Bugetul de trezorerie

Bugetul de trezorerie

Previziunea fluxurilor de incasari si de plati si intocmirea bugetului de trezorerie nu reprezinta o activitate independenta, desfasurata individual, ci se incadreaza in procesul complex al gestiunii bugetare dintr-o unitate economica.

Gestionarea reprezinta procedeul de utilizare a resurselor intreprinderii in vederea atingerii unor obiective fixate in prealabil, iar gestionarea prin intermediul bugetelor poarta denumirea de gestiune bugetara. Gestiunea bugetara este un mod de gestiune ce consta in transformarea

deciziilor luate in programe de actiune concreta, prin intermediul bugetelor. In acelasi timp, este un sistem de gestiune previzionala pe un anumit termen.

La randul lor, bugetele sunt repartizate pe functiile mari din intreprindere si sunt ierarhizate astfel incat sunt dependente unele de altele intr-o ordine bine determinata. Spre exemplu, bugetul vanzarilor determina structura bugetului de cheltuieli comerciale si a bugetului productiei. Acesta din urma influenteaza bugetul aprovizionarilor si al centrelor de productie.

Bugetul de trezorerie reprezinta o sinteza a incasarilor si platilor ce rezulta din celelalte bugete care permite intocmirea altor documente de sinteza previzionale (bilant si cont de rezultate previzionale). Rezultat al tuturor previziunilor, el reprezinta o sinteza pentru ansamblul actiunilor intreprinderii pe termen lung si scurt, pentru ca majoritatea deciziilor luate in intreprindere au efect asupra trezoreriei. Acest buget joaca un rol esential in cadrul gestiunii financiare, deoarece, prin intermediul sau:

- Se stabilesc si se urmaresc nevoile de mijloace banesti pentru realizarea sarcinilor de exploatare;

- Se realizeaza echilibrul intre lichiditatile din activ si exigibilitatea datoriilor, obtinandu-se informatii asupra conditiilor de mentinere a solvabilitatii firmei;

- Se determina nivelul creditelor pe termen scurt ce vor fi utilizate si costul acestora, precum

si posibilitatile de plasament pe termen scurt.

Previziunea fluxurilor de trezorerie are rolul de a contribui la securitatea financiara a unei intreprinderi si se caracterizeaza prin urmatoarele elemente:

. orizontul previziunii reprezentat de perioada la care se refera (ex. un an);

. pasul previziunii este dat de intervalele de timp in care este detaliat orizontul;

. natura soldurilor prevazute.

In ceea ce priveste clasificarea bugetelor de trezorerie, deosebim doua criterii mai importante, si anume:

1. In functie de datele disponibile si de interesele gestiunii financiare, delimitam: bugete lunare, trimestriale, semestriale si anuale;

2. In functie de modalitatea de luare in calcul a incasarilor si platilor, se poate delimita

un buget brut de trezorerie, cuprinzand toate incasarile si platile perioadei si un buget net de trezorerie, obtinut prin ajustarea profitului net cu veniturile si cheltuielile ce nu antreneaza incasari sau plati.

1 Buget de trezorerie - concept si elaborare

Literatura de specialitate prezinta numeroase puncte de vedere asupra instrumentelor utilizate pentru realizarea previziunii fluxurilor financiare, dar deosebirile care apar in cadrul acestora sunt legate de terminologia utilizata si nu de continutul economic al conceptelor. Astfel, in teoria si practica financiar-contabila din Franta se utilizeaza frecvent denumirile de buget sau plan

de trezorerie, in timp ce practica americana opteaza pentru denumirea de buget al lichiditatilor, axat

pe fluxuri de incasari si plati.

O definitie cu caracter general prezinta bugetul ca pe un tablou comparativ si previzional al incasarilor si platilor unei unitati economice pentru o perioada data. Aceasta previziune permite depistarea eventualelor momente critice si luarea masurilor corespunzatoare: amanarea platilor si accelerarea incasarilor sau apelarea la un imprumut pe termen scurt.

