie pentru a se asigura in mod durabil atat echilibrul financiar, cat si cel economic general. Principalii indicatori care trebuie sa stea la baza fundamentarii bugetului sunt: evolutia produsului intern brut (crestere sau recesiune economica), rata inflatiei, gradul de fiscalitate, evolutia creditului intern, volumul finantarii externe, datoriile scadente.

Ordonatorii principali de credite au obligatia ca, pana la data de 1 mai a fiecarui an, sa comunice Ministerului Economiei si Finantelor propunerile de modificare a veniturilor si cheltuielilor pentru bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale pentru anul viitor, fata de anul in curs, in conformitate cu metodologia Ministerului Economiei si Finantelor. Ordonatorii vor motiva si fundamenta cauzele care determina aceste modificari.

Consiliile locale si judetene au aceleasi obligatii privind solicitarea cotelor sau sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat fata de anul in curs.

Ordonatorii principali de credite vor depune la Ministerul Economiei si Finantelor, cel mai tarziu pana la data de 1 iunie a fiecarui an, propunerile pentru bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale.

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale prezinta propunerile pentru proiectele bugetelor locale la directiile generale ale finantelor publice locale si controlul financiar de stat pana la data de 15 mai a fiecarui an. Directiile generale ale finantelor publice intocmesc proiectele bugetelor locale pe ansamblul judetului si al municipiului Bucuresti cel mai tarziu pana la data de 1 iunie.

Ministerul Economiei si Finantelor examineaza proiectele de buget si poarta discutii cu ordonatorii principali de credite asupra nivelului maxim al cheltuielilor bugetare. Pana la data de 1 iulie, Ministerul Economiei si Finantelor, cu acordul primului-ministru, comunica ordonatorilor principali de credite limitele de cheltuieli stabilite pe baza politicii financiare a guvernului in vederea definitivarii proiectelor de buget.

Proiectele de buget definitivate, insotite de documentatii si fundamentari detaliate pentru venituri si cheltuieli, se depun la Ministerul Economiei si Finantelor pana la data de 1 august.

Intre limitele de cheltuieli impuse de Ministerul Economiei si Finantelor ca institutie responsabila cu elaborarea proiectului de bugete si cererile de fonduri solicitate de minister apar, in foarte multe cazuri, neconcordante: solicitarile fiind superioare limitelor stabilite. Rezolvarea neconcordantelor presupune mai multe etape:

prima treapta: la nivelul directiilor de specialitate din ministerele respective cu directiile din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor ;

treapta a II-a - Ministerul Economiei si Finantelor si conducatorii celorlalte institutii publice centrale;

divergentele nesolutionate se transeaza in cadrul guvernului.

Criteriile care stau la baza procesului de conciliere privesc prioritatile stabilite in programul de guvernare pentru diferitele sectoare de activitate finantate de la buget, precum si necesitatea asigurarii stabilitatii macroeconomice.

Ministerul Economiei si Finantelor, pe baza proiectelor de buget si a bugetului propriu, intocmeste proiectul bugetului de stat, proiectul bugetului asigurarilor sociale de stat si proiectele bugetelor fondurilor speciale, pe care le depune la guvern pana la data de 25 septembrie.

Proiectele se prezinta in guvern, iar dupa insusirea acestora de catre guvern se supun spre aprobare parlamentului, cel mai tarziu pana la data de 10 octombrie.

Proiectul de buget este insotit de un pachet de documente care constau in:

1. Expunerea de motive si proiectul legii bugetului de stat; expunerea de motive cuprinde informatii privind evolutiile economice din anul curent in plan mondial si national, principalele coordonate si prevederi ale politicii financiare, monetare, valutare si comerciale, reflectate in proiectul de buget. Proiectul legii pentru aprobarea bugetului de stat cuprinde:

volumul veniturilor, cu detaliere pe tipuri de surse;

nivelul cheltuielilor, cu defalcare pe destinatii;

propuneri de amendare temporara a cadrului legislativ in materie fiscala: modificarea unor cote de impozitare, regimul de facilitati fiscale, restrictii privind cheltuielile publice.

2. Anexele la proiectul de lege bugetara cuprind structura veniturilor pe diferite categorii impozite, taxe si surse de natura nefiscala si structura cheltuielilor pe agentii guvernamentale, iar in cadrul acestora in raport cu continutul economic al cheltuielilor (curente: personal si materiale; capital-investitii).

