Clasificarea taxelor vamale

Clasificarea taxelor vamale

Taxele vamale sunt stabilite sub forma unor cote procentuale proportionale diferentiate in functie de bunurile importate sau sub forma unor sume fixe pe unitatea fizica de masura a marfii. Aceste cote sau sume fixe, precum si combinatii ale lor sunt prevazute in codul vamal.

Taxele vamale practicate pe plan mondial sunt foarte diferite si diferentiate in functie de criterii economice, politice, financiare, etc. Sintetizand modul lor de grupare se pot prezenta criteriile de clasificare si felul taxelor vamale

Astfel, o clasificare a taxelor vamale se poate realiza dupa urmatoarele criterii:

a)      dupa scopul (nivelul) impunerii;

b)      dupa obiectul impunerii (sau dupa felul operatiei de comert exterior);

c)      dupa modul de percepere;

d)      dupa modul de stabilire (de catre stat);

a)      Dupa scopul impunerii, taxele vamale se impart in doua categorii: taxe vamale cu caracter fiscal si taxe vamale cu caracter protectionist. Ele se deosebesc dupa nivelul impunerii: cele cu caracter fiscal au in general un nivel redus, singurul scop pentru care se percep fiind obtinerea de venituri pentru bugetul statului; cele cu caracter protectionist au in general un nivel ridicat, prin intermediul lor urmarindu-se, in primul rand, reducerea fortei concurentiale a marfurilor importate si implicit protejarea pietei interne de concurenta straina.

b)      Dupa obiectul impunerii, taxele vamale sunt de trei feluri: de import, de export si de tranzit.

Taxele vamale de import se percep asupra marfurilor importate atunci cand acestea trec granitele vamale ale tarii importatoare. Ele constituie un principal mijloc de protejare a produselor nationale fata de concurenta straina, contribuind direct la ridicarea pretului marfurilor importate si facandu-le din acest punct de vedere mai putin competitive in raport cu cele indigene. Daca, in principiu, ele sunt platite de firma importatoare si sunt suportate de consumatorul final pentru ca ele sunt incluse in pretul de desfacere pe piata interna a marfurilor importate, in practica, uneori, ele sunt suportate, partial, de catre firma exportatoare, care, pentru a contracara efectul nefavorabil al taxei vamale asupra competitivitatii marfurilor sale, poate recurge la reduceri ale pretului de ofertare.

Taxele vamale de import au o serie de trasaturi caracteristice: au cea mai larga raspandire pe plan international, vizeaza cel mai larg nomenclator al produselor supuse impunerii vamale, se practica pe perioade lungi de timp, au in general un nivel mai ridicat decat cele de export si de tranzit si fac obiectul negocierilor intr-un cadru bi sau multilateral.

Taxele vamale de export se percep de catre stat asupra marfurilor indigene atunci cand acestea sunt exportate. Ele nu au o larga raspandire pe plan international, comparativ cu cele de import, se percep la un nomenclator redus de produse si pe perioade limitate de timp. Prin intermediul lor, pe langa scopul fiscal, se pot urmari, in general, doua obiective, si anume:

fie ridicarea pretului la produsele respective pe piata internationala (cu conditia ca statul respectiv sa fie un principal exportator si furnizor pe piata internationala la produsele vizate);

fie limitarea unor exporturi (de regula produse neprelucrate - materii prime industriale sau agricole - care sa fie prelucrate in tara intr-o cantitate tot mai mare si exportate apoi ca produse manufacturate), pentru a incuraja dezvoltarea anumitor ramuri industriale pentru care tarile respective dispun de o baza corespunzatoare de materii prime. O serie de tari in curs de dezvoltare au recurs si recurg destul de frecvent la impunerea unor taxe vamale de export la unele materii prime sau chiar semifabricate pentru a incuraja prelucrarea in tara a unei cantitati mai mari de astfel de produse si de a mari exportul de produse manufacturate rezultate din prelucrarea lor in industria nationala.