Unii autori prezinta fluxurile de trezorerie prin intermediul planului de trezorerie, care este definit ca un ansamblu de fluxuri ce intervin intre doua bilanturi anuale. Prezentarea planului de trezorerie ca pe un intermediar intre doua bilanturi succesive este sustinuta de urmatoarele argumente:

. elementele de trezorerie cuprinse in bilantul precedent si existente la inceputul anului reprezinta soldul initial, de pornire, in cadrul planului;

. creantele si datoriile existente la inceputul perioadei se vor incasa in timpul anului;

. veniturile si cheltuielile perioadei se realizeaza total sau partial, astfel incat datoriile si

2. Previziunea incasarilor si platilor

Observam, in fapt, ca realizarea bugetelor de trezorerie are in vedere un sold initial, cunoscut sau usor de determinat, la care se adauga seria incasarilor si seria platilor, in functie de care se determina soldul final. Astfel, din toate aceste elemente nu se cunosc cu exactitate seria incasarilor si seria platilor, ceea ce presupune o serie de operatiuni privind gestionarea a acestora.

Gestiunea incasarilor si platilor urmareste previziunea, dimensionarea si corelarea operatiilor care genereaza incasari si plati, astfel incat sa se obtina un echilibru si sa se evite situatiile de incapacitate de plata sau formarea unui surplus de lichiditati fara utilizare imediata. O buna gestionare a incasarilor si platilor presupune o incasare la timp a creantelor pentru a se putea face fata platilor catre terti. Intr-un asemenea demers, punctul de plecare in estimarea necesitatilor viitoare de fonduri il constituie previziunea vanzarilor, adica estimarea vanzarilor pentru o anumita perioada.

1. Previziunea incasarilor rezulta in mod direct din previziunea vanzarilor, acestea reprezentand sursa principala a incasarilor. In realizarea lor se vor avea in vedere vanzarile prognozate de serviciul de marketing al unitatii, dar si modul in care se vor regla creantele fata de clienti. Analiza modului cum se realizeaza decontarile cu clientii revine serviciului financiar si se bazeaza pe studii statistice asupra esalonarii in timp a incasarii veniturilor. Astfel, pentru a obtine o previziune corecta a vanzarilor se tine seama de:

- Influenta factorilor externi, deoarece fiecare entitate functioneaza intr-un mediu economic si competitiv specific si pe care trebuie sa-l cunoasca;

- Influenta factorilor interni, intre care delimitam: cerintele clientilor, vanzarile potentiale date de agentiile de vanzari pe care le poate avea entitatea etc;

- Analiza tendintelor viitoare, care presupune fie continuarea unei cresteri cu acelasi ritm anterior, fie ca se au in vedere eventuale modificari in ritmul cresterii. Totusi, ipoteza conform careia cifra vanzarilor va continua sa creasca la fel ca in perioada anterioara nu este intotdeauna valabila si poate duce la previziuni nerealiste, ale caror consecinte pot fi:

. Daca piata se extinde si depaseste nivelul previzionat, entitatea se afla in situatia de a nu satisface toate cererile consumatorilor;

. Daca cifra previzionata a vanzarilor se dovedeste prea optimista, entitatea se poate gasi in situatia de a avea prea multe stocuri si capacitati neutilizate. Aceasta va duce la viteze reduse de rotatie fie pentru stocuri, fie pentru celelalte active, la costuri mari si la posibile pierderi datorate uzurii morale a imobilizarilor sau perioadelor de garantie limitate ale stocurilor. Riscul cel mai mare apare in situatiile in care aprovizionarile se fac cu anticipatie, pentru realizarea unui anumit volum de produse estimat a se vinde in perioada viitoare si care nu se va realiza.

Odata stabilita cifra vanzarilor pentru perioada urmatoare si repartizarea ei lunara, previziunea incasarilor va tine cont de modificarile ce vor avea loc in structura vanzarilor si in gradul de solvabilitate al clientilor intreprinderii, care vor influenta decalajul intre datele livrarilor si cele ale incasarilor. In determinarea fluxurilor de incasari se procedeaza astfel:

1. Din datele contabile anterioare se preiau informatii asupra modului de incasare a creantelor, stiind ca o parte din vanzari se incaseaza pe loc, iar o alta parte se esaloneaza in cote procentuale pentru perioadele urmatoare. Practica demonstreaza ca aproximativ 50% din vanzari se incaseaza dupa 40 sau 60 de zile. Este foarte important sa se cunoasca cu exactitate vanzarile si structura clientilor pe termene de incasare pentru ultimele luni ale anului precedent, pentru ca vanzarile pe credit ale acestei perioade se vor incasa la inceputul anului curent. Vanzarile lunare vor

fi incasate in lunile urmatoare dupa o regula stabilita pe baza datelor din trecut;

2. Decalajul in timp, intre momentul inregistrarii veniturilor si cel al incasarii lor in perioada anterioara, poate fi extrapolat in viitorul an cu eventuale ajustari, in cazul in care se estimeaza o accelerare sau o incetinire a vitezei de decontare;

3. Creantele fata de clienti sau debitori rau-platnici ori in litigiu se vor inscrie in buget cu o anumita prudenta, atat in ce priveste suma cat si termenul de incasare.