Anexele mai cuprind bugetele unor fonduri speciale extrabugetare (venituri si cheltuieli).

3. Informatii documentare privind modul de fundamentare a bugetului, necesare fondului legislativ in etapa de analiza si dezbatere a datelor din buget in vederea aprobarii proiectului de lege privind bugetul de stat.

Proiectul de buget insotit de documentele enumerate se transmite parlamentului pentru aprobare.

In spiritul solidaritatii guvernamentale, membrii executivului au obligatia ca, alaturi de Ministrul Economiei si Finantelor , sa sustina, in cadrul dezbaterilor parlamentare, proiectul de buget in forma insusita de guvern.

1.4.2. Aprobarea bugetului

Caracterul preponderent politic si democratic al proiectului de buget, impactul asupra situatiei economice, financiare si sociale al prevederilor bugetare impun ca acesta sa fie aprobat de parlament. Parlamentul este organul legislativ, iar membrii acestuia reprezinta interesele tuturor cetatenilor.

Fondurile publice, reprezentand sume virate la buget de persoane fizice si juridice sub forma de impozite si taxe, au la baza legi aprobate in parlament. Regimul de constituire si utilizare a fondurilor publice trebuie sa cada sub incidenta forului legislativ, care exprima interesele cetatenilor.

Proiectul de buget depus de guvern la parlament parcurge, pana la aprobare, mai multe etape:

a) prezentare de catre primul-ministru sau ministrul finantelor a raportului pe marginea proiectului de buget in plenul parlamentului;

b) examinarea proiectului de buget in comisiile permanente ale parlamentului;

c) analiza si aprobarea acestuia in comisia de specialitate a legislativului - comisia buget-finante;

d) dezbaterea si aprobarea proiectului de buget in parlament;

e) promulgarea de catre presedintele republicii a legii bugetului.

Derularea acestor etape este influentata de modul de organizare a parlamentului (unicameral sau bicameral) si de prerogativele fiecarei Camere privind formularea de amendamente la proiectul de buget.

Bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele institutiilor publice autonome, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat, bugetul Trezoreriei statului si bugetele institutiilor publice se aproba astfel:

bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale si bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat, prin lege;

bugetele institutiilor publice autonome, de catre organele abilitate in acest scop prin legi speciale;

bugetele institutiilor publice finantate partial din bugete, ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite;

bugetele institutiilor publice finantate integral din bugete, de catre ordonatorul de credite ierarhic superior al acestora;

bugetele institutiilor publice care se finanteaza integral din venituri proprii, de catre organul de conducere al institutiei publice si cu acordul ordonatorului de credite ierarhic superior;

bugetul trezoreriei statului, prin hotarare a guvernului.

Bugetul public se aproba in termen de 15 zile de la data publicarii legii bugetare anuale sau a legii de rectificare in Monitorul Oficial al Romaniei.

Comisiile permanente ale parlamentului sunt structurate pe domenii: educatie, cultura, ocrotirea sanatatii, amenajarea teritoriului si protectia mediului, aparare si situatie materiala, agricultura, industrie si transporturi. Acestea examineaza proiectul de buget fiecare pe domeniul specific si formuleaza amendamentele pe care le depun la comisia de specialitate a legislativului - comisia buget-finante-banci.

Dezbaterea si aprobarea proiectului de buget in parlament este o actiune complexa intre responsabilitate si imagine electorala. Membrii parlamentului, grupati in formatiuni politice, propun amendamente la proiectul de buget, prin acestea incercand sa satisfaca cat mai multe dintre solicitarile cetatenilor pe care ii reprezinta si care le-au acordat votul.

Fundamentarea, ierarhizarea, selectarea si aprobarea amendamentelor la proiectul de buget este un proces extrem de complex, deoarece, pe de o parte, resursele bugetului sunt limitate in raport cu cerintele societatii, iar pe de alta parte, chiar in cadrul aceluiasi partid politic, amendamentele unor parlamentari pot intra in contradictie cu amendamentele formulate de alti parlamentari.

Pentru a se evita discutiile neprincipiale sau partizane, se procedeaza in trepte: se stabilesc amendamentele in cadrul fiecarui partid si apoi se incearca aprobarea lor in parlament. Prin amendamentele propuse de partidul de guvernamant se incearca mentinerea politicii economice a guvernului. Prin amendamentele formulate de partidele din opozitie se incearca, uneori, modificarea acestei politici.

