BANCILE COMERCIALE

1. OPERATIUNILE BANCILOR COMERCIAL

2. CREDITAREA - PRINCIPALA OPERATIUNE BANCARA

1. OPERATIUNILE BANCILOR COMERCIALE

Pentru a analiza operatiunile pasive si active ale bancilor comerciale este necesara cunoasterii structurii bilantului bancar, care reflecta, in pasiv, constituirea resurselor, respectiv datoriile bancii fata de exterior, iar in activ utilizarile resurselor.

In functie de elementele din bilant, pot fi identificate operatiunile de activ si de pasiv ale bancilor, astfel:

A.    Operatiunile de activ sunt:

a)      operatiuni de creditare si

b)     operatiuni de plasament pe baza depozitelor bancare.

a) In cadrul operatiunilor de creditare, se diferentiaza doua categorii distincte si anume: creditarea agentilor economici si creditarea persoanelor fizice.

Creditele acordate agentilor economici pot fi analizate in functie de destinatie: respectiv credite pentru constituirea unor active fixe si credite pentru activitatea de exploatare.

Creditele pentru procurarea de active fixe (pentru procurarea de echipament) au o pondere redusa si sunt acordate, in general, pe termen scurt.

Creditarea activitatilor de exploatare se realizeaza, sub forma creditarii creantelor si a creditelor de trezorerie.

# Din punct de vedere al creditarii creantelor, operatiune prin care bancile preiau in schimbul monedei creantele pe care intreprinderile le au asupra clientilor lor, putem distinge:

scontarea

pensiunea

imprumuturi pe gaj de efecte comerciale

imprumuturi pe gaj de efecte publice

Tehnica scontarii consta in cesiunea cambiei catre un alt beneficiar, in schimbul valorii actuale a acesteia. Prin aceasta operatiune, banca este angajata in rapoturi cambiale specifice, respectiv banca isi asuma obligatia ca va plati valoarea cambiei, daca debitorul nu plateste aceasta suma. Datorita riscului ca banca sa devina participant la procesul cambial, se efectueaza si alte operatiuni cambiale.

Pensiunea reprezinta, de asemenea, o operatiune cambiala, prin care banca preia cambiile pe care le vinde beneficiarului, cu conditia rascumpararii la termenul stabilit.

Imprumuturi pe gaj de efecte comerciale, reprezinta credite acordate de banci si garantate cu efecte comerciale (cambii). Valorea imprumutului reprezinta numai o parte din valoarea nominala a cambiilor depuse in gaj.

Imprumuturi pe gaj de efecte publice constau in credite acordate de banci si garantate cu titluri de natura obligatiunilor si bonurilor de tezaur, certificatelor de trezorerie care sunt detinute de persoane fizice si juridice. Acestea sunt denumite operatiuni de lombard si au pondere sporita in tari precum SUA, Anglia, Germania, unde emisiunile de titluri publice sunt frecvente. Datorita riscului de variatie a valorii de piata a titlurilor ce fac obiectul garantiei, valoarea imprumutului nu acopera decat o parte din valoarea titlurilor.

# Creditele de trezorerie sunt acordate cu scopul satisfacerii nevoilor de finanatare ale firmelor, generate de activitatea de productie si comercializare.

Formele pe care le imbraca aceste credite sunt:

avansuri in cont curent si

creditele specializate.

Prin avansurile in cont curent este creditata activitatea curenta a agentilor economici, mecanismul constand in efectuarea de plati in numele titularului de cont si atunci cand acesta si-a epuizat disponibilitatile. Nivelul maxim al sumei care poate fi acordata de banca clientului constituie linia de credit sau plafonul de creditare.

Creditele specializate desi se acorda pe termen scurt, acopera necesitatile de finantare pe o durata mai mare de timp, fiind incluse creditele pentru constituirea de stocuri sezoniere (in agricultura) sau pentru finantarea productiei destinate exportului.

b) operatiunile de plasament constau in achizitia de efecte publice (titluri de stat) si actiuni, reprezentand o modalitate de valorificare a resurselor bancilor in vederea obtinerii de profit din activitatea bancara.