Prezentam, in cele ce urmeaza, un exemplu privind previziunea incasarilor din exploatare pentru trimestrul I anul N pornind de la urmatoarele date si ipoteze:

- vanzarile lunilor: decembrie anul "N-l' 300.000 mii lei, ianuarie anul N 320.000 mii lei, februarie anul N 340.000 mii lei si martie anul N 360.000 mii lei (pentru luna decembrie valoarea vanzarilor este cea efectiva, iar pentru urmatoarele trei luni este valoarea preconizata a se realiza);

- incasarile se realizeaza in proportie de 50% in luna curenta, 30 % in prima luna ce urmeaza vanzarilor, iar diferenta de 20% in a doua luna.

Incasarile din vanzarile previzionate a se realiza lunar se prezinta ca in tabelul 4.2.

Tabelul 4.2

Previziunea incasarilor din vanzari

mii lei

Luna	Vanzari realizate	Incasari
		Incasari din anul N-l	50%	30%	20%	Total incasari
Ianuarie	320.000	90.000	l60.000			250.000
Februarie	340.000	60.000	l70.000	96.000		326.000
Martie	360.000	0	l80.000	l02.000	64.000	346.000

Chiar si in conditiile in care se tine cont de toate aspectele ce pot influenta incasarile, o doza

de incertitudine persista asupra estimarii intrarilor de lichiditati, deoarece acestea nu depind doar de deciziile luate in interiorul intreprinderii, ci si de deciziile care se vor lua in mediul economic in care activeaza firma si care sunt greu de controlat si de prognozat.

2. Previziunea platilor este rezultatul deciziilor pe termen lung (rambursari de imprumuturi, angajamente si reglementari privind achizitiile de imobilizari) si al deciziilor curente, de exploatare

(plati catre furnizori si alte cheltuieli comerciale, plata salariilor etc.) Estimarea platilor viitoare corespunde diferitelor elemente de cheltuieli, iar natura diferita a acestora determina o serie de particularitati, atat in ce priveste marimea lor anuala, cat si esalonarea scadentei de plata. In functie

de dependenta fata de volumul de activitate dintr-o unitate, se pot delimita:

. plati care variaza in functie de volumul de activitate previzionat;

. plati semivariabile, a caror marime depinde de volumul productiei, dar nu in mod direct si proportional;

. plati relativ constante.

Previziunea platilor care depind in mod direct de volumul activitatii se refera la:

1. Achizitiile de stocuri si de servicii de la furnizori, care se planifica in corelatie cu estimarile programului de productie (in unitatile de productie, constructii, agricultura) sau de comercializare (in comert), dar si in functie de nivelul minim necesar al unor stocuri de siguranta. Esalonarea la plata a acestor aprovizionari se va face in stransa dependenta cu previziunea

incasarilor, in caz contrar unitatea gasindu-se in situatia de a nu avea disponibilitati necesare efectuarii platilor. Daca se cunoaste nivelul prognozat al aprovizionarilor si structura pe termene de plata a obligatiilor fata de furnizori se pot determina sumele si momentele platilor potentiale.

2. Platile pentru categoriile de impozite sau taxe care variaza in functie de cifra de afaceri

(spre exemplu, TVA si impozitul pe profit).

Previziunea platilor care nu variaza proportional cu volumul productiei presupune:

1. Previziunea cheltuielilor cu personalul, care se face pornind de la datele din anul precedent si in stransa corelatie cu politica unitatii privind forta de munca. Structura si volumul cheltuielilor de personal se determina in functie de: numarul de salariati prevazut a lucra in unitate

in perioada viitoare, de concedieri, de recalificari, de sistemul de salarizare utilizat, de prevederile cadrului legislativ care reglementeaza salarizarea. Platile generate de decontarile cu personalul difera in functie de modalitatea de repartizare pe luni a cheltuielilor cu salariile, diferentele lunare apar in special la societatile cu activitate sezoniera sau acolo unde specificul activitatii creeaza perioade de varf;

2. Platile generate de plata impozitelor si taxelor. In cadrul acestora sunt incluse acele categorii de impozite si taxe ce cresc o data cu cresterea cifrei de afaceri, dar nu in acelasi ritm (ex. impozitul pe salarii, impozitul pe dividende, obligatiile sociale etc.) sau se pot mentine la acelasi nivel chiar si in situatia unei reduceri a vanzarilor;

3. Dimensionarea cu precizie a sumelor necesare eventualelor investitii prevazute in bugetul de investitii si stabilirea momentului in care trebuie facuta decontarea acestora, partiala sau totala.