In acceptarea sau respingerea amendamentelor trebuie sa se urmareasca asigurarea unor efecte favorabile din punct de vedere social si economic pentru o masa cat mai mare de cetateni. Se va evita satisfacerea unor interese de grup care, datorita pozitiei din societate, fac lobby (cercurile oamenilor de afaceri, reprezentantii mass-mediei etc.).

Odata adoptat pachetul de amendamente al unui partid, trebuie sustinut de toti parlamentarii acestuia, respectandu-se principiul disciplinei de partid, fara de care o formatiune politica nu poate functiona.

Fiecare partid incearca sa-si impuna, in cadrul dezbaterilor din parlament, propriile amendamente.

Transarea setului de amendamente care sunt aprobate in parlament se face prin negocieri politice intre partidele parlamentare, cu respectarea principiului majoritatii.

Posibilitatile parlamentului de a modifica substantial datele din proiectul de buget sunt limitate. Aceasta deoarece echilibrul financiar stabilit prin proiectul de buget are la baza o multitudine de parametri macroeconomici si de restrictii care vizeaza echilibrul monetar si cel valutar.

Exemplu: majorarea cheltuielilor bugetare, fara asigurarea corespunzatoare a veniturilor sau reducerea veniturilor fara diminuarea adecvata a cheltuielilor publice, poate avea efecte imprevizibile: scaparea de sub control a inflatiei, deprecierea accentuata a monedei nationale, afectarea capacitatii de plata externe, polarizarea accentuata a societatii.

Dupa aprobarea de catre parlament, legea bugetara trebuie semnata de presedinte, dupa care urmeaza publicarea ei in Monitorul Oficial.

Daca presedintele are obiectii, ele sunt formulate in scris si se poate cere reexaminarea proiectului de buget de catre parlament.

1.4.3. Executia bugetului

Dupa promulgarea de catre presedinte, legea privind bugetul se publica in Monitorul Oficial si respectarea ei devine obligatorie pentru institutii, agenti economici si populatie.

Executia bugetului se realizeaza pe durata anului bugetar.

Executia bugetara este activitatea de incasare a veniturilor bugetare si efectuare a cheltuielilor aprobate prin buget.

Executia de casa a bugetului reprezinta un complex de operatiuni privind incasarea, pastrarea si eliberarea de resurse financiare pentru efectuarea cheltuielilor publice.

La baza executiei de casa a bugetului stau urmatoarele principii:

delimitarea atributiilor persoanelor care dispun de utilizarea resurselor financiare de atributiile celor care executa incasarea acestora si unitatea de casa.

Pentru fiecare buget (central, local) se deschide cate un cont de unde se elibereaza resursele financiare pentru efectuarea cheltuielilor.

Este interzisa efectuarea de plati direct din incasari.

Executia bugetara este un proces amplu si complex la care sunt antrenati un numar foarte mare de operatori bugetari:

aparatul fiscal, cu toate structurile sale centrale si teritoriale;

institutiile bugetare: ministere si alte agentii guvernamentale - ordonatori principali de credite;

institutiile publice operative: scoli, spitale, muzee, teatre, unitati militare, instante judecatoresti - ordonatori tertiari;

unitati administrativ-teritoriale si alte entitati publice care primesc transferuri de la bugetul de stat.

Responsabilitatea executiei bugetare revine guvernului care, prin institutiile sale componente, trebuie sa-si demonstreze capacitatea de administrare atat a procesului de colectare a veniturilor la un nivel cat mai inalt, cat si a procesului de utilizare eficienta a alocatiilor bugetare.

Prevederile bugetare privind veniturile reprezinta limite minime de realizat; exceptie fac veniturile din imprumuturi, care constituie limite maxime de atins.

Cheltuielile bugetare aprobate prin lege reprezinta limite maxime, ce nu pot fi depasite. Institutiile publice care executa bugetul au stabilite limitele de cheltuieli pe destinatii si este interzisa schimbarea destinatiilor. O astfel de actiune poarta denumirea de deturnare de fonduri si se sanctioneaza prin lege.

Ministerul Economiei si Finantelor realizeaza monitorizarea operativa a executiei bugetare urmarind mentinerea, pe parcursul executiei bugetare, a raportului dintre venituri si cheltuieli in limitele aprobate prin legea bugetara, asigurandu-se echilibrul financiar si cel monetar.

Veniturile si cheltuielile aprobate prin bugetul de stat, prin bugetul asigurarilor sociale de stat, se repartizeaza pe trimestre, in functie de termenele legale de incasare a veniturilor si de perioada in care este necesara efectuarea cheltuielilor.

