CONFLICTUL EURO - DOLAR

CONFLICTUL EURO - DOLAR

Banii si puterea lor de cumparare

Banii, moneda sau activele monetare constituie, la ora actuala, "tinta" mobila a intregii omeniri. Evolutia tuturor economiilor contemporane, ca de altfel si sensul de miscare al umanitatii nu par sa-l contrazica absolut de loc pe "legendarul" de acum Karl Marx si afirmatia sa: "Banii apar ca fiind autoputernici" - motiv pentru care se confunda si in prezent avutia cu banii.

Sub o forma sau alta, banii indeplinesc mai multe functii, insa, prin definitie discordanta dintre cantitatea de bani aflata la un moment dat in circulatie in posesia diferitilor agenti economici si cantitatea de bunuri si servicii oferite pe piata reflecta, in mod diferit de la o tara la alta, puterea de cumparare a unei monede sau alteia. Patapievici atrage atentia asupra acestui lucru" Puterea de cumparare, capacitatea de-a fi schimbati pentru marfuri si servicii de catre posesorii lor depinde nu de un act volitiv, ci este o rezultanta a raportului intre cererea solvabila si fondul de marfa si servicii disponibil pentru satisfacerea acesteia".

Keynes lanseaza o noua teorie cantitativa, o formulare noua a acesteia. Economistul de la Cambridge considera urmatoarele: P - nivelul preturilor, V - volumul tranzactiilor,  M - volumul depunerilor la banci provenite din venituri si v - viteza de rotatie a banilor ajungand la ecuatia: PQ = Mv (Q - volumul productiei). Deosebirea esentiala intre ecuatia lui Fisher si a lui Keynes este ca: primul pune accent pe cantitatea banilor, iar al II-lea pe puterea de cumparare a agentilor economici si a populatiei.

Problematica se pune din punctul de vedere al valorii lor, al stabilitatii, fie ca este vorba de euro, fie ca este vorba de dolarul american. Denumirea este doar o chestiune lexicala intrucat parametrii valorici sunt cei care conteaza.

Fie dolar american, fie euro, se impune o stabilitate a monedei, cu atat mai mult cu cat cele doua mentionate par sa troneze intreaga lume financiara si monetara. O moneda stabila, puternica confirma si totodata sustine o economie dezvoltata, eficienta, functionala. Cresterea economica este implicita. Moneda puternica furnizeaza cetatenilor o siguranta mai mare, o incredere in moneda respectiva de unde si impulsionarea unor noi investitii, asa cum o dovedeste poate, de-a lungul timpului dolarul american. Si, poate, este asa cum se spune "Fiecare popor are moneda pe care o merita", pentru ca atata vreme cat locuitorii unui spatiu economic nu inteleg ca este nevoie de timp, rabdare, eforturi, sacrificii, pierderi chiar experienta pentru a cladi o economie competitiva, si in final obtinerea profitului - bani - si ca urmare o putere mare de cumparare, atata timp vor avea o moneda instabila.

Fie SUA, fie UE, n-au avut dintotdeauna moneda stabila si putere mare; ea s-a format pe parcurs, cu suisuri si coborasuri, inflatie, somaj si costuri sociale dupa cum o dovedeste dolarul american in timp.

Europa si "migratia " spre Uniunea Europeana

Tratatul de la Maastricht 1991

Tratatul de la Maastricht 1991, este tratatul de constituire a Uniunii Europene, o entitate economica fara precedent. Statele Europei Occidentale nu au ezitat sa adere, desigur intr-un context precis determinat si conditii pe masura. Uniunea avea ca obiectiv crearea unei zone fara frontiere interne ce avea sa se finalizeze cu o moneda unica. Privita ironic, ea poate fi considerata o copie "imatura" a SUA pe batranul continent. Imatura pentru ca SUA, federatia a acceptat toate statele sale, fara conditii.

In particular, tratatul prevedea crearea Uniunii Economice si Monetare prin Sistemul European al Bancilor Centrale si a Bancii Centrale Europene. Obiectivele SEBC erau:

definirea si aplicarea politicii monetare a convertibilitatii,

coordonarea si administrarea rezervelor monedelor oficiale ale statelor membre,

promovarea unei functionari eficiente a sistemului de plati,

supravegherea prudentiala a institutiilor de creditare si a stabilitatii sistemului financiar.