B.     Operatiunile pasive ale bancilor comerciale pot fi grupate in:

a) formarea fondurilor proprii

b) constituirea depozitelor

c) operatiuni de refinantare

a)      Formarea fondurilor proprii prezinta importanta prin modul de constituire a capitalului social, prin emisiunea si subscrierea de actiuni. Potrivit reglementarilor bancare, capitalul social al unei banci trebuie varsat integral si in forma baneasca, la momentul subscrierii, fiind obligatorie mentinerea unui nivel minim al capitalului social. Pentru majorarea capitalului social, bancilor le este permisa, pe langa subscrierea de noi aporturi in forma baneasca si utilizarea altor surse precum:

primele de emisiune sau de aport

dividendele din profitul net cuvenit actionarilor, dupa plata impozitului pe dividende

rezervele constituite din profitul net si diferentele favorabile din reevaluarea patrimoniului.

Fondul de rezerva, ca element al fondurilor proprii, se constituie prin repartizarea de catre bancile romanesti a 20% din profitul brut, pana cand fondul egaleaza capitalul social.

b)      Constituirea depozitelor (acceptarea depozitelor) reprezinta cea mai importanta operatiune de pasiv a bancilor de depozit, fiind o principala modalitate de mobilizare a capitalurilor disponibile temporar in economie si de fructificare a acestora prin intermediul bancilor.

Astfel, in activitatea bancara practica, se disting:

Depozitele la vedere

Depozitele cu preaviz

Depozitele la termen

Depozitele la vedere se concretizeaza prin elasticitate, ceea ce semnifica faptul ca depunatorii pot utiliza fondurile atunci cand doresc.

Depozitele cu preaviz , mai putin utilizate, presupun ca detinatorii pot retrage fonduri cu conditia instiintarii bancii despre intentie, intr-un anumit termen, prevazut in contract in momentul incheierii acestuia.

Depozitele la termen, diferentiate pe perioade fixe, care pot merge de la o luna pana la 5 ani, constituie pentru banca o modalitate sigura de valorificare a resurselor, prin acordarea de credite ale caror conditii sunt corelate cu durata si marimea resurselor.

c)      Operatiunile de refinantare intervin atunci cand bancile isi "consuma" fondurile proprii si resursele atrase prin depozite si constau in procurarea resurselor de la Banca Centrala. Operatiunile concrete prin care se realizeaza refinantarea sunt rescontarea si lombardarea.

Prin rescontare bancile comerciale cedeaza, inainte de scadenta, Bancii Centrale portofoliul de efecte comerciale, acceptate de la agentii economici prin scontare, obtinandu-se valoarea nominala a efectelor comerciale diminuata cu marimea rescontului calculat ca dobanda perceputa de Banca Centrala pentru operatiunea de rescontare. Rata de dobanda practicata de Banca Centrala in relatiile cu bancile de depozit reprezinta taxa oficiala a scontului, fiind, in general cea mai redusa rata a dobanzii din economie.

Bancile mai pot mobiliza resurse de la Banca Centrala si prin operatiunile de lombardare, care sunt credite pe gaj de efecte publice (obligatiuni si bonuri de tezaur).

C. Bancile comerciale efectueaza si o alta categorie de operatiuni, necurpinse in bilant, denumite operatiuni de comision, in cadrul carora sunt incluse:

operatiuni de remitere de sume banesti;

operatiuni de incasso, prin care bancile primesc si remit documente pentru incasare de la diferiti clienti;

operatiuni de acreditiv, prin care sunt transferate sume din contul unui client cumparator intr-un cont de depozit bancar la dispozitia bancii furnizorului;

operatiuni de mandat, prin care bancile comerciale efectueaza unele operatiuni (tinerea de registre, realizarea unor plati) in numele clientilor lor.

1.3. CREDITAREA - PRINCIPALA OPERATIUNE BANCARA

La modul general, acordarea unui credit comporta cinci faze:

a)      analiza dosarului de creditare;

b)      decizia de acordare a creditului;

c)      acceptarea clientului;

d)      acordarea efectiva a creditului;

e)      supravegherea creditului si solutionarea cazurilor de contencios.

a)      Analiza dosarului de creditare comporta atat analiza debitorului si a proiectului intocmit, precum si a garantiilor prezentate de acesta.

Studierea comportamentului debitorului vizeaza cunoasterea trecutului financiar al acestuia, respectiv, in ce masura si-a onorat corect obligatiile referitoare la imprumuturile anterioare.