Incasarea veniturilor cuvenite bugetului si efectuarea platilor de la buget se efectueaza printr-o institutie specializata - Trezoreria statului. In localitatile in care aceasta nu are sedii operatiunile sunt efectuate de o banca comerciala printr-o conventie privind prestarea de servicii incheiata intre Ministerul Economiei si Finantelor si conducerea bancii respective.

Executia veniturilor bugetare se realizeaza prin aparatul fiscal al Ministerului Economiei si Finantelor : Directiile finantelor publice, la nivel de judet, Administratia financiara, la nivel de municipiu, circumscriptie financiara, la nivelul oraselor, perceptii rurale si agentii fiscale la nivelul comunelor.

Prin legea bugetara anuala se aproba creditele bugetare pentru cheltuielile fiecarui exercitiu bugetar.

Creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai dupa deschiderea de credite sau alimentarea cu fonduri de catre Ministerul Economiei si Finantelor a conturilor deschise pe seama acestora la Trezoreria statului.

Restrictii privind dispunerea sau efectuarea cheltuielilor aprobate prin buget:

ordonatorii principali, tertiari si secundari finantati din bugetul central nu pot dispune plati decat dupa deschiderea de credite bugetare pe baza dispozitiei de deschidere de credite; la nivelul bugetelor locale ordonatorii principali de gradul I si cei tertiari (gradul III) nu pot dispune plati pana nu le sunt alimentate conturile curente deschise la trezorerie;

alocatiile pentru cheltuielile de personal si de capital, aprobate pe ordonatori de credite si, in cadrul acestora, pe capitole, nu pot fi majorate si nu pot fi utilizate la alte articole de cheltuieli.

creditele bugetare, aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetara anuala, nu pot fi utilizate pentru finantarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite.

cheltuielile aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finantarea cheltuielilor altui capitol.

Ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, ai bugetului asigurarilor sociale de stat si ai bugetelor fondurilor speciale sunt conducatorii autoritatilor publice, ministrii si conducatorii celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale.

La Camera Deputatilor si la Senat, ordonatorii principali de credite sunt secretarii generali ai acestora.

Ordonatorii secundari sau tertiari de credite sunt conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica, finantate din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si din bugetele fondurilor speciale.

Ordonatorii principali de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate prin buget pe unitatile ierarhic inferioare, in raport cu bugetul acestora si aproba efectuarea cheltuielilor din bugetul propriu.

Ordonatorii secundari de credite aproba efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii si repartizeaza creditele bugetare aprobate pe unitatile ierarhic inferioare, ai caror conducatori sunt ordonatori tertiari de credite.

Ordonatorii tertiari de credite utilizeaza creditele ce le-au fost repartizate numai pentru nevoile unitatilor pe care le conduc, in conformitate cu bugetul propriu aprobat.

Ordonatorii principali de credite pot delega dreptul de a aproba folosirea si repartizarea creditelor bugetare inlocuitorilor lor de drept.

Angajarea si efectuarea de cheltuieli din sumele aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat sau bugetele fondurilor speciale se aproba de ordonatorul de credite si se efectueaza numai cu viza prealabila de control financiar preventiv intern.

Operatiunile de angajare a cheltuielilor supuse controlului preventiv exercitat de Curtea de Conturi se efectueaza cu viza acesteia.

1.4.4. Incheierea executiei bugetare

Modul de gestionare a bugetului se concretizeaza prin intocmirea, la finele anului bugetar, a contului de executie bugetara. Acesta reflecta totalitatea operatiunilor de executare a veniturilor si a cheltuielilor permitand stabilirea rezultatului executiei bugetului la finele anului bugetar (deficitul sau excedentul bugetar).

Exercitiul bugetar se intinde pe trei ani calendaristici, intre 15 si 18 luni.

Continutul contului de executie bugetara difera in functie de metoda de evidenta bugetara adoptata: sistemul de exercitiu sau sistemul de gestiune.

In sistemul de exercitiu:

contul de executie bugetara pe un an cuprinde toate operatiunile aferente bugetului respectiv, chiar daca efectuarea operatiunilor este ulterioara datei care marcheaza incheierea anului bugetar;

prin urmare, pentru o perioada de timp, functioneaza conturi duble:

unul referitor la anul bugetar precedent;

altul privind anul in curs.