Europa intr-o economie bipolara

Uniunea Europeana si moneda unica

Lansarea monedei europene unica, euro, este considerata cea mai importanta revolutie monetara din istorie, realizabila in trei etape. In conditiile pietei unice, moneda unica este necesara pentru ca, o data suprimate toate celelalte obstacole (fizice, tehnice, fiscale), cheltuielile cu transferul fondurilor dintr-o moneda in alta genera noi cheltuieli in orice buget.

Prin realizarea uniunii monetare si circulatia unei monede unice incepand cu 1 ian. 1999 capata substanta unul dintre obiectivele majore ale Uniunii. Moneda unica se adreseaza numai acelor state semnatare ale "Tratatului" si care aplica o politica monetara unica privitoare la o moneda unica si au un institut de emisiune al acesteia de tipul bancii centrale autonome care sa sintetizeze si sa duca mai departe reusitele modelului autoritatii monetare independente de fluctuatiile politice si electorale si avand rol integrator intr-un sistem fiduciar regional cu un loc propriu, bine definit si important in fluxurile mondializate actuale. La cateva luni dupa debut singura certitudine in randul conducatorilor europeni a fost aceea ca migratia catre euro a fost un succes din punct de vedere tehnic si ca eforturile trebuiau intensificate pentru a asigura succesul pe termen lung al noi monede pe care se intemeiaza uniunea monetara.

Factori esentiali de influenta a monedei unice

Credibilitatea euro nu este determinata de factori esentiali diferiti de cei care actioneaza in cadrul oricarei economii nationale. Asemenea factori sunt:

atitudinea favorabila fata de moneda si emitentul sau;

independenta deciziei de politica monetara a emitentului;

cooperarea intre emitent si guverne;

transparenta comunicarii emitentului cu agentii economici si cu publicul larg utilizator al monedei;

conducerea eficienta a politicii monetare stabile.

Influente asupra economiei mondiale

In lumea unipolara, SUA si economia lor au servit drept ancora pentru economia mondiala. SUA au putut sa mentina un deficit al contului curent in decursul mai multor decade. SUA au pietele de valori si pietele de capital cele mai mari si mai lichide, iar dolarul este moneda de rezerva cea mai importanta.

Incepand cu 1 ian. 1999 se creeaza si intervine pe piata alternativa monetara europeana -euro- avand marime si puteri similare. Aceasta a facut ca, ulterior, bancile centrale nationale sa-si transforme o mare parte a activelor denominate atunci in dolari americani. Potrivit unor estimari, o asemenea modificare majora a portofoliului poate duce la transformarea in euro a unei sume uriase de dolari SUA.

Miza decisiva - cursul de schimb

Prin cursul valutar, statele cauta sa actioneze asupra economiei interne si balantei platilor si apare, adeseori ca arma redutabila in lupta politica dintre state. In anii `70, SUA si principalii aliati au ajuns la stari conflictuale pe tema eliminarii disproportiilor existente intre cursul valutar al dolarului, al valutelor vest - europene si al yenului japonez ceea ce atesta, din nou, faptul ca acesta, cursul valutar, ocupa un loc central in organizarea relatiilor valutar - financiare internationale, este o dovada a justetei acestei concluzii. In principiu un curs valutar "X" Є/$ reflecta relatiile dintre preturile interne - europene si externe - americane; este mijlocul ce stabileste raportul dintre toate marimile economiei europene - in interiorul spatiului euro - fata de economia americana. Prin curs valutar se compara venitul national, preturile interne, salariile, costurile, productivitate.