Analiza situatiei financiare

In cazul unei intreprinderi, riscul este masurat cu ajutorul bilantului si al contului de rezultate, iar in situatia persoanelor particulare, situatia financiara este determinata prin patrimoniul net. Evaluarea acestui patrimoniu este realizata printr-un chestionar completat pe baza anumitor documente.

Capacitatea de rambursare a agentilor economici poate fi evidentiata, in functie de destinatia creditului astfel:

Daca este cazul unui credit pentru finanatarea investitiilor este necesar a se considera ca vor fi generate suficiente resurse pentru asumarea serviciului de imprumut.

Daca este cazul unui credit de functionare , determinarea capacitatii de rambursare se efectueaza prin analiza contului de rezultate si a tabloului de finantare, prin care se poate determina masurarea impactului cheltuielilor cu dobanzile asupra rezultatelor.

Daca este un credit de restructurare , pe care il solicita debitorul, intrucat fondul de rulment este insuficient sau negativ, atunci analiza se realizeaza in functie de nivelul cheltuielilor financiare.

In ceea ce priveste persoanele fizice, trebuie calculat venitul disponibil, pornind de la informatiile colectate pe baza unor anchete sau pe baza unor acte precum: fisa de salarizare, instiintarile fiscale, fisa alocatiilor familiale.

Pentru persoanele juridice, atunci cand banca estimeaza ca se prezinta un proiect mai mult sau mai putin riscant, capacitatea de rambursare si situatia financiara a debitorului trebuie sustinute cu garantii suplimentare.

Aversiunea fata de risc a bancherilor este diferita de la o tara la alta.

b)     Decizia de acordare a creditului

In cazul particularilor, decizia este adoptata, fara cazuri exceptionale, la nivel local, de catre un decident care a primit delegatie pentru o astfel de operatiune.

Fundamentarea deciziei de acordare a creditelor prin metoda scorului

Metoda scorului are aplicabilitate in analiza solicitarilor de credite formulate de persoanele fizice, in practica bancara fiind generalizate programe care prelucreaza informatiile referitoare la clienti: profesie, situatie familiala, situatie patrimoniala, venituri anuale, impozite datorate, alte cheltuieli financiare. Analiza cererii de credite formulata de intreprindere este mai complexa, intrucat implica un numar ridicat de indicatori economici si financiari, in functie de care este evaluata starea de sanatate financiara a acesteia.

O metoda bazata pe tehnica chestionarii o constituie analiza SWOT (Strengths - puncte tari, Weaknesses - puncte slabe, Opportunities - posibilitati, Threats - amenintari), pe baza acesteia fiind depistate aspecte ce duc la succesul firmei, unele lipsuri referitoare la tehnologie, factori externi, conjuncturali, evenimente viitoare care pot afecta firma.

Multimea informatiilor care trebuie obtinute de inspectorii de credite a condus la intocmirea unor liste de verificare, prin care se solicita informatii despre urmatoarele aspecte:

Caracterul persoanei;

Abilitatea sau capacitatea clientului de a-si conduce afacerile

Marja profitului (diferenta dintre dobanda practicata la credite si cea la depozite);

Scopul creditului care sa fie proportional cu resursele clientului;

Garantii asiguratorii, care sunt necesare atunci cand nu se realizeaza rambursarea.

Conform metodologiei aplicate de bancile romanesti, in analiza clientilor solicitanti de credite se urmaresc indicatori precum: gradul de indatorare, lichiditate, nivelul solvabilitatii, rata rentabilitatii si gradul de acoperire a cheltuielilor.

In functie de punctajul obtinut la indicatorii de performanta, creditul se incadreaza in una din urmatoarele categorii:

Categoria A - credite standard

Categoria B - credite de supravegheat

Categoria C - credite substandard

Categoria D - credite indoielnice

Categoria E - pierderi.

e) Supravegherea creditului si solutionarea cazurilor de contencios

Prin contencios referitor la credit se intelege ansamblul procedurilor prin care o banca urmareste sa recupereze creditele asupra debitorului falimentar.

Se poate face distinctia intre preliminariile contenciosului si contenciosul propriu-zis.

Din punct de vedere al preliminariilor, pot aparea diferite forme de manifestare, astfel:

neonorarea de catre bancherul debitorului a unui cec prezentat la plata;

neplata unui titlu prezentat la scontare;

neplata la scadenta a ratelor si a dobanzilor aferente unui credit.

Aceste forme de manifestare prezinta o similitudine, si anume riscul de neplata.