In sistemul de gestiune:

operatiunile prevazute in bugetul unui anumit an, neefectuate pana la sfarsitul anului bugetar, se reflecta in contul de incheiere a bugetului pe anul urmator;

prin urmare, contul de incheiere a executiei bugetare pentru un an cuprinde operatiunile efectuate in anul bugetar respectiv, aferente atat anului respectiv, cat si celui anterior.

Contul de executie bugetara este aprobat si dezbatut de parlament la sfarsitul anului urmator, odata cu examinarea proiectului de buget prezentat de guvern pentru anul viitor.

Dupa incheierea anului, ordonatorii de credite intocmesc si inainteaza pe verticala dari de seama privind executia bugetului, documente care se centralizeaza si, pe baza lor, ordonatorii principali intocmesc dari de seama pentru sectorul de care raspund si le inainteaza Ministerului Economiei si Finantelor. Acesta primeste situatii privind executia bugetului de la trezorerie si de la celelalte organizatii centrale care raspund de executia bugetului asigurarilor sociale de stat si a bugetelor fondurilor speciale. In baza darilor de seama primite de Ministerul Economiei si Finantelor elaboreaza lucrarile privind contul general anual de executie a bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat si conturile anuale de executie ale bugetelor fondurilor speciale, pe care le prezinta guvernului.

Contul general anual de executie a bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat, precum si conturile anuale de executie ale bugetelor fondurilor speciale se intocmesc in structura bugetelor aprobate.

Acestea vor cuprinde:

A. la venituri:

prevederi bugetare aprobate initial;

prevederi bugetare definitive;

incasari realizate.

B. la cheltuieli:

credite aprobate initial;

credite definitive;

plati efectuate.

Excedentul sau deficitul bugetului de stat, al bugetului asigurarilor sociale de stat si al bugetelor fondurilor speciale se stabileste ca diferenta intre veniturile incasate pana la inchiderea exercitiului bugetar si platile efectuate pana la aceeasi data.

Contul general de executie bugetara, intocmit de Ministerul Economiei si Finantelor, se prezinta guvernului, care, dupa discutare, il supune parlamentului pentru dezbatere si aprobare.

1.4.5. Controlul executiei bugetului

Executia bugetului se realizeaza sub controlul unor organe imputernicite.

In functie de natura acestor organe, controlul bugetar poate fi:

1. control politic - exercitat de parlament vizeaza in principal respectarea de catre guvern a prevederilor in materie de buget, dar se refera si la modul in care au fost gestionate fondurile bugetare;

2. control jurisdictional - exercitat de Curtea de Conturi, acesta realizandu-se prin verificarea, piesa cu piesa, a actelor justificative, dupa care institutia de control se pronunta asupra legalitatii actelor justificative si da sau nu descarcarea de gestiune;

3. controlul administrativ - exercitat de organe specializate ale Ministerulu Economiei si Finantelor si ale celorlalte ministere se efectueaza sub forma controlului intern sau ierarhic asupra modului de folosire a alocatiilor bugetare.

Dupa modul de exercitare, controlul bugetar poate fi:

controlul preventiv - poate opri derularea operatiunilor ilegale, sau ineficiente; 

controlul concomitent - in momentul platii unei marfi sau al unui serviciu prestat;

controlul posterior (postoperativ) - are ca obiectiv principal identificarea incalcarilor legii, a neregulilor in executia bugetului, stabilirea persoanelor vinovate si sanctionarea acestora, urmarirea recuperarii prejudiciilor aduse statului.

Controlul asupra modului de gestionare a fondurilor cuprinse in buget revine unui organism specializat, denumit in majoritatea tarilor Curtea de Conturi.

Curtea de Conturi este o institutie independenta, exterioara guvernului care raporteaza parlamentului constatarile rezultate. In urma controalelor efectuate ea propune masuri de imbunatatire a unor dispozitii legale in vederea cresterii eficientei utilizarii banului public.

Curtea de Conturi efectueaza control preventiv asupra unor activitati. In privinta contului de executie bugetara, Curtea de Conturi efectueaza la fiecare institutie publica controlul ulterior, vizand legalitatea si realitatea datelor cuprinse in acest document. Curtea de Conturi verifica eficienta, eficacitatea si economicitatea executiei bugetare, pronuntandu-se asupra modului cum au fost gestionati banii publici la nivelul fiecarei institutii si pe ansamblul bugetului.