Se tot aud voci care cer introducerea unui "coridor valutar" in interiorul caruia sa fluctueze euro fata de dolar. Oscar Lafontaine, fost ministru german, preciza ca acest lucru este esential in timp ce Wim Duisemberg, presedintele BCE, considera ca nu est de dorit o asemenea masura. Oricare ar fi situatia la ora actuala, se impune o stabilitate a euro si a dolarului, ca o obligatie internationala. Banii europeni promit sa joace un rol tot mai important in finantarea Asiei. In timp ce Indonezia, Coreea de Sud si Thailanda trebuie sa se bizuie inca pe asistenta FMI, restul Asiei ramane imprumutantul major pe plan mondial: peste 500 de mld. dolari sunt mentinuti in rezervele valutare ale acestor tari, proportia cea mai mare fiind in dolari SUA. Japonia, China, Hong - Kong si alte tari din S-E Asiei continua sa finanteze deficitul contului curent al Americii (prin cumpararea mai ales a obligatiunilor statului american). Asia detine peste 40,5% din rezervele valutare combinate ale lumii. Se considera ca o parte din aceste rezerve pot lua drumul euro. Daca euro castiga impotriva dolarului, bancile centrale nationale vor deveni mari cumparatoare de obligatiuni denominate in euro. Aceasta va exercita presiuni asupra dolarului deoarece va fi o cerere scazuta de bonuri de tezaur americane si, in consecinta, o cerere mai mica de a cumpara dolari. Dolarul astfel va scadea, provocand evolutii inflationiste si, odata cu aceasta noi presiuni pentru rata dobanzii. Pentru exportatorii americani aceste tendinte vor avea efecte pozitive. Aceasta miscare spre euro, avand in vedere si predilectia bancilor centrale asiatice pentru o politica conservationista, va dura o perioada si se va face in trepte. La o luna si jumatate de la debutul euro, multe banci centrale din Asia de S-E raman legate de marca germana sau francul francez; putine si-au schimbat dolarii in euro si aceasta datorita retinerii fata de noua moneda - teama de volatilitate. Dupa reducerea rezervelor valutare, ca urmare a crizei financiare si conditiile in care toate lupta impotriva recesiunii, bancile centrale nu vor sa-si asume atat de repede un risc. Banca Centrala din Jakarta a declarat ca nu va introduce euro intre monedele de rezerva strategica atat timp cat BCE nu va dovedi temperament in apararea euro, referindu-se la scaderea acestuia in 4 feb. 1999 la 1,1262 $. O treime din comertul Asiei revine totusi Euroland -ului.

Euro - moneda internationala de rezerva - provocare pentru

suprematia dolarului american

Statutul de moneda dominanta se cucereste in timp; moneda trebuie sa indeplineasca mai multe functii:

sa joace un rol major in tranzactiile internationale comerciale si valutare;

sa fie o importanta moneda de investitii;

sa fie atractiva ca moneda de rezerva pentru bancile centrale;

sa joace un rol central, ca ancora monetara, in sistemul existent al cursurilor de schimb.

Cel patru criterii sunt strans legate intre ele, unul implicandu-l pe celalalt. Conform datelor statistice actuale, dolarul detine inca hegemonia absoluta.

Pe de alta parte, euro a devenit moneda internationala de rezerva de importanta capitala, nu numai in virtutea faptului ca toate monedele anterioare din zona euro, indiferent de locul unde erau ele detinute, au fost convertite in euro la 1 ian. 1999. Nu toate monedele au potentialul de a deveni moneda de rezerva, dar euro este acceptat ca modalitatea de plata intr-o zona suficient de larga pentru a reprezenta, pe termen lung un rival serios pentru dolarul american. Zona euro reprezinta acum a doua economie a lumii, ca marime. Ea este raspunzatoare pentru o parte mai mare din comertul mondial, decat cea care revine SUA.

Contrar convingerii generale insa, capacitatea euro de a inlocui dolarul american in calitatea sa de moneda de depozitare a monedelor lumii depinde de unele comparatii statistice, deloc simple:

in primul rand, aparitia unei monede de rezerve depinde nu numai de nivelurile comertului international, dar si de ratele lor de crestere. Ca procent din economia SUA, comertul international a crescut cu o rata mai mare decat cifrele corespunzatoare ale economiilor din UE. Evolutia in perspectiva este probabila! Va continua aceasta tendinta sau nu?

in al doilea rand, marimea globala si profunzimea pietelor nationale de capital reprezinta determinante cu nimic mai putin importante in ceea ce priveste statutul de moneda de pastrare a rezervelor, in comparatie cu comertul de bunuri si servicii.