Platile relativ constante, care sunt cuprinse in bugetul de trezorerie si pentru care se cunoaste atat suma, cat si scadenta limita de plata, se refera la:

- chiriile si redeventele lunare datorate de societate;

- ratele scadente la rambursarea unui imprumut pe termen lung etc.

Un aspect deosebit de important in intreaga activitate de previzionare a platilor trebuie sa evidentieze perioadele de varf, din cadrul lunii, pentru efectuarea platilor, astfel incat sa se evite perioadele de 'gol temporar de casa'.

In urma celor prezentate, se poate usor constata ca activitatea de previziune a trezoreriei reprezinta o sarcina extrem de importanta, iar rolul acesteia creste pe masura ce economia unei tari se confrunta cu blocajul economico-financiar. Sintetizand, putem spune ca scopul previziunii trezoreriei si gestiunii lichiditatilor consta in:

- folosirea rationala si oportuna a capitalului;

- asigurarea ca in perioadele de varf ale platilor se va dispune de numerar suficient sau de active cu un grad ridicat de lichiditate;

- satisfacerea obligatiilor de plata asumate prin contracte si a celor care decurg din alte reglementari (impozite si taxe, dividende, dobanzi);

- asigurarea unui interval de timp suficient pana la scadenta platilor pentru ca societatea sa

poata gasi si negocia resursele de finantare in conditii favorabile;

- crearea unei reputatii bune a intreprinderii pe piata bancara si fata de alti creditori in ceea

ce priveste promptitudinea si respectarea termenelor de rambursare a sumelor datorate;

- crearea unor premise favorabile valorificarii in avantaj a conditiilor de conjunctura a banilor pe piata sau a celor mai oportune achizitii sau altor tipuri de tranzactii;

- investirea capitalului lichid excedentar pe perioade mai scurte sau mai lungi, asigurand

si,yalorificarea acestor fonduri banesti.

In ceea ce priveste previziunea incasarilor si a platilor corespunzatoare activitatilor de investitii si finantare se procedeaza la preluarea lor din bugetele corespunzatoare acestor activitati, bugete care sunt mai usor de prevazut sau chiar realizate din momentul aprobarii procesului investitional.

creantele neachitate, respectiv neincasate, se regasesc ca sold final al posturilor bilantiere corespunzatoare in bilantul de la sfarsitul anului. Aceasta este o modalitate simpla de constructie a unei previziuni a trezoreriei care evidentiaza dependenta dintre volumul de activitate al unei unitati, reflectat prin nivelul veniturilor si cheltuielilor, si fluxurile de lichiditati corespunzatoare.

Un buget de trezorerie este un tabel care arata intrarile si iesirile de numerar previzionate pentru o anumita perioada de timp. El este utilizat pentru a depista momentele in care unitatea va avea surplusuri sau deficite de numerar, astfel incat sa se cunoasca cu anticipatie cand trebuie acoperite deficitele sau reinvestite surplusurile.

Bugetul de trezorerie este o situatie previzionala intocmita, in general, lunar, privind incasarile si platile unei unitati, o anticipare a echilibrelor intre nevoile de resurse pentru exploatare

si resursele proprii si cele imprumutate, echilibru care are in vedere atat cuantumul fluxurilor, cat si periodicitatea sau ritmul in care vor avea loc. Astfel, bugetele anuale de investitii, bugetele operatiunilor financiare si ale celor de exploatare stau la baza intocmirii bugetelor de trezorerie pentru diferite perioade, influentand incasarile, platile si soldul lor. La randul lor, aceste instrumente de previziune a trezoreriei isi aduc contributia la realizarea celorlalte activitati ale intreprinderii prin asigurarea la timp a fondurilor necesare.