La incheierea verificarilor efectuate prin structurile sale functionale, daca nu se constata ilegalitati si prejudicii aduse fondurilor publice, Curtea de Conturi emite actul de descarcare de gestiune a conducatorului (ordonator de credite) al fiecarei institutii publice. Daca se constata operatiuni ilegale, generatoare de pagube materiale, acestea se recupereaza prin organele de jurisdictie ale Curtii de Conturi (daca in organizarea Curtii de Conturi exista astfel de organe) sau prin organele de profil din sfera puterii judecatoresti.

Dupa efectuarea verificarilor, Curtea de Conturi prezinta parlamentului raportul privind controlul contului de executie bugetara in vederea dezbaterii si aprobarii acestui cont.

Guvernul are organizat propriul sau organ de control financiar preventiv si ulterior. Acesta functioneaza la nivelul Secretariatului general al guvernului, la nivelul fiecarei agentii guvernamentale, un loc aparte revenind Ministerului Economiei si Finantelor , care poate verifica oricare dintre celelalte institutii bugetare asupra legalitatii si eficientei gestionarii fondurilor publice.

Organizarea si functionarea controlului financiar asupra executiei bugetare prezinta particularitati de la o tara la alta. Important este ca, prin formele concrete de organizare si functionare a controlului financiar, sa se evite manifestarea conflictului de interese si sa se realizeze controlul reciproc al puterilor in stat.

In afara controlului financiar, functioneaza controlul politic executat de parlament. Acest tip de control se manifesta atat cu prilejul examinarii si aprobarii proiectului de buget, cat si la aprobarea contului de executie bugetara.

1.4.6. Aprobarea executiei bugetare

Aprobarea executiei bugetare presupune aprobarea de catre parlament a contului de executie bugetara.

In acest scop, comisiile reunite de buget-finante ale parlamentului analizeaza contul de executie bugetara, dupa care urmeaza dezbaterea, de catre parlament, a proiectului de lege privind aprobarea contului de executie bugetara.

In acest sens, executivul prezinta in fata parlamentului sinteza evolutiilor economico-financiare din anul la care se refera executia bugetara si factorii care au influentat evolutia acesteia. Formatiunile politice, prin reprezentantii lor, fac aprecieri privind calitatea gestiunii bugetare comparativ cu prevederile bugetului aprobat. Se pot avansa propuneri privind modificarea unor legi in vederea cresterii eficientei utilizarii banilor publici. Se trece la discutarea pe articole a proiectului legii privind aprobarea contului de executie bugetara. parlamentul poate solicita continuarea verificarilor de catre Curtea de Conturi a anumitor aspecte ale executiei bugetare si raportarea catre Parlament a constatarilor rezultate si a masurilor legale aplicate.

Votul fiind favorabil asupra proiectului de lege privind aprobarea contului de executie bugetara marcheaza incheierea etapelor procesului bugetar.

1.4.7. Calendarul bugetar

Ministerul Economiei si Finantelor trebuie sa inainteze guvernului, pana la data de 1 mai a fiecarui an, obiectivele politicii fiscale si bugetare pentru anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget, precum si pentru urmatorii trei ani, impreuna cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite, urmand ca acesta sa le aprobe pana la data de 15 mai si sa informeze comisiile pentru buget, finante si banci ale parlamentului asupra principalelor orientari ale politicii sale macroeconomice si ale finantelor publice.

Pana la data de 15 iunie, Ministerul Economiei si Finantelor comunica ordonatorilor principali de credite limitele de cheltuieli astfel redimensionate, in vederea definitivarii proiectelor de buget.

Propunerile bugetare ale ordonatorilor de credite

Ordonatorii principali de credite au obligatia ca pana la data de 15 iulie a fiecarui an sa depuna la Ministerul Economiei si Finantelor propunerile pentru proiectul de buget si anexele la acesta, pentru anul bugetar urmator, cu incadrarea in limitele de cheltuieli, si estimarile pentru urmatorii trei ani, comunicate insotite de documentatii si fundamentari detaliate.

Camera Deputatilor si Senatul, cu consultarea guvernului, isi aproba bugetele proprii si le inainteaza guvernului in vederea includerii lor in proiectul bugetului de stat.

Autoritatile administratiei publice locale au aceeasi obligatie pentru propunerile de transferuri consolidate si de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.

Ministerul Economiei si Finantelor examineaza proiectele de buget si poarta discutii cu ordonatorii principali de credite asupra acestora. In caz de divergenta, hotaraste guvernul.