Marimea combinata a pietelor de valori mobiliare si de obligatiuni din SUA este mai mult decat dubla fata de cea a pietelor din zona euro. In SUA isi au sediul de doua mai mult companiile cotate la bursa. Cererea pentru activele financiare din SUA impulsioneaza o cerere enorma de dolari americani, care sunt necesari pentru cumpararea activelor respective. Vor dezvolta companiile si investitorii din Europa, ca urmare a introducerii euro, un apetit pentru actiunile si titlurile din sectorul privat, apetit care sa conduca pietele europene de capital la dimensiuni fara precedent? Raman de vazut.

Modificarile pe termen lung, in bunastarea fiscala si economica generala a Europei in comparatie cu cea a SUA va avea un impact direct asupra diversificarii internationale a portofoliului in euro. Cea mai ingrijoratoare caracteristica pentru investitorii in dolarii americani este istoria de 16 ani de deficite ale contului curent. Daca aceasta tendinta se mentine, ceea ce inseamna economii reduse si consumuri mari, atunci investitorii din intreaga lume vor privi euro ca pe o sursa tot mai atractiva de valoare pe termen lung. Pe de alta parte, cele mai ingrijoratoare caracteristici ale UE pentru investitorii in euro sunt reprezentate de rigiditatile sale structurale si numeroasele probleme legate de somaj.

Euro a preluat deja de la dolarul american "un procent de piata" in ceea ce priveste moneda de rezerva, dar nu ne putem astepta la vreo modificare majora a statutului international al dolarului in viitorul apropiat.

Rescrierea "istorie monetare": conflictul euro - dolar = dobanda platita pentru conflictul dolar - lira sterlina

Dolarul american - suprematia in economia mondiala

Se cuvine totusi o scurta prezentare si a monedei americane, cel mai vandabil produs la SUA. In 1785, la doi ani dupa incheierea razboiului de independenta a coloniilor engleze din America de Nord (1755 - 1783) si cu doi ani inaintea adoptarii Constitutiei, Congresul SUA a hotarat ca unitatea monetara a confederatiei da fie dolarul. Timp de 141 ani, valoarea legala in aur a dolarului fixata in 1792 s-a mentinut ceea ce constituie un record de longevitate. In 1913 s-a infiintat Sistemul Rezervelor Federale. Necesitatile de finantare generate de primul razboi mondial si participarea SUA a determinat o crestere inflationista a preturilor de 12% (1913 - 1920). In 1934, dupa patru ani de criza economica, venitul national al SUA s-a redus cu 50%, masa monetara a fost supusa unei crude deflatii, cu 15 mil. someri. Presedintele Roosevelt a hotarat devalorizarea drastica a monedei cu 41% precum si suprimarea convertabilitatii interne in aur. Dupa al doilea razboi mondial, dolarul american a pierdut 33% din puterea de cumparare.

In sec al XX-lea, functiile internationale ale dolarului s-au cristalizat si dezvoltat in ciuda unor evenimente si conjuncturi asemenea celor expuse mai sus. Devenind mijlocul de rezerva si de plata cel mai raspandit in relatiile dintre state, dolarul a intrecut lira sterlina care timp de doua secole functiona, de fapt, ca moneda internationala. Forta crescanda a dolarului incepand cu 1940 s-a bazat pe stabilitatea sa relativa fata de aur si fata de celelalte monede sprijinite pe forta economica, militara si financiara a SUA. Pornind de la acest fapt si de la inexistenta altei monede comparabile cu caracter international SUA au reusit sa impuna dolarul ca pivot al sistemului monetar international creat la Bretton Wood. Acordurile de la Bretton Woods au adus o era de stabilitate generala a ratei de schimb ce-a durat peste 20 de ani. In baza acestui sistem, monedele erau legate de dolar si le era permisa fluctuatia numai in limita unui procent sub sau deasupra valorii prestabilite. Fluctuatiile extreme ale ratei de schimb distorsioneaza preturile pe piata, provoaca anumite confuzii in randul consumatorilor, impiedica dezvoltarea comertului international si stanjenesc investitiile. Dolarul era singura moneda convertibila in aur, prin aceasta devenind si pe planul legii mondiale moneda dominanta in raport cu celelalte monede ale tarilor aderente la sistem.