Taxele vamale de tranzit se percep de catre stat asupra marfurilor straine care tranziteaza teritoriul vamal al tarii respective. Ele nu au o raspandire prea larga pe plan international si, de regula, atunci cand se percep, ele au un nivel scazut, intrucat statele sunt interesate sa incurajeze tranzitul pe teritoriul lor, acesta fiind o importanta sursa de venituri (ca urmare a utilizarii cailor si mijloacelor de transport, a porturilor, a depozitelor, antrepozitelor etc.). Scopul perceperii lor este pur fiscal.

c)      Dupa modul de percepere a taxelor vamale, acestea sunt de trei feluri: advalorem, specifice si mixte.

Taxele vamale ad-valorem se percep de catre stat asupra valorii vamale a marfurilor importate (sau exportate) si se stabilesc sub forma unor cote procentuale care se raporteaza la valoarea vamala a marfurilor respective. Valoarea vamala este exprimata in moneda nationala a tarii importatoare si se calculeaza prin transformarea pretului marfii importate, exprimat intr-o valuta straina, in moneda curs agreat de Fondul Monetar International.

Acestea sunt cele mai vechi taxe cunoscute in istoria comertului international si cele mai raspandite pe plan mondial. Ele prezinta avantajul ca sunt mult mai usor de stabilit (in comparatie cu cele specifice) intrucat presupun doar fixarea unei cote procentuale care se raporteaza la valoarea vamala a marfurilor (pentru grupe intregi de produse) si nu implica elaborarea unui tarif vamal detaliat (ca in cazul perceperii taxelor vamale specifice).

Cu toate acestea, taxele vamale ad-valorem prezinta si unele inconveniente datorate in special sensibilitatii lor la oscilatiile conjuncturale ale preturilor pe pietele internationale de marfuri. In cazul scaderii preturilor la marfurile importate, prin perceperea taxelor vamale ad-valorem se reduce volumul incasarilor din taxele vamale percepute, iar efectul protectionist al acestora scade. Practica arata insa ca acest inconvenient poate fi depasit prin perceperea temporara a unor taxe vamale suplimentare la produsele ale caror preturi au scazut, sau prin perceperea, alaturi de taxa vamala ad-valorem, si a unor taxe vamale specifice (tot temporar). Un alt inconvenient al acestui gen de taxe vamale rezulta din faptul ca el poate deschide calea unui camp larg de abuzuri. De pilda, adeseori marfurile importate nu sunt facturate la pretul real de cumparare, ci la un pret mai redus (prin intelegere intre firma importatoare si cea exportatore), pentru a se plati o taxa vamala mai mica. Exista remedii si pentru inlaturarea acestui inconvenient.

Taxele vamale specifice se percep de catre stat pe unitatea fizica a marfurilor importate/exportate (bucata, tona, metru cub, metru patrat etc.) si se stabilesc sub forma unei sume absolute in moneda tarii respective.

Practicarea taxelor vamale specifice este foarte greoaie si complexa, intrucat presupune existenta unui tarif vamal foarte detaliat, care trebuie sa fie mereu completat si revizuit pe masura ce apar noi tipuri de produse ce intra in circuitul pietei internationale. Acesta este dezavantajul principal pentru care acest gen de taxe vamale nu au o larga raspandire pe plan international.

Cu toate acestea, taxele vamale specifice prezinta si unele avantaje (in raport cu cele ad-valorem) si anume: ele inlatura posibilitatea frustrarii statului de drepturile legale de vama, intrucit taxa vamala se raporteaza la unitatea de masura fizica a marfii importate; totodata, volumul incasarilor la bugetul statului din perceperea acestor taxe nu este influentat de oscilatiile conjuncturale ale preturilor, ci numai de volumul fizic al importurilor. Datorita nivelului ei fix, pe o anumita perioada de timp, taxa vamala specifica determina o incarcare vamala diferita a marfurilor importate in conditiile oscilatiilor preturilor pe piata internationala la produsele respective. Ca urmare, folosirea taxelor vamale specifice prezinta avantajul, fata de cele ad-valorem, ca au un efect protectionist mai ridicat cand preturile la produsele importate scad si invers. Luand in considerare avantajele si dezavantajele folosirii celor doua forme de percepere a taxelor vamale (ad-valorem si specifice), tot mai frecvent, indeosebi in tarile dezvoltate, au inceput sa capete o tot mai larga raspandire sistemele mixte de percepere a acestora.