Intocmirea bugetului de trezorerie se realizeaza la finalul procesului de elaborare a bugetului general al intreprinderii, iar trezoreria va fi, in mod firesc, rezultanta previziunilor din celelalte bugete: al vanzarilor, al aprovizionarilor, al investitiilor, al cheltuielilor cu personalul etc.

Un buget de trezorerie este o reflectare in termeni de incasari si plati a elementelor continute in celelalte bugete, de obicei pentru o perioada de un an. Se subintelege ca, in elaborarea bugetului trezoreriei, trebuie sa fie avute in vedere toate vanzarile si cumpararile intreprinderii la data estimata pentru reglementarea lor efectiva, respectiv momentul incasarii sau platii acestora. In acelasi timp, bugetul trebuie sa includa si soldul dintre investitii si resursele de finantare permanente, miscarile de lichiditati generate de ciclul de investitii al firmei fiind avute in vedere la data cand ele vor afecta trezoreria.

Realizarea previziunilor pentru toate activitatile unei unitati face posibila evitarea incompatibilitatilor si discordantelor intre diferite posturi. Astfel, din punct de vedere teoretic, se poate face o distinctie asupra rolului pe care il are fiecare tip de buget in intregul proces bugetar, in sensul ca:

. bugetul vanzarilor sau cel al productiei este considerat buget determinant, prin faptul ca

impune unele restrictii;

. bugetele aprovizionarilor, cheltuielilor, investitiilor etc. se numesc bugete rezultante si au sarcina de a concretiza bugetele determinante;

. pornind de la aceste bugete partiale ale activitatii, se stabileste un buget general,el fiind baza in determinarea unui cont de rezultate si a unui bilant previzional.

Ca urmare a faptului ca volumul de activitate desfasurat intr-o unitate variaza in functie de o serie de factori (interni sau externi), previziunile trezoreriei trebuie reactualizate periodic, iar pentru a controla riscul producerii unor dezechilibre se impune o analiza a evolutiei soldurilor de trezorerie in diferite ipoteze ale activitatii.

In functie de fluxurile previzionale ale incasarilor si platilor, soldul de trezorerie variaza si poate deveni la un moment dat negativ, caz in care resursele exterioare provenite de la banci atrag o serie de plati suplimentare sub forma de dobanzi, care vor influenta fluxurile de plati viitoare.

Elaborarea bugetului de trezorerie prezinta un grad inalt de dificultate, deoarece presupune colectarea numerarului, previziuni si informatii necesare acestui scop. Trezorierul trebuie sa cunoasca gestiunea intreprinderii pentru a putea beneficia de toate informatiile necesare, iar pentru

a balansa bugetul trebuie sa actioneze, in primul rand, asupra posturilor cu pondere mare in structura incasarilor si plati. Pentru elaborarea bugetului de trezorerie se poate utiliza una dintre urmatoarele metode:

1. metoda incasarilor si platilor;

2. metoda bilanturilor.

A. Elaborarea bugetului de trezorerie pe baza metodei incasarilor si platilor presupune o structurare a fluxurilor dupa natura acestora (fluxuri de incasari, fluxuri de plati) si dupa obiectul lor

(fluxuri de exploatare si in afara exploatarii, respectiv fluxuri de investitii si de finantare). Aceasta este o metoda bazata pe o abordare bugetara si analitica foarte precisa, prin care se realizeaza o previziune a incasarilor si a platilor, pornind de la planificarea veniturilor, din care sunt excluse cele neincasabile (productia stocata, vanzarile pe credit) si de la planificarea cheltuielilor, din care sunt excluse cele neplatibile (amortizari si provizioane calculate).

Obiectivul bugetului de trezorerie este acela de a prevedea conditiile echilibrarii fluxurilor monetare prin intermediul posturilor de disponibilitati si, mai ales, prin gestionarea creditelor pe termen scurt. El permite determinarea sumelor disponibile sau a necesarului de trezorerie la sfarsitul perioadei de prognoza, de regula, o luna. Astfel, intr-o abordare simpla, bugetul de trezorerie poate fi structurat in trei parti:

a) soldul disponibilitatilor la inceputul perioadei;

b) incasarile si platile generate de activitatile de exploatare si cele din afara exploatarii in cursul perioadei;

c) soldul final al disponibilitatilor la sfarsitul acelei perioade.