In anii `80 R. Reagan pune capat celei mai mari dezordini cunoscute vreodata de economia americana prin manipularea dobanzii pe care Sistemul Rezervelor Federale a impus-o peste 20% atunci cand in statele occidentale nu depasea 10%. Capitalurile externe au fost atrase pe piata americana astfel incat cererea de dolari creste spectaculos. Odata cu aceasta creste si oferta de valute occidentale avand ca efect cea mai mare scumpire a dolarului. Erau pagubite astfel toate celelalte tari, inclusiv cele occidentale pentru ca importul de petrol si materii prime al acestora, care se efectua in dolari, a devenit implicit mai scump. Politica dobanzilor mari in SUA a avut ca efect exportul de somaj si inflatie din SUA catre alte tari.

Ar mai fi de mentionat, - pe langa solutia lui R. Reagan nimic altceva decat o "inginerie economica" - anii `60 atunci cand in urma deteriorarii balantei de plati curente SUA, determinate de faptul ca americanii cumparau din strainatate mai mult decat reuseau sa vanda in propria lor moneda, statul federal acumuleaza mari cantitati de dolari, de ordinul miliardelor, chiar sute de miliarde, in deosebi in rezerve valutare oficiale si in conturile multor banci din afara SUA. Solutia s-a gasit si de aceasta data si anume eurodolarii si ideea unui cont de substituire. Acest proces a slabit insa increderea in stabilitatea dolarului.

Eurodolarii - de mentionat si pentru cei mai putini informati - sunt averi exprimate in dolari, apartinand persoanelor fizice sau juridice, care circula in afara statului emitent de unde rezulta o extrateritorialitate a locurilor de posesori si gestiune. Pe pietele europene, operatiunile sunt ale nerezidentilor in raport cu moneda utilizata ca suport. Originea lor se regaseste in Coreea, atunci cand sovieticii retrag averile plasate in SUA si le transfera la Londra de teama unei inghetari ale acestor capitaluri.

Dolarului american i-au trebuit 40 ani pentru a inlatura lira sterlina, mutatie ce a necesitat destul timp, numai ca dolarul avea la acea vreme o istorie in urma si exista experienta unor ani grei. Euro este sustinut de un organism important, de sigur, dar nu are o experienta "monetara" de sine statatoare (exista experienta fostelor monede nationale ale statelor membre ale UEM), de aceea evolutia este probabila in ambele sensuri si pentru ambele monede. Ramane de vazut daca "Europa isi va lua revansa fata de SUA si daca dolarul va achita dobanda pentru lira sterlina".

Oficialitati americane considera ca o modificare majora a statutului dolarului va aparea numai in contextul unei crize politice interne sau al unei crize economice. Tot asa cum dolarul american nu a putut inlocui lira sterlina in Anglia in calitatea sa de prima moneda rea rezerva a lumii pana cand un razboi mondial nu a fortat efectiv investitorii sa traverseze Atlanticul, tot asa este improbabil ca euro sa inlocuiasca dolarul intr-un viitor apropiat, numai ca viitorul poate fi mai apropiat decat isi imagineaza multi dintre noi date fiind circumstantele izbucnirii razboiului din Irak, SUA fiind direct implicate.

Statele Unite, Uniunea Europeana si centrul de echilibru al economiei mondiale

Introducerea monedei euro pe piata presupune ca cele 11 state membre UEM sa renunte la moneda nationala, ceea are un impact deosebit asupra pietei financiar - monetare. De exemplu: va disparea riscul valutar intre cele 11 state membre ale zonei euro. Se va realiza congruenta pietelor nationale de capital pentru ca incepand cu 1 ian. 1999, cotatiile sunt exprimate in aceeasi moneda (se mentin numai ratele CROSS cu moneda straina euro/dolar, euro/ yen).

