CONCEPTUL DE POLITICA FINANCIARA SI METODE DE OPERARE

Conceptul de politica financiara SI METODE DE OPERARE

Desi intre finante si politica financiara exista o legatura stransa acestea nu trebuie confundate.

Politica financiara este componenta principala a politicii economice a unui stat, alaturi de politica sociala.

Politica financiara cuprinde la randul ei mai multe politici dintre care se detaseaza politica bugetara. Alte politici importante, componente ale politicii financiare ,sunt politica monetara si politica comerciala.

Pretutindeni politica financiara reflecta optica Guvernului aflat la putere, astfel incat masurile si deciziile din domeniul financiar reflecta si poarta interesele grupului aflat la putere, programul unui partid sau unei coalitii de partide. Acest program este acceptat de forul legislativ (Parlamentul) prin investirea forului executiv (Guvernul) si stabileste obiectivele economice, sociale sau de alta natura, care urmeaza sa fie realizate de Guvern. Cu alte cuvinte, programul guvernamental defineste politica statului.

In literatura de specialitate exista insa foarte multe opinii cu privire la aceste tipuri de politici : financiara, bugetara, fiscala si de cheltuieli.

Iulian Vacarel, in lucrarea 'Finante publice' defineste politica financiara si prezinta principalele domenii de manifestare ale acesteia:

'Politica financiara cuprinde metodele si mijloacele concrete cu privire la procurarea si dirijarea resurselor financiare, precum si instrumentele, institutiile si reglementarile financiare utilizate de stat pentru influentarea proceselor economice si a relatiilor sociale, intr-o etapa determinata.'[1]

'Principalele domeniile de manifestare a politicii financiare sunt: domeniul cheltuielilor publice, domeniul resurselor financiare publice, domeniul creditului bancar si domeniul asigurarilor de bunuri, persoane si raspundere civila.'[2]

Florin Georgescu, in aceeasi lucrare, prezinta politica fiscala ca si componenta a politicii financiare, alaturi de politica bugetara, definindu-le astfel:

'Politica financiara reprezinta ansamblul masurilor, actiunilor si instrumentelor de colectare a resurselor financiare si de utilizare a acestora in scopul satisfacerii consumului de bunuri publice.

Politica fiscala reprezinta politica prin care se stabilesc sursele, metodele de prelevare si veniturile fondurilor publice.

Politica bugetara reprezinta expresia dimensionarii si ierarhizarii cheltuielilor publice prin actiuni si instrumente specifice.'

Alte definitii ale politicii fiscale, precum si ale politicii bugetare, sunt cuprinse in dictionarele de economie:

Nita Dobrota, coordonator - Dictionar de economie[4]:

'Politica fiscala reprezinta, conceptia, masurile si actiunile statului privind impozitele si rolul lor in formarea veniturilor bugetare si in finantarea cheltuielilor publice, tipurile de impozite, perceperea si folosirea lor ca instrument de stimulare a cresterii economice. '

'Politica bugetara desemneaza conceptia si actiunile statului privind veniturile si cheltuielile publice, caile si mijloacele de mobilizare a incasarilor, tipurile si dimensiunile cheltuielilor prin care se poate interveni direct impotriva socurilor si instabilitatii, pentru relansare economica. Ea este insasi politica veniturilor si cheltuielilor bugetare.'

Concluzia care se desprinde este ca politica fiscala este denumita, uneori, in literatura de specialitate si politica financiara si politica bugetara. Practic politica financiara include politica bugetara. Daca tinem cont ca bugetul cuprinde venituri si cheltuieli, iar veniturile sunt realizate prin intermediul politicii fiscale, atunci cheltuielile sunt realizate prin intermediul politicii cheltuielilor publice, pentru ca utilizarea expresiei de politica bugetara pentru a ne referi doar la cheltuieli este fortata avand in vedere componenta bugetului. Practic politica financiara a unui stat se realizeaza, in domeniul resurselor financiare publice, prin intermediul politicii fiscale, iar in domeniul cheltuielilor publice prin intermediul politicii cheltuielilor publice.

Dar tot atat de adevarat este si faptul ca politica fiscala si politica cheltuielilor publice sunt interdependente si nu pot fi privite separat, ci doar impreuna. Practic politica bugetara, ca si componenta a politicii financiare, include atat politica fiscala cat si politica cheltuielilor publice.

Politica fiscala si politica cheltuielilor publice se manifesta, in practica, prin bugetul public national.

Conform articolului 137, alin. (1), din Constitutia Romaniei[5]: 'Bugetul public national cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele locale ale comunelor, ale oraselor si ale judetelor.'

Prevederile constitutionale, in special cele care definesc bugetul public national, sunt deosebit de importante pentru definirea a insasi notiunilor de finante publice si politica financiara, respectiv politica fiscala.

Bugetul public national ar trebui sa reprezinte documentul de sinteza pentru toate veniturile si cheltuielile publice dintr-o tara. Dar, in Romania, nu a existat si nu exista o Lege a bugetului public national si nu s-a elaborat niciodata un buget public national.

Politica financiara opereaza cu doua tipuri de metode:

1. metode economice;

2. metode extraeconomice.

Metodele economice cuprind parghiile financiare, adica instrumente de reglare indirecte. Parghiile financiare sunt metode de interventie prin care guvernul utilizeaza impozitele, taxele, imprumuturile, dobanzile, preturile, subventiile si transferurile pentru influentarea sectoarelor si activitatilor economice.

Metodele extraeconomice (administrative) cuprind masuri de reglementare si dirijare a proceselor economice, in acest caz autoritatile intervin direct. Aceste metode se bazeaza si se concretizeaza printr-o serie de masuri cum ar fi deciziile, dispozitiile sau normele legale emise de autoritatile centrale si locale. In aceste situatii interventia statului este directa, deoarece influenteaza nemijlocit fenomenele si procesele economice.

Punerea in aplicare a metodelor de politica financiara are loc cu ajutorul Aparatului financiar.