a) Soldul initial al disponibilitatilor constituie o resursa preluata din luna precedenta. Apare, astfel, intrebarea daca toate aceste lichiditati sunt efectiv disponibile pentru efectuarea platilor. Raspunsul la aceasta intrebare poate fi pozitiv, dar exista si situatii cand este negativ. Spre exemplu, emiterea unor efecte comerciale de plata angajeaza definitiv o intreprindere in achitarea unei datorii. Inregistrarea contabila a decontarii in momentul emiterii documentului, si nu in momentul efectuarii efective a viramentului, poate duce la situatia existentei in cont, la sfarsit de perioada, a unor sume care fac obiectul unei decontari bancare la inceputul perioadei viitoare. Aceeasi situatie poate sa apara si atunci cand sunt primite efecte comerciale de incasat si a caror scadenta este in perioada urmatoare sau a caror decontare bancara se realizeaza dupa cateva zile

(spre exemplu, cecurile). Rezolvarea acestor situatii se poate face prin doua variante:

- fie ca se utilizeaza conturi contabile de inregistrare a "situatiilor de asteptare', iar operatiunile de transfer al lichiditatilor se evidentiaza in momentul realizarii lor efective;

- fie ca se are in vedere, in momentul intocmirii bugetului, deducerea din soldul de pornire a fondurilor care nu sunt disponibile.

Consideram ca prima varianta este corecta, avand in vedere faptul ca sistemul contabil ofera o astfel de alternativa prin utilizarea conturilor: cecuri de incasat, efecte de plata, efecte comerciale de incasat etc.

b) Incasarile si platile realizate in cursul perioadei reprezinta doua parti distincte ale bugetului, in cadrul carora fluxurile monetare sunt grupate in functie de natura operatiunilor ce au stat la originea lor (exploatare sau in afara exploatarii), astfel:

- Incasarile din exploatare sunt incasarile provenite din vanzari sau din prestari de servicii prognozate a se realiza in perioada vizata, dar si din incasari de creante realizate in contul vanzarilor din perioada anterioara. De obicei, incasarile prevazute a se realiza din vanzari includ taxele.

- Incasarile din afara exploatarii se refera la incasarile nete din cedarile de active, cele corespunzatoare procurarii de resurse permanente, precum si eventualele dobanzi si dividende de incasat;

- Platile corespunzatoare activitatii de exploatare sunt mult mai variate si includ: plati pentru achizitii, corespunzatoare atat achizitiilor prevazute prin buget, cat si celor preluate sub forma de datorii (aferente achizitiilor din perioada anterioara), salarii si cheltuieli sociale, servicii din exterior, alte impozite si taxe;

- Platile corespunzatoare activitatilor din afara exploatarii se refera la achizitii de imobilizari sau finantarea unor investitii, rambursari de imprumuturi, dividende de plata etc.

c) Soldul final al perioadei este cel obtinut inainte de a lua o decizie de finantare sau

de plasament. Unul dintre obiectivele politicii financiare dintr-o unitate consta in mentinerea

soldurilor de lichiditati cat mai aproape de zero, astfel incat sa nu existe disponibilitati care pot duce la pierderi prin neutilizare (spre exemplu, prin scaderea puterii de cumparare), dar nici sa existe o situatie de dezechilibru care sa duca la utilizarea creditelor (decat in situatii justificate).

In functie de modul cum sunt cuprinse in buget incasarile si platile, se pot distinge doua

forme de bugete:

. buget brut, care include ansamblul fluxurilor generate de incasarile si platile perioadei;

. buget net, care se obtine tinand seama doar de veniturile si cheltuielile care antreneaza fluxuri de lichiditati, adica se obtine prin ajustarea profitului net cu veniturile si cheltuielile ce nu antreneaza incasari, respectiv plati.

Din punct de vedere structural, bugetul de trezorerie include:

. La incasari:

Din exploatare

- venituri din vanzari cu incasare imediata;

- incasarea unor creante anterioare;

- incasarea veniturilor din chirii si alte venituri din exploatare;

Din afara exploatarii

- vanzarea unor titluri sau obtinerea unui imprumut;

- incasarea unor dobanzi;

- vanzari de imobilizari etc.

. La plati:

Din exploatare

- plata la vedere a achizitiilor materiale si a serviciilor;

- plata achizitiilor efectuate pe credit in perioada anterioara;

- plata datoriilor fata de salariati si a altor obligatii sub forma de impozite si taxe.

Din afara exploatarii

- plata dobanzilor si a ratelor scadente ale imprumuturilor;

- rascumparari de titluri emise anterior de intreprindere;

- achizitii de imobilizari etc.