In conditiile monedei unice creste accesul firmelor pe piata unica europeana printr-o transparenta a preturilor si prin scaderea costurilor de productie. Reducerea costurilor operatiunilor valutare are loc ca urmare a exprimarii pretului numai in euro. Creste concurenta pe piata europeana si deci creste calitatea serviciilor valutare. Deoarece companiile multinationale care-si desfasoara activitatea in Estul Europei isi vor derula tranzactiile in euro, acesta s va impune ca mijloc de plata in tranzactiile valutare si comerciale din zona si ca mijloc de rezerva ceea ce va spori interesul acestor tari de-a opera in euro pentru a reduce costurile tranzactiilor. Euro va concura cu moneda americana ca moneda de decont a operatiunilor valutare interne si de pastrare a rezervelor publice si private.

Echilibrul monetar este prima conditie pentru stabilitatea banilor si a cursurilor valutare precum si pentru indeplinirea satisfacatoare a functiilor monetare.

Euroland-ul este, pe buna dreptate, comparabila cu celelalte doua centre de putere economica: SUA si Japonia. Cu cei 300 mil. consumatori euroland-ul este cea mai mare piata de desfacere din lume, inaintea SUA 270mil. si Japoniei 127 mil. consumatori.

Rolul important al acesteia deriva din faptul ca in aceasta zona puterea de cumparare este mare, fiind depasita doar de SUA. Chiar si dupa introducerea euro, Europa ramane cel mai mare exportator al lumii 15,6% din exportul mondial fata de 12,6% SUA si 7,7% Japonia. Avantajele cetatenilor din zona euro se vor face resimtite mai tarziu. Deocamdata, somajul in UE este de 10,8% fata de SUA si Japonia cu 4,4%. Pentru depasirea crizei ocuparii fortei de munca BCE recomanda o politica solida bazata pe o politica financiara a pactelor de stabilitate si crestere economica si pe reformele structurale ale fortei de munca.

Coliziunea euro - dolar o coliziune intre doi titani

Aceasta coliziune se va manifesta intr-o crestere a tensiunilor in politica monetara si comerciala. Se considera ca pe ambele parti ale Atlanticului se fac prea putine lucruri pentru a evita coliziunea printr-o strategie comuna. Conform economistului Bergsen, consilier al fostului presedinte Bill Clinton si expert in politica comerciala, director al "Institute of International Economics", euroland-ul celor 11 se compara deja cu SUA in raport de productie, comert si rezerva si va fi si mai puternic atunci cand vor fi membre cele 15 state ale Uniunii. In timp ce Europa va deveni un creditor mondial, SUA are datorii nete de 2000 mld. $. Daca BCE va consolida credibilitatea euro vor avea loc transferuri ale investitorilor privati si bancilor centrale din dolari in euro intre 500 - 1000 mld. $. Ca o concluzie, euro va deveni, pe termen mediu, rivalul sau partenerul dolarului american.

Efecte ale aprecierii/deprecierii dolarului:

dupa o perioada de apreciere a dolarului va aparea o corectura de curs in favoarea euro, apreciata la 25-40%, ca urmare a deficitelor ridicate ale balantei comerciale a SUA;

o apreciere a dolarului va avea efecte negative si anume ar duce la accentuarea importului, accentuarea cresterii acestuia provocand noi cresteri ale deficitelor balantei comerciale si , deci, accentuarea masurilor protectioniste;

o scaderea   brusca a dolarului ar cauza scumpirea importului, cresterea inflatiei si astfel a dobanzilor, ceea ce ar genera prabusiri la bursa.

Astfel s-ar incheia lunga perioada de "miracol economic american" cu efecte monetare negative. Bergsen propune crearea unor zone de control ale fluctuatiilor in jurul nivelului de 1euro = 1,25$. Oficialitati americane nu agreeaza asemenea zone, apreciind ca experienta de pana acum arata ca aceste masuri nu pot evita speculatiile.