Proiectele de buget si anexele la acesta, definitivate, se depun la Ministerul Economiei si Finantelor pana la data de 1 august a fiecarui an.

Transmiterea proiectului de buget la guvern si parlament

Ministerul Economiei si Finantelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite si a bugetului propriu, intocmeste proiectele legilor bugetare si proiectele bugetelor, pe care le depune la guvern pana la data de 30 septembrie a fiecarui an.

Proiectul legii bugetului de stat este insotit de un raport privind situatia macroeconomica pentru anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget si proiectia acesteia in urmatorii trei ani. Acest raport va cuprinde un rezumat al politicilor macroeconomice in contextul carora au fost elaborate proiectele de buget, precum si strategia guvernului in domeniul investitiilor publice.

Raportul si proiectele legilor bugetare anuale vor exprima politica fiscal-bugetara a guvernului, precum si alte informatii relevante in domeniu.

Dupa insusirea de catre guvern a proiectelor legilor bugetare si de buget, acesta le supune spre adoptare parlamentului cel mai tarziu pana la data de
15 octombrie a fiecarui an.

Aprobarea bugetului de catre parlament

Bugetele se aproba de parlament pe ansamblu, pe parti, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum si pe alineate, dupa caz, si pe ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar, precum si creditele de angajament pentru actiuni multianuale.

Estimarile pentru urmatorii trei ani reprezinta informatii privind necesarul de finantare pe termen mediu si nu vor face obiectul autorizarii pentru anii bugetari respectivi.

Procesul bugetar in cazul neaprobarii de catre parlament

Daca legile bugetare nu au fost adoptate cu cel putin trei zile inainte de expirarea exercitiului bugetar, guvernul indeplineste sarcinile prevazute in bugetul anului precedent, limitele lunare de cheltuieli neputand depasi de regula 1/12 din prevederile bugetelor anului precedent, cu exceptia cazurilor deosebite, temeinic justificate de catre ordonatorii principali de credite, sau, dupa caz, 1/12 din sumele propuse in proiectul de buget, in situatia in care acestea sunt mai mici decat cele din anul precedent.

Institutiile publice si actiunile noi, aprobate in anul curent, dar care incep cu data de 1 ianuarie a anului bugetar urmator, vor fi finantate, pana la aprobarea legii bugetare, in limita a 1/12 din prevederile acestora cuprinse in proiectul de buget.

Rolul parlamentului

Parlamentul adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare, elaborate de guvern in contextul strategiei macroeconomice asumate de acesta.

In cazul in care legile bugetare anuale, depuse in termen legal, nu au fost adoptate de parlament pana cel tarziu la data de 15 decembrie a anului anterior anului la care se refera proiectul de buget, guvernul va solicita parlamentului aplicarea procedurii de urgenta.

In timpul dezbaterilor nu pot fi aprobate amendamente la legile bugetare anuale, care determina majorarea nivelului deficitului bugetar.

Rolul guvernului

Guvernul asigura realizarea politicii fiscal-bugetare, care ia in considerare perspectivele economice si prioritatile politice cuprinse in programul de guvernare acceptat de parlament.

Guvernul asigura:

elaborarea raportului privind situatia macroeconomica pentru anul bugetar respectiv si proiectia acesteia in urmatorii trei ani;

elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale si transmiterea acestora spre adoptare parlamentului, in cadrul termenului limita prevazut de lege;

exercitarea conducerii generale a activitatii executive in domeniul finantelor publice, scop in care examineaza periodic executia bugetara si stabileste masuri pentru mentinerea sau imbunatatirea echilibrului bugetar, dupa caz;

supunerea spre adoptare parlamentului a proiectelor legilor de rectificare si a contului general anual de executie;

utilizarea fondului de rezerva bugetara si a fondului de interventie la dispozitia sa, pe baza de hotarari.