Un model al bugetului de trezorerie, elaborat prin metoda incasarilor si platilor se prezinta

astfel:

BUGET DE TREZORERIE

Explicatii	Perioada
I. SOLD INITIAL
II. INCASARI
1. Incasari din exploatare:
- vanzari cu incasarea imediata
- incasarea unor creante anterioare
- incasarea veniturilor din chirii si alte venituri din exploatare
2. Incasari din afara exploatarii:
- vanzarea unor imobilizari corporale si financiare
- contractarea unui credit
- incasarea unor dobanzi
III. PLATI
1. Plati din exploatare:
- plata la vedere a achizitiilor de materiale si servicii
- plata achizitiilor efectuate pe credit in perioada anterioara
- plata salariilor
- plata impozitelor si taxelor
2. Plati din afara exploatarii:
- plata dobanzilor si a ratelor scadente ale imprumuturilor
- achizitii de imobilizari
- rascumparari de titluri emise anterior de intreprindere
IV. SOLD FINAL

Operatiunile care genereaza incasari si plati sunt previzionate, de obicei, pentru un an. In functie de obiectivele urmarite in gestiunea financiara de catre o unitate, de marimea acesteia si de scadentele operatiunilor de incasari si plati, previziunile pot fi detaliate pe luni, saptamani si chiar zilnic. Asa cum rezulta din structura bugetului de trezorerie, prezentata mai sus, previziunea incasarilor si platilor pentru o perioada de un an se realizeaza tinand cont de:

- creantele si datoriile existente la inceputul anului, care devin scadente in cursul acestuia si care se regasesc in bilantul incheiat la sfarsitul perioadei precedente;

- veniturile de incasat si cheltuielile de platit prevazute pentru anul respectiv, preluate din contul de rezultate previzional;

- creantele si datoriile existente la sfarsitul perioadei, care se regasesc cu sold final in bilantul previzional

Incasari previzionale = creantele initiale + venituri previzionale - creante finale

Plati previzionale = datorii initiale + cheltuieli previzionale - datorii finale

Consideram ca este utila o serie de precizari suplimentare, atunci cand se elaboreaza un buget de trezorerie dupa modelul prezentat anterior:

a) Contul de rezultate previzional trebuie sa fie bine fundamentat, iar din el se vor prelua doar acele venituri si cheltuieli care atrag incasari si plati, imediate sau ulterioare;

b) Derularea activitatii intr-o unitate genereaza categorii de operatiuni, care nu sunt incluse

la venituri sau cheltuieli si care necesita totusi miscarea unor lichiditati (de exemplu, rambursarea unor imprumuturi);

c) Realizarea previziunilor pentru o luna sau chiar saptamana este o necesitate, mai ales la nivelul unitatilor cu un pronuntat caracter sezonier. Chiar si in cazul unor perioade de timp mici, pot exista situatii in care intrarile si iesirile de numerar nu sunt uniforme si trebuie estimate cu precizie momentele critice ale necesarului de finantare, mai ales daca sunt deja prevazute eventuale credite pe termen scurt pentru acoperirea unor goluri temporare de casa. Exista categorii de operatiuni care se desfasoara cu o anumita regularitate (de exemplu, plata salariilor si a obligatiilor fata de buget), pentru care se cunosc, cu anumite abateri, termenele de plata si care trebuie avute in vedere atunci cand se face previziunea lunara a trezoreriei. In afara previziunilor ce se realizeaza asupra incasarilor si platilor, exista si posibilitatea intocmirii unei situatii previzionale de calcul pentru TVA, deoarece incasarile si platile mentionate mai sus nu prevad o departajare a vanzarilor sau achizitiilor de TVA corespunzatoare. O astfel de situatie trebuie sa aiba in vedere decontarea efectiva cu bugetul, privind TVA, in luna urmatoare celei la care se refera (vezi tabelul 4.1).

Tabelul 4.1

Previziunea TVA de plata

Elemente de calcul	Luna 1	Luna 2	Luna "N'
TVA colectata din vanzarile lunii curente (TVAc)	TVAc1	TVAc2	TVAcn
TVA deductibila asupra achizitiilor de bunuri, servicii si imobilizari (TVAd)	TVAd1	TVAd2	TVAdn
TVA de plata in luna curenta(TVAp)	TVAp1=TVAc1- TVAd1	TVAp2=TV Ac2- TVAd2	TVApn= TVAcn TVAdn
TVA achitat in luna curenta (TVAa)	TVAp din luna anterioara	TVAp1	TVApn-1

Sumele previzionate ca fiind de plata la buget se preiau si se trec in categoria platilor cu

impozite si taxe, din structura bugetului. Aceeasi metodologie de previzionare a platilor se poate face si pentru alte categorii de impozite si taxe, dar in practica tendinta este de a face calculul doar pentru impozitele ce depind de cifra de afaceri.