Datoriile publice ale corporatiilor americane reprezinta 43% din piata mondiala, cele 11 state europene au 23%, Japonia 17%. Sunt ponderi ce evidentiaza hegemonia SUA pe pietele financiare internationale. In conditiile in care toate cele 15 state ale UE vor utiliza euro, zona euro va deveni cel mai mare producator mondial si va detine cea mai mare pondere in comertul mondial. Va reusi, in aceste conditii, euro sa preia hegemonia "financiara" detinuta de dolarul american din 1945?

O moneda tare satisface orgoliul natiunii, dar nu este oportuna din punct de vedere economic intrucat franeaza exporturile. Americanii au trait foarte bine decenii de-a randul cu un dolar slab. Multor state exportatoare din Europa li se potriveste mult mai bine un euro slab, decat unul puternic. Aceasta situatia e data de faptul ca pentru tarile vest-europene exporturile constituie factorul principal de determinare a cresterii economice si in conditiile in care multe tari (din Asia, America Latina, Rusia), isi diminueaza importurile, ca urmare a devalorizarilor puternice inregistrate de monedele proprii.

Ca urmare a evolutiei celor doua monede se asteapta o divizare a sferelor de influenta astfel: euro = Europa Centrala si de Est ; dolarul = Asia si America Latina.

Conflictul euro - dolar in Romania

Euro este utilizata ca moneda de referinta in 36 state, iar restul de 18 state se face printr-un curs valutar ce include moneda europeana. Rolul euro devine si mai important in politicile valutare ale bancilor centrale fapt demonstrat si de structura rezervelor oficiale. In 2002, Rusia, Coreea de Sud si Pakistanul sporesc agresiv rezervele in euro. In 2003, Banca Chinei intentioneaza sa mareasca la 30% ponderea activelor in euro, de la 15% la sfarsitul anului 2002. BNR sporeste ponderea rezervei in euro la 50%.

La ora actuala, euro functioneaza ca ancora (moneda d referinta) si in Romania, pe piata valutara. La 1 mar. 2003, Romana face pasul spre Occident, trecand la cursul de referinta leu/euro. Aceasta se va desfasura in limita respectarii unei rate a inflatiei de 13-14%, asa cum o afirma domnul Mugur Isarescu:

"Pe termen scurt, trecerea la cursul de referinta euro implica doar schimbari tehnice, cadrul general al politicii monetare ramanand acelasi" .

Principala modificare o constituie faptul ca interventiile BNR pe piata valutara se vor face in euro. Cursul leului fata de euro va fi rezultatul tranzactiilor pe piata asa cum a fost cu dolarul pana acum. BNR va urmari ca fluctuatiile euro/leu sa nu mai fie extrem de abrupte motiv pentru care, cursul dolarului va inregistra o valabilitate zilnica mai ridicata. Principalul risc provine din faptul ca referinta la euro poate sa afecteze ritmul dezinflatiei. Ingrijorarile sunt legate in primul rand de evolutia euro pe pietele internationale, evolutie ce poate duce la cresterea preturilor. Acestea se justifica prin faptul peste 60% din importuri sunt contractate in euro si ca accizele sunt calculate in euro. In actuala situatie fiind preferabil dolarul. Numai ca fie dolar, fie euro evolutia viitoare este probabila dupa cum rezulta din evolutiile celor doua monede in perioada 21.03.2003 - 03.04.2003.

La data de 19 mar. 2003, cotatia dolarului era mai mare cu 17 unitati decat cea de referinta la inceputul lui 2003 - 33500lei /$. Cresterea dolarului pe piata de la Bucuresti a fost alimentata de evolutia raportului euro / dolar pe pietele internationale unde s-a atins un minim de 1,055$ pentru un euro. Pentru a stopa diminuarea valorii euro, BNR a cumparat indirect, prin banci, 30 mil. euro. Surprinzator de la inceputul anului euro s-a depreciat cu 1,48%, iar dolarul s-a scumpit cu 0,05%.

La data de 4apr. 2003, cursurile oficiale se prezentau astfel: 1$ = 33.840lei; 1euro = 36.224lei, ambele cu tendinta crescatoare.