Rolul Ministerului Economiei si Finantelor

In domeniul finantelor publice, Ministerul Economiei si Finantelor are, in principal, urmatoarele atributii:

coordoneaza actiunile care sunt in responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar, si anume: pregatirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum si ale legilor privind aprobarea contului general anual de executie;

dispune masurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare;

emite norme metodologice privind elaborarea bugetelor si forma de prezentare a acestora;

emite norme metodologice, precizari si instructiuni prin care se stabilesc practicile si procedurile pentru incasarea veniturilor, angajarea, lichidarea, ordonantarea si plata cheltuielilor, controlul cheltuirii acestora, incheierea exercitiului bugetar anual, contabilizarea si raportarea;

solicita rapoarte si informatii oricaror institutii care gestioneaza fonduri publice;

aproba clasificatiile bugetare, precum si modificarile acestora;

analizeaza propunerile de buget in etapele de elaborare a bugetelor;

furnizeaza parlamentului, la cererea acestuia, cu sprijinul ordonatorilor principali de credite, documentele care au stat la baza fundamentarii proiectelor legilor bugetare anuale;

asigura monitorizarea executiei bugetare, iar in cazul in care se constata abateri ale veniturilor si cheltuielilor de la nivelurile autorizate, propune guvernului masuri pentru reglementarea situatiei;

avizeaza, in faza de proiect, acordurile, memorandumurile, protocoalele sau alte asemenea intelegeri incheiate cu partenerii externi, precum si proiectele de acte normative, care contin implicatii financiare;

stabileste continutul, forma de prezentare si structura programelor elaborate de ordonatorii principali de credite;

blocheaza sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fara temei legal sau fara justificare in bugetele ordonatorilor de credite;

dispune masurile necesare pentru administrarea si urmarirea modului de utilizare a fondurilor publice destinate cofinantarii in bani, rezultate din contributia financiara externa acordata guvernului Romaniei;

colaboreaza cu Banca Nationala a Romaniei la elaborarea balantei de plati externe, a balantei creantelor si angajamentelor externe, a reglementarilor in domeniul monetar si valutar;

prezinta semestrial guvernului si comisiilor pentru buget, finante si banci ale parlamentului, impreuna cu BNR, informari asupra modului de realizare a balantei de plati externe si a balantei creantelor si angajamentelor externe si propune solutii de acoperire a deficitului sau de utilizare a excedentului din contul curent al balantei de plati externe;

participa, in numele statului, in tara si in strainatate, dupa caz,
la tratative externe privind acordurile bilaterale si multilaterale de promovare si protejare a investitiilor si a conventiilor de evitare a dublei impuneri si combatere a evaziunii fiscale si, impreuna cu BNR, in probleme financiare, valutare si de plati;

indeplineste si alte atributii prevazute de dispozitiile legale.

Rolul ordonatorilor de credite

Ordonatorii principali de credite sunt ministrii, conducatorii celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, conducatorii altor autoritati publice si conducatorii institutiilor publice autonome.

Ordonatorii principali de credite pot delega aceasta calitate inlocuitorilor de drept, secretarilor generali sau altor persoane imputernicite in acest scop. Prin actul de delegare, ordonatorii principali de credite vor preciza limitele si conditiile delegarii.

In cazurile prevazute de legi speciale, ordonatorii principali de credite sunt secretarii generali sau persoanele desemnate prin aceste legi.

Conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau tertiari de credite, dupa caz.

Ordonatorii principali de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiilor publice ierarhic inferioare, ai caror conducatori sunt ordonatori secundari sau tertiari de credite, dupa caz, in raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.

Ordonatorii secundari de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiilor publice subordonate, ai caror conducatori sunt ordonatori tertiari de credite, in raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.

Ordonatorii principali de credite vor repartiza creditele bugetare, dupa retinerea a 10% din prevederile aprobate acestora, pentru asigurarea unei executii bugetare prudente, cu exceptia cheltuielilor de personal si a celor care decurg din obligatii internationale, care vor fi repartizate integral. Repartizarea sumelor retinute in proportie de 10% se face in semestrul al doilea, dupa examinarea de catre guvern a executiei bugetare pe primul semestru.

Toate institutiile publice trebuie sa aiba bugetul aprobat, potrivit prevederilor prezentei legi.

Ordonatorii de credite au obligatia de a angaja si de a utiliza creditele bugetare numai in limita prevederilor si destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor legale.

Ordonatorii de credite raspund, potrivit legii, de:

angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor in limita creditelor bugetare repartizate si aprobate;

realizarea veniturilor;

angajarea si utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;

integritatea bunurilor incredintate institutiei pe care o conduc;

organizarea si tinerea la zi a contabilitatii si prezentarea la termen a situatiilor financiare asupra situatiei patrimoniului aflat in administrare si a executiei bugetare;

organizarea sistemului de monitorizare a programului de achizitii publice si a programului de lucrari de investitii publice;

organizarea evidentei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenti acestora;

organizarea si tinerea la zi a evidentei patrimoniului, conform prevederilor legale.