In practica financiar-contabila americana bugetul de trezorerie elaborat prin metoda incasarilor si platilor prezinta urmatoarele sectiuni:

- sectiunea I "colectari si plati' cu evidentierea separata a incasarilor si platilor lunare in functie de scadenta acestora;

- sectiunea a-II-a 'castig (pierdere) de numerar' pe luna este valoarea neta a numerarului pentru luna respectiva calculata ca diferenta intre incasarile si platile acelei perioade. In aceasta sectiune se calculeaza mai intai numerarul cumulat la sfarsitul fiecarei luni si se aduna cu numerarul din casa la inceputul lunii, pornind de la ipoteza ca nu se va face nici un imprumut. Ulterior, se determina imprumuturile sau plasamentele de efectuat.

In practica financiar-contabila european-continentala elaborarea unui buget de trezorerie

nu prezinta deosebiri esentiale fata de modelul anterior. Astfel, se realizeaza urmatoarele operatiuni:

1. Se determina soldul dintre incasarile si platile activitatii de exploatare, financiare si exceptionale si se cumuleaza cu situatia initiala;

2. In functie de soldul obtinut, se determina creditele de trezorerie si costul acestora sau plasamentele de efectuat si veniturile pe care le vor genera. De remarcat este faptul ca bugetul de trezorerie include cheltuielile de efectuat pentru acoperirea necesarului de finantare, precum si veniturile de incasat in cazul plasamentelor (includere justificata de perioada scurta pe care se deruleaza aceste actiuni).

B) Utilizarea metodei bilanturilor in intocmirea unui buget de trezorerie se bazeaza pe realizarea unei aproximari a evolutiei soldurilor de trezorerie intre doua bilanturi succesive, in cazul nostru cel al exercitiului precedent si cel previzionat, avand la baza o abordare a trezoreriei data de relatia de calcul

Variatia trezoreriei = Variatia fondului de rulment - Variatia necesarului de fond de rulment

O astfel de previziune poate fi utilizata in unitatile economice care nu dispun de informatii suficiente pentru a se face o previziune a evolutiei incasarilor si platilor la perioade mai scurte, obtinandu-se date previzionale mai putin realiste, cu un caracter orientativ. Astfel, intreprinderile a caror activitate are un pronuntat caracter sezonier nu pot lua in calcul aplicabilitatea unei astfel de metode. Asadar, avand in vedere caracterul informativ, dar nerealist, al rezultatelor acestei metode,

o putem considera doar o metoda teoretica fara aplicabilitate in practica.

Totusi, indiferent de metoda utilizata, previziunile realizate prin intermediul bugetului de trezorerie sunt afectate, intr-un anumit grad de incertitudine, ceea ce a dus la propunerea unor metode de elaborare a bugetelor de lichiditati in conditii de risc si incertitudine:

a) Metoda bugetelor flexibile, ce presupune intocmirea mai multor bugete de trezorerie care sa corespunda ipotezelor asupra activitatii intreprinderii si evidentierea, in acest fel, a influentelor pe care le au variatiile diferitelor operatii asupra soldului de lichiditati. Cel mai frecvent se emit trei categorii de ipoteze: optimiste, pesimiste si cea mai probabila;

b) Metoda bugetului probabilist consta in determinarea soldului lunar al lichiditatilor pornind de la nivelul posibil al mai multor variabile. Principala problema generata de aceasta metoda este alegerea unor variabile ale caror influente sa fie reprezentative pentru soldul lichiditatilor;

c) Metoda simularii bugetului de lichiditati da posibilitatea intocmirii unui buget pe baza unor analize statistice parcurgand urmatoarele etape:

1. Se determina o valoare minima, una medie si una maxima pentru fiecare element de incasari si plati;

2. Se elaboreaza un tabel de numere alese la intamplare, corespondente valorilor determinate mai sus;

3. Se calculeaza soldul de lichiditati pentru fiecare dintre valorile luate la intamplare.