Devalorizarea accentuata leu/euro survine la scurt timp de la cotarea directa a euro pe piata valutara de la Bucuresti, cotare ce ar fi trebuit sa duca la un control mai bun al cursului leu/euro de catre BNR. Fata de anul 2002, euro a crescut cu 25%, in timp ce dolarul american cu numai 6%. Acest efect a fost resimtit, in primul rand, de cei care au luat credite in euro in loc sa fi ales un credit in dolari americani sau chiar in lei.

Primul efect generat de trecerea la cursul de referinta leu/euro a avut efectiv caracter speculativ. Si nu este vorba de romanii cu economii modeste care-si schimbau agoniseala in 50 sau 200 euro, ci de marii speculanti, vanzatori de bunuri mobile/imobile care au trecut si ei la euro: de la 10-15-20000 $ la 10-15-20000euro. Spre exemplu: un bun de 15000 $ costa, in loc de 507.600.000lei, 15000euro adica 543.340.000lei.

Oricum ar sta lucrurile, este posibil ca initiativa BNR sa dea un plus de incredere monedei euro si din partea cetatenilor romani.

Concluzii

Cl mai mare apetit pentru moneda europeana s-a consemnat in Croatia, tara cu cel mai mare sistem bancar din regiune, unde peste 70% din economii sunt depuse in euro. In Kosovo si Munte Negru unde toate depunerile sunt denominate in euro reflecta procesul de trecere la euro ca moneda locala, dupa cum se observa in figura1.

Istoria euro este scurta, chiar foarte scurta raportata la standardele istoriei monetare internationale, dar nimeni nu se poate indoi de potentialul noii monede. Gradul de stabilitate al preturilor in euro este fara precedent; pietele financiare ale Europei sunt stabile si lichide. O valuta internationala are tendinta de a deveni in mod natural un monopol. Fara indoiala, euro va avea de parcurs un drum lung, in scopul atingerii statutului de principala moneda internationala. Aceasta deoarece conflictul euro - dolar nu este un simplu concurs de frumusete, ci este legat de multe elemente economice concrete.

Dolarul a avut o diminuare accentuata in ultimul timp avand in vedere ca starea economiei americane nu este tocmai roza.

Se apreciaza o scadere de pana la 1,1 unitati/euro, el pierzand si in fata yenului japonez 1,5% din valoare. Un dolar slab reduce costul produselor americane in strainatate, conduce la cresterea exportului si economiei americane, dar in acelasi timp la scumpirea importului, ceea ce favorizeaza cheltuieli si investitii. Daca dolarul a scazut, pretul unui baril de petrol a inregistrat cea mai mare crestere saptamanala din aprilie 2002 (care vor fi efectele ramane de vazut).

Stabilitatea monedei, fie euro, fie dolar, este deosebit de importanta pentru ca o moneda instabila intareste dependenta economiilor de comert, distrug investitiile si scindeaza mediile de afaceri. Atunci cand persista instabilitatea monedei, a ratei de schimb, acest lucru nu numai ca reduce consumul si investitiile, dar si precipita haosul industrial, nemultumirile sociale si chiar eventuale rasturnari in plan politic.

Toate acestea trebuie privite si in conditiile conflictuale ale razboiului din Irak: "Nici Europa, nici Japonia nu sunt intr-o forma mai buna sau foarte buna, dar SUA au cel mai mult de pierdut din acest conflict; din punct de vedere atat economic cat si social, dolarul va suferi mai mult decat euro sau yenul japonez.

Bibliografie:

1. C-tin Kiritescu - "Moneda: Mica Enciclopedie", Buc, Ed. Enciclopedica, 1998
2. Christian  Chabot - "Euro: Moneda europeana" , Ed. Teora, 1999
3. Vasile Savoiu - "Sisteme Europene de Banci Centrale"
4. Zenovia - Doina Penea - "Moneda Euro"
5. Ziarul "Financiar" - 19 martie 2003, 26 martie 2003
6. Revista "Piata Financiara" - 2 apr. 2003, 3 apr. 2003 ( pag. 34)
7. Ziarul "Bursa" - 4-6 apr. 2003 (pag. 8)