Taxele vamale mixte se percep atunci cand taxele vamale ad-valorem nu sunt destul de eficace ca mijloc de protectie; in aceste cazuri, pe langa taxa vamala ad-valorem se mai percepe, temporar, si o taxa vamala specifica atunci cand preturile inregistreaza scaderi importante.

d)      Dupa modul de fixare de catre stat, taxele vamale se impart in patru categorii: autonome (generale), conventionale (contractuale), preferentiale (de favoare), de retorsiune (de raspuns), acestea din urma imbracand doua forme (taxe antidumping si taxe compensatorii).

Taxele vamale autonome (generale) sunt stabilite de catre stat in mod independent si nu pe baza unor conventii bi sau multilaterale incheiate cu alte state. De regula, aceste taxe se percep asupra marfurilor care provin din tarile cu care statul respectiv nu are incheiate acorduri comerciale si nu se aplica in relatiile cu aceste state clauzele natiunii celei mai favorizate. Aceste taxe au un nivel foarte ridicat si nu fac obiectul negocierilor, constituind o puternica bariera in calea schimburilor comerciale dintre state.

Taxele vamale conventionale (contractuale) se stabilesc de catre stat prin intelegere cu alte state, confom clauzelor convenite prin acordurile bi sau multilateral incheiate. Ele se aplica in regimul clauzei natiunii celei mai favorizate, fiind mult mai reduse decat cele autonome. In general, fac obiectul negocierilor tarifare in cadrul GATT (respectiv OMC).

Taxele vamale preferentiale (de favoare) sunt taxe foarte reduse (uneori chiar zero) si care se aplica tuturor sau numai anumitor marfuri importate din anumite tari si nu se extind asupra marfurilor provenind din celelalte tari. Ele reflecta un regim de favoare ce se stabileste intre anumite state si care nu se extinde asupra celorlalte state, fiind o derogare de la clauza natiunii celei mai favorizate. Aranjamentele preferentiale au proliferat in perioada postbelica (ex: SGP , SGPC , protocoale sau conventii preferentiale etc.).

Taxele vamale de retorsiune (de raspuns) se aplica de catre stat ca represalii si ca raspuns la politica comerciala neloiala a altor state. Aceste taxe imbraca doua forme: taxe antidumping si taxe compensatorii si se percep ca taxe vamale suplimentare, peste taxele vamale in vigoare. Ele au un nivel prestabilit, in sensul ca nu pot depasi un anumit nivel, reprezentat de marja de dumping (adica diferenta dintre pretul international si pretul de dumping cu care s-a incercat penetrarea pe o anumita piata), iar cele compensatorii nu pot depasi nivelul subventiei de export (sau al primei directe la export). Ele au ca obiectiv anihilarea efectelor negative pe care le produc cele doua politici comerciale neloiale, dar nu se pot percepe decat numai dupa ce s-a declansat o procedura de ancheta prin care sa se faca dovada ca a avut loc o astfel de politica neloiala care a produs un prejudiciu. Daca se face aceasta dovada se poate lua masura de raspuns in spiritul celor doua coduri de conduita negociate in cadrul GATT: Codul antidummping si Codul privind subventiile de export si taxele compensatorii.

Ca urmare a acestor trasaturi caracteristice, aceste taxe de retorsiune au o dubla natura: tarifara si netarifara.

taxe vamale ad-valorem

taxe vamale specifice

taxe vamale mixte (compuse)

taxe vamale alternative

taxe vamale sezoniere